UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI MECATRONICĂ

DEPARTAMENTUL ECHIPAMENTE PENTRU PROCESE INDUSTRIALE
MASTER – Ingineria și Managementul Calității și Mediului

LUCRARE DE DIZERTAȚIE

STUDIU TEORETIC ȘI APLICATIV PRIVIND GESTIONAREA

DEȘEURILOR MEDICALE

Indrumător:
Conf. Dr. Mariana- Florentina ȘTEFĂNESCU

Masterand:
Roxana Emanuela
COMAN DUMITRESCU ( TOADER )

București
2014
1
 CUPRINS

Introducere pg- 3 - 4

Capitolul I Generalităţi
1.1 Definiţie, clasificări pg. – 4 - 6
1.2 Producători de deşeuri pg. – 6- 7
1.3 Transportul deşeurilor pg. - 7- 8
1.4 Metode de eliminare pg. – 8- 24
1.5 Principii care stau la baza activităților de gestionare pg. – 24 - 25
a deșeurilor
1.6 Plan de monitorizare pg. - 25 – 27
1.7 Directiva europeană pg. – 27 - 28

Capitolul II Studiul de caz

2.1. Gestiunea deşeurilor Spital Clinic Prof. Dr.Th. Burghele pg. – 29- 36
2.2. Gestiunea deşeurilor Spital Clinic nr. 1 de Urgență Timişoara pg. – 37 - 44
2.3. Gestiunea deşeurilor Spital univrsitar Dusserdof pg. – 44 - 47
2.4. Monitorizarea deşeurilor în judeţul. Timiş pg. - 47 – 51
2.5. Monitorizarea deşeurilor în Regiunea de Vest pg. – 51 – 54
2.6. Monitorizarea deşeurilor în municipiul București pg. - 54
2.7. Monitorizarea deşeurilor în România pg. – 55 - 58
2.8. Situația deșeurilor pr plan internațional pg. - 58 - 61
2.9. Interpretarea rezultatelor pg. – 61 - 62

Capitolul III Concluzii pg. 63

Capitolul IV Anexe
- Legislaţie pg. - 64
- Bibliografie pg. - 65
- Tabele Spital Clinic Prof. Dr. Th. Burghele pg. - 66 - 70
- Tabele Spital Clinic nr. 1 Timişoara pg. – 70 - 73

2
 Introducere

Lucrarea de faţă ii propune tema ,,Studiul teoretic si aplicativ privind gestionarea

deşeurilor medicale” pe care o consider o temă actuală si de perspectivă a societăţii
româneşti, deoarece se bazeaza pe existenţa omului, respectiv îngrijirea omului bolnav,
problemă care va fi permanentă, atât cat va exista omenirea pe pământ.
Monitorizarea activităţii de gestionare a deşeurilor medicale are in vedere
definiţia economiei ecologice 1, care se ocupa cu optimizarea in timp a resurselor
disponibile si reducerea sau cel putin menţinerea la acelasi nivel a poluarii. Ne
interesează supravegherea modului de valorificare a unor deşeuri, dar si trasabilitatea
deşeurilor care nu pot fi valorificate.
Mediul reprezintă o parte integrantă a oricărui proces de dezvoltare şi cuprinde
legăturile şi interdependenţele dintre oameni şi resursele naturale. Inevitabil, schimbările
prin care trece mediul nu sunt generate doar de evenimentele naturale, ci şi de
manifestarea practică a unor modele de dezvoltare, practici şi stiluri de viată. Dezvoltarea
durabilă are ca cerinţă prioritară economisirea relativă şi absolută a resurselor. 2
Managementul deşeurilor este considerat un element important în implementarea
dezvoltării durabile şi ţinând cont ca:
- societatea se bazează pe consum,
- că este necesară reducerea consumului de resurse,
- că trebuie redusă cantitatea de deşeuri, iar atunci când vorbim despre deşeuri ar trebui să
le percem ca o sursă sigură de materie primă secundară,
- că trebuie să se pună accent pe utilizarea resurselor regenerabile de energie,
- este necesară stabilirea unor măsuri in vederea creşterii procentului de reciclare a
deşeurilor, si reducerea cantităţii de deşeuri eliminate prin depozitare.
Creşterea volumului de deşeuri pune problema depozitării lor. Orice reciclare de
deşeuri presupune un consum suplimentar de resurse. Este necesară cooperarea și în
domeniul gestionării deşeurilor. Statele trebuie să-şi acorde garanţii reciproce în folosirea
resurselor, pentru a garanta continuarea vieții. Pentru reducerea la minim a deşeurilor
periculoase şi a tuturor formelor negative de energie nocivă, sunt utile relatii de
cooperare.3
Sunt necesare alocarea de fonduri in vederea cercetarii resurselor, obținerea de
materiale sanitare cât mai ieftine, dar și a reducerii poluării mediului, prin managementul
deșeurilor.Transformarea unidirecțională a materiei în energie nocivă, va deveni îin timp
o problemă chiar mai importantă decât găsirea de resurse. Ideea recuperării cu
randamentul supraunitar pentru majoritatea deșeurilor a substanțelor utilizate într-un
sistem economic inchis este falsă.

1
Introducere in stiinta economica ecologica –Suport de curs Prof. Dogaru, pg.7-11
2
Dezvoltare durabilă şi responsabilitate instituţională-Vasile Dogaru, pg. 1-14, 41
3
http://ec.europa.eu/environment/waste/index.htm
3
 Resursele naturale, din subsol, dar si ale solului, inclusiv vegetația, animalele și
oamenii, stau la baza fabricării oricăror bunuri și servicii, iau parte la un consum unic,
care nu se poate relua.4
La nivelul U.E. obiectivele prioritare ale gestionării deşeurilor, se referă la
prevenirea generării de deșeuri și decuplarea generării deşeurilor de creşterea economică.
Aceste obiective nu pot fi atinse însă numai cu un management eficient. Este necesară
integrarea managementului deşeurilor într-o strategie de dezvoltare durabilă, care sa aibă
ca prioritate: prevenirea generării deşeurilor şi epuizării resurselor, minimizarea
consumului de energie şi a emisiilor la sursă 2. Politica UE privind deșeurile își propune
să atingă nivelurile superioare ale ierarhiei privind gestionarea deșeurilor și introduce un
nou concept, acela de abordare din perspectiva întregului ciclu de viață, pentru a garanta
luarea măsurilor care, în ansamblu, prezintă avantaje în comparație cu celelalte opțiuni.5
Îngrijirea bolnavilor presupune costuri, care implică producerea de materiale
sanitare, aparatură, spații de îngrijire, indiferent de capacitatea lor, de mijloace de
transport, manevre medicale (interventii, tratamente injectabile, analize etc) dar și
costurile privind neutralizarea deșeurilor infecțioase.
Politica statului roman legată de activitatea de producere, respectiv de gestionare
a deșeurilor, se realizează prin intermediul a mai multor ministere: Ministerul Mediului 4,
Ministerul Sănătății, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea
Naționala Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentului, dar și prin Agenția
Națională Fitosanitară.

Capitolul 1
Generalități

1.1 Definiţie, clasificări

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate
juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, este organul de specialitate pentru
implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului.
Deşeurile medicale6 sunt deşeurile rezultate din activităţi medicale, adică toate
deşeurile, periculoase sau nepericuloase, care se produc în unităţile sanitare.
Terminologia folosită este diferită de la o ţară la alta. OMS propune termenul ,,healt-care
wastes” si defineşte deşeurile medicale ,,fluxul total de deşeuri formate la tratamentul
pacienţilor şi in urma cercetărilor clinice, care include atât deşeurile periculoase cât şi
cele inofensive”7.
O parte din deşeurile generate din activitatea medicală sunt deşeuri reciclabile -
deşeuri care pot constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea
4 4
Ordonanţa de Urgenţă nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului - Guvernul
României
5
Legea nr.211/2011 privind regimul deseurilor
6
Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din
activităţile medicale, pg 1
7
Tehnologii de tratare a deseurilor spitaliere – lector Veaceslav Boldescu,
4
produsului iniţial sau pentru alte scopuri 3; Este vorba de deșeurile din hârtie-carton, dar și
ambalajele de plastic, care au conținut detergenți și care pot fi spălate și folosite ca
materie primă pentru producerea altor produse din plastic.
Materialele folosite în practica medicală, care sunt de utilizare îndelungată (nu de
unică utilizare), pot fi recuperate, refolosite și reciclate după ce au fost supuse procesului
de sterilizare adecvat. Materialele și instrumentele care se pot refolosi, utilizate la
efectuarea analizelor de laborator, sunt și ele supuse sterilizării.
Recenta introducere a ambalajelor PET a condus la scăderea costurilor şi asigură
o ambalare corespunzătoare pentru multe lichide şi băuturi utilizate pentru hidratarea
bolnavilor, dar a devenit problematică colectarea şi eliminarea acestora, costurile de
colectare şi reciclare fiind relativ ridicate. Acum, un val de PET-uri şi alte tipuri de
ambalaje similare au umplut inutil depozitele şi totodată au devenit omniprezente şi
neplăcute în peisaj pentru toată lume.8
O mare cantitate de deşeuri este eliminată inutil, o bună parte putând fi reciclate
sau reutilizate dacă s-ar organiza sisteme adecvate de colectare separată şi sortare. În
consecinţă, deşeuri ca de exemplu articole din gospodării, ambalajele de sticlă, hârtia şi
cartonul, deşeurile textile, recipientele de aluminiu, chiar şi PET-urile care pot fi
colectate pentru a fi reciclate se amestecă şi se pierd iremediabil prin amestecare cu
deşeurile menajere. 9
Alte deşeuri, cum sunt cele din construcţii şi demolări, din grădini, de
echipamente electronice, de vehicule scoase din uz, deşeurile periculoase din deşeurile
menajere, anvelope uzate şi acumulatori nu-şi au locul în depozite ci trebuie colectate
separat şi reciclate prin facilităţi adecvate specializate de dezmembrare. 10
Majoritatea deșeurilor sunt considerate deşeuri periculoase - deşeurile care au cel
puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase; 11
Normele Tehnice elaborate de Ministerul Sănătăţii, din 18 decembrie 2012
privind gestionarea deşeurilor definesc deşeurile periculoase cele rezultate din activităţile
medicale. Ele constituie un risc real pentru sănătatea umană și pentru mediu și sunt
generate în unitatea sanitară în cursul activităților de diagnostic, tratament, supraveghere,
prevenirea bolilor și recuperare medicală, inclusiv de cercetare medicală și producere,
testare, depozitare și distribuție a medicamentelor și produselor biologice;
S-au facut mai multe clasificări ale deșeurilor, clasificări care au fost normate
printr- o serie de acte legislative.
Deșeurile rezultate din activitatea medicală sunt următoarele tipuri 3:
- deșeurile nepericuloase, corespund codului 18 01 04 și sunt deșeuri ale căror colectare și
8
Ordonanţa De Urgenţă nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului-Guvernul
României
9
arpmtm.anpm.ro-raport de monitorizare PRDG regiunea de vest 2009-2010-oct.2011-starea
mediului
10
Ordonanţa De Urgenţă nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului-Guvernul
României
11
Hotararea de Guvern nr. 856 din 16 august 2002 privind evidenta gestiunii deseurilor

5
eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor (cum ar fi:
îmbrăcăminte, lenjerie, aparate ghipsate, scutece); Sunt deșeurile a căror compoziție este
asemănătoare cu cea a deșeurilor menajere și care nu prezintă risc major pentru sănătatea
umană și pentru mediu; Ele sunt colectate în pubele și preluate de operatorul de
salubritate din localitate conform contractului de prestari servicii cu unitatea sanitară.
- deşeurile anatomopatologice corespund codului 18 01 02 - fragmente din ţesuturile și
organele, părţile anatomice rezultate din actele chirurgicale, din autopsii și din alte
proceduri medicale; organe umane, incluzând recipiente pentru sânge si sânge conservat;
în această categorie se includ și animalele de laborator utilizate în activitatea de
diagnostic, cercetare și experimentare;
- deşeuri infecţioase corespund codului 18 01 03 12 - alte deşeuri ale căror colectare și
eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor (de exemplu:
seringi folosite); Sunt deşeurile lichide și solide care conţin sau sunt contaminate cu
sânge ori cu alte fluide biologice, precum şi materialele care conţin sau au venit în
contact cu virusuri, bacterii, paraziţi și/sau toxinele microorganismelor.
- deşeurile întepătoare-tăietoare corespund codului 18 01 01 - obiecte ascuţite (de
exemplu: ace folosite); Ele pot produce leziuni mecanice prin înțepare sau tăiere;
- deşeuri chimice si farmaceutice corespund codului 18 01 06 - substanţe chimice și
medicamente expirate, serurile si vaccinurile cu termen de valabilitate depăşit. Sunt
substanţele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corosive ori
inflamabile; medicamentele expirate şi reziduurile de substanţe chimioterapice, care pot fi
citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene. În această categorie sunt
incluse deşeurile de reactivii și substanţele folosite în laboratoare, substanţele de
curăţenie si dezinfecţie deteriorate ca urmare a depozitării lor necorespunzătoare sau cu
termenul de valabilitate depăşit etc.
- deşeurile radioactive - deşeurile solide, lichide și gazoase rezultate din activităţile
nucleare medicale, de diagnostic și tratament, care conţin materiale radioactive;
- butelii cu gaze diferite, aerosoli 13
1.2 Producători de deşeuri 14
Pornind de la definirea unităţii sanitare, ca orice unitate publică sau privată care
desfașoară activități cu profil sanitar și a activității medicale, ca orice activitate de
diagnostic, prevenție, tratament, monitorizare și recuperare a stării de sănătate, care
implică sau nu implică utilizarea de instrumente, echipamente ori aparatură medicală,
ajungem la clasificarea producătorilor de deșeuri medicale.
Se împart in urmatoarele categorii:
1. Producătorii mari: spitalele județene și municipale; clinicile universitare; institutele de
cercetare medicală și farmaceutică; Agenția Națională a Medicamentului; institutele de
12
Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din
activităţile medicale, pg 1
13
Tehnologii de tratare a deseurilor spitaliere –lector Veaceslav Boldescu, pg.3
14
Norme tehnice din 1aprilie 2002 privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale-
Ministerul Sănătăţii şi familiei, pg.1-3

6
medicină legală; serviciile județene de medicină legală; unitățile preclinice din
universitățile și facultățile de medicină și farmacie; unitățile de producție, depozitare și
păstrare a medicamentelor și a produselor biologice;
2. Producătorii medii: centrele de diagnostic și tratament; centrele de transfuzii; centrele
de recoltare și conservare a sângelui; laboratoarele serviciile de prosectura ale spitalelor; -
spitalele de pneumologie; cabinetele medicale de orice specialitate și cabinetele
stomatologice; spitalele și clinicile particulare;
3. Producătorii mici: laboratoarele de tehnica dentară; laboratoarele de sănătate mentală;
spitalele de bolnavi psihici cronici; spitalele de recuperare; bazele de tratament balnear;
sălile de pregătire a cadavrelor din cadrul serviciilor funerare; centrele de plasament;
centrele de îngrijire și asistentă; cabinetele medicale din instituții, întreprinderi, școli,
licee, grădințe; cabinetele pentru realizarea tatuajelor; centrele pentru tratamente
cosmetice/înfrumusețare; unitățile farmaceutice - farmacii, drogherii; centrele de optică
medicală; centrele de acupunctură.
Producătorii trebuie sa dețină un sistem de gestionare a deșeurilor, adică să
colecteze separat deșeurile la locul de producere, să le ambaleze, depoziteze intermediar,
transporte și elimine final;15
Depozitarea temporară se referă la păstrarea pe o anumită perioadă în spații
special destinate și amenajate, până la preluarea și transportul lor la locul de eliminare
finală. Depozitarea se face în depozite de deșeuri periculoase sau nepericuloase, separat
de deșeurile menajere, închis, la care să aibă acces numai personalul abilitat, pentru
depozitarea temporară, unde deşeurile sunt pregătite în vederea transportului de către
societăți autorizate din punct de vedere al mediului16.

1.3 Transportul deşeurilor17

Regulamentul privind supravegherea și controlul transportului deşeurilor
periculoase şi nepericuloase
 supravegherea și controlul se face de către Ministerul Mediului şi Gospodărirea
Apelor, pe baza notificării a transporturilor de deşeuri în vederea eliminării și
valorificării;
 implementarea procedurii de supraveghere și control a transporturilor de deșeuri în
funcție de categoria de deșeuri. Regulamentul4 clasifică deșeurile în trei categorii:
1) deşeuri de pe lista verde (deșeuri nepericuloase)
2) deşeuri pe lista galbenă
3) deşeuri pe lista rosie ( deșeuri periculoase)
Se urmăreşte destinația deșeurilor – pentru eliminare sau valorificare;
România a negociat o perioadă de tranziţie până la 31.12.2015, pentru notificarea
către autorităţile competente a tuturor transporturilor către România, de deșeuri destinate
15
Hotararea de Guvern nr. 856 din 16 august 2002 privind evidenta gestiunii deseurilor
16
Ordonanţa De Urgenţă nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului-Guvernul
României, pg
17
Hotarare de Guvern 1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe
teritoriul Romaniei
7
valorificării, listate în lista verde a Regulamentului 93/259/CEE 19 și până la 31.12.2011 a
negociat și a obținut posibilitatea de a ridica obiecții, prin autoritatile competenete, la
transporturile către România, pentru valorificare, a unor categorii de deșeuri din lista
galbenă – anexa la regulament.18
Vehicolul destinat transportului de deşeuri medicale periculoase trebuie să fie
conceput şi amenajat special în acest scop. Maşina trebuie să fie sigură din punct de
vedere tehnic, iar compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina soferului.
Înălţimea pe care trebuie sa o aibă este de 2,2 m . Pereţii din care este construit, trebuie
să fie din materiale uşor lavabile, rezistente la substanţe chimice şi abur. Vehicolul este
dotat cu dispozitive de fixare a containerelor şi cu mijloace de siguranţă în caz de
accidente. Trebuie să existe un compartiment cu saci, materiale de curăţenie şi
dezinfecţie, echipament de protecţie. Interiorul va fi prevazut cu aer condiţionat, iar la
exterior va fi marcat cu datele de identificare ale firmei transportatoare, activitatea
prestată şi pictograma ,,Pericol biologic”.
Şoferul trebuie să cunoască natura încărcăturii şi să aibă cunoştinţe de igienă
privind deşeurile periculoase de natura medicală.

