URBANISMUL

ÎN CADRUL FORTIFICA}IEI DACICE

Locotenent-colonel ing. Constantin CO{OFRE}

|
n tumultul neîncetat de c`utare a adev`rului istoric, din cadrul
studiului [i cercet`rii fortifica]iilor dacice, am descoperit
o categorie important` de lucr`ri speciale, cu influen]e marcante
în evolu]ia infrastructurilor militare critice permanente, încadrate
într-un amplu [i vast domeniu: arhitectura civil` [i militar` a dacilor.
Studiul fortifica]iei dacice este strâns legat de performan]ele [i caracteristicile
tehnice ale materialelor [i uneltelor utilizate în Antichitate. Preciz`m,
de la început, c` multitudinea [i varietatea lucr`rilor de construc]ii
au fost congruente cu lucr`rile de minerit care defineau valoarea
[i dificultatea tehnic` în execu]ia categoriilor de lucr`ri. Vechimea lucr`rilor
de minerit dateaz` cu mult înainte de cucerirea Daciei de c`tre Imperiul
Roman, luând în considerare prada de r`zboi de 165 de tone de aur
[i 331 de tone de argint1. Tehnica lucr`rilor de extrac]ie de minerit,
tehnologia de prelucrare a metalelor ne vorbesc despre un nivel avansat
atins în domeniile de activitate [i existen]` ale unei a[ez`ri antice dacice.
Orice lucrare de analiz` a fiec`rui site arheologic poart` ca amprent`,
indiferent de înc`rc`tura materialului arheologic, de gradul de civiliza]ie
în evolu]ie, timpul istoric al fortifica]iei dacice.
Pentru Dacia antic`, mul]i cercet`tori au convenit s` defineasc`
dou` intervale distincte privind evolu]ia arhitecturii civile [i militare
a dacilor, aceast` încadrare, ca moment, fiind secolul al II-lea î.e.n.
[i secolul I e.n.: primul, în perioada de cristalizare [i apari]ie a statului dac

Locotenent-colonel ing. Constantin Co[ofre] – Ministerul Ap`r`rii Na]ionale.

1
Alexandru Simionescu, Istoria tunelurilor, din Antichitate [i pân` azi, Editura Niculescu,
Bucure[ti, 1997, pp. 10-11.

135
 G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 3-4/2017

sub conducerea lui Burebista (82 î.e.n.-44 î.e.n.) [i Decebal (cca 55-60 e.n.-
106 e.n.) [i, al doilea, cucerirea Daciei de c`tre Imperiul Roman,
dup` anul 106 e.n. Pu]ine izvoare istorice s-au p`strat din acest parcurs
plin de eroism al istoriei noastre, iar mo[tenirea l`sat` se oglinde[te
în dovada imensei bog`]ii de fortifica]ii [i construc]ii civile [i militare.
Mul]i speciali[ti consider` Columna lui Traian (finalizat` 113 e.n.) o veritabil`
surs` istoric`, f`r` valoare documentar`, fiind apreciat` doar ca reprezentare
artistic` de propagand`2 a imperiului, anacronic` [i imprecis` fa]` de realit`]ile
existen]iale ale poporului dac. Acest lucru este dovedit prin reprezent`rile
improprii ale vie]ii curente a dacilor, exemplificând tipul [i amploarea
construc]iilor, adev`rate ansambluri arhitectonice, în compara]ie
cu constat`rile de ordin arheologic din vechea [i îndep`rtata Dacie;
explica]ia const` în modul de abordare de c`tre sculptorii vremii, care erau
familiariza]i cu celelalte ora[e ale imperiului în acel moment 3.
Monumentul p`streaz` o inscrip]ie de mare importan]` istoric`, la intrare:
Senatul [i poporul roman Împ`ratului Caesar, fiul divinului Nerva,
Nerva Traian Augustul, germanicul, dacicul, mare pontif, învestit
pentru a XVII-a oar` cu puterea de tribun, aclamat de [ase ori imperator,
consul pentru a VI-a oar`, p`rinte al patriei, pentru a se ar`ta cât de înalt
era muntele [i locul s`pat cu eforturi atât de mari. Importan]a câ[tig`rii
celor dou` r`zboaie împotriva dacilor i-a marcat chiar [i pe înving`tori,
iar prezen]a pe teritoriul Daciei, mai bine de un secol [i jum`tate, a definit,
din punctul de vedere al coloniz`rii aceste teritorii, ex toto orbe romano
(din toate col]urile imperiului), p`strarea limbii latine [i dezvoltarea unui grad
de civiliza]ie contemporan cu înaltele standarde ale marelui imperiu.
Descrierea prin reconstituire a locuin]elor [i a altor construc]ii
(în acest termen includem în cercetarea noastr` [i alte categorii
de construc]ii, cum ar fi cl`dirile provizorii, ateliere comerciale de lucru,
de prelucrare a ceramicii, metalelor, dulgherie etc.), din a[ez`rile
fortificate geto-dacice, specifice secolului al II-lea î.e.n. [i secolului I e.n.,
de tip dava, este aproape imposibil`, din cauza materialelor de construc]ie,

2
Sursa: http://dacoromania-alba.ro/nr26/columna_lui_traian.htm, accesat` la 03.01.2017.
3
Ioan Glodariu, Arhitectura dacilor – civil` [i militar`, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1983, pp. 9-10.

136
 Pagini de istorie militar`
lut, lemn [i piatr`: podina era din lut fin bine netezit 4 , decorat`
uneori cu ornamente incizate5, pere]ii aveau schelet lemnos din chirpici,
acoperi[ul era alc`tuit din [indril`, stuf [i paie pe c`priori de lemn, vatra
de foc era de form` rotund` sau oval`6, iar în zonele de munte, erau case
de bârne de lemn, pozi]ionate pe lespezi de piatr` de calcar fasonat`7,
dispuse distan]at în [ir continuu, a[ezate direct pe suprafa]a amenajat`
a terenului8. Intrarea în locuin]e era orientat` cu direc]ie c`tre drumul
principal sau c`ile de acces, iar lumina natural` era asigurat` de rosturile
executate între [indrile sau prin golurile practicate în pere]i, acoperite
cu materiale provenite din prelucrarea organelor interne ale animalelor9.
U[ile erau din lemn, în unele cazuri rigidizate cu pl`cu]e metalice
[i ornamente cu încrust`ri în lemn10. Abunden]a lemnului în orice element
de construc]ie descris vorbe[te de la sine de suprafe]ele extinse
ale p`durilor11, dar [i de marea bog`]ie a locurilor care le permiteau
vechilor daci o diversitate multipl` în alegerea [i stabilirea modului
propriu de conduit` [i a propriului destin. În studiile de specialitate,
reconstituirile, din cauza materialelor cu rezisten]` sc`zut` la foc,
au fost aproape imposibile, men]inând par]iali pere]ii înt`ri]i de lut ai caselor,
precum [i grinzile de lemn carbonizate, f`r` a avea o prezentare a în`l]imii
exacte a zidurilor, dar [i a arhitecturii exterioare 12. Unii autori sus]in
c` asem`narea acestor a[ez`ri de tip dava, care denot` un standard
de via]` modest al dacilor, este similar` zonelor intens populate ca centre
economice politice [i militare, corespunzând ora[elor oppida din lumea
celtic`, cu func]iuni specifice ora[elor mediteraneene, dar f`r` aspect

4
Nicolae Gostar, Cet`]i dacice în Moldova, Editura Meridiane, Bucure[ti, 1969, pp. 16-17.
5
I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu, Cet`]i [i a[ez`ri dacice în Mun]ii Or`[tiei,
Editura Sport-Turism, Bucure[ti, 1985, pp. 201-202.
6
Nicolae Gostar, op. cit., pp. 16-17.
7
Nicolae Branga, Urbanismul Daciei Romane, Editura Facla, Timi[oara, 1980, pp. 8-9.
8
I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu, op. cit., pp. 200-201.
9
Ibidem.
10
Nicolae Gostar, op. cit., pp. 17-18.
11
Radu Vulpe, A[ez`ri getice în Muntenia, Editura Meridiane, Bucure[ti, 1966, pp. 7-8.
12
Ioan Glodariu, Arhitectura dacilor – civil` [i militar`, op. cit., pp. 8-9.

