RECENZIE

A apărut la Editura Didactică şi Pedeagogică Bucureşti, 1978 şi este structurată pe cinci

capitole după cum urmează:
CAPITOLUL I –Analiza psihologică a activităţii şcolare;
CAPITOLUL al II- lea – Analiza psihologică a reuşitei şcolare;
CAPITOLUL al III- lea – Formarea şi cauzele inadaptării şcolare;
CAPITOLUL al IV- lea – Cunoaşterea psihologică a copilului;
CAPITOLUL al V- lea – Prevanirea şi combaterea insucceselor şcolare.
Ca şi în celelalte cărţi Kulcsar Tiberiu dezbate probleme interesante despre activitatea în
şcoală, despre învăţământul şcolar, despre profesorul sau învăţătorul model..
Primul capitol cuprinde următoarele subcapitole:
 Psihograma activităţii şcolare;
 Elaborarea psihogramei şcolare;
 Starea de pregătire a copilului pentru activitatea şcolară;
 Condiţiile psihologice ale învăţării limbii şi literaturii;
 Condiţiile psihologice ale însuşirii matematicii;
 Condiţiile psihologice ale instruirii practice a elevilor.
Din studiile efectuate în mai multe ţări se remarcă faptul că numărul elevilor care prezintă
dificultăţi la invăţătură este din ce in ce mai mare. Dezvoltarea fizică şi psihică a copilului
trebuie să atingă un grad de maturitate pentru ca el să poată beneficia de o învăţare şcolară.
În capitolul al II-lea sunt dezbătute cauzele succesului şcolar care poate fi considerat în
mod schematic o expresie a concordanţei între capacităţile elevului, pe de o parte şi exigenţele
şcolare, formulate şi prezentate elevului prin diverse metode instructiv-educative. Acest capitol
cuprinde următoarele subcapitole:
 Fundamentul psihologic al studierii reuşitei şcolare:
 Reuşita şcolară;
 Rolul factorilor intelectuali în reuşita şcolară;
 Rolul metodei pedagogice în determinarea eficienţei activităţii de învăţare.
Capitolul al III-lea cuprinde subcapitolele următoare:
 Eşecul şcolar – o problemă de personalitate;
 Imaturitatea şcolară;
 Inteligenţa şcolară de limită;
 Inteligenţa şcolară sub limită;
 Anxietatea;
 Instabilitatea psihomotorie şi emoţională;
 Tulburări instrumentale;
 Tulburări de conduită.
Manifestările anxioase pot fi observate şi la elevii buni, mai ales în anticiparea “eşecului”
subiectiv, adică a aprecierii inferioare celei dorite.
 Capitolul al IV- lea are următoarele părţi:
 Precizări asupra cunoaşterii elevului;
 Examinarea psihologică şi diagnosticul diferenţial;
 Diagnosticarea eficienţei şcolare a elevului;
 Cunoaştere capacităţii de învăţare a elevului;
 Cunoaşterea factorilor nonintelectuali de personalitate.
“Testarea psihologică nu este singura cale de diagnosticare psihică. Observaţia, conversaţia,
analiza psihologică a produselor activităţii şcolare şi extraşcolare, analiza datelor biografice
relevante etc., sunt metode indispensabile pentru orice examinare.”(T. Kulcsar)
Ultimul capitol este format din trei subcapitole:
 Prognoza şcolară - formare, prevenire şi compensare;
 Potenţialităţi nevalorificate şi potenţialităţi puse în valoare;
 Fundamentarea psihologică a metodelor pedagogice.
Succesul sau insuccesul unui elev în activitatea şcolară poate fi prevăzut cu o oarecare
probabilitate prin studierea maturizării sale psihice pentru asimilarea şi realizarea sarcinilor
şcolare.
Pentru ca modificările iniţiale în conţinutul sau în metodele de învăţământ să fie reale şi
eficiente, se impune totodată şi modernizarea formelor de organizare a activităţii instructiv -
educative, schimbarea concepţiei cadrelor despre învăţământ, modernizarea evaluării
randamentului şcolar, schimbarea relaţiei profesor – elev etc. Pentru a fi eficientă, orice încercare
de modernizare a învăţământului presupune adaptarea perspectivei “sistematice” adică punerea
în discuţie a organizării şcolii înşişi, a îvăţământului.