Fotografia nr.1 Autoutilitară pentru transport deşeuri periculoase aparţând SC ALVI

SERV SRL Arad

1.4 Metode de eliminare

Eliminarea finală cuprinde totalitatea metodelor și tratamentelor fizice, chimice și
biologice aplicate deșeurilor periculoase rezultate din activitătile medicale, care vizează
eliminarea pericolelor și riscurilor potențiale asupra mediului și asupra stării de sănătate a
populației, precum și reducerea volumului de deșeuri. Se realizează de către societăți
autorizate în acest sens, care să dețină instalații speciale pentru incinerare.
Metodele folosite19 pentru tratarea deșeurilor medicale depind de o serie de factori
locali: tipurile de deșeuri supuse tratării, cantitatea deșeurilor și capacitatea sistemului de
tratare, gradul de reducere a masei și a volumului deșeurilor, necesitățile infrastructurii,
tehnologii și echipament de tratare pe loc, spațiul disponibil, localizarea unitățiide tratare
18
arpmtm.anpm.ro-raport de monitorizare PRDG regiunea de vest 2009-2010-oct.2011-starea
mediului
19
Regulamentul 93/259/CEE
8
deșeuri, instruirea personalului, investiții și costul de exploatare, acceptarea tehnologiei
de către societate, efectul asupra stării de sănătate și asupra mediului inconjurător,
legislația in domeniu.
a. Incinerarea deseurilor20, respectiv arderea deșeurilor în incineratoare, se face
cu asigurarea unei temperaturi înalte de combustie ce determină neutralizarea deșeurilor,
utilizându-se echipamente de reținere și purificare a gazelor; Este cea mai folosită metodă
in lume.
Are avantajul reducerii semificative a volumului, a masei de deșeuri, garantează
sterilizarea și un necesită prelucrare preliminară.
Dezavantajul include riscuri de poluare a mediului, iar tratarea și eliminarea
emisiilor este costisitoare.
Deșeurile potrivite incinerării trebuie să indeplinească anumite caracteristici: să
producă căldură între 2000-3500kcal/kg, substanțele care să producă combustie să fie mai
mult de 60%, iar substanțele necombustibile mai puțin de 5%, cu o umiditate mai mică de
30%.
Nu pot fi supuse incinerării butelii cu gaze sub presiune, deșeuri chimice în
cantiăți mari și cu reactivitate înaltă, sărurile de argint, substanțe foto și radiografice,
mase plastice halogenate, deșeuri cu conținut mare de mercur, cadmiu ca termometrele,
bateriile, fiole sudate sau fiole ce conțin metale grele.
Prin incinerare se emit o serie de poluanți: dioxine, CO, HCl, SO2, oxizi de
nitrogen, plumb, cadmiu. Cantitatea de emisii depinde de capacitatea incineratoarelor.
b. Dezinfecția chimică Deșeurile periculoase sunt supuse tratamentelor de
neutralizare. Substanțele chimice sunt adăugate cu scopul de a distruge sau a inactiva
microorganismele. Se recomandă folosirea dezinfecției chimice în caz de deșeuri lichide
(sânge, fecale, ape reziduale). Dezinfecția chimică se poate utiliza și la deșeurile medicale
solide, dar cu anumite limite: necesită mărunțire preventivă, necesită dezinfectoare mari
ce pot fi periculoase și care trebuie manipulate de operatori cu înaltă calificare,
eficacitatea dezinfecției depinde de metoda de tratare, dezinfecția se face numai îin zona
de contact .
Dezinfectante folosite21:
- Formaldehida (CH2O) inactivează practic toate tipurile de microorganisme și se
aplică deșeurilor uscate solide în combinație cu aburul la temperatura de 80ºC. Este
necesar un timp de contact de 45 minute. Efecte nedorite ale formaldehidei: cancerigen și
coroziv pentru metale.
- Etilenoxidul: inactivează toate tipurile de microorganisme, se recomandă pentru
deșeurile solide la 37-55ºC, umiditate 60-80%, timp de contact 4-12 ore. Este cancerigen,
coroziv față de cauciucuri.
- Glutaraldehida este eficientă față de bacterii și ouă parazite. Se aplică în soluții
de 2% cu tampon acetic. Timpul optim de contact este de 5 minute pentru dezinfecția

20
Regulament de transport 1013/2007 al Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene
privind transferurile de deseuri
21
Tehnologii de tratare a deseurilor spitaliere –lector Veaceslav Boldescu, pg.3
9
echipamentelor. Pentru efectul sporicid este necesar un timp de 10 ore. Este iritant pentru
om, coroziv față de metale. Se păstreazăa în vase de inox.
- Hipocloritul de sodiu (NaOCl) este activ față de majoritatea bacteriilor,
parazițiilor, sporilor. Nu se folosește la tratarea sângelui, fecalelor, dar este util la
dezinfectia apelor reziduale. Este toxic, iritant si coroziv in solutii apoase fata de metale.
- Oxidul de var este activ față de majoritatea bacteriilor, parazițiilor, sporilor și
este utilizat pe scară largă la tratarea apelor reziduale. Este toxic și iritant.
c. Tratarea termică pe cale umedă sau dezinfecția cu abur direct se bazează
pe expunerea deșeurilor infecțioase mărunțite vaporilor de apă la temperatură și presiune
ridicată, asemănătoare cu autoclavarea.22
Se inactivează majoritatea tipurilor de microorganisme dacă se ajunge la 121ºC,
30 de minute se distrug și formele sporulate.
Aceasta metodă nu se poate aplica deșeurilor anatomice și cadavrelor de animale.
Nu este eficientă pentru tratarea deșeurilor chimice și farmaceutice.
Avantajul metodei se referă la investiția initilă și costurile de exploatare relativ
reduse, iar impactul asupra mediului este redus.
Dezavantaje: pot apare dereglări și probleme în timpul exploatării utilajului de
mărunțire a deșeurilor. Exita o eficacitate inalta a dezinfectiei fata de conditiile de tratare.
Eficacitatea tratarii se testeaza in permanenta cu teste cu Bacillus subtilis și
Bacillus stearothermophilus. Testele cu sporii uscati de bacterii se introduc intr-un
container rezistent si permeabil, in mijlocul volumului de deseuri, in conditiile obisnuite
de tratare. La sfarsitul fiecarui ciclu de tratare,se ia testul si se insaminteaza pe mediu de
cultura la anumite temperaturi, dupa 48 de ore se verifica turbisitatea mediului, ca
indicator de cresterea bacililor. Deseurile astfel tratate se colecteaza si trateaza ca deseuri
municipale.
d. Tratarea termica pe cale uscata fara ardere in care deseurile maruntite sunt
incalzite intr-un reactor si apoi sunt compactate.Volumul deseurilor se reduce cu 80%, iar
masa deseurilor cu 20-35%. Metoda se utilizeaza pentru deseurile infectioase, a cioburilor
de sticla, dar nu pentru deseurile patologice, citotoxice si radioactive. In urma procesului
tehnologic rezulta gaze ce trebuie sa fie filtrate, iar apele reziduale formate se trateaza
inainte de evacuare in sistemul municipalde canalizare.
e. Tratarea prin iradiere cu microunde. Majoritatea microorganismelor sunt
distruse de microunde cu lungimea de 12,24 cm si frecventa de 2450 Hz. Se foloseste un
aparat cu microunde unde deseurile sunt maruntite, apoi umectate, apoi iradiate timp de
20 deminute. Ulterior deseurile sunt compactate si eliminate ca deseuri municipale.
Eficacitatea tratarii se controleaza cu ajutorul testelor bacteriologice si
virusologice. Acest procedeu este folosit pe larg in unele tari, dar costurile sunt ridicate.
f. Inertizarea
Acest procedeu se refera la amestecarea deseurilor cu ciment sau alte substante,
inainte de depozitare, pentru a reduce riscurile migrarii substantelor toxice in apele de

22
Tehnologii de tratare a deseurilor spitaliere –lector Veaceslav Boldescu, pg.3-13

10
suprafata sau subterane. Se foloseste pentru preparatele farmaceutice. In cazul citostatice
lor si cenusii cu un continut inalt de metale grele se numeste stabilizare. Deseurile
farmaceutice trebuie scoase din ambalaj, macinate si amestecate cu apa, var si ciment in
proportie de 65/5/15/15.

1.4.1 Tratarea termică a deşeurilor prin incinerare

Incinerarea deşeurilor este definită ca o metodă termică de eliminare a acestora
prin oxidare completă la temperaturi ridicate. În esenţă, incinerarea este reacţia chimică
dintre oxigen şi un material combustibil (oxidare).
În urma incinerării se obţin căldură, gaze, aburi şi cenuşă.
Prin incinerare se realizează:
 reducerea masei de deşeu care urmează a fi depozitat, în special a volumului
acestora (până la 90%);
 reducerea periculozităţii deşeurilor prin concentrarea şi reţinerea sau distrugerea
substanţelor periculoase care ar putea fi emise în timpul incinerării;
 inertizarea deşeurilor reziduale, minimizând emisiile în aer şi apă;
 folosirea valorii calorifice a deşeurilor reziduale: energia termică obţinută poate fi
utilizată pentru producerea energiei electrice;
 distrugerea materialelor nocive organice, respectiv concentrarea materialelor
anorganice.
Există, însă, anumiţi factori care fac incinerarea dificilă sau nerecomandabilă într-
un număr mare de ţări, cum ar fi:
- unele deşeuri au un conţinut ridicat de umiditate şi prezintă astfel un conţinut
caloric mic
- costurile ridicate de investiţii şi exploatare în raport cu nivelul venitului naţional
şi în comparaţie cu costul redus al depunerii în gropile de gunoi
- nu este disponibilă în general în ţările în curs de dezvoltare,
infrastructura tehnică (personal cu calificare înaltă, disponibilitatea
permanentă a unor instalaţii avansate tehnologic de testare şi
reparare, sistem bine organizat pentru asşigurarea rapidă a pieselor
de schimb) necesară pentru întreţinerea istalaţiilor de incinerare,
inclusiv echipamentele de depoluare.
Incinerarea se poate aplica atât deşeurilor municipale colectate în amestec, cât şi
numai fracţei de deşeuri reziduale. Deoarece în compoziţia deşeurilor municipale există o
fracţiune importantă de compuşi biodegradabili, care împiedică incinerarea deşeurilor
municipale fărăr alţi combustibili vor creşte costurile de incinerare pe tona de deşeuri
municipale. De aceea este indicată incinerarea deşeurilor reziduale (deşeurile rămase
după sortarea deşeurilor reciclabile, respectiv deşeurile care nu mai pot fi reciclate
material) din deşeurile municipale.
Pe lângă aceste deşeuri, pot fi incinerate deşeurile periculoase, deşeurile industiale
care nu pot fi eliminate într-un alt mod, deşeurile spitaliceşti, nămolurile provenite de la
epurarea apelor uzate.
11
 Incineratoarele pot accepta orice tipuri de deşeuri. În funcţie de tipul deşeurilor
acceptate, incineratoarele sunt proiectate special. Astfel, în cazul deşeurilor periculoase,
incineratoarele trebuie să atingă o temperatură de ardere mult mai ridicată decât în cazul
incinerării deşeurilor nepericuloase.
La examinarea variantei de incinerare a deşeurilor solide orăşeneşti, factorii de
decizie trebuie să compare avantajele incinerării în raport cu costurile semnificative de
investiţii şi exploatare, impactul asupra mediului şi dificultăţile tehnice de exploatare a
unui incinerator.
Incinerarea deşeurilor poate constitui o practică sănătoasă în situaţiile în care sunt
îndeplinite condiţiile:
- spaţiile adecvate pentru gunoi sunt deficitare, ceea ce face ca incinerarea să fie o
variantă eficientă din punct de vedere economic;
- aparatura necesară pentru controlul factorilor de mediu este instalată şi întreţinută
corespunzător;
- instalaţia este dimensionată corect şi este amplasată corespunzător;
- există în apropiere pieţe pentru energia termică rezultată în urma incinerării.
În Europa, incinerarea are o tradiţie îndelungată, prima instalaţie de incinerare a
deşeurilor fiind construită în Anglia în 1874. În urmă cu 100 de ani s-au construit primele
instalaţii de incinerare în Elveţia şi Germania, care prezentau probleme legate de emişii.
Pentru rezolvare aacestot inconveniente au fost instalate dispozitive de filtrare a gazelor
de ardere. Incinerarea deşeurilor este un proces care a avut o dezvoltare rapidă în ultimii
10-15 ani. Astfel, în Elveţia, sunt incinerate astăzi circa 80% din deşeurile din oraşe, în
Franţa circa 50% din totalul deşeurilor menajere.
Se poate spune că în ţările europene se prelucreazã prin ardere 20-25% din
volumul deşeurilor. În ultimii ani, se manifestã tendinţe de dezvoltare a instalaţiilor de
incinerare cu capacitãţi de peste l0t/orã pentru localitaţi cu 100.000 locuitori şi 30t/orã
pentru localitaţi cu 300.000 locuitori.
Astfel, în Elveţia, prima instalaţie pilot a fost realizatã în 1957, iar în prezent s-a
ajuns la incinerarea a 50% din deşeurile din ţarã.
În Anglia, la Glasgow, în anul 1912 a început funcţionarea unei instalaţii de
incinerare a deşeurilor menajere ce producea electricitate. La Londra funcţioneazã o
uzinã de incinerare care arde deşeurile menajere în proporţie de 12% din cele existente în
capitalã, dupã ce sunt extrase metalele şi sticla, iar cãldura este furnizatã acţionãrii unor
turbine ce produc electricitate.
În SUA funcţioneazã peste 200 de instalaţii pentru arderea deşeurilor menajere,
dar, dintre acestea, foarte puţine folosesc energia termicã rezultatã. Ca sistem de ardere,
în SUA prezintã interes cuptorul cu pat fluidizat.
În Germania existã, în prezent, peste 50 de instalaţii de incinerare, care ard circa
35% din totalul reziduurilor menajere ce trebuie neutralizate. Cantitatea de energie
obţinutã astfel reprezintã 0,6% din energia consumatã.
În Italia funcţioneazã 195 de instalaţii pentru incinerarea reziduurilor menajere, în
care sunt arse în medie 34% din totalul deşeurilor menajere din ţarã.

12
 În Franţa, în anul 1970, din cele 11 milioane tone de reziduuri menajere colectate,
3 milioane au fost incinerate în 51 de oraşe. Peste 10 ani, ponderea reziduurilor menajere
incinerate a crescut la 48% din totalul deşeurilor menajere colectate.
În Polonia s-a început cu alte metode de neutralizare, printre care compostarea
deşeurilor menajere, dar, în prezent, se practicã în paralel cu compostarea şi incinerarea
reziduurilor menajere.
În Ungaria s-a construit la Budapesta o instalaţie de incinerare a reziduurilor
menajere cu o capacitate de ardere de 200 t de reziduuri pe zi. Instalaţia este prevãzutã cu
4 cazane, iar energia caloricã este folositã în sistemul de termoficare.
În fosta Cehoslovacie, metoda arderii deşeurilor menajere dateazã din 1905,
primul crematoriu de gunoaie fiind construit în oraşul Brno. În anul 1934 a fost construitã
o staţie de incinerare la Praga, aburul produs fiind folosit în întreprinderile industriale din
apropiere, pentru încãlzire şi în scopuri tehnologice. Trierea deşeurilor se fãcea manual
de pe benzi transportoare cu vitezã micã, separandu-se metalele, hârtia, textilele, oasele,
sticla, care erau folosite drept materie primã în alte procese tehnologice. Acest
crematoriu, cu unele modificãri, funcţioneazã şi astãzi, fãrã a se mai folosi munca
manualã.
Unele ţãri care s-au desprins din statutul de ţãri în curs de dezvoltare sunt capabile
sã-şi incinereze deşeurile generate în marile oraşe. Singapore exploateazã trei
incineratoare care trateazã aproximativ 90% din deşeurile comunitare generate. De
asemenea, Coreea de Sud are multe incineratoare, iar la Bangkok lucreazã trei staţii de
incinerare. Proiecte pilot sunt sprijinite prin ajutoare bilaterale sau Internaţionale. Astfel,
în Tanzania, cu asistenţa unui guvern strãin, a fost construit un incinerator cu recuperare
de caldurã din deşeuri.
În România s-au realizat în perioada 1973-1980 studii şi cercetãri experimentale
care au condus la concluzia cã valorificarea deşeurilor comunitare prezintã interes pentru
economia naţionalã. În anul 1974, INCREST a pus în funcţiune în Bucureşti un
incinerator de tip Lillers - Franţa, pentru efectuarea de cercetãri în domeniul valorificãrii
energiei de ardere a reziduurilor menajere. Dupã anul 1980 s-a trecut la realizarea a 4
instalaţii (de tip INCREST, cu câte 2 cuptoare verticale) de valorificare energeticã prin
incinerarea deşeurilor menajere: una la Iaşi, una la Constanţa şi douã la Bucureşti. O
astfel de instalaţie este destinatã arderii reziduurilor menajere urbane, cu umiditate
ridicatã şi putere caloricã scãzutã, în regim de autocombustie (fãrã aport de combustibil
lichid), cu valorificarea cãldurii prin producerea de agent termic de termoficare şi cu
balotare de fier, care este extras pe cale electromagneticã. Funcţionând cu douã linii, o
instalaţie poate deservi circa 150-200 mii locuitori, la un indice de producere a
reziduurilor menajere de 0,750 kg/locuitor.zi.
Combustia
Procesul de ardere a deşeurilor este un proces complex pentru că materiile
combustibile sunt într-o cantitate relativ mică, deşeurile sunt umede, conţin elemente care
participă la combustie, dar şi materiale care pot polua mediul prin ardere.
Deşeurile care sunt incinerate sunt materiale pronunţate eterogene. Elementele
constitutive ale deşeurilor sunt formate din:
13
  materii inerte;
 apă;
 materii combustibile.
Materiile combustibile sunt singurele ce participă la combustie. Apa este
vaporizată datorită căldurii degajate prin arederea deşeurilor şi se regăseşte sub formă de
vapori de apă în gazul de combustie. Materialele combustibile conţin următoarele
elemente simple:
 elemente combustibile: carbon, hidrogen;
 elemente ce întreţin arderea: oxigen;
 surse de poluare: clorul, sulful;
 elemente neutre, dar care pot deveni suse de poluare în urma proceselor de ardere:
azotul.
În cursul combustiei, acestei elemente se vor combina pentru a da: CO, CO 2, H2O
sub formă de vapori, SO2, SO3, NO şi NO2.
Funcţionarea instalaţiilor de incinerare
Structura de principiu şi modalitatea de funcţionare a unei instalaţii de incinerare
a deşeurilor este explicată în baza câtorva componente şi agregate ale instalaţiei.
Acestea sunt oferite de numeroşi producători, fiecare execuţie diferind corespunzător.
Însă derularea principială a incinerării şi fluxul materialelor diferă de la o instalaţie la
alta, iar pentru diverşi producători, numai în mică masură. O instalaţie de incinerare a
deşeurilor constă din următoarele domenii de funcţionare, expuse în continuare:
• preluarea deşeurilor;
• stocarea temporară, pretratarea (dacă este necesară);
• alimentarea în unitatea de incinerare;
• eliminarea şi tratarea cenuşei reziduale;
• tratarea şi valorificarea emişiilor.