137
 G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 3-4/2017

[i dot`ri edilitare 13 . Cuvântul dava provine din termenul derivat

de la indo-europeanul dhe: a a[eza, a pune, de unde dhe-u-a: a[ezare,
sat, localitate14.
În cadrul davelor, locuin]ele geto-dacilor, ca [i în cadrul locuin]elor
celtice, acestea sunt alc`tuite dintr-o singur` înc`pere (aedificia), adâncit`
în p`mânt 0.80 m ÷ 1.00 m, 0.20 m ÷ 0.50 m sau de suprafa]` în plan
4.00 m x 4.00 m, 4.00 m x 6.00 m similar` cu bordeiele (semibordeiele)
din ziua de azi15. Aceste a[ez`ri erau pozi]ionate diferen]iat [i grupate
distinct, în func]ie de importan]a regiunii [i a activit`]ilor comerciale
desf`[urate, în afara spa]iului fortificat. Nu s-a putut estima num`rul
popula]iei unei astfel de a[ez`ri, datorit` modului de organizare
[i distribuire, dar se presupune c` acesta ar fi fost în general de tip tribal
sau al unor grupuri de comunit`]i independente. Asigurarea permanen]ei
[i continuit`]ii în zonele ocupate reprezenta asigurarea hranei [i a apei;
pe lâng` ocupa]ia de baz` – mineritul, drept dovad` stau cultivarea
p`mântului prin multiplele descoperiri de cereale carbonizate, semin]e
de plante (linte, mac, orz, mei, grâu, secar` etc.), protejate în hambare
speciale, în gropi s`pate în p`mânt sau vase de ceramic`, chiupuri,
precum [i cre[terea animalelor prin resturile osteologice descoperite
(oase de mistre]i, bou, porc, oaie, capr` etc.)16. Gropile s`pate în p`mânt
(descoperite numai în zonele de deal [i câmpie) nu reprezentau o tehnologie
de lucru special`. Nu ne vom referi, în urma analizei efectuate
asupra studiilor cercetate, la anumite gabarite ale acestora. Prezentarea
noastr` are în vedere tipul de groap` specific unei locuin]e; în arealul
fortifica]iilor, se consider` c` aceste rezerve de alimente erau depozitate
în hambare la suprafa]`, acoperite, în cantit`]i mai mari de p`strare.
Se apreciaz` c` aceste gropi cu dimensiuni variabile (1.00 m ÷ 1.25 m
la partea superioar`, adâncime maxim` 2.50 m ÷ 3.00 m) rezultau
[i se formau în urma extragerii lutului pentru fabricarea vaselor de ceramic`,

13
Ion Hora]iu Cri[an, Spiritualitatea geto-dacic`, Editura Sport-Turism, Bucure[ti, 1987,
pp. 166-167.
14
Nicolae Branga, op. cit., pp. 8-9.
15
Ioan Glodariu, op. cit., pp. 8-9.
16
I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu, op. cit., pp. 178-179.

138
 Pagini de istorie militar`
iar, apoi, majoritatea erau folosite pentru spa]ii de depozitare [i conservare
a alimentelor. Men]inerea stabilit`]ii pere]ilor acestor gropi, dac` adâncimea
acesteia dep`[ea 1.50 m, înainte de aplicarea primului strat de lut etan[,
era sus]inut` prin introducerea de [prai]uri orizontale din bârne de lemn,
pozi]ionate succesiv pe în`l]ime, de sus în jos; metoda corespunde
tehnologiilor actuale de excavare, dar la o scar` mai mic`, evident, similare
execut`rii fântânilor de mic` sau mare adâncime [i a pu]urilor verticale
folosite la lucr`rile de minerit. Modalitatea de protejare a alimentelor consta
în lipirea de lut pe pere]ii gropii, pentru crearea primului strat etan[,
a[ezarea unei împletituri de nuiele pe fundul [i pere]ii gropii
sau introducerea unui co[ de nuiele f`r` capac, la dimensiunile respective;
lipirea celui de-al doilea strat etan[ de lut pe împletitura de nuiele
[i montarea la partea superioar` a unui capac de lemn, acoperit cu b`legar.
Procedeul permitea protec]ia [i p`strarea pe minim 1÷2 ani a materialelor
[i alimentelor conservate, împotriva precipita]iilor, roz`toarelor, gerului,
iar dup` dezafectare, deveneau depozite de resturi menajere.
Amenajarea ordonat` a locuin]elor a demonstrat, în site-urile arheologice
studiate, aten]ia acordat` pentru condi]iile de igien`; nu s-au descoperit
resturi menajere în jurul locuin]elor, chiar dac` facem referire
la fortifica]iile din Mun]ii Or`[tiei sau la cet`]ile dacice din Moldova
geografic` actual`17. Acest mod de p`strare a fost întâlnit în Hispania,
Cappadocia, Africa de Nord [i s-a men]inut pân` în Evul Mediu,
fiind specific în special zonelor de câmpie18. Aplicarea celor dou` straturi
de lut, care placau pere]ii gropii de depozitare a alimentelor, este specific`
tehnologiei de asigurare a etan[eit`]ii împotriva stratului de ap` al pânzei
freatice [i al umidit`]ii. Tehnologia a fost aplicat` la galeriile [i tunelurile
subterane care, pe lâng` sistemele de sprijinire folosite pentru limitarea
infiltra]iilor din teren, aveau [i pere]ii, [i tavanul galeriilor subterane
c`ptu[ite cu lut. Impedimentul principal a constat \n repetarea interven]iei
de placare cu lut, pentru remedierea [i refacerea pere]ilor [i a tavanului
ca urmare a infiltra]iilor accidentale ap`rute în timp, din cauza apelor meteorice.

