CAPITOLUL III

PREZENTAREA TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ A METODELOR DE

CONSOLIDARE

3.1.Aspecte teoretice cu privire la metodele de consolidare

 Integrarea globală

Integrarea globală, care ilustrează perfect principiul prevalenţei realităţii economice asupra aparenţei
juridice, este considerată o metodă de consolidare prin excelenţă. Utilizată pentru consolidarea entităţilor
controlate (filialelor), interarea globală presupune parcurgerea următoarelor etape:

-cumularea elementelor din bilanţurile şi conturile de profit şi pierdere ale societăţii-mamă şi filialei
(elementele bilanţiere şi cele din contul de profit şi pierdere ale filialei vor fi cumulate în totalitate la cele ale
societăţii-mamă);
-eliminarea consecinţelor tranzacţiilor efectuate între societatea-mamă şi filiale, respectiv eliminarea
conturilor reciproce şi a rezultatelor interne; precizăm că eliminarea consecinţelor tranzacţiilor se va efectua
pentru întreaga valoare.
-partajul capitalurilor proprii ale filialei în partea ce revine societăţii-mamă şi partea ce revine minoritarilor
şi eliminarea titlurilor deţinute de societate-mamă la filială; partajul capitalurilor proprii ale filialei se
efectuează în funcţie de procentajul de interes;
-prezentarea situaţiilor financiare consolidate.
Prezentarea activelor şi datoriilor filialei pentru întreaga valoare în bilanţul consolidat permite
cunoaşterea componenţei reale a activelor grupului şi a modului de finanţare a acestora. În plus, dacă la
capitalul filialei, pe lângă societatea-mamă, participă şi alţi acţionari (asociaţi), în bilanţul consolidat se
reflectă şi partea ce le revine minoritarilor din activul net al filialei. De asemenea, în contul de profit şi
pierdere, rezultatul grupului este împărţit în partea care revine acţionarilor socităţii-mamă şi partea care
revine minoritarilor.

 Metoda punerii în echivalenţă

Considerată mai degrabă o metodă de evaluare decât o metodă de consolidare, punerea în echivalenţă
presupune ca titlurile de participare deţinute la o entitate asociată (entitate asupra careia se exercita o
influență semnificativă) sau la o asociere în participație (entitate asupra căreia s eexercită controlul comun)
să fie contabilizate, în momentul achiziţionării, la costul lor.
Ulterior, costul acestora este ajustat în funcţie de evoluţia capitalurilor proprii ale întreprinderii asociate.
Astfel, în bilanţul consolidat, aceste titluri sunt prezentate la postul "Titluri puse în echivalenţă", iar în contul
de profit şi pierdere consolidat, partea ce revine societăţii consolidante din rezultatul societăţii aflată sub
influenţă semnificativă se reflectă la "Partea din rezultatul entităţilor (societăţilor) asociate". Spre deosebire
de integrarea globală şi integrarea proporţională, punerea în echivalenţă nu presupune cumulul elementelor
bilanţiere şi ale contului de profit şi pierdere. Însă, în măsura în care sunt considerate semnificative,
consecinţele tranzacţiilor efectuate între investitor şi entitatea asociată trebuie să fie eliminate (elimiarea
rezultatelor interne) proporţional cu procentajul de interes.
3.2.Prezentarea practică a metodelor de consolidare

Exemplul 1
Bilanţurile şi conturile de profit şi pierdere ale societăţilor SM şi A, la 31.12.N, se prezintă astfel:

Bilanţul la 31.12.N
mii um
Structuri bilanţiere SM F1
A. ACTIVE NECURENTE (IMOBILIZĂRI)
Imobilizări corporale 900 500
Titluri F1 (30.000 acţiuni x 1um/acţiune) 300
TOTAL ACTIVE NECURENTE 1.200 500

ACTIVE CURENTE
Stocuri 200 200
Clienţi 450 150
Casa şi conturi la bănci 150 150
TOTAL ACTIVE CURENTE 800 500

TOTAL ACTIV 2.000 1.000

CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII

Capital 800 500
800.000 acţiuni 500.000 acţiuni
Rezerve 200 20
Rezultatul exerciţiului 300 200
TOTAL CAPITALURI PROPRII 1.300 720
DATORII NECURENTE (Credite bancare 100 80
termen lung)

DATORII CURENTE
Furnizori
400 100
Alte datorii (creditori diverşi)
200 100
TOTAL DATORII CURENTE
600 200
TOTAL DATORII
700 280
TOTAL CAPITALURI PROPRII ŞI
DATORII
2.000 1.000

Contul de profit şi pierdere la 31.12.N

mii um
INDICATORI SM F1
Venituri 3.300 8.200
Cheltuieli 3.000 8.000
REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI 300 200

2
Exemplul 2
Bilanţurile şi conturile de profit şi pierdere ale societăţilor SM şi F1, la 31.12.N, se prezintă astfel:

Bilanţul la 31.12.N
mii um
Structuri bilanţiere SM F1
A. ACTIVE NECURENTE (IMOBILIZĂRI)
Imobilizări corporale 850 500
Titluri F1 (150.000 acţiuni x 1um/acţiune) 150
TOTAL ACTIVE NECURENTE 1.000 500

ACTIVE CURENTE
Stocuri 400 200
Clienţi 450 150
Casa şi conturi la bănci 150 150
TOTAL ACTIVE CIURENTE 1.000 500

TOTAL ACTIV 2.000 1.000

CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII

CAPITALURI PROPRII
Capital
800 500
Rezerve 800.000 acţiuni 500.000 acţiuni
Rezultatul exerciţiului 200 20
300 200
TOTAL CAPITALURI PROPRII 1.300 720

DATORII NECURENTE (Credite bancare 100 80

termen lung)

DATORII CURENTE
400 100
Furnizori 200 100
Alte datorii (creditori diverşi)
TOTAL DATORII CURENTE 600 200
TOTAL DATORII
700 280
TOTAL CAPITALURI PROPRII ŞI
DATORII 2.000 1.000

Contul de profit şi pierdere la 31.12.N

mii um
INDICATORI SM F1
Venituri 3.300 8.200
Cheltuieli 3.000 8.000
REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI 300 200

Varianta 1: Societatea SM controlează societatea F1 împreună cu un alt actionar (societatea X)

Varianta 2: Societatea F1 este controlată de un alt asociat.