14
 Figura 1 - Schema de funcţionare a unui incinerator

Preluarea deşeurilor
La preluarea deşeurilor are loc mai întâi o cântărire în vederea stabilirii cantităţii
de deşeuri livrate. Anumite deşeuri pot fi îndreptate către locuri de descărcare
prestabilite, în funcţie de tipul de deşeu, respectiv către o pretratare înainte de a fi
incinerate. De asemenea, este necesar un control vizual pentru fiecare autovehicul
cântărit. În cazul primirii unor deşeuri noi sau în cazul unor suspiciuni este indicată
realizarea unor teste în laborator pentru: conţinut de metale grele, pH, pietre de calcinare,
putere calorică, punct de aprindere, clor, sulf şi altele.
Cântărirea vehiculelor se poate face mecanic sau electromecanic. Sistemele
electromecanice s-au impus deoarece înlesnesc o transpunere şimplă a valorilor măsurate.
Pentru vehiculele ce livrează deşeuri li se pot elibera cartele magnetice, unde sunt salvate
greutatea vehiculului gol (în cazul utilajelor cu suprastructura fixă), numărul de
înmatriculare şi datele privind destinatarul facturii.
Pentru stabilirea cantităţii de deşeuri livrate de către vehiculele ce nu deţin o astfel
de cartelă, mai trebuie efectuată încă o cântărire după descărcare. În cazul vehiculelor
particulare care livrează deşeuri sau a vehiculelor cu containere de schimb este mereu
necesar un al doilea procedeu de cântărire în vederea stabilirii cantităţii de deşeuri livrate.
Zona de descarcare a deşeurilor trebuie să asigure posibilitatea descărcării
oricăror tipuri de maşini de colectare sau transport a deşeurilor. Un incinerator poate
accepta diferite tipuri de deşeuri pentru incinerare, de la deşeuri solide la deşeuri

15
semilichide şi chiar lichide. De aceea, în funcţie de tipurile de deşeuri acceptate, zona de
descărcare trebuie să prevadă toate accesoriile necesare descărcării acestor deşeuri.

Stocarea temporară, prelucrarea

Pentru deşeurile livrate trebuie să existe un loc de stocare temporară, deoarece
livrarea deşeurilor are loc discontinuu, iar alimentarea unei instalaţii de incinerare a
deşeurilor trebuie să fie continuă. Buncărul de deşeuri serveşte pe de o parte drept tampon
pentru cantitatea de deşeuri, iar pe de altă parte aici pot fi detectate materialele
neadecvate pentru incinerare şi sortate, sau pot fi îndrumate către o pretratare. În plus, în
buncăr are loc o omogenizare a deşeurilor.
Prelucrarea deşeurilor municipale se poate realiza prin intermediul sortării, astfel
deşeurile ce nu ard (materialele neadecvate incinerării, cum ar fi materialele inerte,
metalele feroase şi neferoase) sunt eliminate, astfel încât funcţionarea instalaţiei să nu
poată fi întreruptă, iar componentele voluminoase incinerabile trebuie mărunţite înaintea
incinerării. Mărunţirea deşeurilor voluminoase înseamnă o reducere de volum şi astfel o
mai bună foloşire a spaţiului disponibil din buncăr şi o incinerare mai eficientă a acestor
deşeuri. Dacă în pâlnia de alimentare a unităţii de incinerare trec deşeuri voluminoase
nemărunţite, se poate ajunge la formarea unor dopuri şi la nefuncţionarea instalaţiei.
La mărunţirea deşeurilor voluminoase se pot utiliza mori cu ciocane sau mori de
tăiere, care pot fi prevăzute la nevoie cu instalaţii de aspirare. Mărunţirea poate avea loc
într-o zonă a buncărului rezervată în acest scop sau chiar înaintea intrării deşeurilor în
buncăr. Aici pot fi tratate pe de o parte materialele care trebuie excluse din deşeurile
municipale, pe de alta se pot sorta deşeurile declarate ca fiind voluminoase la preluare.
Capacitatea de prelucrare a instalaţiei de mărunţire va fi adaptată cantităţii de deşeuri
voluminoase recepţionate anual.
În hala de descărcare şi în buncărul de deşeuri trebuie menţinută o preşiune mai
joasă comparativ cu zona invecinată, pentru a evita împrăştierea emişiilor şi a prafului.
Aerul aspirat ori se incinerează ori se dezodorizează printr-un filtru biologic.

16
 Figura nr. 2 - Exemplu de dispozitiv de marunţire a deşeurilor voluminoase, chiar
în rampă de descărcare

Alimentarea în camera de incinerare

Pâlniile de umplere sunt de regula astfel gradate, încât să asigure o funcţionare
continuă prin preluarea capacităţii de producţie pe oră a unităţii de incinerare. Deşeurile
din pâlnia de umplere ajung printr-un puţ de umplere în instalaţia de alimentare.
Puţul de umplere este prevăzut cu o clapetă ce închide pâlnia de umplere, pentru a
evita pâlpâirea flăcării din camera de incinerare. Instalaţiile de alimentare sunt supuse
unei presiuni mecanice puternice prin transportul de deşeuri şi a unei presiuni termice
prin alinierea directă la grătarul de incinerare.

17
Fig. Nr. 3 Vedere pâlnie şi puţ de alimentare cu deşeuri a camerei de incinerare

1.4.2 Tipuri de incineratoare

Condiţiile deosebite pe care le impune incinerarea deşeurilor au generat o serie

întreagă de metode şi utilaje de ardere.
Există două mari tipuri de incineratoare care sunt utilizate în momentul de faţă pe
plan mondial la incinerarea deşeurilor :
 incineratoare cu grătar;
 incineratoare cu ardere în strat fluidizat.
Literatura de specialitate consideră ca arderea deşeurilor este, de fapt, o oxidare
exotermă. În procesul de ardere, umiditatea din deşeuri se transformă în vapori de apă,
substanţele organice în gaze, iar substanţele neorganice în zgură şi cenuşă reziduuală.
Procesele de ardere a deşeurilor se pot împărţi în următoarele perioade
caracteristice:
o perioada de uscare;
o perioada de transformare;
o perioada de ardere;
o perioada de postardere.
A. Incineratoare cu grătar
În incineratoarele cu grătar, procesul de combustie a deşeurilor cuprinde:
18
 - faza de uscare a deşeurilor în urma căreia acestea pierd umiditatea datorită
contactului direct dintre deşeuri, gazele calde şi aerul preîncălzit insuflat pe la
parte de jos a grătarului;
- faza de ardere care cuprinde două etape importante: aprinderea şi arderea
deşeurilor.
La începutul aprinderii se produce degajarea materiilor volatile din deşeuri ca
efect al ridicării temperaturii şi a fenomenului de radiaţie a bolţii incintei de ardere.
Pentru a se asigura o aredere completă este important ca această fază să se producă cât
mai rapid şi constant în toată masa deşeului. Aceasta implică în mod obligatoriu ca şi
uscarea să fie realizată în prealabil în mod uniform şi corect.
Temperatura de aprindere a deşeurilor variază funcţie de compoziţia deşeurilor, în
jurul valorii de 6500C în zona focarului incineratorului.
Procesul de ardere constă în arderea volatilelor care se vor descompune în
molecule mai şimple, care apoi se vor oxida şi respectiv în arderea cocsului. În urma
arderii cocsului se obţine cenuşă. Pentru ca aceste procese să fie poşibile, este necesară
realizarea unei temperaturi în zona controlată a focarului de minimum 750 0C. temperatura
minimă necesară pentru disocierea compuşilor de ardere volatili, care sunt rău miroşitori
este cuprinsă între 10500C şi 11000C. Temperatura de 11000C nu trebuie depăşită
deoarece poate duce la fuziunea zgurii rezultate din arderea deşeurilor menajere, dar şi
topirea cenuşii care se găseşte în suspensie în gazele de ardere. Poate avea loc o topire a
cenuşii şi depunerea ei pe suprafaţa de schimb de căldură din cadrul generatorului de aur,
formând un strat care împiedică transferul normal de energie termică de la gazele de
ardere la apa din recuperatorul de energie termică şi astfel va scădea randamentul
transferului termic pe de-o parte şi deteriorarea rapidă a incineratorului.
Arderea se poate efectua fără aportul unui combustibil auxiliar sau cu un mic
aport de combustibil, dacă deşeurile au o putere calorifică mică, aşa cum este cazul
deşeurilor menajere din ţara noastră.
În vederea asigurării unei arderi cât mai complete este necesar ca aerul de
combustie să fie cât mai uniform difuzat în masa combustibilului, evitându-se astfel
formarea de bulgări şi de zgură topită care ar putea îngloba şi materiale care nu au ars,
ceea ce va duce în mod inevitabil la scăderea randamentului arderii.
Gazele volatile şi combustibile care se degajă din masa de deşeuri trebuie, de
asemenea să ardă complet, deoarece în caz contrat gazele eliminate la coş vor conţine
oxid de carbon, precum şi mici particule de carbon. Din aceste considerente trebuie să se
asigure în focar un exces de aer de ardere.
În principiu, schema generală a focarului de ardere a incineratoarelor cu grătar
este prezentată în figura 3.13 şi are următoarele caracteristici de bază:
 alimentarea cu deşeuri se face printr-o pâlnie (buncăr) de încărcare;
 din buncăr deşeurile sunt introduse în focar cu ajutorul unui dispozitiv de
alimentare;

19
  arderea deşeurilor are loc pe un dispozitiv de ardere ce aşigură concomitent
deplasarea deşeurilor, cât şi combustia acestora (amestecul cu aerul primar de
ardere);
 cenuşa şi zgura rezultate în urma arderii sunt evacuate cu ajutorul unui transportor
cu baie de apă.
Figura 4 – Schema generală a focarului de ardere

Cele mai reprezentative incineratoare ce fac parte din categoria incineratoarelor

cu grătar.

Incineratorul STEINMÜLLER la care dispozitivul de ardere este format din mai

multe grătare realizate fiecare dintr-o serie de trepte fixe şi mobile din a căror mişcare
relativă se obţine atât o împingere a deşeurilor, cât şi o răsturnare a lor.
Introducerea de deşeuri are loc cu ajutorul unui împingător aflat la partea
inferioară a buncărului de alimentare, acţionarea acestuia şimultană cu mişcarea treptelor
mobile, realizându-se printr-un şistem de pârghii. Incineratoarele de acest tip au debite
mici de până la 10t/h şi au fost puse în funcţiune la începutul anilor `70.

20
 Figura 5 – Incineratorul STEINMÜLLER

Incineratorul ALBERTI
Se deosebeşte de incineratorul STEINMÜLLER numai prin faptul că este
prevăzut cu un singur grătar, motiv pentru care debitele de ardere a deşeurilor sunt mai
mici, de până la 5 t/h. ultima treaptă a grătarului de ardere asigură evacuarea zgurii şi a
cenuşii.
Figura 6 – Incineratorul ALBERTI

21
Incineratorul MARTIN
Acest tip de incinerator este caracterizat printr-un grătar în trepte care spre
deosebire de soluţiile precedente are treptele înclinate la un anumit unghi faţă de
orizontală.
Barele mobile, aşezat alternant cu barele fixe, au o mişcare de glisare într-o
anumită cadenţă ce poate fi reglată. Acestea realizează, pe lângă deplasarea deşeurilor şi
o răsturnare a materialului şi o zdrobire a acestuia. Viteza de deplasare, precum şi
înălţimea stratului de deşeuri sunt reglate prin intermediul unui tambur rotativ care este
amplasat în zona finală a grătarului. Incineratoarele de acest tip au o largă răspândire în
Europa şi in Statele Unite ale Americii. Capacitatea de prelucrare prin incinerare depinde
de mărimea instalaţiei şi variază între 4 t/h şi maximun 50 t/h.

Figura 7 – Incineratorul MARTIN

1.4.3 Controlul impactului emişiilor şi cenuşilor.

Preocupările majore legate de riscurile pentru mediu ale incineratoarelor de

deşeuri menajere se referă la emişiile potenţiale de poluanţi în aer prin coşurile de fum şi
în apă prin scurgerile din cenuşi. Pentru succesul programelor de incinerare sunt esenţiale

22
proiectarea corectă pentru minimizarea daunelor aduse mediului, dar şi educaţia şi
implicarea populaţiei cu privire la aceste subiecte.

Emisii în atmosferă
Combustia oricărei substanţe generează emisii de produse secundare care pot fi
eliberate în aer. Emisiile în atmosferă sunt de obicei principalele preocupări legate de
instalaţiile de incinerare şi anume:
 metalele grele - în special mercur, plumb, cadmiu;
 gazele acide - clor, sulf, fluor;
 particulele solide – praful şi nişipul;
 monoxidul de carbon, oxizii de azot;
 substanţe organice: dioxinele şi furanii. Acestea sunt cunoscute şi sub numele de
organocloruri, deoarece ele sunt rezultatul combinaţiilor între clor şi compuşii
organici.
Oamenii pot fi expuşi la emişii direct prin inhalarea aerului impurificat, prin
ingestia sau contactul pielii cu solul sau pulberile poluate. Dintr-o serie de studii a reieşit
că ingerarea şi contactul cu pielea prezintă riscuri mai semnificative decât inhalarea
emisiilor de la instalaţiile de incinerare. Expunerea poate avea loc şi direct prin
consumarea de alimente care au fost contaminate cu aceste substanţe. Pe lângă sănătatea
oamenilor, emişiile de la instalaţiile de incinerare pot afecta negativ plantele şi animalele.
Efectele finale depind de concentraţiile poluanţilor în emisii, tipul de instalaţii de
protecţie a mediului foloşite, înălţimea coşului de emişie, amplasarea instalaţiei, clima şi
condiţiile geografice.
O preocupare legată de impactul incineratoarelor este poluarea zonei din
vecinătate. Orice poluanţi scapă, vor atinge pamântul cel mai probabil aproape de
incinerator. De aceea este deosebit de important ca un incinerator să fie amplasat într-o
zonă cât mai izolată. În general, zonele industriale sunt de preferat altora, dat fiind că în
aceste zone, nivelul poluării a determinat deja adoptarea de precauţii.

1.4.4. Echipamente de combatere a poluării mediului

În vederea satisfacerii standardelor de mediu în vigoare, se proiectează instalaţii

moderne de combatere a poluării pentru a îndepărta şi chiar a elimina efectiv marea
majoritate a emisiilor.
Studierea unei mari diverşităţi de instalaţii din SUA şi din alte părţi au arătat că
dacă sunt exploatate corect, cele mai bune instalaţii de purificare a aerului pot îndepărta
peste 99% din metalele grele, peste 99% din particulele în suspenşie, peste 90% din
dioxidul de sulf, peste 99% din acidul clorhidric, până la 99% din dioxine şi furani, până
la 65% din oxizii de azot.
Principalele tehnologii de combatere a emişiilor în atmosferă, disponibile pentru
incineratoare sunt filtrele din ţesături, precipitatoarele electrostatice şi scruberele.
23
 Indiferent ce tehnologie se aplică, incinerarea rămâne un mijloc de transformare a
gunoaielor dintr-o formă în alta şi de dispersare ulterioară în mediu şi chiar într-o formă
mai periculoasă decât înainte.
Fie că cineva adaugă sau nu un filtru textil, un precipitator electrostatic, un
epurator uscat de gaze sau cele mai noi sisteme de epurare umedă a gazelor, acestea
rămân soluţii care tratează simptomele şi nu cauzele problemei.
Filtrele din ţesături sunt cunoscute şi sub numele de filtre cu saci şi constau în mai
mulţi saci cilindrici care filtrează emişiile (metale grele, compuşi organici).
Pentru combaterea emisiilor de particule (puberi) se pot foloşi precipitatoarele
electrostatice; ele încarcă electric pulberile din emişii şi apoi atrag particulele spre plăci
de colectare cu încărcare electrică opusă. Plăcile de colectare se scutură periodic pentru
îndepărtarea particulelor care constituie cenuşa zburătoare.
Scruberele sunt utilizate, în primul rând, pentru combaterea gazelor acide, dar ele
îndepărtează şi anumite metale grele. Cadmiul, cel mai toxic metal greu emis şi mercurul
sunt factorii care generează atât riscurile pentru sănătatea umană cât şi declinul pădurilor.
Gazele acide generate de incineratoare include oxizi de azot, dioxid de sulf şi acid
clorhidric. Incineratoarele sunt cele mai mari surse de acid clorhidric eliberat în mediu.

1.4.5 Cenuşa reziduală de incinerator. Impactul cenuşii asupra mediului.

Incinerarea deşeurilor generează cenuşă care reprezintă cam 25-30% din greutatea
deşeurilor incinerate. Cenuşa poate fi împărţită în două categorii: cenuşă de fund şi
cenuşă zburătoare.
Cenuşa de fund (solidă) constă din material ars parţial sau complet care trece prin
grătarul de combustie sau este evacuat de pe acesta.
Cenuşa zburătoare (praful) este termenul folosit pentru materialul sub formă de
particule captat din gazele de ardere de şistemul de combatere a poluării; ea poate să
includă praf din filtrele cu saci, material scuturat din precipitoare, reziduuri de la scruber.
Localităţile care preconizează amplasarea incineratoarelor trebuie să prevadă cum
şi unde va fi gospodărită cenuşa rezultată, într-un mod ecologic, prevederi care trebuie
făcute în fazele iniţiale ale proiectului.
Cenuşa de fund şi cea zburătoare sunt gospodărite adesea împreună, sub
denumirea de cenuşă combinată. De obicei, cenuşa de incinerator este eliminată într-un
depozit controlat de deşeuri sau într-o groapă specială, numai pentru cenuşă. Gropile
pentru cenuşă sunt amplasate adesea în acelaşi loc cu incineratoarele sau cu gropile de
gunoi existente, pentru reducerea distanţelor de transport şi a dificultăţilor de amplasare.
Cenuşa de incinerator poate să conţină metale grele cum ar fi: plumbul, cadmiul,
mercurul, cuprul şi zincul, provenite din baterii, materiale plastice, cerneluri colorate, din
anumite produse de cauciuc şi din deşeuri vătămătoare de la mici generatori industriali.
Principala preocupare în legătură cu impactul cenuşii asupra mediului este aceea
că din cenuşa eliminată într-o groapă, metalele şi compuşii organici se pot dizolva şi
deplasa dinspre cenuşă, prin intermediul lichidelor din groapă şi migrează în apele
subterane sau în apele de suprafaţă învecinate. Pe lângă impurificarea resurselor de apă,
24
cenuşa de incinerator poate afecta sănătatea oamenilor prin inhalarea directă sau ingestia
cenuşii depuse din aer. Mărimea efectivă a acestor riscuri a fost dezbătută intens de către
cercetători, industrie şi public.