17
Nicolae Gostar, op. cit., pp. 21-23.
18
Ioan Glodariu, op. cit., pp. 29-30.

139
 G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 3-4/2017

Odat` ap`rute condi]iile de p`strare a alimentelor, un element important

în cotidianul vie]ii dacilor, dar [i de supravie]uire în caz de amenin]are,
era asigurarea cu ap` a întregii comunit`]i. Sursele de ap` nu existau
în incinta a[ez`rilor fortificate sau a fortifica]iilor, iar urbanismul Daciei
era unul modest [i nu suferea din cauza unor aglomer`ri urbane,
aprovizionarea curent` f`cându-se din sursele naturale existente,
ape curg`toare din imediata apropiere sau apa de ploaie depozitat`
în cavit`]i s`pate în stânc`19; au fost construite, pentru situa]ii limit`,
construc]ii cu regim special, unice, pentru perioada cercetat`, având în vedere
c` principiul vaselor comunicante era, pentru ei, o mare necunoscut`.
În multe dintre a[ez`rile fortificate [i \n fortifica]ii dacice au fost identificate
astfel de sisteme de alimentare cu ap`, amintind doar câteva: Coste[ti
(jude]ul Hunedoara), Piatra Ro[ie (jude]ul Timi[), Pope[ti (jude]ul Vâlcea),
Tili[ca (jude]ul Sibiu), Blidaru (jude]ul Hunedoara)20 etc. Multe dintre studiile
de specialitate le descriu amplasate pe mai multe din teritoriile dacice,
înc` din perioada secolului al II-lea î.e.n. [i secolul I e.n.; sunt considerate
similare, ca alc`tuire, rezervoarelor îngropate actuale, cu performan]e
notabile în p`strarea [i conservarea apei, având în vedere tehnologiile
de execu]ie ale vremii. Aceste construc]ii subterane, cunoscute
sub denumirea latin` de cisterne (castellum), deserveau o anumit` comunitate
[i difereau, ca gabarite, în func]ie de num`rul popula]iei din zon` 21;
era un domeniu al tehnicii pe care romanii l-au împrumutat de la vechii persani,
cei care au inventat apeductele [i conductele subterane, pentru a evita
evaporarea [i a p`stra apa curat` (în persan`, hauz, în române[te havuz)22.
Ceea ce ne aduce în aprofundarea [i dezvoltarea subiectului cercet`rii
noastre sunt tocmai tehnologia [i modul de execu]ie al acestor tipuri
de construc]ii. Prin compara]ie cu realizarea galeriilor, grotelor
sau tunelurilor artificiale, aceste construc]ii aduc performan]e de natur`

19
C. Daicoviciu, Cetatea dacic` de la Piatra Ro[ie, Editura Academiei Populare Romîne,
1954, pp. 54-55.
20
Ioan Glodariu, op. cit., pp. 36-37.
21
Sursa: http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Vitruvius/8*.html,
Marcus Vitruvius Pollio, De Architectura, vol. 8, accesat` la 04.01.2017.
22
Ovidiu Dr\mba, Istoria culturii [i civiliza]iei, vol. 1, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`,
Bucure[ti, 1984, pp. 226-227.

140
 Pagini de istorie militar`
inginereasc` în studiul [i cercetarea infrastructurilor militare critice
permanente. Plecând de la etapizarea tehnic` de executare a excava]iei
s`p`turii în taluz înclinat sau vertical, a sistemului de sprijinire [i aplicare
a compact`rii manuale, a radierului [i pere]ilor din piatr` natural`
sau c`r`mid` etc., orice tasare diferen]iat` ar fi provocat colapsul
datorit` împingerilor permanente create de ap` din cisterna (castellum);
în condi]iile unui teren permeabil, partea inferioar`, îndeosebi, era placat`
cu lut [i tencuial` aplicat` în grosimi de pân` la 5 cm din praf de ]igl`
(opus signium). Acest procedeu este specific sistemelor de alimentare
cu ap` descoperite; în majoritatea cazurilor, pe aceste tipuri de lucr`ri
le g`sim în cavit`]i închise de form` circular` cu dimensiuni variabile,
diametru 4 m, lungime 6 m ÷ 8 m [i grosime pere]i 0,30 m ÷ 0,35 m,
pentru preluarea presiunii hidrostatice a apei; erau realizate din piatr`
natural` cu liant de mortar de var [i praf de ]igl` sau ceramic` (cocciopesto),
iar partea superioar` modelat` de o bolt` arcuit` din piatr` de calcar23.
Material specific perioadei antice – cocciopesto – este un mortar din ceramic`
spart`, sub form` de pulbere, care devine mai solid în mas`, cu înt`rire
relativ rapid`, rezisten]` mare la umiditate, temperat cu var hidraulic,
nisip, folosit [i reg`sit în aproape sistemele de construc]ii [i aduc]iune
de ap` din perioada Antichit`]ii, dar [i a construc]iilor subterane, în special
dup` perioada cuceririi Daciei de c`tre Imperiul Roman. Varul era ob]inut
prin arderea pietrei de calcar alb sau a silicei 24, similar procesului
de calcinare, prin ardere în cuptoare speciale; acesta se depozita sub form`
de bulg`ri (calx viva), foarte rar hidratat [i transformat în praf
(calx extincta), frecvent stins pân` la starea de past` (calx macerate)25.
Lucr`rile subterane au fost principala preocupare în dezvoltarea
[i realizarea sistemelor de alimentare cu ap`. A[ez`rile fortificate
[i fortifica]iile, în general, s-au desprins în evolu]ie de modalit`]ile
[i principiile simple de utilizare, [i anume aprovizionarea din imediata
apropiere cu resurse naturale oferite de mediu; de la apele [i râurile

23
Ioan Glodariu, op. cit., pp. 38-39.
24
Sursa: http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Vitruvius/2*.html,
Marcus Vitruvius Pollio, De Architectura, vol. 2, accesat` la 05.01.2017.
25
Nicolae Branga, op. cit., pp. 87-88.

141
 G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 3-4/2017

curg`toare, în special. Desprinderea, renun]area [i folosirea direct`

a resurselor naturale au rezultat din practicile strategiei de ap`rare,
în caz de asediu prelungit, fiind necesar` asigurarea resursei proprii
[i permanente de ap`, pentru orice situa]ie, inclusiv cea de criz`.
R`mân de prezentat metodele specifice în detectarea [i parcurgerea traseului
apei de la sursa izvorului natural pân` la alimentarea propriu-zis`,
experimente [i obiceiuri care stabilesc rela]ia omului din Antichitate
cu mediul înconjur`tor.
Chiar Marcus Vitruvius Pollio, în Architectura, Cartea a VIII-a, prezint`
una dintre cele mai utilizate metode în lumea antic`: „...Dup` cum este opinia
fizicienilor, filozofilor [i preo]ilor c` toate lucrurile provin din ap`,
m-am gândit c` este necesar, ca [i în celelalte precedente [apte c`r]i
în care sunt stabilite reguli pentru cl`diri, s` descriu [i metoda de a g`si ap`,
propriet`]ile sale diferite în func]ie de locuri diferite din natur`, cum ar trebui
s` se desf`[oare [i în ce mod ar trebui s` fie judecat acest lucru, în m`sura
în care este de o importan]` infinit`, în sensul vie]ii, pentru pl`cerea
[i pentru utilizarea noastr` de zi cu zi... Pentru a descoperi acestea,
înainte de r`s`ritul soarelui, întinde-te culcat la p`mânt, chiar în locul
pe care îl cau]i [i, cu b`rbia plasat` pe sol [i fix`, uit`-te în jurul locului;
b`rbia fiind fixat`, ochiul nu poate varia în sus mai departe decât ar trebui
[i este limitat` la nivelul locului. Apoi, în cazul în care vaporii de ap`
sunt v`zu]i ridicându-se u[or în aer, acolo s` sapi, deoarece aceste apari]ii
nu sunt locuri uscate...” 26. Modul de cercetare a solului de c`tre
Marcus Vitruvius Pollio în Architectura, Cartea a VIII-a, indic` o zon`
de verdea]` abundent` [i frunzi[ persistent, specific` formelor de relief
nu prea înalte, câmpie sau deal. Observa]iile nu necesit` un nivel [tiin]ific
foarte ridicat cu privire la fenomenul de evaporare a apei din sol,
prin mic[orarea con]inutului de ap`, datorat consumului de c`tre plante,
dar [i a evapotranspira]iei solului în condi]ii de umiditate [i vegeta]ie;
plantele extrag apa din sol [i elimin` în atmosfer` cantit`]i mari de ap`
sub forma vaporilor de ap`, contribuind la p`strarea unui echilibru

