DISCURS PREZENTARE

Am ales această temă pentru importanța și versatilitatea ei. Teorema

Factorilor Invarianti este o teoremă fundamentală în matematică, care are aplicații
extinse în diverse domenii ale matematicii, cum ar fi algebra, geometria, teoria
grupurilor și teoria invariantilor.

Acesta ne permite să înțelegem și să analizăm obiecte matematice

complexe în termeni mai simpli, descompunându-le în factori invariabili. Teorema
are o gamă extinsă de aplicații în diverse ramuri ale matematicii și ne ajută să
obținem o mai bună înțelegere a proprietăților fundamentale ale structurilor
matematice și să rezolvăm probleme complexe într-un mod elegant și concis.

Lucrarea debuteaza cu un cadru teoretic în care am prezentat o parte din

definiții și noțiuni preliminare în algebra liniară și anume:

 Spațiu vectorial

Un spațiu vectorial este o structură matematică formată dintr-un set de

elemente, numite vectori, și un corp de scalari, de obicei un corp algebric (de
exemplu, numere reale sau numere complexe). Spațiul vectorial este dotat cu două
operații: adunarea vectorilor și înmulțirea unui vector cu un scalar, care satisfac
anumite proprietăți, cum ar fi asociativitatea și distributivitatea.

 Transformare liniară

O transformare liniară este o funcție între două spații vectoriale, care păstrează
structura de adunare și înmulțire scalară. Mai precis, pentru două spații vectoriale V
și W peste același corp algebric, o funcție T: V → W este o transformare liniară dacă
îndeplinește următoarele proprietăți:

a) Aditivitate

b) Omogenitate
1
  Matrice și reprezentare matriceală

O matrice este o tabelă rectangulară de elemente, în care fiecare element

este situat într-o poziție specifică. În algebra liniară, matricele sunt utilizate
pentru a reprezenta transformările liniare între spații vectoriale.

 Subspațiu și invarianță

Un subspațiu al unui spațiu vectorial V este un subset al lui V care este în

sine un spațiu vectorial, respectând axiomele operațiilor de adunare și înmulțire
scalară.

Un subspațiu al lui V este invariant sub acțiunea unei transformări liniare T

dacă transformarea liniară T aplicată pe subspațiu se află în același subspațiu.

 Module de tip finit peste inele principale

Definiție: Fie A inelul modulelor s, i M modulul de pe A. Dacă există o
mulțime finită m1, m2, ..., mn, de elemente în M, atunci modulul M este de tip
finit peste A, iar fiecare element al lui M folosește elemente ale inelului A
pentru a le reprezenta acestea pot fi exprimate ca o combinație liniară a
elementelor de bază și dimensiune

TEOREMA F.I.

• Teorema factorilor invarianti are ca scop principal descompunerea obiectelor

matematice complexe în factori invariabili, care păstrează aceeași structură sub
acțiunea anumitor transformări. Această teoremă oferă instrumentele necesare
pentru a înțelege și analiza obiecte matematice într-un mod mai simplu și mai
accesibil

2
• Concret, teorema factorilor invarianti ne permite să identificăm și să izolăm
acei factori invariabili care păstrează caracteristicile esențiale ale unei structuri
matematice atunci când aceasta suferă anumite transformări. Acești factori
invariabili pot fi mai ușor de studiat și de înțeles decât obiectele matematice
complexe inițiale

• Prin aplicarea teoremei factorilor invarianti, putem obține o mai bună

înțelegere a proprietăților fundamentale ale structurilor matematice și putem
rezolva probleme complexe într-un mod elegant și concis.

3
◦ Demonstrație: Fie π: G -> G/H un morfism canonic de grup, unde G/H este
grupul factor G modulo H. Definim K = ker(π) ca fiind nucleul lui π.
Observăm că K este subgrupul normal al lui G, deoarece pentru orice k în K și
g în G, avem g⁻¹kg în K, deoarece π(g⁻¹kg) = π(g)⁻¹π(k)π(g) = eH, unde eH
este elementul neutru al grupului factor G/H.

◦ Aplicând primul teoremă fundamentală a izomorfismului pentru grupuri, avem

G/K ≅ im(π), adică G/K este izomorf cu imaginea lui π, care este subgrupul H
al lui G. Aceasta înseamnă că există o corespondență bijectivă între elementele
lui G/K și cele ale lui H.

◦ Pentru a arăta că G ≅ K ⊕ H, trebuie să arătăm că orice element din G poate fi

exprimat într-un mod unic ca produs al unui element din K și unul din H.
Pentru aceasta, arătăm că intersecția lui K și H este trivială, adică K ∩ H = {e},
unde e este elementul neutru al grupului G.

◦ Pentru orice g în G, considerăm elementul corect definit gH în G/H. Datorită

bijectivității dintre G/K și H, există un unic k în K astfel încât gH = kH. Acest
lucru înseamnă că gh⁻¹ = k în K, ceea ce implică că g = kh și k este unic,
deoarece intersecția lui K și H este trivială.

◦ Astfel, am demonstrat că pentru orice grup finit G și subgrup normal H al lui

G, există un subgrup K al lui G astfel încât G ≅ K ⊕ H. Aceasta este esența
Teoremei Factorilor Invarianti.

4
 APLICAȚII

MATRICI DIAGONIZABILE

Pași de rezolvare

1. Enunțați problema: Aveți o matrice dată pe care doriți să o diagonalizați.

2. Identificați proprietățile matricei: Verificați dacă matricea este

diagonalizabilă sau nu. O matrice este diagonalizabilă dacă poate fi exprimată
ca produsul a două matrice, una dintre ele fiind o matrice diagonală și cealaltă
fiind inversabilă.

3. Identificați transformările relevante: În cazul matricilor diagonizabile,

transformările relevante pot fi schimbări de bază și transformări similare.

4. Descompuneți matricea în factori invariabili: Utilizați Teorema Factorilor

Invarianti pentru a descompune matricea în factori invariabili care păstrează
proprietățile esențiale ale matricei în timpul transformărilor. Acești factori
invariabili pot fi valorile proprii ale matricei și matricele de proiecție
corespunzătoare.

5. Diagonalizați matricea: Utilizați factorii invariabili obținuți pentru a

diagonaliza matricea, adică pentru a obține o matrice similară care este o
matrice diagonală.

5
6. Analizați și interpretați rezultatele: Examinați matricea diagonală obținută și
interpretați valorile proprii și vectorii proprii corespunzători. Aceștia oferă
informații despre structura și comportamentul matricei inițiale.

CONCLUZII

◦ În această prezentare am discutat teorema factorilor invarianți și aplicațiile sale

în algebra liniară. Am prezentat definiții și noțiuni preliminare în algebra
liniară, transformări liniare și invarianță. Demonstrarea teoremei factorilor
invarianți a fost prezentată, evidențiind etapele cheie și importanța lor. Am
discutat aplicațiile în matrici diagonalizabile.

Deși teorema factorilor invarianȚi este un rezultat puternic si util, există

ȘI anumite limite și restricții asociate. De exemplu, teorema este valabilă doar
pentru matrici care pot fi exprimate ca produsul unei matrice diagonale și a
unei matrice inversabile. În plus, calculele și demonstratiile asociate teoremei
pot fi complexe si dificile din punct de vedere al implementării practice.