1.4.6. Soluţii potenţiale de protecţie a mediului

Gropile speciale pentru cenuşi pot fi concepute pentru a reduce posibilitatea

migrării metalelor grele din cenuşi în mediu. Cenuşa poate fi stabilizată şi solidificată
prin încorporare în beton, înaintea eliminării, reducându-se astfel semnificativ, potenţialul
de migrarea a poluanţilor. În afara depunerii în gropi, cenuşile de incinerator au fost
folosite în producerea de fundaţii pentru drumuri, beton, cărămizi, borduri.
Există dovezi care arată că recuperarea bateriilor şi a deşeurilor compostabile din
curţi reduce impactul incineratoarelor de deşeuri asupra mediului.
Majoritatea metalelor grele (mercur, cadmiu şi plumb) provin din articole
prezente în mod obişnuit în deşeurile menajere cum ar fi: bateriile gospodăreşti,
materialele plastice, lămpile fluorescente, articole care conţin aliaje de lipit (componente
electronice, duliile de becuri, acoperiri metalice). Reducerea semnificativă a metalelor din
cenuşa de incinerator se poate realiza prin îndepărtarea acestor articole din fluxul de
deşeuri la sursele gospodăreşti, comerciale şi industriale.

1.5 Principiile care stau la baza activitatilor de gestionare a deseurilor sunt

enunțate in cele ce urmeaza:
 principiul protectiei resurselor primare – este formulat in contextul mai larg al
conceptului de “dezvoltare durabila” si stabileste necesitatea de a minimiza si eficientiza
utilizarea resurselor primare, in special a celor neregenerabile, punând accentul pe
utilizarea materiilor prime secundare.
 principiul masurilor preliminare, corelat cu principiul utilizarii BATNEEC (“Cele
mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive”) – stabileste ca, pentru
orice activitate (inclusiv pentru gestionarea deseurilor), trebuie sa se tina cont de
urmatoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltarii tehnologiilor, cerintele pentru
protectia mediului, alegerea si aplicarea acelor masuri fezabile din punct de vedere
economic.
 principiul prevenirii – stabileste ierarhizarea activitatilor de gestionare a deseurilor, in
ordinea descrescatoare a importantei care trebuie acordata: evitarea aparitiei, minimizarea
cantitatilor, tratarea in scopul recuperarii, tratarea si eliminarea in conditii de siguranta
pentru mediu.
 principiul poluatorul plateste, corelat cu principiul responsabilitatii producatorului si
cel al responsabilitatii utilizatorului – stabileste necesitatea crearii unui cadru legislativ
si economic corespunzator, astfel incât costurile pentru gestionarea deseurilor sa fie
suportate de generatorul acestora.
 principiul substitutiei – stabileste necesitatea inlocuirii materiilor prime periculoase cu
materii prime nepericuloase, evitându-se astfel aparitia deseurilor periculoase.
25
 principiul proximitatii, corelat cu principiul autonomiei – stabileste ca deseurile
trebuie sa fie tratate si eliminate cât mai aproape de sursa de generare; in plus, exportul
deseurilor periculoase este posibil numai catre acele tari care dispun de tehnologii
adecvate de eliminare si numai in conditiile respectarii cerintelor pentru comertul
international cu deseuri.
 principiul subsidiaritatii (corelat si cu principiul proximitatii si cu principiul
autonomiei) – stabileste acordarea competentelor astfel incât deciziile in domeniul
gestionarii deseurilor sa fie luate la cel mai scazut nivel administrativ fata de sursa de
generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional si national.
 principiul integrarii – stabileste ca activitatile de gestionare a deseurilor fac parte
integranta din activitatile social-economice care le genereaza.
Optiunile de gestionare a deseurilor urmaresc urmatoarea ordine descrescatoare a
prioritatilor:
 prevenirea aparitiei – prin aplicarea “tehnologiilor curate” in activitatile care
genereaza deseuri;
 reducerea cantitatilor – prin aplicarea celor mai bune practici in fiecare domeniu de
activitate generator de deseuri;
 valorificarea – prin refolosire, reciclare materiala si recuperarea energiei;
 eliminarea – prin incinerare si depozitare.
Figura nr.8 Prioritati in abordarea gestionarii deseurilor

Prevenirea si Minimizarea deseurilor

generate

Reutilizarea / Reciclarea

Valorificarea
energetica

Tratare / Depozitare

26
 1.6 Plan de monitorizare

1. Identificarea producatorilor de deseuri care sunt obligati sa gestioneze

managementul deseurilor medicale. Se urmărește fluxul deșeurilor: colectarea, ambalarea,
depozitarea temporară, transportul eliminarea.
2. Compararea activităţii de gestionare deşeuri a Spitalului Clinic nr. 1 de
Urgenţă Timişoara cu Spitalul Clinic „ Prof. Dr. Th. Burghele”Bucureşti şi Spitalul
Universitar Dusseldorf.
3. Verificarea elaborării politicii de management al deseurilor care va fi utilizata
in viitor: principii, costuri interne și externe, metode de finanțare, recomandări privind
reducerea costurilor.
Pe baza principiului că ,,poluatorul plăteşte” fiecare unitate sanitară trebuie să-şi
găsească resurse finnciare pentru un management corect al deşeurilor pe care le
generează.
a) Costurile interne cuprind:
- separarea la sursă,
- ambalarea,
- amenajarea spaţiului de depozitare teporară,
- transport intern,
- costuri legate de operaţia de incinerare,
- costuri pentru utilităţi (energie, gaz, apă).
- costurile pentru contractele transport deşeuri periculoase/nepericuloase până la
locul de eliminare finală.
- eliminarea finala prin incinerare/statie de neutralizare/depozit de deseuri
nepericuloase.
b) Costurile externe constau în plata serviciilor oferite către agenţii economici
privaţi. Bugetul spitalului poate fi finantat prin mai multe surse:
- Bugetul de stat
- Bugetul asigurarilor de sanatate
- Venituri proprii
- Venituri extrabugetare (sponsorizari)
La ora actuală se folosesc serviciile unor societăţi private autorizate în
valorificarea/eliminarea deşeurilor. Aceştia au o eficienţă mai mare, există concurenţă,
cheltuielile de functionare şi întreţinere a incineratorului sunt suportate de societatea
privată. Dezavantaje: se pierde controlul asupra filierei de eliminare, există riscul
pericolelelor asupra mediului şi necesită control periodic de către autorităţile abilitate.
Identificarea producatorilor de deşeuri, care sunt obligaţi să gestioneze
managementul deşeurilor medicale. Urmărirea trasabilităţii deseurilor medicale de la
producatori la eliminatori/valorificatori.
Analiza anuală a costurilor, procedurilor si politicii pentru identificarea celor mai
bune practici in managementul deseurilor medicale.

4. Prevenirea şi minimalizarea deşeurilor medicale în spital.

27
a) Reducerea la sursă a deşeurilor se poate realiza prin achiziţionarea de materiale care
generează cantităţi mici de deşeuri
b) Utilizarea de metode şi mijloace moderne care să nu genereze substanţe chimice
periculoase.
- Se poate înlocui dezinfecţia chimică cu dezinfecţia cu aburi sau ultrasunete.
- Se pot înlocui termometrele cu mercur cu cele electronice.
- Se pot folosi radiografiile computerizate în locul celor clasice.
- Gestionarea eficientă a materialelor şi reactivilor folosiţi în laboratoare..
c) Asigurarea că deşeurile sunt colectate în ambalajele corespunzatoare fiecarui tip de
deşeu.
d) Recuperarea şi reciclarea la sursă
- Valorificarea ambalajelor de hârtie, carton, sticlă, plastic aluminiu,din
construcţii şi demolări.
- Compostarea deşeurilor valorificabile, a deşeurilor alimentare organice
- Recuperarea argintului din substantele fotografice.
e) Tratarea deseurilor prin neutralizarea deşeurilor periculoase.
Eliminarea finală în condiţii corespunzatoare, cu impact minim asupra mediului.
Dezvoltarea si implementarea sistemului de gestionare a deseurilor la nivelul
fiecarei sectii din spital.
Organizarea colectării şi transportul deşeurilor să fie fără risc. Personalul medical
trebuie să ia o serie de măsuri pentru reducerea riscului de contaminare în unităţile
sanitare.
- Personalul va purta echipament de protecţie format din halat, mănuşi, ochelari,
bonetă, maşti, şorţuri etc.
- Va respecta regulile de igienă prin spălarea repetată cu apă caldă şi săpun,
urmată de dezinfecţie.
- Se interzice consumul de alimente, băuturi alcoolice, fumatul, fardatul în zonele
de lucru unde există riscul de contaminare.
- Se vor lua măsuri de decontaminare: curăţenie, dezinfecţie.
- Se vor raporta accidentele prin înţepare sau tăiere cu deşeuri
înţepătoare/tăietoare
- Se va vaccina contra hepatitei B
5) Educarea, pregatirea profesionala si formarea personalului.
Toate persoanele expuse la risc trebuie să fie informate legat de posibila
contaminare cu agenţi infecţioşi şi chimici prin manipularea deşeurilor medicale.
Personalul din unităţile medicale trebuie să conştientizeze legat de pericolele si
riscurile posibile prin manipularea deşeurilor medicale, mai ales cele periculoase si
obligativitatea purtării echipamentului de protecţie.
Pregătirea personalul in vederea realizarii politicii elaborate
6) Compararea datelor statistice legate de deşeurilor medicale din judetul Timiş, a
regiunii de Vest, municipiului București.

28
 1.7 Directiva europeană

DIRECTIVA CADRU PRIVIND DEŞEURILE

În vederea eliminării legăturii actuale dintre creşterea economică şi generarea
deşeurilor, Uniunea Europeană elaborează un cadru juridic menit să controleze întreg
ciclul deşeurilor, de la generare la eliminare, punând accentul pe valorificarea reciclării 6.
Directiva se aplică deşeurilor care nu conţin: efluenţi gazoşi, elemente
radioactive, explozibili dezafectaţi, materii fecale, ape uzate, subproduse de origine
animală, carcase de animale care au decedat în orice alt mod decât prin
sacrificare,elemente provenite din resurse minerale.
Pentru a proteja mai bine mediul, statele membre trebuie să ia măsuri pentru
tratarea deşeurilor lor în conformitate cu: prevenirea, pregătirea pentru reutilizare,
reciclarea, operaţiuni de valorificare energetică, eliminare. Statele membre pot pune în
aplicare măsuri legislative pentru consolidarea ierarhii în tratarea deşeurilor. Ele trebuie
să se asigure că gestionarea deşeurilor nu pune în pericol sănătatea umană şi nu afectează
mediul.
Planificarea gestionării deşeurilor este obligatorie în UE (conform directivei-
cadru privind deşeurile) şi se utilizează deja cu rezultate bune: în multe dintre ţările UE-
25, s-au introdus taxe naţionale pe deşeuri şi pe eliminarea deşeurilor, pentru a contribui
la finanţarea gestionării deşeurilor şi a spori astfel interesul pentru valorificarea resurselor
din deşeuri, în locul simplei eliminări a acestora.
Orice producător sau deţinător de deşeuri trebuie să efectueze el însuşi
operaţiunea de tratare a deşeurilor sau trebuie să transfere această operaţiune unei unităţi
sau întreprinderi. Statele membre pot coopera, dacă este necesar, pentru înfiinţarea unei
reţele de instalaţii de eliminare a deşeurilor. Această reţea trebuie să permită
independenţa Uniunii Europene în materie de tratare a deşeurilor. Deşeurile periculoase
trebuie depozitate şi tratate în condiţii de protecţie a mediului şi a sănătăţii. Ele nu trebuie
amestecate cu alte deşeuri periculoase şi vor fi ambalate sau etichetate conform
standardelor. Principalul obiectiv al noii Directive cadru, Directiva 2008/98/CE privind
deşeurile, este prevenirea generării deşeurilor şi reducerea impactului asociat al acestora,
asupra mediului, reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea
eficienţei folosirii acestora. Statele Membre ale U.E. au obligatia să elaboreze
programe de prevenire a producerii deşeurilor.
Se vor organiza sisteme de colectare separată cel puţin pentru hârtie, metal,
plastic, sticlă până în 2015, pentru ţinte de pregătire pentru reutilizare şi reciclare a
deşeurilor de minimum 50% din masa totală pentru deşeurile menajere şi asimilabile
până în 2020, şi pregătirea pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare
materială, inclusiv operaţii de umplere care utilizează deşeuri pentru min 70% din masa
deşeurilor provenite din activităţile de construire şi desfiinţare.
Directiva 2008/98/CE a fost transpusă în legislaţia românească prin Legea
211/2011, privind regimul deşeurilor. Legi cadru se referă la planurile de gestionare a
deşeurilor, care se aplică de către fiecare producător de deşeuri.

29
 Capitolul II
STUDIUL DE CAZ

2.1. Gestionarea deşeurilor in Spitalul Clinic ,,Prof. Dr. Th. Burghele"

Spitalul Clinic ,,Prof. Dr. Th. Burghele" este situat în Bucureşti, sector 5. Unitatea
sanitară s-a înfinţat în anul 1948 şi s-a numit iniţial Spitalul ,,Sf. Iosif". În prezent deţine
6 secţii cu 272 de paturi şi un flux de circa 20000 pacienţi anual.

Fotografia nr. 2 Intrarea în Spitalul Clinic ,,Prof. Dr. Th. Burghele".

2.1.1 Identificarea amplasamentului - localizare.

Spitalul Clinic “Prof. Dr. Th. Burghele”este siutuat in municipiul Bucuresti

30
Sos. Panduri nr. 20, sector 5, fiind un obiectiv de interes public prin activitatea pe care o
desfasoara (asistenta medicala spitaliceasca si sanatoriala). Accesul in spital se realizeaza
din Soseaua Panduri. Principalele vecinatati ale Spitalului Burghele sunt :
- Nord : Str.Alexandru Vitzu, Stadionul Cotroceni;
- Vest : Spitalul pentru persoane cu deficiente locomotorii
- Nord – Est : Institutul Medical de Fonoaudiologie si Chirurgie
Reparatorie “Prof.Dr. Dorin Hociota”;
- Sud si Sud – Est : Biserica Mormona;
- Sud – Vest : Soseaua Panduri
Conform PUG Bucuresti ,Spitalul Clinic “Prof.Dr.Th. Burghele” este
incadrat in UTR – ul CB1 – Subzone dispersate existente in afara zonelor protejate find
un “obiectiv de utilitate publica municipala, nationala si internationala (P1)”
Conform Protocolului incheiat in data de 13.03.2003 intre Spitalul Clinic”Prof.
Dr.Th. Burghele”si Primaria Sectorului 5, imobilele, respectiv cladirile si terenurile aflate
in folosinta Spitalului Clinic”Prof. Dr.Th. Burghele”, au fost trecute din domeniul privat
al statului si administrarea Ministerului Sanatatii si Familiei in domeniul public al
Municipiului Bucuresti si administrarea Consiliului Local al Sectorului 5.
In apropierea amplasamentului nu exista situri sau zone protejate din punct de
vedere etnologic,arheologic sau peisagistic.
Din punct de vedre geomorfologic, amplasamentul se afla pe terasa superioara a
Raului Dambovita, la aproximativ 700 m distanta de acest rau. Terenul analizat este
relativ plat,cu o declivitate usoara de la nord la sud. Diferenta de nivel intre cele doua
limite ale amplasamentului este de aproximativ 1m. Altitudinea medie in centrul
amplasamentului este de 86.7 m deasupra nivelului marii.
Suprafata totala de teren ocupata de Spitalul Clinic”Prof. Dr.Th. Burghele” este
de 20600 mp din care suprafata construita este 2789.5 mp, suprafata spatiilor verzi 7125
mp iar suprafata platformelor betonate 10685.5 mp.
Structura organizatorica a Spitalului Clinic “Prof.Dr.Th.Burghele”,
aprobata de Ministerul Sanatatii este urmatoarea :
- Sectia clinica urologie I - 65 paturi
- Sectia clinica urologie II - 60paturi
- Sectia clinica urologie III - 55paturi
- Sectia ATI - 20paturi
- Sectia clinica cardiologie - 75paturi
- Sectia clinica medicina interna - 50paturi
- Camara de garda
TOTAL 325paturi
- Spitalizare de zi -30paturi
- Farmacie
- Sterilizare
- Transfuzii
- Blocuri operatorii
- Laborator anatomie patologica
31
 - Laborator analize medicale
- Laborator radiologie si imagistica medicala
- Laborator medicina nucleara
- Laborator explorari functionale
- Laborator de radioterapie – brahiterapie
- Cabinet oncologie medicala
- Compartiment de informatica si statistica medicala
- Compartiment de prevenire si control a infectiilor nozocomiale
- Ambulatoriu integrat cu cabinete de specialitate
- Activitate de cercetare
De asemenea , unitatea are in organizarea sa servicii de specialitate economice,
administrative si tehnice.
Serviciile auxiliare sunt asigurate de bucatarie, spalatorie, uzina termica, sistem
centralizat de distributie fluide medicale, garaj, ateliere etc.
Pe amplasamentul spitalului se afla urmatoarele cladiri :
- Pavilionul spitalului (S.II+S.I+P+Et.I,II,III+pod)
- Ambulatorul de spital (Parter + EtajI)
- Administratia spitalului (Parter + Etaj I)
- Statie de oxigen
- Depozit materiale periculoase, rampa deseuri menajere si reciclabile.