26
Sursa: http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Vitruvius/2*.html,
Marcus Vitruvius Pollio, De Architectura, vol. 8, accesat` la 05.01.2017.

142
 Pagini de istorie militar`
al nivelului de umiditate din sol. Acest lucru evident are loc [i este vizibil
numai diminea]a, în zilele c`lduroase, însorite, pentru c` atmosfera
are umiditate sc`zut`, vaporii de aer din atmosfer` la suprafa]a solului,
care determin` procentul de umiditate, fiind aproape inexisten]i.
Clima [i vegeta]ia din unele zone geografice pot influen]a cantitatea
de ap`, calitatea acesteia în condi]iile unui sol diferen]iat cu stratifica]ie
[i compozi]ie litologic`. Nu vom insista, în cercetarea noastr`, pe analiza
[i explica]iile privind natura [i caracteristicile terenului, pe care autorul
le trateaz`, amintind c`, dac` terenul este argilos sau mâlos, gustul apei
este nepotrivit [i cantitatea acesteia insuficient` asigur`rii vie]ii,
contrar terenurilor, p`mânturilor negre din zonele de munte cu un con]inut
ridicat de humus, care asigur` o calitate corespunz`toare a apei.
Dorim s` p`str`m în aten]ie doar fenomenul descris, ca importan]`
[i observa]ie. În studiile de specialitate geotehnice actuale sunt descrise
aspectele privind caracteristicile tehnice ale terenului, dar, evident,
în condi]iile existen]ei tehnologiei de foraj vertical cu mijloace [i aparatur`
de m`sur` adecvate.
O alt` metod` ingenioas` de determinare a existen]ei apei este,
ca modalitate de c`utare, contrar` cercet`rii [i studierii fenomenelor
din natur`, procedeu descoperit tot în perioada Antichit`]ii, prin execu]ia
unei gropi în p`mânt natural, de 1,50 m adâncime, în care este a[ezat,
pe timpul nop]ii, cu gura în jos, un vas de cupru, bronz sau lut, gresat cu ulei.
Dac` diminea]a î[i f`ceau prezen]a pic`turi de ap` pe pere]ii vasului,
era un indiciu real de existen]` a apei la mic` adâncime27. Fenomenul,
ca explica]ie [tiin]ific`, este similar celui precedent, constând
în evapotranspira]ia solului, în cavitatea vasului, iar pelicula de ulei
cu rol de protec]ie, de închidere a porilor [i mascare a imperfec]iunii
suprafe]ei materialului turnat, asigura blocarea transferului termic
pe timpul nop]ii la varia]iile de temperatur`28. Cunoscutul vas de Corint
din bronz29, pe care apa nu trebuia s`-l p`teze, ar fi fost cea mai utilizat`

27
Gheorghe Papuc, Tomis I – aprovizionarea cu ap` a Cet`]ii Tomis în epoca roman`
[i roman` târzie, Editura Ex Ponto, Constan]a, 2005, pp. 22-23.
28
Ibidem.
29
Sursa: http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Vitruvius/2*.html,
Marcus Vitruvius Pollio, De Architectura, vol. 8, accesat` la 05.01.2017.

143
 G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 3-4/2017

[i simpl` form` de verificare a calit`]ii apei din lumea antic`, aspect

care l-a determinat chiar [i pe Marcus Vitruvius Pollio, în Architectura,
Cartea a VIII-a, s` afirme: calitatea apei este dat` de starea fizic` a oamenilor.
Insist`m asupra problemei de detectare a surselor de ap`,
precum [i asupra calit`]ii acesteia, pentru simplul motiv c` interesul
acordat s-a extins asupra modului de realizare [i executare a lucr`rilor
edilitare subterane [i a traseelor acestora. Imperiul roman a fost promotorul
dezvolt`rii pe scar` larg` a sistemelor de alimentare [i aprovizionare
cu ap` a fortifica]iilor [i a centrelor urbane. Înc` din primul secol,
preocup`rile reprezentau un mare interes datorit` extinderii geografice,
care necesita o administrare corespunz`toare a spa]iilor cucerite.
Dionysios din Halicarnas, profesor de retoric` la Roma, men]iona:
„Pentru mine, cele trei opere romane magnifice care redau cel mai bine
grandoarea Imperiului sunt apeductele, drumurile [i canalele,
nu prin utilitatea lor direct`, ci prin ceea ce ele vor determina”30.
Importan]a p`str`rii ca permanent` [i sigur` surs` de ap`, esen]ial`
în supravie]uirea comunit`]ii indiferent de m`rimea acesteia, a dus imediat
la crearea unor adev`rate scenarii de protejare [i punere în siguran]`,
iar primele izvoare istorice au ap`rut [i le-au dat ca existente,
dup` ocuparea Daciei de c`tre Imperiul Roman, dup` anul 106 e.n.
Sucidava (jude]ul Olt), o veche fortifica]ie dacic` din perioada neolitic`,
locuit` de un trib de daci, numit sucii, care au dat [i denumirea loca]iei,
a cunoscut o dezvoltare impresionant` în timpul ocupa]iei romane, perioada
estimat` între secolul al IV-lea e.n. [i secolul al V-lea e.n., în special
în perioada Împ`ratului Iustinian (482 e.n.-565 e.n.). Este bine cunoscut
tunelul oblic, dotat cu trepte, în lungime de 25 m [i adâncime subteran`
de 18 m, care a fost executat special pentru protec]ia sursei de ap`,
în sec]iune transversal`, realizat sub form` de potcoav`, datorit` presiunilor
laterale subterane ale terenului, care erau foarte mari. Acesta a fost descoperit
în anul 1958, accesul fiind asigurat de existenta unei u[i metalice masive31.

Gheorghe Papuc, op. cit., pp. 20-21.

30

Ionu] V. Musceleanu, Emil Str`inu, Secretele României subterane, Editura Triumf,

31

Bucure[ti, 2014, pp. 164-165.

