Mircea Eliade

Mircea Eliade s-a născut în 13 martie 1907, în familia ofiţerului Gheorghe Eliade.
Tatăl lui, un om deosebit de religios, l-a înregistrat însă în registrul de naşteri cu 4
zile înainte de data reală, ca să corespundă astfel cu Sărbătoarea celor patru martiri
din Sebasta.

: Din adolescenţă a fost intersat de ştiinţele naturii, chimie, precum şi de ocultism

şi a scris piese scurte pe subiecte entomologice. În ciuda vederii slabe, citea cu
pasiune, unul dintre autorii preferaţi fiind Honoré de Balzac.

Complexat de aspectul său fizic şi de faptul că vedea foarte slab, a recurs la

experimente bizare din dorinţa de a demonstra că este mai puternic decât colegii
săi: mânca insecte şi îşi propunea să doarmă numai 4-5 ore pe noapte.

: Primele sale lucrări publicate au fost „Inamicul viermelui de mătase” (1921) şi

„Cum am gasit piatra filosofală”. Patru ani mai târziu, şi-a publicat autobiografia,
intitulată „Romanul adolescentului miop”.

În tinereţe, Eliade a fost jurnalist şi eseist, discipol al controversatului filosof de

extremă dreapta Nae Ionescu şi membru al societăţii literare Criterion. Nae Ionescu
i-a fost profesor la Facultatea de Litere şi Filosofie de la Bucureşti, pe care a
absolvit-o în 1928. Eliade a fost fascinat de ideile radicale ale lui Ionescu şi de
interesul deosebit al acestuia faţă de religie.

: În 1928, Eliade a obţinut o bursă de studiu pentru patru ani la Universitatea din
Calcutta, India. Acolo l-a cunoscut pe Mahatma Gandhi, ale cărui idei despre
spiritualitate l-au influenţat ulterior. Totodată, a început o poveste de dragoste cu
frumoasa Maitreyi, de la al cărui tată, profesorul Dasgupta, a învăţat limbile
sanscrita, pali şi bengali. Tot aici a experimentat şi consumul de opium.

La jumătatea anilor 1930 a devenit asistentul lui Nae Ionescu, predând un curs
despre metafizică. Pentru susţinerea sa deschisă faţă de Garda de Fier a fost arestat
în 14 iulie 1938. În anii următori a fost ataşat cultural în Marea Britanie şi
Portugalia, sub regimul legionar şi ulterior sub regimul mareşalului Ion Antonescu.

: După moartea soţiei sale Nina Mareş, a intrat în depresie şi a încercat să se trateze
singur, cu antidepresive, extracte de passiflora şi chiar cu metamfetamine.

Deși lucrările științifice ale lui Eliade au vizat mai mult interpretarea simbolurilor
și a ritualilor religioase, la nivel subiectiv, filosoful roman privea fenomenul
religios astfel:

Fenomenul religios trebuie privit prin prisma ireductibilitatii sacrului, Eliade

considerând ca acesta nu trebuie privit sau explicat prin analize sociale, economice
sau psihologice.

Limbajul religios este unul simbolic, iar Eliade considera omul a fi o ființa atât
religioasă, cât și adepta a simbolurilor, prin intermediul cărora oamenii reușesc sa
depășească momente de cumpăna din viața, cum ar fi pierderea cuiva apropiat sau
o criza existențiala

Eliade vede in miturile cosmogonice piatra de temelie a popoarelor, întrucât acesta

explica evoluția di ajuta omul sa depășească starea de păcat, conferindu le simultan
un loc in evoluția ulterioară a dimensiunii sacre

Filosoful roman observa cum sacrul element infinit și imaterial, se transpune in

profan, element finit, temporal, pretutindeni, in elemente ale naturii, in animale, in
vise cât și in încărnarea lui Dumnezeu, ij cadrul crestinismului

Eliade considera ca lumea occidentala are nevoie de o noua cultura umanista, in

fata pierderii contactului cu sacru, dorindu și o interacțiune mai puternica la nivel
spiritual cu ceea ce oferă lumea non vestica la nivel religios.

Deși lucrările științifice ale lui Eliade au vizat mai mult interpretarea simbolurilor
și a ritualilor religioase, la nivel subiectiv, filosoful roman privea fenomenul
religios astfel:

Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spațiu și

timp sacru. Spațiul sacru este în concepția lui Eliade centrul universului, pe când
timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii, lumea considerată
ca "orizontul" unui anume grup religios. În această concepție ființele umane
arhaice erau orientate în timp și spațiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar și în
omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată de prezența
secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la
Universitatea din Chicago îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuții la
literatura specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat prof. Wendy
Doniger. În ultimii ani de vi…

Temele filosofice majore la Eliade sunt următoarele: sacrul, recuperarea sacrului,

relaţia dintre sacru şi profan, hierofania, mitul, simbolul, teroarea istoriei, timpul
cosmic şi coincidenţa contrariilor etc., alături de analiza unor aspecte legate de
domenii ca: Yoga, Tantra, şamanismul şi alchimia.