Tabel nr. 1 evoluţia numarului de bolnavi şi a personalului între anii 2010- 2012 la
Spitalul Clinic”Prof. Dr.Th. Burghele” Bucuresti

An Nr. bolnavi Personal medical Personal nemedical

2010 10378 343 52

2011 11272 325 49

2012 10873 337 50

(Sursă Spitalul Clinic Prof. dr. Th. Burghele Bucureşti)

2.1.2. Colectarea, transportul, depozitarea si eliminarea deşeurilor in

Spitalul Clinic “Prof.Dr.Th. Burghele”

Punctul central de colectare a deşeurilor nepericuloase si depozitul central de

colectare a deşeurilor periculoase se afla în curtea amplasamentului. Punctul central de
colectare a deşeurilor nepericuloase, are o zonă destinată deşeurilor selective cu
containere pentru hârtie- carton, sticlă, deşeuri din plastic şi metalice. Deşeurile selective

32
sunt preluate de SC RER REBU SRL conform contractului de prestări servicii in vigoare.
Colectarea selectivă s-a implementat, conform Legii 132/2010, începând cu anul 2011.
Deşeurile periculoase rezultate din activităţi medicale sunt depozitate temporar în
europubele de culoare galbena inscriptionate cu emblema pericol biologic, securizate
pentru a preveni accesul la deseuri, amplasate la nivelul scarii secundare de acces a
spitalului. Spaţiu central pentru stocarea temporara a deşeurilor medicale este amplasat in
curte. Acest spatiu este închis şi este prevăzut cu unsifon de pardoseală, pentru evacuarea
în reţeaua de canalizare a apelor uzate menajere, rezultate în urma curăţării şi dezinfecţiei
europubelelor, fiind ventilat natural.
Deşeurile anatomo-patologice ( 18.01.02* ) sunt colectate în pungi galbene si
apoi in cutii de carton. Ele sunt depozitate într-un congelator cu capacitatea de cca. 100
kg. amplasat la serviciul de anatomie- patológica.
Ritmul de eliminare a deşeurile periculoase este la un interval de 48 de ore.
Deşeurile infecţioase (cod 18.01.03*) sunt colectate în pungi galbene si recipiente
de carton, deşeurile înţepătoare-tăietoare (cod 18.01.01) sunt colectate în cutii special de
polipropilena, etichetate corespunzator. Aceste deşeuri sunt colectate separat, pe tipuri, la
sursa la nivelul salilor de tratament, cabinetelor medicale, blocurilor operatorii etc, sunt
considerate deşeuri periculoase şi sunt transportate în locul de depozitate temporară.
Transportul deşeurilor medicale se face cu un lift special şi are un circuit separat de cel al
pacienţilor şi vizitatorilor.
Spitalului Clinic “Prof.Dr.Th. Burghele” a deţinut un incinerator în spatiul
propriu, care a încetat să funcţioneze în anul 2006.
Transportul deşeurilor medicale periculoase până la locul de eliminare finală,
respectiv comuna Jilava, se realizează cu mijloace de transport autorizate, prevazute cu
licenţă de transport. Transportul deşeurilor periculoase respecta Hotararea de Guvern
1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul
României şi sunt însoţite de formulare de expediţie şi transport deşeuri periculoase.
Spitalului Clinic “Prof.Dr.Th. Burghele” are implementat un sistem de evidenţă
separată, pentru fiecare categorie de deşeuri periculoase generate.

Tabel nr. 2 Cantităţile de deşeuri infecţioase şi costurile de eliminare între anii

2010-2012 la Spitalului Burghele Bucureşti

ANUL CANTITĂŢI (kg) COSTURI (lei)

2010 17344 103317

2011 18748 121359

2012 19582 194991

(Sursă Spitalul Clinic Prof. dr. Th. Burghele Bucureşti)

33
 Cantităţile de deşeuri generate în Spitalului Clinic “Prof.Dr.Th. Burghele”
Bucureşti, cresc anual, în anul 2010 s-au generat 17344 kg, iar în anul 2012 s-au generat
cu 11% mai mult. Costurile de eliminare ale deşeurilor medicale au crescut de la 103317
la 194991 lei , adică aproape s-au dublat. Comparând aceste costuri cu cele de la Spitalul
Judeţean Timişoara, costurile au rămas nemodificate.
Deşeurile rezultate din activitati medicale se elimină de S.C. COGEN MEDICAL
ENERGY, conform contractului in vigoare, care este autorizat din punct de vedere al
protecţiei mediului. Acestă societate preda deseurile catre S.C IRIDEX care detine o
staţie de incinerare ecologică construita in Statele Unite ale Americii de catre Pennram
Diversified Manufacturing Corporation - Pennsylvania.
Hala metalica inchisa are 2 module: modulul I ( 288mp.) si Modulul II ( 250 mp. )
in care sunt móntate urmatoarele echipamente: echipament de incinerare a deseurilor
periculoase; sterilizator deseuri medicale periculoase; depozit frigorific; camera de
control si comanda; platforma betonata; depozit pentru stocarea unor materiale auxiliare;
vestiare si grupuri sanitare.

Deseuri Infectioase Spital Burghele

2500
2000
1500 2010
2011
1000
2012
500
0
ie ie ie ie ai ie ie st rie rie rie r ie
ua r uar art pril m iun iul gu b b b b
n
Ia Feb
r M A au tem to m ie m cem
p c o
se o n de

(Sursă Spitalul Clinic “Prof. Dr. Th. Burghele” Bucureşti)

Fig. nr. 8 Cantităţi deşeuri infecţioase generate între anii 2010-2012 ale Spitalul
Clinic “Prof. Dr. Th. Burghele” Bucureşti.

Colectarea si stocarea apelor uzate tehnologice se face intr.- un bazin decantor de

8 mc.
Instalatia de incinerare Modulul I are o capacitatea operationala de 16 tone/zi
( 6000 tone/an). In caz de nevoie se poate ajunge la 12000 tone/an.
Modulul I este alcatuit din: camera de combustie primara ( prevazuta cu un
injector pentru deseuri periculoase lichide), camera de combustie secundara, alimentatror
de deseuri, cos de dispersie, transportor cenusa de vatra, sistem de epurare a gazelor,
34
bazin decantor ape uzate; sistem de monitorizare si control. Temperatura de incinerare in
camera de combustie primara este de 850ºC iar in cea de combustie secundara este de
1100ºC ( min. 2 secunde) pentru eliminarea celor mai periculoase substante din deseuri
( substante organice halogenate).
Arderea se realizeaza in doua trepte , sub presiune ( debit de aer fortat),
asigurandu-se reducerea masei deseurilor cu mínimum 95%. Incineratorul este prevazut
cu sistem de colectare a particulelor in suspensie si a metalelor grele precum si cu un
sistem de filtrare a efluentului gazos.
Incarcarea in camera primara se face automat cu ajutorul unui descarcator
hidraulic – elevator ( o sarja ~ 136 kg. la 12 minute) intr- un sistem de maruntire si
omogenizare, ulterior intr.- un sistem de dozare, in vederea dozarii cantitatii optime de
incinerare.

Fotografia nr. 3 depozitul ecologic de deseuri Chiajna

35
 Fotografia nr. 4 depozitul ecologic de deseuri Chiajna

Modulul II – instalatia de incinerare are o capacítate de 500 kg./h si urmatoarele

componente: sistem automat de maruntire si alimentare cu deseuri, camera de combustie
primara, camera de combustie secundara, sistem de evacuare autómata a cenusii; sistem
de racire si epurare a gazelor de ardere; cos de dispersie- emisie a gazelor e ardere; sistem
de monitorizare online a emisiilor de poluanti si de inregistrare a parametrilor de operare,
aferent modului I; sistem de control, aferent modului I; recuperator energie térmica;

36
 Fig. nr. 9 Fluxurile tehnologice ale proceselor de eliminare finala a deseurilor

Cosul de dispersie al incineratorului are inaltimea de 13 m, diametrul interior de 1

m., este fabricat din fibre de sticla pe care sunt montati senzorii sistemului de
monitorizarea calitatii gazelor de ardere.
Cele doua module de incinerare functioneaza alternativ, niciodata concomitent.
Cenusa umeda rezultata este depozitata in containere metalice.
Sterilizatorul este model orizontal 3648144 – 1HSP si o capacítate de 4000 l
deseuri si sistem de fitrare cu filtru de aer HEPA. Caracteristicile tehnice sunt:
temperatura de lucru 121- 134ºC, durata ciclului de sterilizare 30- 60 min. In functie de
tipul de deseu, sistem de evacuare aer prin pompa de vid, incinta de sterilizare si manta
orizontale, din otel inoxidabil.
La finalizarea procesului de sterilizare resturile care reprezinta reziduu
nepericulos sunt supuse procesarii mecanice si depozitate in depozitul ecologic. In urma
sterilizarii numarul microorganismelor este redus sub 10¯5
Sistemul de epurare a gazelor de ardere este prevazut cu sistem de oprire autómata
a sistemului de alimentare in cazul in care nivelul de lichid din bazinul de epurare este
scazut sau pH-ul este acid.
Incineratorul este prevazut cu doua constructii anexe pentru depozitarea deseurilor
periculoase ce trebuie pastrate la temperatura joasa care includ: o camera frigorifice cu
volum de 25- 30 mc, izolata cu panouri termoizolante si cu agregat de racire capabil sa

37
mentina temperatura de - 10ºC si o a doua constructie pentru depozitarea deseurilor
periculoase ambalate in containere, camerele fiind bine ventílate

Fig. nr. 10 Sistem de filtrare emisii

2.2. Gestionarea deseurilor periculoase in Spitalul Clinic Judeţean de

Urgenţă nr. 1 Timişoara

38
 Fotografia nr. 5 Faţada Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Timişoara

Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Timişoara este proiectat la începutul

anilor 1970 când prin meritul unor personalităţi de marcă din viaţa medicală timişoreana
precum Prof. Dr. Pius Brânzeu, Prof. Dr. Ştefan Gavrilescu, Conf. Dr. Ion Lighezan,
Prof. Dr. Ferdinand Nistor se aduce în atenţia guvernanţilor de atunci necesitatea strin-
gentă a construirii şi în oraşul nostru a unei unităţi medicale moderne.

2.2.1 Prezentarea structurii spitalului

Activitatea spitalului se desfăşoară pe o suprafaţă de 47960 mp, din care suprafaţa

construită este de 21784 mp, suprafeţe betonate (drumuri de acces, alei), spaţii verzi
26176 mp.
Numarul de angajaţi în anul 2013 este de 2286 cadre medicale şi 182 personal
nemedical.
În cadrul societăţii se desfăşoară activităţi de asistenţă spitalicească cu 23 secţii
clinice şi 6 compartimente. Din structura spitalului fac parte:
- secţia clinică de Cardiologie
- secţia clinică de Nefrologie
- secţia clinică de Gastrologie
- secţia clinică de Endocrinologie
- secţia clinică de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice
39
- sectia clinica de Chirurgie I
- secţia clinică de Chirurgie II, din care face parte si Compartimentul de chirurgie
laparoscopică si cel de chirurgie generală
- secţia clinică de Chirurgie III cu Compartiment Chirurgie toracică, compartiment
Chirurgie oncologică, compartiment Chirurgie generală
- secţia clinică de Chirurgie vasculară
- secţia clinică de Chirurgie plastică şi reparatorie cu Compartiment arşi şi compartiment
Chirurgie plastică şi Reparatorie
- secţia clinică de Urologie
- secţia clinică de Neurochirurgie
- secţia clinică ATI din care Compartimentul de toxicologie
- secţia clinică de Neurologie I
- secţia clinică de Neurologie II
- Compartiment clinic medicină internă
- Compartiment hemodializă
- Compartiment dializă peritoneală
- Compartiment transplant renal
- secţia clinică Ortopedie şi Traumatologie I cu Compartiment Microchirurgie
neurovasculară si compartiment Ortopedie-Traumatologie
- secţia Clinică Ortopedie şi Traumatologie II cu Compartiment Microchirurgie
neurovasculară şi compartiment Ortopedie-Traumatologie şi Compartiment Chirurgie
artroscopică pentru hemofilici
- secţia clinică psihiatrie I ,
- secţia clinică psihiatrie II,
- secţia clinică obstetrica- ginecologie I ,
- secţia clinică obstetrica- ginecologie II,
- secţia clinică de neonatologie
- secţia clinică pediatrie compusă din: compartiment terapie intensivă, compartiment
diabet zaharat şi boli metabolice, compartiment cardiologie infantilă,
- secţia clinică ORL
Numar anual de pacienti tratati prin spitalizare au evoluat astfel :

Tabel nr. 3 evoluţia bolnavilor şi a personalului între anii 2010- 2012 la

Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara

An Nr. bolnavi Personal medical Personal nemedical

2010 53671 2347 194
2011 42491 2373 186
2012 47414 2286 182

40
 2.1.2. Colectarea, transportul si depozitarea deşeurilor in Spitalului Clinic
Judeţean de Urgenţă nr. 1 Timişoara
Spitalul deţine un punct central de colectare a deşeurilor nepericuloase, în curtea
amplasamentului şi un punct central de colectare a deşeurilor periculoase, la subsolul
clădirii principale. Există puncte de colectare pentru clădirile unde se află Clinicile de
ostetrică-ginecologie ,, Bega ‘’, respectiv pentru secţiile clinice psihiatrie “Eduard
Pamfil” .
Punctul central de colectare a deşeurilor nepericuloase, are o zonă destinată
deşeurilor selective cu containere pentru hârtie-carton, sticlă, deşeuri din plastic şi
metalice. Deşeurile selective sunt preluate de SC ECO P.C.H. SRL conform contractului
de prestări servicii in vigoare. Colectarea selectivă s-a implementat, conform Legii
132/2010, începând cu anul 2011. Societatea deţine 118 containere pentru deşeuri
municipale amestecate, care sunt preluate de catre SC RETIM ECOLOGIC SERVICE
SA, pe bază de contract valabil.
Exista un proiect pentru amenajarea platformei de depozitare containere deşeuri
nepericuloase, urmând a se primi aprobarea finanţării de către Consiliul Judeţean Timiş.
Deşeurile periculoase rezultate din activităţi medicale sunt depozitate temporar
într-un spaţiu central pentru stocarea temporara a deşeurilor medicale, aflat la nivelul
subsolului spitalului. Acest spatiu este închis şi este prevăzut cu unsifon de pardoseală,
pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate menajere, rezultate în urma
curăţării şi dezinfecţiei, fiind ventilat natural. Deşeurile anatomo-patologice (18.01.02)
sunt colectate în pungi galbene si apoi in cutii de carton. Ele sunt depozitate într-un
congelator cu capacitatea de cca 600 kg. Deşeurile periculoase se elimină ritmic la
interval de 48 de ore. Deşeurile infecţioase (cod 18.01.03*) sunt colectate în pungi
galbene si recipiente de carton, deşeurile înţepătoare-tăietoare (cod 18.01.01) sunt
colectate în cutii special de polipropilena, etichetate corespunzator.
Aceste deşeuri sunt colectate separat, pe tipuri, la sursa la nivelul salilor de
tratament, cabinetelor medicale, blocurilor operatorii etc, sunt considerate deşeuri
periculoase şi sunt transportate în locul de depozitate temporară. Transportul deşeurilor
medicale se face cu un lift special şi are un circuit separat de cel al pacienţilor şi
vizitatorilor.
Spitalului Clinic Judetean de Urgenta nr. 1 Timisoara a deţinut un incinerator în
spatiul propriu, care a încetat să funcţioneze în anul 2006.
Transportul deşeurilor medicale periculoase până la locul de eliminare finală,
respectiv Cluj-Napoca, se realizează cu mijloace de transport autorizate, prevazute cu
licenţă de transport.Transportul deşeurilor periculoase respecta Hotararea de Guvern
1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul
României şi sunt însoţite de formulare de expediţie şi transport deşeuri periculoase.
Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Timişoara ţine o evidenţă separată,
pentru fiecare categorie de deşeuri generate.

41
Tabel nr. 4 Cantităţi de deşeuri infecţioase generate între anii 2010-2012 ale Spitalului
Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara

Nr. Tip deşeu 2010 2011 2012

crt (kg) (kg) (kg)
1 Deşeuri infectioase 238205 235927 210557
( cod 18 01 03 *)
2 Deşeuri înţepătoare-tăietoare - 27524 26202
(cod 18.01.01)
3 Deşeuri anatomo-patologice 674 927 kg
(cod 18 01 02)
4 Deşeuri menajere amestecate 7234 7198 7388
(cod 20 03 01)
5 Hartie si carton - - 8110
(cod 20 01 01)
6 Materiale plastice - - 670
( cod 20 01 39)
7 Sticlă - - -
( cod 20 01 02)
8 Deşeuri de tip industrial 168 161 191
(chimice cod 18 02 05*)
9 Deşeuri fier 4248,45 1870 kg
( cod 20 01 40)
10 Deşeuri textile 3052 kg 1200 kg
( cod 20 01 11)
11 Deşeuri lemn 2500 kg 2000 kg
( cod 20 01 38)
12 Deşeuri Electrice şi electronice - - 2608 kg
(cod 20 01 36)
13 Deşeuri tablă - - 3280 kg
( cod 20 01 40)
14 Deşeuri din construcţii - - 161 kg
( cod 17 01 07)
15 Total deşeuri infecţioase (kg) 238205 235927 237305

16 Cheltuieli eliminare Deşeuri 816.580,36 872.797,44 801.103,16

infecţioase (lei)

Deşeurile reciclabile, dar şi deşeurile clasificate de generator ca deşeuri speciale

(vezi anexa 2) au fost preluate de agenţi economici cu titlul gratuit.

42
 Deseuri Infectioase

20200
20000
19800 2010
Cantitati

19600
19400 2011
19200
19000 2012
18800
18600

Lunile

(Sursă Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Timişoara )

Fig. nr. 11 reprezintă evoluţia cantităţilor de deşeuri infecţioase între anii 2010-
2012 ale Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara

Intrând in vigoare Legea 132/2010, s-a trecut la colectarea separată şi

valorificarea deşeurilor colectate selectiv. Acestea sunt preluate de catre S.C. ECO PCH
S.R.L. in baza contractului in vigoare.

Cantitati Deseuri 2011

Menajer
Infectios
Industrial
Fier
Textil
Lemn
Tabla
Electrice si Electronice

Fig. nr. 12 reprezintă ponderea deşeurilor generate în anul 2011 ale Spitalului
Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara
43
 Deşeurile medicale se elimină prin S.C. IF TEHNOLOGII SRL CLUJ-NAPOCA,
conform contractului in vigoare, care este autorizat din punct de vedere al protecţiei
mediului. Acestă societate deţine o staţie de incinerare ecologică de tip HOVAL G 24,
bazat pe sistemul de combustie substoichiometric multizonal cu 2 camere separate de
reacţie termică şi a echipamentului de filtrare/ neutralizare/ monitorizare permanenta a
gazeor arse. Capacitatea de procesare este de 600 kg/oră. Arderea primară în regim
substoichiometric la maximum 1400ºC, duce la mineralizarea componenetelor organice,
distruge componentele biologic active ale deşeurilor. Zgura rezultată devine nenociva
prin trecerea în stare gazoasă a componentelor toxice organice.
Ulterior, la 1200ºC se produce piroliza gazelor rezultate la arderea primară, cu
denocivizarea pesticidelor prin distrugerea grupelor funcţionale cu caracter toxic. Sunt
distruşi total compuşii aromatici grei şi polinucleari şi sunt distruse uleiurile naturale si
mineralele arse.
Capacitatea de incinerare este de 9200 kg (material de ardere) pe zi.