144
 Pagini de istorie militar`
Gabaritele [i dimensiunile zonei de
traseu pân` la izvor sunt similare
galeriilor subterane romane; zid`rie
(opus-quadratum [i opus-mixtum),
având în componen]` pardoseal`
din calcar fosilifer, pere]i, ziduri groase
de 40 cm grosime din calcar fosilifer
de culoarea alb` [i gri deschis,
iar bolta arcuit` din c`r`mid` de argil`
ars`, plin`, presat`, tip roman`,
cu un comportament mecanic
corespunz`tor la solicitarea
de compresiune32. Mortarul folosit
la execu]ia zid`riei este similar
mortarului cu liant de var hidraulic
[i praf de ceramic` (cocciopesto),
dup` nuan]ele [i cromatica releveului
foto (Foto 1). Foto 1: Fântâna Miresei 33
Acest lucru asigur` protec]ia la infiltra]iile accidentale ale apelor.
Datorit` compozi]iei [i con]inutul chimic de minerale al argilei, c`r`mizile
înc` reflect` originea [i nuan]a specific`. Aceast` loca]ie surprinde
prin precizia [i calitatea execu]iei. În lucr`rile subterane actuale,
pe lâng` studiile topografice de specialitate, o mare importan]`
are cunoa[terea litologiei terenului [i a stratifica]iei acestuia, de asemenea,
nivelul pânzei de ap` freatic` etc.; pentru perioada antic`, reprezint`
o no]iune dep`[it` [i imposibil` la nivelul unei analize de calcul
[i de estimare în alegerea solu]iei tehnice. C`r]ile de specialitate prezint`,
prin idei limitative [i descrieri, doar unicitatea [i valoarea istoric` dat`
de trecerea timpului ale acestui site arheologic. Men]ion`m acest lucru,
deoarece traseul tunelului subteran este unul oblic, înclinat [i nu în direc]ie
dreapt` c`tre sursa de ap` a izvorului. Alt` întrebare o ridic`

32
Sursa: http://travel.descopera.ro/8134777-Sucidava-secretul-unei-cetati-stravechi,
accesat` la 05.01.2017.
33
Sursa: http://www.credin]a-adev`rat`.ro/2011/04/09/sucidava-secretul-unei-cet`]i-
str`vechi/, accesat` la 15.11.2016.

145
 G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 3-4/2017

depistarea sursei de ap` pe un traseu care oblig` la m`suri de sprijinire

a excava]iei s`p`turii extrem de preten]ioase, datorat [i faptului
c`, în normativele de geotehnic` [i funda]ii actuale, p`mântul,
în compozi]ia lui pentru aceast` zon` a ]`rii, este alc`tuit,
pân` la adâncimea de 30 m ÷ 40 m, dintr-un strat de loess argilos nisipos,
sensibil la umezire, teren extrem de dificil în asigurarea stabilit`]ii
în calculul modelelor de sprijinire; înaintarea în subteran este un proces
continuu de execu]ie [i de aplicare a unor opera]ii tehnologice
pentru dislocarea rocii din masiv [i de sus]inere a spa]iului excavat.
Este incontestabil c` lucrarea subteran`, executat` manual, în condi]iile
lipsei aparaturii de specialitate de m`surare, precum [i a aplic`rii de sprijiniri
f`r` un calcul matematic fundamentat, denot` experien]` în realizarea
unor astfel de lucr`ri [i o bun` cunoa[tere a tehnologiei de lucru.
Izvorul iubirii34, cum este amintit de localnici, aflat în afara fortifica]iei,
a reprezentat unica surs` de ap` a fortifica]iei [i a dat, în timp, interesante
motive de inspira]ie de legend` local`, fiind denumit ca Fântâna Miresei.
Vom prezenta, într-o cercetare viitoare, plecând de la detalierea
configura]iei [i stabilirea geometriei sec]iunilor transversale [i longitudinale
optime, similitudini extraordinare, în evaluarea propor]iilor deschiderilor
de gabarit ale unor astfel de lucr`ri subterane, plecând, prin compara]ie,
de la metodele empirice ale lumii antice pân` la fine]ea calculelor
inginere[ti actuale, care, prin complexitatea acestora, ]in cont
de o multitudine de condi]ion`ri strict legate de existen]a apelor
de infiltra]ie, stratifica]ia, natura terenului, tipul [i categoria de înc`rc`ri,
care influen]eaz` sensibil modul de edificare al acestor lucr`ri men]ionate
de exper]i în domeniu drept lucr`ri speciale inginere[ti, cu încadrare
în categoria lucr`ri de art`.
O similar` descoperire magistral` a fost f`cut`, în studiul [i cercetarea
unui site arheologic important, în ansamblul repertoriilor fortifica]iilor
dacice din perioada ocupa]iei romane. Amintim aici de complexul
de fortifica]ii de la Romula (jude]ul Olt). În consemn`rile
lui Luigi Ferdinand de Marsigli (1658–1730), cunoscutul colonel de geniu

34
Ionu] V. Musceleanu, Emil Str`inu, op. cit., pp. 164-165.

146
 Pagini de istorie militar`
din armata austriac`, este prezentat` o imagine de ansamblu
a fortifica]iei: ceea ce este de remarcat, în primul rând, sunt mai multe forturi
construite în întregime din c`r`mizi. În cunoscuta loca]ie, cu o evolu]ie
surprinz`toare, a[a cum reiese din m`rturiile izvoarelor arheologice
descoperite în perioada secolului al II-lea e.n. [i secolului al III-lea e.n.,
ansamblul fortificat de la Romula, pe lâng` calitatea acestuia
de capital` a provinciei Dacia Malvensis, ridicat` la rang de muncipium35
în timpul Împ`ratului Hadrian (117 e.n.-138 e.n.) [i urmele edificiilor
publice, temple, ateliere, a fost descoperit un tunel subteran, asimilat
cu canalele de aduc]iune a apei din perioada antic`. Tunelul subteran,
ceea ce este surprinz`tor, nu difer`, din punctul de vedere al geometriei
[i sistemului constructiv, de cel anterior, analizat la fortifica]ia Sucidava
(jude]ul Olt). Acesta traverseaz` zona central` a fortifica]iei pe direc]ia
nord-vest, are în`l]imea 1,75 m, deschidere 0,95 m [i este alc`tuit din zid`rie
(opus-mixtum), având în componen]` pere]i de 30 cm grosime cu bolt` arcuit`,
din c`r`mid` de argil` ars` plin`, presat`, tip roman`, cu dimensiunile
45 cm x 29,5 cm x 4 cm. Mortarul folosit la execu]ia zid`riei este similar
mortarului cu liant de var hidraulic [i praf de ceramic` (cocciopesto),
de culoare galben` 36. Sistemul constructiv este similar fortifica]iei
de la Sucidava, fiind asigurat, prin concep]ie, pentru o exploatare corect`
[i protec]ie la infiltra]iile accidentale ale apelor datorit` existen]ei terenului
loessoid argilos nisipos. Ceea ce difer` [i ne atrage aten]ia reprezint`
pardoseala tunelului, care are dimensiuni semnificative pentru o astfel
de categorie de construc]ie. Aceasta dep`[e[te, prin evazare, la exterior,
gabaritele tunelului, platforma de c`r`mid` fiind lat` de 1,80 m÷2,10 m.
Modalitatea de execu]ie ne determin` s` afirm`m c`, plecând de la modul
de alc`tuire [i punere în oper` a unei categorii de lucr`ri, ceea ce înseamn`
o experien]` vast` în aplicarea sistemelor de construc]ie, a fost luat în calcul,
datorit` adâncimii mici a tunelului subteran, de aproximativ 3,50 m,
împiedicarea fenomenului de rotire necontrolat` sau tasare, în cazul
unei acumul`ri accidentale de ap`; datorit` lungimii foarte mari a tunelului,

35
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom, accesat` la 06.01.2017.
36
Colonel dr. Cristian M. Vl`descu, Fortifica]iile romane din Dacia Inferior,
Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986, pp. 38-39.