Cantitati deseuri 2012

Menajer
Infectios
Industrial
Fier
Textil
Lemn

Fig. nr. 13 reprezintă ponderea deşeurilor generate în anul 2012 ale Spitalului
Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara

Pe baza principiului ca ,,poluatorul plăteşte” fiecare unitatea sanitara trebuie să-şi

găsească resurse finnciare pentru un management corect al deşeurilor pe care le
genereaza.
Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Timişoara suportă costuri pentru
valorificarea-eliminarea deşeurilor generate, care sunt suportate din bugetul asigurărilor
de sănătate. Evoluţia costurilor pentru valorificarea-eliminarea deşeurilor generate sunt
evidenţiate în tabelul următor:

44
 Tabel nr. 5 Costuri de eliminare deşeuri între anii 2010-2012 ale Spitalului
Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara

An Costuri deşeuri Costuri deşeuri Costuri deşeuri

menajere infecţioase chimice
2010 665358,96 816580,36 17399,62

2011 660803,91 872797,44 29650,67

2012 687435,86 801103,16 17218,59

Total 2013598,63 2490480,96 64268,88

Ponderea costurilor pt. eliminarea principalelor

tipuri de deseuri in 2012

Deseuri infectioase
Deseuri menajere
Deseuri industriale

45
 Fig. nr. 14 reprezintă ponderea costurilor pentru principalele deşeuri generate în
anul 2012 ale Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara
Măsuri de prevenire şi minimalizarea deşeurilor medicale în Spitalului Clinic
Judeţean de Urgenţă nr. 1 Timişoara.(vezi pg 19-20)

Cheltuieli Eliminare Deseuri Infectioase

80000
70000
60000 2010
50000
Sume

40000 2011
30000
20000 2012
10000
0

Luni

(Sursă Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara )

Figura nr. 15 Costuri pentru eliminarea deşeurilor infecţioase între anii 2010-
2012 ale Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara

2.3 Gestionarea deşeurilor Spitalul Universitar Dusseldorf

46
 Fotografia nr. 6 Vedere de ansamblu Spitalul Universitar Dusseldorf
Spitalul Universitar Dusseldorf este situat în landul North Rhine –Westfalia. Este
înfinţat în anul 1907. Este format din 32 de clinici, 34 de institute şi are 1100 paturi.
Anual se tratează circa 43000 pacienţi, de către circa 5000 angajaţi.
Unitatea sanitară gestionează 57 de tipuri de deşeuri (13 capitole de deşeuri din
Lista Europeană de Deşeuri). Sunt colectate următoarele tipuri de deşeuri:
-deşeuri de reciclabile: hârtie şi carton, sticlă, deşeuri din construcţii şi demolări, DEEE,
metale, deşeuri din plastic, bio-deşeuri, deşeuri de ambalje uşoare din plastic, metale şi
compozite. Sticla este colectată pe 3 culori.
-deşeuri nereciclabile : deseuri a caror colectare si eliminare nu fac obiectul unor masuri
speciale privind prevenirea infectiilor (de ex.: îmbracaminte, aparate gipsate, lenjerie,
îmbracaminte disponibila, scutece), deşeuri municipale amestecate.Aceste deşeuri sunt
incinerate în incineratoare pentru deşeuri municipale.
Farmacia centrală colectează separat ambalajele mai ales de hârtie şi carton şi plastic. La
punctul de colectare centrală există 4 presocontainere de 20 mc, destinate compactării
deşeurilor reciclabile de tipul hârtie carton şi plastic. Deşeurile nepericuloase se
colectează la sursă şi se transportă prin tunele subterane la punctul central de colectare
deşeuri nepericuloase
-deşeuri periculoase: deşeurile infecţioase, precum şi fragmentele şi organele umane,
deşeurile chimice, deşeurile şi medicamentele citotoxice şi citostaticele, deşeurile şi
medicamente altele decât citotoxice şi citostatice. Deşeurile periculoase (deşeurile
infecţioase, precum şi fragmentele şi organele umane) sunt depozitate temporar în camere
frigorifice (la maxim 60 C). Acestea sunt colectate la punctul central de colectare deşeuri
periculoase şi depozitate temporar maxim 14 zile, după care se elimină prin incinerare, în
incineratoare pentru deşeuri periculoase.
Colectarea deşeurilor infecţioase se face în recipienţi astfel:
-deşeurile infecţioase, cod 18 01 03 * se colectează în pubele de culoare albastră,
47
 -deşeurile chimice, cod 18 01 06 * se colectează în pubele de culoare gri,
-deşeurile şi medicamentele citotoxice şi citostaticele cod 18 01 08 * se colectează
în pubele de culoare galbenă.
În anul 2008 a generat o cantitate totală de 4.126.000 kg, din care deşeuri
medicale 1.677.000 kg,.care reprezintă 40 % din cantitatea totală de deşeuri generate.
Urmărind cheltuielile efectuate cu eliminarea deşeurilor medicale, se observă că
88% reprezintă cheltuieli pentru deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul
unor măsuri speciale privind prevenirea infectiilor (de ex.: îmbrăcăminte, aparate gipsate,
lenjerie, îmbracăminte disponibilă, scutece).
Costurile totale pentru gestionarea deşeurilor se ridică la 849000 euro, din care
679000 euro sunt destinaţi pentru valorificarea şi eliminarea deşeurilor şi 104500 euro
reprezintă costuri pentru recipienţii de colectare.

Tabel nr. 6 Cantităţi de deşeuri generate şi ponderea lor în 2008 la Spital Universitar Dusseldorf 2008

Nr. Cantitati deseuri generate Spital Universitar Cantitati Pondere

Crt Dusseldorf 2008 (kg) %
.
1 Fragmente si organe umane 8000 0,5

2 Deseuri infectioase 16100 1

3 Deseuri care nu necesita masuri speciale de 1627800 97,3

eliminare
4 Deseuri chimice alte decat citotoxice si citostatice 7100 0,4

5 Medicamente citotoxice si citostatice 7800 0,5

6 Medicamente altele decat citotoxice si citostatice 6900 0,4

(Sursă SUD)

Tabel nr. 7 Costuri eliminare deşeuri generate şi ponderea lor în 2008 la Spital Universitar Dusseldorf
2008

Nr. Cantitati deseuri generate Spital Universitar Costuri Pondere

Crt. Dusseldorf 2008 (euro) %

48
 1 Fragmente si organe umane 5947,2 1,4

2 Deseuri infectioase 12136,6 2,9

3 Deseuri care nu necesita masuri speciale de 372722,6 88,4

eliminare
4 Deseuri chimice alte decat citotoxice si citostatice 12823,4 3

5 Medicamente citotoxice si citostatice 9657,5 2,3

6 Medicamente altele decat citotoxice si citostatice 8447,5 2

(Sursă SUD)

Cantitati si Costuri Deseuri SUD

400000
350000
300000
250000
200000
150000
100000
50000
0 Costuri (euro)
Costuri (euro) Cantitati (t)
organe umane
Fragmente si

Medicamente
citotoxice si
citostatice

(Grafic propriu)
Figura nr. 16 Cantităţi şi costuri deşeuri generate în anul 2008 în Spital
Universitar Dusseldorf

2.4 Monitorizarea deşeurilor în judeţul Timiş

Judeţul Timiş se situează în partea de vest a României, la nord, se margineşte cu

judeţul Arad, la est, cu judeţul Hunedoara, la sud, cu judeţul Caraş-Severin.

49
 Am identificat producători de deşeuri medicale, conform datelor statistice23, , dar
nu am inclus unităţile care nu au contract cu Casa Judeţeană de asigurări de Sănătate.
Unitaţile sanitare din judetul Timis sunt:
1- Spitale - 20
2- Ambulatorii de specialitate -160
3- Centre de recuperare -24
4- Laboratoare medicale-36
5- Farmacii-165
6- Cabinete medici de familie-433
7- Unitati sanitare unde se asigura asistenta stomatologica-202
Există mai multe metode utilizate de colectare a deşeurilor periculoase În mod
frecvent se colectează separat deşeurilor menajere de diferite tipuri de deşeuri
periculoase. Cel mai des se utilizază colectarea mobilă cu ajutorul unor maşini speciale.
Acest sistem de colectare lucrează sub controlul unor operatori cu licenţe de transport
speciale. Pentru farmacii se folosesc sisteme de returnare, organizate de distribuitori sau
producători, în special pentru deşeuri provenite medicamente.
Medicamentele expirate24
Medicamentele care au depăşit termenul de garanţie nu sunt mai periculoase decât
cele noi, dar necesită o depozitare atentă deoarece pot afecta sănătatea umană dacă sunt
folosite (în special de copii). În plus, unele medicamente sunt dăunătoare pentru mediu
sau se pot transforma în pericole biologice. În consecinţă, medicamentele expirate sunt în
general colectate de către firmele de medicamente sau farmacii şi sunt returnate la
producătorii lor sau la circuitele specializate de recuperare, care în general incinerează
medicamente expirate, sau, în cazul în care nu este posibil le depun pe terenuri
specializate de depozitare. Totuşi, datorită problemelor apărute în cazul colectării
neoficiale şi al revânzării acestora, incinerarea este considerată cea mai bună tehnică
posibilă (BAT) în UE25.
Este recomandat ca drogheriile şi farmaciile să fie instruite în a organiza un
sistem de reprimire a medicamentelor expirate. O firmă specializată trebuie să se ocupe
de preluarea acestor medicamente expirate de la farmacii pentru depunerea lor.
Deşeurilor periculoase medicale se sortează la locul de producere şi se stochează
temporar până la 48 de ore-15 zile în spaţii speciale, separate de cele menajere, camere
frigorifice, cu o podea de beton, clădirea având facilităţi de colectare a apei uzate.
Producătorii de deşeuri medicale trebuie să completeze gestiunea deşeurilor,
conform ORDIN nr. 1226 din 3 decembrie 2012 pentru aprobarea Normelor tehnice
privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale.
Colectori şi transportatori de deşeuri medicale26 pentru judeţul Timiş.

23
www.cajstm.ro-furnizori furnizori de servicii de sanatate
24
apmtm.ro-starea mediului 2010, starea mediului 2009
25
Dezvoltare durabilă şi responsabilitate instituţională-Vasile Dogaru, pg. 40
26
arpmtm.anpm.ro-raport de monitorizare PRDG regiunea de vest 2009-2010-oct.2011-starea
mediului
50
 Transportul deseurilor se face către societîţi care se autorizează din punct de
vedere al mediului, respectand prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1061/ 2008 privind
transporturile deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul
României.Transportul deseurilor nepericuloase, care se asimileaza cu deşeurile
menajere nu necesită formulare de transport. Dacă este vorba de transportul
deşeurilor periculoase, acestea se transportă cu formulare de transport, respective
de încărcare-descărcare, care se completeaza în 3 exemplare de către unitatea
producătoare de deşeuri. În prealabil se anunţă traseul pe care îl va urma
transportul de deşeuri. În anul 2010 transportul de deşeuri periculoase se făcea de
către :
1 SC PRO AIR CLEAN SA
2 SC ECOLOGMED SRL
Unitati care elimina deşeuri periculoase:
1 SC PRO AIR CLEAN SA Timisoara
2 SC ALVI SERV SRL- Arad
Marile unităţi spitaliceşti au deţinut crematori proprii. Până în anul 2006 s-a
acceptat incinerarea deşeurilor medicale la locul de producere, pentru marii producători
de deşeuri medicale (spitale). În conformitate cu HG nr. 128/2002 privind incinerarea
deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, aceste au fost închise în perioada
2004-2006. Prin armonizarea cu legislaţia europeană s-au închis treptat toate crematoriile
aflate în incinta spitalelor, conform tabelului.27

Tabel nr. 8 Anul de închidere al crematoriilor spitaliceşti în judeţul Timiş

Crematorii din unităţiile medicale mari
Amplasament An inchidere
2004 2005 2006 2007 2008

1.Spital Clinic Judetean Timisoara 

2. Spital Clinic Municipal Timisoara 

3. Spital Clinic de Urgenta pentru Copii 

Timisoara
4. Spital Clinic De Boli Infectioase 
si Pneumoftiziologie Timisoara
5. Spital Clinic de obstetrica ginecologie. 
D. Popescu Timisoara
6.Spital Municipal Lugoj 

27
apmtm.ro-starea mediului 2010, starea mediului 2009

51
7.Spital Orasenesc Faget 

8. Spital Orasenesc Sannicolau Mare 

9. Spital Orasenesc Deta 

10. Spital Orasenesc Dr. K. Diel Jimbolia 

11. Centrul de Sănătate Buzias. 
12. Centrul de Sănătate Ciacova 
13.Spital de Psihiatrie si pentru Masuri de 
Siguranta Jebel
14.Spital de Psihiatrie si pentru.Masuri de 
Siguranta Gataia
(Sursa: APMTimisoara)
Pentru o bună gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, unităţile
medicale din judeţul Timiş au posibilitatea de a preda aceste deşeuri în vederea
eliminării, la SC PRO AIR CLEAN SA, a cărei instalaţie de incinerare funcţioneaza la o
capacitate de 9,8 tone/zi.
În cursul anului 2010, s-au colectat 252,65 tone de la unităţile spitaliceşti din
judeţul Timiş, iar 54,22 tone de la unităţile medicale din alte judeţe. Cantitatea totală de
306,87 tone a fost incinerată la incineratorul de la SC PRO AIR CLEAN SA.
În perioada ianuarie-decembrie 2010 s-a colectat şi eliminat prin incinerare la
incineratorul aparţinând SC PRO AIR CLEAN SA 28 cantitatea de 2728,6 tone deşeuri din
care 306,87 tone deşeuri medicale periculoase.
De asemenea tot în cursul anului 2010, SC ECOLOGMED SRL 29, a preluat
52,701 tone deşeuri medicale de la unităţile din judeţul Timiş, cantitatea fiind predată în
vederea sterilizării termice la SC ALVI SERV SRL, Arad.

Tabel nr. 9 Gestionarea deşeurilor medicale în anul 2010, judeţul Timiş

Cantitatea de Cantitatea de Cantitatea totală Cantitatea de Cantitatea de

deşeuri medicale deşeuri medicale de deşeuri deşeuri medicale deşeuri medicale
generată în generată în alte medicale eliminată colectată şi eliminată în
judeţul Timiş, tone judeţe, tone în instalaţii predată în vederea instalaţii
autorizate, tone sterilizării termice neconforme, tone
305,351 54,22 306,87 527,01 -
( Sursa: APM Timisoara )

28
Raport 2010 –SC PRO AIR CLEAN SRL
29
H:\Ecologmed - Deseurile medicale.mht
52
 SC PRO AIR CLEAN SA30 desfăşoara activităţi de preluare, transport, tratarea şi
eliminarea deseurilor periculoase prin incinerare controlata a deseurilor periculoase, cod
CAEN 3822.
Incineratorul aflat în exploatare la SC PRO AIR CLEAN SA Timisoara este de tip
TERMOREFRACT 001. Procedeul tehnologic aplicat se bazeaza pe carbonizarea totala a
deseurilor la 850-1000°C şi post-combustie la temperaturi cuprinse între 950-1300°C a
gazelor rezultate, proces care asigura distrugerea integrala a dioxinelor, furanilor si a altor
compusi toxici generati la arderea deşeurilor cu caracter special.
Incineratorul permite arderea deseurilor solide prin intermediul camerei
inferioare, precum şi cea a deşeurilor lichide, de tipul pesticidelor, solvenţilor, uleiurilor,
etc., prin injectare directa în camera de post-ardere.Capacitatea de incinerare este de 9,8
t/zi.
SC ECOLOGMED SRL31
Societatea transportă deşeurilor periculoase societatea la SC ALVI SERV SRL
Arad.
Deşeurile se colectează, fără depozitare intermediară în ambalaje de unică
utilizare.