147
 G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 3-4/2017

acestuia i-ar fi fost afectat` buna func]ionalitate, cauzat` de apari]ia fisurilor

în pere]ii de zid`rie, care ar fi acumulat, de altfel, pierderi însemnate de ap`.
Repara]iile imediate privind pierderile de ap` cauzate de apari]ia fisurilor
se executau, în Antichitate, ca [i la conductele de alimentare cu ap`,
cu funingine sau mortar37. Pardoseala (radierul) din c`r`mid` asigura
planeitatea necesar` pantelor de scurgere (diferit` la mul]i istorici
ai Antichit`]ii, dup` Marcus Vitruvius Pollio, în De Architectura,
Cartea a VIII-a, fiind de 20 cm la 1 km, dar av#nd [i rol de lestare
a tunelului subteran). Modul de executare a unor astfel de tunele nu difer`
foarte mult de principiile actuale de execu]ie. Plecând de la stabilirea
traseului apeductului, erau creionate pozi]iile pu]urilor de vizitare38.
Astfel, acestea erau executate de la început, pentru a se asigura c` traseul
galeriei subterane dintre acestea, în momentul execu]iei s`p`turilor,
era unul corect. Distan]a dintre cele dou` pu]uri putea s` aduc` o serie
de corec]ii suplimentare pantei de scurgere a apei prin verific`ri, probe
care asigurau calitatea de bun` execu]ie, la un stadiu fizic intermediar
finaliz`rii construc]iei subterane.
Nu ascundem [i faptul c`, pentru modalit`]ile de alc`tuire
ale tunelelor subterane din perioada antic`, dimensiunile geometrice
sunt exagerate, chiar dac` am putea b`nui c` ar fi existat, în viziunea
speciali[tilor vremii, [i un concept de evolu]ie urban` a a[ez`rii, localit`]ii
sau fortifica]iei. Dar, putem conchide [i f`r` a considera acestea ni[te specula]ii,
c` zonele demografice din perioada antic` nu concord` cu principiile
actuale ale urbanismului contemporan; deci, din ambele puncte de vedere,
re]inem, dac` punem în compara]ie sistemele edilitare actuale, principiile
de alc`tuire [i geometrie, unde re]eaua de canalizare [i de evacuare ape
uzat-menajere a unui ora[ mediu ca suprafa]` din România, în urma
unor evalu`ri inginere[ti, proiectat` [i calculat`, ar avea diametrul
de maxim 80 cm; aici ne referim doar la debitul de ap` [i nu la alte func]iuni
cu destina]ii specifice, cum ar fi canalele colectoare ale ora[elor, care de]in
dimensiuni agabaritice, putând deduce c`, prin alocarea unei destina]ii

37
Gheorghe Papuc, op. cit., pp. 24-25.
38
Ibidem, pp. 26-27.

148
 Pagini de istorie militar`
specifice, aceste tuneluri subterane aveau rol strategic [i de evacuare
a popula]iei, a bunurilor de valoare, în caz de amenin]are for]at` a fortifica]iei.
Pu]ine ne sunt izvoarele istorice actuale, privind detalierea acestor aspecte,
dar, în unele dintre studiile cercetate, problematica ne surprinde
prin inventivitatea [i creativitatea înainta[ilor. Apari]ia [i existen]a
lor sunt strict legate [i de condi]iile geomorfologice ale mediului înconjur`tor,
prin diversitatea [i multitudinea formelor de adaptare [i interac]iune
cu acesta. Preciz`m acest lucru, deoarece multe apeducte, în perioada
Antichit`]ii, considerate lucr`ri subterane, nu se reg`sesc în zonele
climatice, unde nivelul subteran al pânzei freatice se afl` la o adâncime
apropiat` de suprafa]a terenului (suprafa]a terenului poate reprezenta
aproximativ 1 m de la cota terenului natural), care s` permit` construc]ia
acestora, sau în zonele unde nivelul pânzei freatice are nivel ascensional
pe vertical` în perioadele cu precipita]ii abundente. Nici nu se puteau lua m`suri
de amenajare a unor astfel de categorii de lucr`ri, deoarece condi]iile
tehnologice actuale, de protec]ie împotriva presiunii hidrostratice a apei
[i a infiltra]iilor, nu o permit. Continu`m cu exemplificarea [i men]ionarea
în alte loca]ii – Arutela (jude]ul Vâlcea), Racovi]a (jude]ul Olt), Coste[ti
(jude]ul Hunedoara), C`pâlna (jude]ul Alba) – a unor astfel de apeducte
[i canale de alimentare cu ap`, care, încadrate în categoria construc]iilor
civil-edilitare, implicit prin variata utilizare a acestora privind p`strarea
siguran]ei sursei de alimentare cu ap` a fortifica]iei, evacuarea bunurilor
materiale [i a popula]iei în cazul unui asediu prelungit, depozitarea lucrurilor
de valoare ale cet`]ii, cap`t` conturul unei defini]ii mai ample
– construc]iile militare. Chiar dac` unele loca]ii nu au putut fi prezentate
[i puse în valoare, prin descrierea [i stabilirea importan]ei lor, din lipsa
materialelor [i a probelor arheologice suficiente, preciz`m c` fiecare element
de construc]ie sau subansamblu, descoperite în urma s`p`turilor arheologice,
dovede[te vasta utilizare a acestora pe teritoriul Daciei antice, iar dezvoltarea
lor pentru fiecare site arheologic este dependent` de modul de organizare
al a[ez`rii; p`strarea [i conservarea lor în timp ar fi adus la lumin`
[i alte exemple [i detalii gr`itoare cu privire la misterioasa lume antic`.
Suntem nevoi]i s` prezent`m toate aspectele legate de acestea,
pentru a explicita apari]ia ca importan]` în mediul [i administrarea militar`