Fotografia nr. 7 Imagine cu instalaţia de incinerare SC PRO AIR CLEAN SRL

Deseurile infecţioase se neutralizeaza prin sterilizare termica,iar deseurile

anatomo-patologice se neutralizeaza prin incinerare de către SC ALVI SERV SRL Arad.
Tipuri de deşeuri colectate şi transportate în anul 2010:
-cod 18 01 01 obiecte ascuţite s-au colectat 4729,90 kg
-cod 18 01 02 fragmente şi organe umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat
0 kg

30
Raport 2010 –SC PRO AIR CLEAN SRL
31
H:\Ecologmed - Deseurile medicale.mht
53
-cod 18 01 3 deşeuri a căror eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind
prevenirea infecţiilor s-au colectat 54866,40 kg
-cod 18 01 04 deşeuri a căror eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind
prevenirea infecţiilor 0 kg
-cod 18 01 09 medicamente ,altele decât cele specificate la 18 01 08- 40 kg
şi se elimină la SC ALVI SERV SRL Arad.
La nivelul judetului Timis se aplica PLANUL REGIONAL DE GESTIUNE A
DEŞEURILOR – REGIUNEA VEST 2006 – 2013 32, iar gestionarea deşeurilor medicale
în unităţile sanitare face parte din acest plan.
Acest Plan oferă o apropiere coerentă şi efectivă faţă de problemele regionale din
domeniul deşeurilor. Mai mult, el a fost întocmit şi îmbunătăţit de specialiştii din
domeniul mediului şi completat cu comentariile pertinente primite prin consultarea
publicului, prin Asistenţa Tehnică acordată de Uniunea Europeană şi Programul Phare
de Twinning, precum şi de Aquis-ul comunitar privind Managementul Deşeurilor

2.5 Monitorizarea deşeurilor medicale în Regiunea Vest

În Regiunea Vest, in perioada 2004 - 2008 s-au închis toate cele 38 de instalaţii
prevăzute a se inchide conform Calendarului de inchidere a instalatiilor existente de ar-
dere a deseurilor periculoase provenite din activităti medicale anexat la HG 268/2005 si
incă 8 necuprinse in calendar.
Monitorizarea deşeurilor medicale în Regiunea Vest se face de către Agenţia
Regională de Protecţia Mediului Timiş şi Institutul de Igienă Timişoara.
S-a elaborat Planul Regional Integrat de Gestiune a Deşeurilor, care este în
concordanţă cu cerinţele unui Plan Integrat de Management al deşeurilor în România şi
Uniunea Europeană. Planul urmăreşte cerinţele impuse de Acquis-ul privind mediul
înconjurător care cuprinde o serie de Directive care servesc drept bază pentru
managementul deşeurilor în întreaga Uniune Europeană. Strategia Planului include:
- Managementul deşeurilor este integrat vieţii socio-economice
- Protecţia surselor primare: reciclarea şi refolosirea este maximizată în timp ce
producerea de deşeuri se minimizează. Se respectă ierarhia managementului deşeurilor
(prevenirea, minimizarea, reutilizarea şi reciclarea, recuperarea energetică, tratarea şi
abia în final eliminarea).
- Protecţia mediului: deşeul este tratat şi eliminat într-o manieră solidă într-un mediu
adecvat
- Principiul „Poluatorul plăteşte”: generatorul deşeului plăteşte colectarea şi eliminarea
deşeului
- Principiul proximităţii:deşeul este tratat în vecinătatea sursei conferindu-i-se
managementului deşeurilor un nivel local din punct de vedere economic

32
apmtm.ro-starea mediului 2010
-starea mediului 2009

54
- Participarea publicului: consultarea publicului se face odată cu întocmirea Planului şi
se solicită pentru toate investiţiile majore; materiale informative tipărite sunt prezentate
publicului
- încurajarea intreprinderilor din sectorul privat
- monitorizarea şi raportarea: concordanţa între ţintele impuse prin Plan şi informaţiile
privind deşeurile sunt măsurate în mod regulat şi raportate publicului.
Managementul defectuos al deşeurilor duce de cele mai multe ori la efecte
nedorite care se răsfrâng asupra sănătăţii populaţiei. Rampele clandestine de deşeuri
constituie un aspect neplăcut datorat depozitării ilegale a deşeurilor, şi mai mult, atrag
purtătorii de boli infecţioase (insecte, rozătoare).
În judeţul Timiş s-a realizat un depozit zonal conform de la Ghizela şi s-a deschis
prima celulă. Operatorul a recurs la o soluţie de balotare şi depozitare temporară a
deşeurilor, în vederea transferării ulterioare a acestora la depozitul conform.
Unităţile sanitare generatoare de deşeuri medicale periculoase au încheiat contracte
de prestări-servicii de tratare şi eliminare finală, şi se realizează prin instalaţiile
autorizate de tratare şi eliminare finală.In Regiunea Vest sunt autorizate următoarele ins-
talatii pentru gestionarea deşeurilor medicale:
1. ALVI SERV SRL Arad care deţine o instalaţie de sterilizare termică autorizată
LOGMED I tip LM 200 cu o capacitate maximă 300 kg/h, prevăzută cu un tocător
încorporat al deşeurilor periculoase înainte de sterilizare. Deşeurile medicale mă-
cinate şi sterilizate devin astfel deşeuri nepericuloase si pot fi acceptate la depozi-
tare in depozitul de deseuri municipale, iar cele care nu pot fi acceptate la depozi-
tare se trimit către societăti economice care deţin instalatii de incinerare autoriza-
te.
2. PRO AIR CLEAN SA Timisoara care detine o instalatie autorizată pentru
incinerarea deseurilor medicale si a altor deseuri periculoase. Incineratorul are o capacita-
te de incinerare de 9,8 tone/zi.
Aceste două instalaţii au deservit atât judeţele Regiunii Vest cât şi alte judeţe din
ţară. Corelând datele privind modalitate de tratare şi eliminare finală a deşeurilor medi-
cale periculoase generate in perioada 2007-2011 se constată o evolutie in sensul echili-
brării optiunilor, cu un uşor avantaj în favoarea sterilizării termice.

Tabel nr. 10 Gestionarea deşeurilor medicale între anii 2008- 2011, în Regiunea de Vest

Regiunea de Vest Cantitatea de deseuri medicale Cantitatea de deseuri medicale

generată, tone eliminată in instalatii autorizate,
tone
2008 768,4035 768,4035

55
2009 665,4955 665,4955

2010 587,921 1015,44

2011 612,1007 749,49

( Sursa: ARPM Timis )

Cantitati de Deseuri Medicale Regiunea de Vest

1.200

1.000

800 Cantitate Deseuri

Generata
600
Cantitate Deseuri
400 Eliminata

200

0
2008 2009 2010 2011

Figura nr. 11 Cantităţi de deşeuri generate şi eliminate între anii 2008- 2011, în Regiunea de Vest

Se observă o tendinţă de scădere a cantităţilor de deşeuri medicale generate, posi-

bil prin acţiunile Ministerului Sănătăţii de comasare şi desfinţare unităţi sanitare .

2.6. Monitorizarea deşeurilor medicale în municipiul București

Tabel nr. 11 Gestionarea deşeurilor medicale între anii 2010- 2012, în municipiul București

Anul Media Nr de Cantitatea Cantitatea Cantitatea Cantitatea de Cantitatea de

anuala1 a paturi totala de totala de de deseuri deseuri deseuri
unitatilor ocupate/ deseuri deseuri infectioase intepatoare- nepericuloase in
sanitare zi rezultate din periculoase periculoase taietoare kg/ 24 h

56
 care au Media activitatea din in kg/24 h/ periculoase in Media anuala
raportat anuala medicala in activitatea Media kg/24 h
kg/24h/ medicala in anuala Media anuala
Media anuala kg/24/
Media
anuala
2010 30 10099 17170.96 5773.09 4970.67 802.43 11397.88

2011 24.5 8584 14130.48 4014 3456.87 557.13 10116.47

2012 26.25 8677 12830.47 4394.89 3844.99 549.90 8435.59

1
= media anuala este media aritmetica a celor patru raportari trimestriale
Sursa datelor: Institutul National de Sanatate Publica

2.7. Monitorizarea deşeurilor medicale în România

Ministerul Sănătăţii, prin Institutul Naţional de Sănătate Publică, elaborează anual

sinteza naţională „Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din
activitatea medicală” şi actualizează baza naţională de date privind deşeurile rezultate din
activitatea medicală33. Baza de date privind deşeurile rezultate din activitatea medicală
este realizată la nivelul INSP, printr- un sistem de raportare trimestrială a datelor
colectate de unităţile sanitare cu paturi, sub coordonarea direcţiilor de sănătate publică
locale, pe baza metodologiei de colectare a datelor.
Principalele obiective ale bazei naţionale de date sunt:
- evaluarea periodică a sistemului de gestionare a deşeurilor, derulat în unităţile sanitare
cu paturi,
- determinarea calitativă şi cantitativă a deşeurilor produse în unităţile sanitare cu paturi,
identificarea riscurilor ce pot fi generate de această categorie de deşeuri,
- minimizarea cantităţii de deşeuri medicale generate de unităţile sanitare,
- propunerea unor măsuri ce vizează îmbunătăţirea sistemului de gestionare a deşeurilor
produse în unităţile sanitare.
Culegerea şi raportarea datelor pentru baza naţionala de date a deşeurilor rezultate
din activitatea medicala s-a realizat pe baza ORDIN nr. 219 din 2002, modificat prin
Ordinul 1226 din 3 decembrie 2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi a Metodologiei de culegere
a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţi medicale

33
apmtm.ro-starea mediului 2011

57
 În anul 2009, prin derularea de către Ministerul Sănătătii a proiectului PHARE în
domeniul deşeurilor rezultate din activitatea medicală, au fost achiziţionate 28 de
echipamente de neutralizare, prin sterilizare termică a deşeurilor periculoase medicale,
pentru spitalele din Romania. Acest lucru contribuie la buna desfăşurare a tratării termice
la temperaturi scăzute a deşeurile infecţioase rezultate din activitatea medicală.
Pentru anul 2010 au fost raportate date de către 41 de direcţii de sănătate publică
judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru trimestrele I, II, III şi IV. Aceste date
reprezintă tipuri şi cantităţi de deşeuri rezultate din activitatea medicală şi modul de
gestionare a acestei categorii de deşeuri, la nivelul unitarilor sanitare cu paturi. Au
raportat 391 de unităţi sanitare cu paturi, dintr-un total de 476 de unităţi sanitare cu paturi
existente la nivel naţional. Din municipiul Bucureşti au raportat 31 de spitale, dintr-un
total de 56 de unităţi. Toate unităţile sanitare investigate realizează separarea pe categorii
a deşeurilor generate.
Recipientele pentru colectarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea
medicală, sunt utilizate de 97% din unităţile sanitare cele corespunzătoare, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare, 3% nu utilizează ambalaje corespunzătoare
atât pentru deşeurile infecţioase, cât şi pentru cele înţepătoare/tăietoare. Se folosesc
ambalaje improvizate sau se colectează împreună cu deşeurile infecţioase solide, în cutii
de carton cu sac din plastic în interior sau direct în saci de plastic.
Comparativ cu anul 2009, în anul 2010 se constată o scădere cu cca 10% a
cantităţi de deşeuri periculoase provenită din spitalelor. Colectarea, transportul şi
depozitarea temporară a deşeurilor medicale în interiorul unităţilor medicale se realizează
conform cu reglementările specifice stabilite de autoritatea publică centrală pentru
sănătate. Tratarea şi eliminarea finală a deşeurilor medicale periculoase se realizează prin
sterilizare termică (în instalaţii aparţinând unităţilor medicale sau în instalaţii care
prestează servicii pentru terţi) şi prin incinerare (în instalaţii pentru incinerarea deşeurilor
industriale periculoase).
În anul 2011, Institutul National de Sănătate Publică a colaborat cu Centrul
Regional de Sănătate Publică Cluj în vederea culegerii şi procesării electronice a datelor
din regiunea respectivă.
Pentru anul 2011 au fost raportate date Institutului Naţional de Sănătate Publică
de către 41 de autorităţi de sănătate publica judeţene şi municipiul Bucureşti. Datele
transmise reprezintă tipuri şi cantităţi de deşeuri rezultate din activitatea medicală,
precum şi modul de gestionare a acestei categorii de deşeuri, la nivelul unităţilor sanitare
cu paturi. În anul 2011 au raportat date, în medie 347 de unităţi sanitare cu paturi, dintr-
un număr estimativ de 390 de unităţi sanitare cu paturi existente la nivel naţional. Din
municipiul Bucureşti au raportat date trimestrial, în medie, 25 de spitale, inclusiv de către
spitale private şi centre de asistenţă medico-socială.

Tabel nr. 12 Cantitatea de deseuri generată din activităţi medicale anul 2011 România

Cantitatea de deseuri generată din activităţi 34511 tone/an

58
medicale
deseuri nepericuloase, asimilabile celor 25663 tone/an
menajere
deseuri infecţioase periculoase 7497 tone/an

deseuri înţepătoare/tăietoare periculoase 1351 tone/an

(Sursa: Institutul de Sănătate Publică Bucureşti)

În anul 2011, la nivelul tuturor unităţilor sanitare reprezentative din România,

cantitatea de deşeuri generată din activităţi medicale a fost de 34.511 tone/an deşeuri, din
care: 25.663 tone/an deşeuri nepericuloase, asimilabile celor menajere, 7497 tone/an
deşeuri infecţioase periculoase, iar 1351 tone/an deşeuri înţepătoare/tăietoare periculoase.

Tabel nr. 13 Modalitatea de eliminare a deseurilor periculoase din activităţi medicale anul 2011 Romania

Cantitatea de deşeuri infe- Cantitatea de deşeuri me- Cantitatea de deşeuri medicale

cţioase periculoase dicale incinerată, tone eliminată prin sterilizare termică,
tone
7497 tone/an 5131.84 tone/an. 2831.36 tone/an

Eliminarea finală a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se

realizează prin incinerare sau depozitare în depozitul de deşeuri pentru deşeurile
infecţioase şi înţepătoare-tăietoare care au fost în prealabil tratate prin sterilizare termică.
O altă alternativă privind tratarea deşeurilor este reprezentată de neutralizarea prin
sterilizare termică a deşeurilor periculoase medicale la nivelul unităţii sanitare
(echipamente proprii), deşeurile tratate, fiind nepericuloase, sunt depozitate în depozitul
de deşeuri municipale din regiunea respectivă. Cantitatea de deşeuri periculoase medicale
incinerată la nivelul anului 2011 este de 5131.84 tone/an.

59
 Deseuri Periculoase Romania

16000
14000
12000
10000
Tone
8000
6000
4000
2000
0
2007 2008 2009 2010 2011
Figura nr. 11 Cantităţi de deşeuri periculoase generate şi eliminate între anii 2008- 2011, în Romania

Tratarea deşeurilor se poate face prin sterilizare termică în staţii de neutralizare ce

funcţionează în sistem centralizat sau echipamente de capacitate relativ mică, amplasate
la nivelul unităţii sanitare (echipamente proprii). După tratare, deşeurile sunt depozitate
în depozitul de deşeuri nepericuloase din regiunea respectivă. În anul 2011, datele
rezultate privind cantitatea de deşeuri periculoase medicale tratate prin sterilizare termică
este de 2831.36 tone/an (din această cantitate totală, 2565.92 tone/an au fost tratate în
staţii de neutralizare ce funcţionează în sistem centralizat, iar 265.44 tone/an au fost
tratate în echipamente de neutralizare de capacitate relativ mică, la nivelul spitalului).
Există unităţi sanitare care utilizează două alternative de eliminare finală
(contract incinerare/contract staţie neutralizare prin sterilizare termică/ echipament
propriu). Din datele prezentate, se observa faptul că incinerarea este o opţiune de
eliminare finală a deşeurilor, într-un procent de 58%, iar tratarea prin sterilizare termică a
deşeurilor infecţioase pentru un procent de 32% (firme ce prestează servicii de tratare
prin sterilizare termică, în sistem centralizat şi echipament de tratare prin sterilizare
termică, propriu unităţii sanitare). Din acest procent de 32%, 29% din unităţile sanitare
direcţionează deşeurile periculoase medicale către firmele de tratare, doar 3% din
unităţile sanitare deţin echipament propriu de tratare prin sterilizare termică.

60
 Deseuri din Activitati Medicale Romania 2011

Cantitatea de deseuri
generată din activităţi
medicale
deseuri nepericuloase,
asimilabile celor
menajere
deseuri infecţioase
periculoase

deseuri
înţepătoare/tăietoare
periculoase

Figura nr. 12 Cantităţi de deşeuri generate din activităţi medicale în anul 2011, în Romania

2.8. Situatia deșeurilor pe plan international

Pe plan international, in ultimul sfert de secol omenirea se confrunta cu o criza tot

mai accentuata de materii prime si energie asa incat atentia a fost indreptata asupra
deseurilor rezultate in urma activitatiilor economice. S-a constatat ca in compozitia
acestora se gasesc produse ce pot fi refolosite (metale, sticla, textile, materiale plastice,
etc.), acoperind astfel o parte din necesarul de consum industial si uman.

Figura nr. 13 Compozitia medie de deseuri medicale in Italia

61
Tabel nr. 14 Compozitia deseurilor medicale generate de 3 unitati sanitare in Taiwan,
China

Procente (%)
Tipul de deseu
Spitalul 1 Spitalul 2
Spitalul Universitar
Hartie 16 34 51

Plastic 50 21 18

Textil 10 14 2

Hrana 21 17 7

Metal (seringi) 0.5 1 9

Sticla 1 11 8

Altele 1.5 2 5

Figura nr.14 Compozitia medie de deseuri medicale in India

62
 In Canada si Europa de Nord, s-a dezvoltat conceptul de uzina de incinerare, acest
lucru fiind impus de legile statului respectiv, care nu permit incinerarea deseurilor, de
orice provenienta ar fi acestea, decat in zone special amenajate, in afara localitatilor. In
consecinta, s-a realizat si functioneaza fiabil, un bun sistem de colectare a deseurilor, mai
ales a celor contaminate biologic, in containare speciale, cu o mare putere de deservire si
care acopera zone situate chiar la cca. 400 km distanta, fata de uzina de incinerare
ecologica, uzina care functioneaza continuu, dupa criterii economice (produce agent
termic).
In Statele Unite ale Americii, pe langa sistemul descris mai inainte, functioneaza,
chiar in localitati, si incineratoare de capacitate medie si mica, care deservesc institutii
importante sau cartiere.
In anul 1998, in Brazilia au fost testate incineratoarele mobile pentru tratarea
deseurilor medicale. Acestea permit tratarea deseurilor in incinta unitatilor sanitare,
evitandu-se transportul deseurilor pe strazile din zonele populate (orase) spre alte locuri
de incinerare.
In Europa Occidentala (Germania, Austria, Franta, Spania, Italia, etc.), legislatia
permite functionarea in interiorul localitatilor, a incineratoarelor, cu conditia sa fie
ecologice, de capacitate mica (30-40 kg/h), care deservesc unitati de sine statatoare, si de
capacitate medii (80 – 100 kg/h), care deservesc complexe spitalicesti, laboratoare de
analize, institute de cercetare sau uzine si fabrici, care proceseaza diverse materii prime
sau materiale , rezultand deseuri tehnologice contaminate chimic, biologic, etc.
In Austria, mai precis in Viena , inca din anul 2001 s-a lansat „ Programul de
protectie a climatului Vienei” pentru protectia mediului Asociatia Spitalelor din Viena a
initiat un numar de activitati de pregatire a terenului pentru o imbunatatire generala a
situatiei mediului. In anul 1999 doua spitale au introdus sisteme de administrare a
mediului ce au cuprins sectoare cheie privind transportul de materiale, apa si energie
precum si administrarea deseurilor si a emisiilor.
Din totalul de deseuri produse in fiecare an in Uniunea Europeana, materialele
plastice (inclusiv cele din institutiile spitalicesti) reprezinta intre 5-6%. In momentul de
fata, reciclarea nu se aplica decat pentru 1% din totalitatea deseurilor produse si cum
cantitatea de deseuri se dubleaza la fiecare 15 ani, valorificarea deseurilor este o
preocupare majora a timpului nostru.
In Franta, s-a aplicat un program experimental pilot, denumit Pelicon care s-a
desfasurat in regiunea RON-ALPI. Acest program vizeaza reciclarea deseurilor din
material plastic provenite din activitatile unitatilor sanitare, care sunt transformate in alte
produse industriale. Programul se bazeaza pe incinerare care necesita punerea la punct a
unui sistem de colectare. Dar acest lucru se loveste de dificultati complexe, datorita
diversitatii materialelor plastice a caror metoda de reciclare difera functie de materia
prima pe care o contine.
Tratamentele fizico-chimice ale deseurilor constau in reducerea nocivitatii deseurilor prin
reactii chimice de tipul: oxido – reducere. In masura posibilitatilor, diferitele tipuri de
deseuri sunt utilizate pentru a se neutraliza reciproc. Acest procedeu are avantajul unei

63
reduceri substantiale a costurilor, dar implica cunoasterea naturii lor chimice foarte
exacte.
Biodegrabilitatea este o alta cale, la un cost ridicat, care a fost introdusa in
domeiul medical. Metoda consta in tratarea polimerilor cu o substanta nutritiva, mult mai
usor de descompus de catre bacterii.
Astazi, nici una din metode nu este aplicata pe o arie larga. Spitalele sunt printre
primele institutii care folosesc o multitudine de materiale plastice. Ele vor fi obligate mai
devreme sau mai tarziu sa participe activ la operatiile necesare reciclarii, respactiv
valorificarii lor.
O alta tehnica ce se studiaza din plin se refera la transformarea deseurilor in stare
de plasma prin tratament termic la 5 000 – 10 000oC, formandu-se astfel, molecule
stabile. Metoda ar putea fi folosita pentru deseurile medicale.
Tot in Franta a fost creat un serviciu de colectare si eliminare a deseurilor
rezultate in urma activitatilor medicale. Indicatiile acestui serviciu constau in folosirea
unor recipiente din polipropilena rigida, foarte rezistente si colectarea acestora din spitale
zilnic.
Primul colector de deseuri spitalicesti periculoase a fost instalat in apropiere de
Toulouse. Acest colector este o pubela ce se foloseste numai pentru acest tip de deseuri si
se numeste HOSPACK. Practic, in momentul in care un deseu este aruncat aici, el este
izolat, compactat si apoi incinerat.