149
 G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 3-4/2017

a fortifica]iei, devenind puncte forte în aplicarea strategiei de ap`rare,

de asigurare a libert`]ilor [i siguran]ei vie]ii locuitorilor ei.
Un exemplu edificator îl constituie apeductele [i sistemele
de alimentare cu ap` complexe ale fortifica]iei Tomis (jude]ul Constan]a),
care par a fi cele mai cunoscute din perioada Antichit`]ii pe teritoriul Daciei
romane. Studiul detaliat privind apeductele din zona Tomisului a fost posibil
prin faptul c` acestea s-au conservat de-a lungul timpului datorit` morfologiei
solului aluvionar loessoid, alc`tuit în propor]ie de 95% din nisip, f`r` a avea
în compozi]ia lui excedent de material organic, care ar fi putut afecta
integralitatea construc]iilor subterane, dar [i p`r]i ale acestora; un motiv
secundar ar fi reie[it [i din modelul de urbanizare modest al a[ez`rii
[i de evolu]ia în spa]iul geografic aferent la Marea Neagr`.
Concluziile cercet`rii noastre nu fac obiectul prezent`rii, din cadrul
sistemelor de alimentare cu ap`, a conductelor (tubuli) sau a canalelor (specus)
de alimentare a locuin]elor din perioada antic`. Ne referim totu[i
[i la acest capitol, deoarece este complementar [i se deduce din complexitatea
solu]iilor tehnice adoptate, a materialelor, a mortarelor [i a tehnologiilor
folosite. Mun]ii Or`[tiei, în zona cet`]ii Blidaru, p`streaz` urme ale folosirii
acestui sistem inedit al aliment`rii cu ap`. Aprovizionarea cu ap`
se executa prin conducte de lut ars [i cistern` cu ap` de capacitate
de aproximativ 200 mc, conectat` la un izvor de ap` de munte, din zon`;
cisterna de ap` era executat` în s`p`tur`, în stânc` [i c`ptu[it` cu scânduri
din lemn39. Sec]iunile transversale (cuvete) ale canalelor de alimentare
(specus), care nu dep`[eau în general 60 cm x 60 cm, erau alc`tuite
din pere]i din pl`ci de ceramic` ars`, c`r`mid` sau piatr` natural`,
cu liant de var hidraulic [i praf de ceramic` (cocciopesto), placate
la partea superioar` pentru protec]ia sanitar` cu pl`ci din ceramic`;
includem aici, în întregul principiu func]ional, cisterne (castellum – foto 2)
de acumulare situate la începutul apeductului (caput aquae), pu]uri
de vizitare (bene) [i/sau por]iuni ale traseului canalelor de alimentare
cu ap`, care erau l`sate descoperite inten]ionat pentru a permite aerarea
lor [i men]inerea apei potabile în parametri normali. Pentru preluarea

39
Sursa: http://fortaspirituluidacic.blogspot.ro/2016/04/cetatile-si-templele-dacice-
asezari-de.html, accesat` la 20.04.2017.

150
 Pagini de istorie militar`
infiltra]iilor pe radierul acestor canale,
la intersec]ia cu peretele cuvetei
erau aplicate scafe de etan[are
din mortar hidraulic, în minimum
3 straturi, fiind pres`rate fragmente
ceramice pisate41; principiul este aplicat
[i în ziua de ast`zi, dar cu materiale
care de]in performan]e tehnice sporite,
mortarul actual având în compozi]ia
lui ciment cu înt`rire rapid` [i aditivi
acceleratori de priz`, inhibitori
ai surplusului de ap` etc. Conductele
care preluau [i închideau întregul sistem
de alimentare cu ap` a locuin]elor
era similar, alc`tuit din tuburi ceramice
Foto 240 (tubuli) [i tuburi din plumb,
acestea fiind reg`site în aproape toate fortifica]iile dacice dup` cucerirea
roman` [i identificarea materialului arheologic perioadei secolului al II-lea e.n.
[i secolului al III-lea e.n. Tuburile de plumb au fost folosite foarte pu]in,
din cauza costului ridicat al plumbului, care necesita montaj specializat
[i datorit` faptului ca oxidul de plumb, format la ac]iunea chimic` a apei
cu plumbul, era extrem de otr`vitor42. Alegerea plumbului în folosirea
[i realizarea acestor conducte de alimentare cu ap` era tocmai gradul
sc`zut al apari]iei fenomenului de coroziune al metalului. În multitudinea
sistemelor de alimentare cu ap`, apeductele sau canalele de aduc]iune
a apei subterane au o prezentare larg` [i o diversitate a formelor descoperite,
în Antichitate, în zona fortifica]iei Tomis. Clasificate în cinci categorii
distincte, în func]ie de amplasamentele studiate, arheologul Gheorghe Papuc,

40
Sursa: http://www.sistemamuseo.it/ita/2/musei/18/fermo-marche-cisterne-
romane/, accesat` la 20.04.2017.
41
Gheorghe Papuc, op. cit., pp. 24-25.
42
Sursa: http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Vitruvius/2*.html,
Marcus Vitruvius Pollio, De Architectura, vol. 8, accesat` la 05.01.2017.

151
 G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 3-4/2017

în cartea Tomis I – aprovizionarea cu ap` a Cet`]ii Tomis în epoca roman`

[i roman` târzie, aduce, preluând scrierile din anul 1966 ale arheologului
Vasile Carnarache (1896–1969), cea mai concludent` clasificare
a tuturor tipurilor de tunele subterane de tipul apeductelor,
din perioada antic`, chiar dac` acesta face referire doar la cele descrise
pe zona cercetat` a fortifica]iei Tomis, [i anume: 1. galerie s`pat` în loess,
iar pere]ii, bolta [i podeaua sunt din zid`rie de piatr`; 2. s`p`tur` în stânc`
pe o parte, loess pe de alt` parte; 3. s`p`tur` f`cut` în stânc`; 4. terenul
str`puns era stânc` [i loess-ul, zid`ria cu bolt` de c`r`mid`, iar baza
peretelui din zid`rie de piatr` [i 5. s`p`tur` complet` în loess cu zid`rie
din blocuri mari. Concluzion`m un aspect interesant în cercetarea noastr`,
datorit` multitudinii de asem`n`ri din c`r]ile [i studiile de specialitate
analizate: aceast` clasificare nu mai poate fi completat` cu alt exemplu
[i prin faptul c` tipurile de materiale din perioada antic` era unul limitativ,
de la folosirea pietrei naturale pân` la amploarea uzan]elor pe care o cap`t`
c`r`mida în epoca ocup`rii romane în Dacia, iar tehnologia de execu]ie
era aplicat` manual [i nu mecanizat. Acela[i celebru arheolog ne confirm`
datele cercet`rii noastre, [i anume faptul c` gabaritele dezvoltate
în aceste tipuri de construc]ii, în`l]ime de aproximativ 1,70 m [i l`]ime
de aproximativ 1,20 m, nu difer` foarte mult de alte zone geografice
ale Daciei antice, înt`rind ideea c` solu]iile tehnice au fost aplicate unitar,
în aproape orice tip de amplasament, fiind împrumutate de mul]i speciali[ti
constructori ai timpului. În alte studii similare despre cetatea Tomisului,
pe lâng` aspectele legate de sistemul de construc]ie al acestor apeducte,
numite, din punctul de vedere al sistemelor de construc]ie, tunele, galerii
subterane sau, prin extrapolare, construc]ii militare, sunt aduse în vedere
problemele strict legate de ap`rarea fortifica]iei. Arheologul Vasile Carnarache
men]ioneaz`, într-o memorabil` pagin` de istorie, privitor la construc]iile
militare subterane din cetatea Tomisului, c` acestea reprezentau:
un sistem savant pentru ap`rarea ora[ului [i de atac prin surprindere
împotriva cotropitorilor43. Cert este c` galeriile subterane din zonele
de captare ale apei au avut [i rol militar. Cu toate c` acestea erau pozi]ionate
la adâncimi considerabile de pân` la 17 m÷18 m, cu gabarite în sec]iune