2.9 Interpretarea rezultatelor

Deşeurile medicale generate în Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1

Timişoara reprezintă 55,73% din costurile pentru eliminarea deşeurilor.Începînd cu anul
2011 a crescut nivelul de colectare selectivă, prin implementarea Legii 132/2010
Deşeurile se colectează la sursă, dar au fost situaţii în care colectarea nu s-a făcut
în ambalajele speciale de colectare, ci în cutii de carton improvizate sau în PET-uri.
- În anul 2012 a crescut numărul de tipuri de deşeuri colectate la 14, faţă de 2010
când se colectau 3 tipuri
- Este necesară creşterea procentului de colectare selectivă, pentru a îndeplinii
ţinta de reducere a deşeurilor municipale cu 50% până în anul 2020. Acest lucru este
posil numai prin implicarea tuturor persoanelor care se află în spital şi generează deşeuri.
- Urmarind ponderea deşeurilor în anul 2012 la Spitalului Clinic Judeţean de
Urgenţă nr. 1 Timişoara, am constatat că 94,95% sunt deşeuri medicale (graficul 3), pe
când Spitalul Universitar Dusseldorf acestea reprezintă 40 % din cantitatea totală de
deşeuri generate.
- La verificarea cheltuielile efectuate de Spitalul Universitar Dusseldorf cu
eliminarea deşeurilor medicale, se observă că 88% reprezintă cheltuieli pentru deşeuri a
căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea
infectiilor. Cheltuielile efectuate de Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Timişoara
cu eliminarea deşeurilor nemedicale, reprezintă cca 46% .
64
 - Dacă comparăm cantităţile de deşeuri generate în cele 2 spitale din România,
observăm că în anul 2012 Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Timişoara,
generează mai multe deşeuri decât în ceilalţi 2 ani, deşi numărul de pacienţi este mai mic
decât în 2010, dar cheltuielile cresc direct proporţional cu cantitatea de deşeuri (costurile
de eliminare nu s-au modificat) La Spitalul Burghele din Bucureşti s-a observat că
cheltuielile cresc odată cu cantităţile de deşeuri generate, dar costurile în anul 2012 au
crescut cu 30 % , faţă de 2010 când s-au identificat 3 tipuri de deşeuri, dar suntem departe
de colectarea de la Spitalul Universitar Dusseldorf, care în anul 2008 gestiona 57 tipuri de
deşeuri.
- Se observă o tendinţă de scădere a cantităţilor de deşeuri medicale generate, la
nivelul Regiunii de Vest, posibil prin acţiunile Ministerului Sănătăţii de comasare şi des-
finţare unităţi sanitare, dar şi prin adresabilitatea pacienţilor spre unităţile sanitare din
Occident .
- la nivelul municipiului București se observă o tendinţă de scădere a cantităţilor
de deşeuri medicale pe tipuri, generate la nivelul unităților sanitare, datorită unei mai
bune clasificări și metodologii de înregistrare și raportare lunară, introdusă prin Ord. Mi-
nisterului Sănătăţii nr. 1226/2012
- cantitatea de deşeuri periculoase provenită din activitatea unităţilor sanitare cu
paturi, genearată la nivelul României, pentru anul 2011 comparativ cu anul 2010, este în
scădere cu 17% . Pe parcursul anilor 2010 şi 2011, în baza unor reglementari emise de
Ministerul Sănătăţii, s-au desfiinţat, comasat şi transformat în cămine de bătrâni un
anumit număr de spitale. Ca urmare, procentul de reducere a cantităţii de deşeuri, în anul
2011, faţă de anul 2010, s-ar putea datora şi acestei situaţii.

65
 Capitolul III
CONCLUZII
1. Problema deșeurilor reprezintă o problemă la nivel global, abordată atât
din punct de vedere al impactului acestora asupra mediului și sănătății populației umane,
cât ți al epuizării resurselor
2. Deşeurile medicale sunt colectate, depozitate temporar, transportate şi
valorificate/eliminate intr-un cadru legislativ național și european clar.
3. Este necesară identificarea tuturor tipurilor de deşeuri generate la sursă,
inclusiv medicamente şi deşeuri de medicamente, medicamente citotoxice şi citostatice,
ambalajele rezultate de la dezinfectante, produse de dezinsecţie şi dezinfecţie, deşeuri
lichide de la sterilizarea chimică a instrumentarului, deşeuri nepericuloase rezultate din
activitatea medicală (alta decât deşeuri menajere amestecate), deşeuri biodegradabile de
la bucătării, uleiuri, grăsimi, baterii, acumulatori, substanţe chimice fotografice etc.
4. O parte din deşeurile generate, exemplu ambalajele rezultate de la
dezinfectante, produse de dezinsecţie şi dezinfecţie sunt asimilate ca deşeuri menajere şi
nu se incinerează conform procedurii.
5. Abordarea integrată a gestionării deșeurilor presupune evaluarea
impactului asupra mediului de la fabricarea produselor în vederea consumului până la
eliminarea acestora sub formă de deșeuri.
6. Deșeurile pot conține substanțe periculoase, cu un risc ridicat asupra
mediului și asupra sănătății umane, dar în același timp reprezintă și posibile resurse
secundare, materiale și energetice, care pot fi valorificate prin reciclare.
7. Cea mai promovată metodă este cea a prevenirii minimizării cantităților de
deșeuri generate, datorită avantajelor pe care le implică ( cantități reduse de deșeuri
implică costurii reduse de gestionare, adică avantaje economice și în special reducerea
poluării asociată eliminării acestora), urmată de metoda reciclării materiale și energetice,
care este privită ca o metodă de economisire a resurselor.
8. Cantităţile de deşeuri periculoase reprezintă 95% din totalul cantităţii de
deşeuri într-un spital din România faţă de 40 % într-un spital din Germania. Societăţile
care se ocupă de colectare/ transport/ valorificate/ eliminate sunt obligate să raporteze
periodic cantităţile de deşeuri gestionate.
9. Sistemul de monitorizare are numeroase beneficii: imbunătățirea sistemul
de gestionarea a deșeurilor rezultate dn activități medicale și a managementului de mediu
din unitățile sanitare
10. Toate tipurile de deşeuri trebuie colectate separat, se vor include în
sistemul de gestionare a deşeurilor si se vor raporta conform legislaţiei.
11. Baza de date în legătură cu fluxul de deșeuri este incompletă, nu se cunosc
cu exactitate cantitățile și tipurile de deșeuri periculoase, deoarece acestea nu sunt sortate
corespunzător.
Mulţumesc colegiilor de Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Timişoara, de
la Spitalul Burghele Bucureşti, de la Agenţia de Protecţia Mediului Timişoara şi
profesorilor mei care m-au sprijinit în scrierea acestei lucrări.
66
 CAPITOLUL IV
ANEXE

LEGISLAŢIA PRIVIND DEŞEURILE

Nr. Legislatie Europeana Legislatie nationala

Crt.
1 Directiva cadru privind deseurile OUG 78/2000 privind deseurile
2006/12/EC
2 Directiva privind deseurile Legea 426/2001 cu modificarile si completarile
periculoase 91/689/EEC ulterioare
modificata prin Directiva
94/31/EC
3 Directiva privind depozitarea HG 349/2005 privind depozitarea deseurilor
deseurilor 199/31/EC
4 Decizie 2002/33/EC privind OM 95/2005 privind criterile de acceptare la
criterile de acceptare la depozitare depozitare
5 Decizie 2000/532/EC privind Lista HG 856/2002 privind Lista europeana a
europeana a deseurilor deseurilor
6 Regulament 1013/2006 privind HG 788/2007 si OM 2/211/118 privind
transportul deseurilor transportul deseurilor
7 Directiva privind prevenirea si OUG 152/2005 aprobata prin Legea 84/2006
controlul integrat al poluarii IPPC
2008/1/EC
8 Directiva privind evaluarea HG 1013/2006 privind evaluarea impactului
impactului asupra mediului EIA asupra mediului si aprobarea proiectelor
85/337/EC, modificata prin publice si private
Directiva 97/11/EC si Directiva
2003/35/EC

67
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Boldescu, V, Tehnologii de tratare a deseurilor spitaliere
2. Dogaru, V, Gestionarea regionala a resurselor - o etapa de recunoastere
a cerintelor legii entropiei in actiunea umana- Cluj,2006
3. Dogaru, V, Introducere in stiinta economica ecologica – Suport de curs
4. Duţă, Alexandrina, Elemente de metodologie a cercetării ştiinţifice,
Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002
5. Franc, V.I, Dezvoltare durabila a Romaniei in context European si
mondial
6. Zaiţ, D., Elemente de metodologia cercetarii, Editura Al.I.Cuza, Iaşi,
1997
7. apmtm.ro- starea mediului 2011; starea mediului 2010; starea mediului
2009
8. arpmtm.anpm.ro - raport de monitorizare PRDG regiunea de vest 2009-
2010-oct.2011-starea mediului
8. H:\ Ecologmed - Deseurile medicale.mht
9. Hotarare de Guvern 1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase
si nepericuloase pe teritoriul Romaniei
10. Hotărârea de Guvern nr. 1005/2012 privind organizarea şi funcţionarea
Garzii de Mediu
11. Legea nr. 211/15.11.2011 privind regimul deşeurilor
12. Ministerul Sănătăţii-ORDIN nr. 1226 din 3 decembrie 2012 pentru
aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din
activităţi medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de
date privind deşeurile rezultate din activităţi medicale
13. Hotarare de Guvern 1061/2008 privind transportul deseurilor
periculoase si nepericuloase pe teritoriul Romaniei
14. Guvernul României - Ordonanţa De Urgenţă nr. 195 din 22 decembrie
2005 privind protecţia mediului
15. SC PRO AIR CLEAN SRL - Raport 2010
16. Regulament de transport 1013/2007 al Parlamentului European si al
Consiliului Uniunii Europene privind transferurile de deseuri
18. http://ec.europa.eu/environment/waste/index.htm
19. www IF EHNOLOGII .ro
20. www.scribd.com/doc/.../Brosura-deseuri-medicale
22 www.cajstm.ro-furnizori servicii de sanatate
68
 ANEXE 1
Spitalul Clinic „ Prof. Dr. Th. Burghele”
TABEL DESEURI MEDICALE GENERATE IN ANUL 2010

Tip Cantitatea Mod Numele Pret pentru

deseu lunara eliminare contractantului eliminarea
medical produsa care elimina deseurilor
(Kg) deseurile medicale medicale (lei/kg
deseu )
18.01.01 Ianuarie Sterilizare termica Toptehnicomed 5,8 ron
1. Kg.
18.01.02 Ianuarie Sterilizare termica Toptehnicomed 5,8 ron
+ 1173Kg. incinerare
18.01.03
18.01.01 Februarie Sterilizare termica Toptehnicomed 5,8 ron
2. Kg.
18.01.02 Februarie Sterilizare termica Toptehnicomed 5,8 ron
+ 1360Kg. Incinerare
18.01.03
18.01.01 Martie Sterilizare termica Toptehnicomed 5,8 ron
3. Kg.
18.01.02 Martie Sterilizare termica Toptehnicomed 5,8 ron
+ 1611Kg. Incinerare
18.01.03
18.01.01 Aprilie Sterilizare termica Toptehnicomed 5,8 ron
4. Kg.
18.01.02 Aprilie Sterilizare termica Toptehnicomed 5,8 ron
+ 1353Kg. Incinerare
18.01.03
18.01.01 Mai Sterilizare termica Toptehnicomed 5,8 ron
1kg
18.01.02 Mai Sterilizare termica Toptehnicomed 5,8 ron
+ 1650Kg. Incinerare
18.01.03
18.01.01 Iunie Sterilizare termica S.C.Stericare 4,97 ron
2.5Kg. Romania S.A.
18.01.02 Iunie Sterilizare termica S.C.Stericare 4,97 ron
+ 1207.4Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Iulie Sterilizare termica S.C.Stericare 4,97 ron
25Kg. Romania S.A.
18.01.02 Iulie Sterilizare termica S.C.Stericare 4,97 ron
+ 2Kg Incinerare Romania S.A.
18.01.03
1418Kg
69
 18.01.01 August Sterilizare termica S.C.Stericare 6,49 ron
8Kg. Romania S.A.
18.01.02 August Sterilizare termica S.C.Stericare 6,49 ron
+ Incinerare Romania S.A.
1429Kg.
18.01.03
18.01.01 Septembrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6,49 ron
Kg. Romania S.A.
18.01.02 Septembrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6,49 ron
+ 1454Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Octombrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6,49 ron
12Kg. Romania S.A.
18.01.02 Octombrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6,49 ron
+ 1396Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Noiembrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6,49 ron
Kg. Romania S.A.
18.01.02 Noiembrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6,49 ron
+ 1695Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Decembrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6,49 ron
5Kg. Romania S.A.
18.01.02 Decembrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6,49 ron
+ 1742Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03

Spitalul Clinic „ Prof. Dr. Th. Burghele”

TABEL DESEURI MEDICALE GENERATE IN ANUL 2011

70
Tip Cantitatea Mod Numele Pret pentru
deseu lunara eliminare contractantului eliminarea
medical produsa care elimina deseurilor
(Kg) deseurile medicale medicale (lei/kg
deseu)
18.01.01 Ianuarie Sterilizare ttrmica S.C.Stericare 6.49ron
5Kg. Romania S.A.
18.01.02 Ianuarie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
+ 1561Kg. incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Februarie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
1. Kg. Romania S.A.
18.01.02 Februarie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
+ 1646Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Martie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
2. Kg. Romania S.A.
18.01.02 Martie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
+ 1668Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Aprilie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
3. Kg. Romania S.A.
18.01.02 Aprilie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
+ 1505Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Mai Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
1Kg. Romania S.A.
18.01.02 Mai Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
+ 1650Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Iunie Sterilizare termica S.C.Stericare
-Kg. Romania S.A.
18.01.02 Iunie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
+ 1497Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Iulie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
14Kg. Romania S.A.
18.01.02 Iulie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
+ 1573Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 August Sterilizare S.C.Stericare 6.49ron
6Kg. Termica Romania S.A.
18.01.02 August Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
+ 1337Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Septembrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
-Kg. Romania S.A.
18.01.02 Septembrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.49ron
+ 1602Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Octombrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
9Kg. Romania S.A.
18.01.02 Octombrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
+ 1556Kg. Incinerare 71 Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Noiembrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
32Kg. Romania S.A.
18.01.02 Noiembrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
+ 1702.5Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Decembrie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
 Spitalul Clinic „ Prof. Dr. Th. Burghele”
TABEL DESEURI MEDICALE GENERATE ANUL 2012

72
Tip Cantitatea Mod Numele Pret
deseu lunara eliminare contractantului pentru
medical produsa care elimina eliminarea
(Kg) deseurile medicale deseurilor
medicale
(lei/kg
deseu)
18.01.01 Ianuarie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
18Kg. Romania S.A.
18.01.02 Ianuarie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
+ 1499Kg. incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Februarie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
16Kg. Romania S.A.
18.01.02 Februarie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
+ 1583Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Martie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
102.45Kg. Romania S.A.
18.01.02 Martie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
+ 14.40Kg Incinerare Romania S.A.
18.01.03
1700.67Kg
18.01.01 Aprilie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
110.48Kg. Romania S.A.
18.01.02 Aprilie Sterilizare termica S.C.Stericare 6.39ron
+ 1261.5Kg. Incinerare Romania S.A.
18.01.03
18.01.01 Mai Incinerare SC Cogen Energy 5ron
163.4Kg Medical Company
SRL
18.01.02 Mai Incinerare SC Cogen Energy 5ron
+ 1799.7Kg. Medical Company
18.01.03
SRL
18.01.01 Iunie Incinerare SC Cogen Energy 5ron
146.85Kg. Medical Company
SRL
18.01.02 Iunie Incinerare SC Cogen Energy 5ron
+ 1243.35Kg. Medical Company
18.01.03
SRL
18.01.01 Iulie Incinerare SC Cogen Energy 5ron
123Kg. Medical Company
SRL

18.01.02 Iulie Incinerare SC Cogen Energy 5ron

+ 1480Kg. Medical Company
18.01.03
SRL
18.01.01 August Incinerare SC Cogen Energy 5ron
147Kg. Medical Company
SRL
18.01.02 August Incinerare SC Cogen Energy 5ron
+ 1380Kg. Medical Company
18.01.03 73 SRL
18.01.01 Septembrie Incinerare SC Cogen Energy 5ron
134Kg. Medical Company
SRL
18.01.02 Septembrie Incinerare SC Cogen Energy 5ron
+ 1457Kg. Medical Company
18.01.03
SRL
18.01.01 Octombrie Incinerare SC Cogen Energy 5ron
Nota: 18.01.01 – deseuri taietoare- intepatoare
18.01.02 – deseuri infectioase
18.01.03 – deseuri anatomo- patologice

Pretul scris in tabel este pretul unitar fara TVA

ANEXA 2

Spitalul Judeţean de Urgenţă Nr. 1 Timişoara

TABEL DESEURI MEDICALE GENERATE ANUL 2012

74
75
76
77
78
79