43
Gheorghe Papuc, op. cit., pp. 74-75.

152
 Pagini de istorie militar`
în`l]ime 2 m, l`]ime 1 m, acestea „foloseau în primul rând pentru scurgerea
apelor menajere [i a celor pluviale din ora[. Nu excludem nici interpretarea
potrivit c`reia au servit pentru drenarea subsolului tomitan (...),
folosite [i la trecerea osta[ilor [i popula]iei prin ele”44. Este creionat`
[i ideea definitorie c` aceste galerii erau folosite pentru ad`postirea
popula]iei [i de evacuare în cadrul unui asediu45.
Observa]iile, pu]ine la num`r, cu privire la aceste puncte de vedere,
sunt uneori comb`tute de speciali[ti, din perspectiva pozi]ion`rii
[i a execu]iei lor la mare adâncime, chiar dac` este omis un detaliu
important: dotarea cu pu]uri verticale, asem`n`toare camerelor de vizitare
[i inspectare. Unii sus]in c` aceste pu]uri reprezentau [i serveau ca zone
tehnologice de introducere, evacuare a materialelor în timpul execu]iei,
în vederea efectu`rii inspec]iei periodice pentru analizarea st`rii tehnice
[i interven]ia privind m`surile de decolmatare [i scoaterea apei, la nevoie.
Pu]urile de vizitare, care, în sec]iune, nu excelau prin dimensiuni regulate
foarte mari, maxim 1 m, cât s` permit` accesul unui om, f`ceau, într-adev`r,
parte din fazele intermediare execu]iei [i au reprezentat elemente constructive,
ca tipologie, greu de definit ca destina]ie func]ional`. În aceast` zon`
geografic`, sec]iunea pu]urilor variaz` de la 0,55 cm x 0,70 cm,
0,90 cm x 0,65 cm, iar pere]ii au 30 cm, 40 cm [i chiar 50 cm grosime.
Acestea erau executate în metoda opus signium, dup` regula aplicat`
la construc]iile miniere, prin introducerea de [prai]uri succesive
[i c`ptu[irea cu lut pe suprafa]a pere]ilor, dac` nu se folosea piatr`
sau c`r`mid`. Gabaritele lor permiteau introducerea materialelor
de construc]ie necesare execu]iei, dar [i recipientele care s` deserveasc`
cur`]irii [i mentenan]ei lor. Important este faptul c` acestea sunt perfect
similare sec]iunilor cu ie[irile de salvare s`ritur` de lup, ale ad`posturilor
de protec]ie civil` actuale, identificate nu numai prin gabarit,
ci [i prin ansamblul sistemului constructiv galerie subteran` + pu] de salvare;
din p`cate, aceste tuneluri [i galerii subterane, cunoscute [i sub denumirea
improprie de catacombe, nu mai sunt introduse în circuitul turistic.

44
Adrian V. R`dulescu, Ovidiu la Pontul Euxin, Editura Sport-Turism, Bucure[ti, 1981,
pp. 112-113.
45
Gheorghe Papuc, op. cit., pp. 76-77.

153
 G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 3-4/2017

Dac` aceste construc]ii ar fi avut doar un rol edilitar în cadrul zonelor

urbane, nu s-ar fi acordat importan]` decât pentru asigurarea sursei
de ap` [i a calit`]ii acesteia. Amploarea acestor tipuri de construc]ii,
dificult`]ile tehnologice de execu]ie [i costurile ridicate pentru acea perioad`
înt`resc însemn`tatea lor [i le statueaz`, \n opinia noastr`, având în vedere
abordarea unor astfel de edificii, chiar în zilele noastre, în categoria
construc]iilor cu regim special. Izvoarele istorice contrazic orice supozi]ie
din partea arheologilor, care analizeaz` doar inventarul descoperit,
f`r` a face trimiteri [i la celelalte p`r]i ale istoriei care întregesc oglinda
[i complexitatea vie]ii din centrele urbane ale Antichit`]ii. În cercet`rile
noastre, am c`utat s` men]inem o atitudine ponderat` asupra p`rerilor
despre descoperirile în site-urile arheologice, considerând, pe bun` dreptate,
c` opiniile referitoare la acestea sunt numai apanajul speciali[tilor
constructori [i militari în domeniu.
Am c`utat s` stabilim anumite asem`n`ri sau criterii de baz`,
care s` vorbeasc` de anumite principii de alc`tuire geometric`
[i constructiv` a primelor lucr`ri de fortifica]ii, indiferent de destina]ia
sau partea component` a acesteia. Acest lucru p`rea imposibil,
chiar dac` multe dintre ele sunt distruse de trecerea timpului;
descoperirile arheologice, studiile istorice [i c`r]ile de specialitate
au fost acelea care s-au reflectat în notele prezentate, pentru fiecare site
istoric, asupra m`rturiilor organiz`rii comunit`]ii [i a[ez`rii fortificate,
definind ideea ap`r`rii colective. Ar mai fi de ad`ugat o observa]ie în leg`tur`
cu cronologia fortifica]iilor dacice; viitoarele s`p`turi, prin materialul
arheologic rezultat, vor putea dezvolta sistemele constructive arhitecturale
militare ale vremurilor [i, cu siguran]`, cercet`rile, studiile vor confirma
[i exploata din toate punctele de vedere [i alte ipoteze; din perspectiva
istoricilor, vor fi dezb`tute [i aspecte cu privire la politica extern`
a Imperiului Roman fa]` de provincia Dacia [i, implicit, în leg`tur`
cu soarta romanit`]ii nord-dun`rene, atât de mult abordabil` din cauza
insuficien]ei izvoarelor istorice.
Domina]ia [i extinderea Imperiului Roman în Antichitate, în perioada
când ocupa [i delimita frontierele (Limes Romanus) cu cea mai extins`
suprafa]` cucerit` în secolul al II-lea e.n., cuprinzând arealul european
[i state de la Marea Neagr`, Marea Mediteran`, Marea Britanie, regiunile

154
 Pagini de istorie militar`
din nordul Europei pân` la coasta Oceanului Atlantic [i Africa de Nord,
au produs schimb`ri esen]iale în cultura [i modul de organizare
[i manifestare a tuturor spa]iilor geografice ocupate. Influen]ele romane
au declan[at, înc` de la început, pentru fiecare regiune ocupat`, un proces
de restructurare func]ional`, economic`, social`, administrativ` [i politic`.
De aceea, procedeele, materialele folosite, metodele privind realizarea
sistemelor de ap`rare le consider`m un subiect de abordare similar
[i nu confer` solu]ii diferen]iate de realizare în tot spa]iul perioadei
studiate. Reg`sim, în cercetarea noastr`, din descrierile multor autori,
din descoperirile arheologice, aceea[i configura]ie, modalitate de aplicare
a tehnologiei de execu]ie a primelor fortifica]ii, ceea ce demonstreaz`
c` începuturile [i apari]ia infrastructurilor critice militare permanente
în Antichitate reprezint` primele metode de dezvoltare ale unor strategii
complexe pentru sistemul de ap`rare.
Exemplele pot continua [i, împreun` cu informa]iile actuale, legate
de organizarea [i afirmarea statului dacic în arealul ocupat, ilustreaz`
cu suficient` claritate elemente referitoare la existen]a unui sistem
organizat militar de ap`rare eficient.

155