Preot llarion Felea

'\ (!?t~

O .„.

el I BIBLIOTECA
1 JVllTHOPOLIEJ
..,..
IASJ .

l:KtrlCll
. SI
RATACIRILE LOR
.,- · DOCTRINARE
273 \
F 35 IN I A-te R E ş T I NA
 :2 ). ~ ,J.,_,.i.- (.. '-.• ;-· ţ.
"'
Preot Prof. Ilarion Felea

ERETICII
SI RATACIRILE LOR
DOCTRINARE
Colecţia
„Clasici ai teologiei româneşti"
apare cu binecuvântarea
Î.PS. Serafim Joantă,
fiind coordonată de
Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu

- --
:~E~
a:~==
8:::iO~ ~
(
~A
12\).0' cm'--'
· „.
EC.U N::/1 1~-
- ·.
/ 1· .·

\e,
' ffi
fb 1" '1'
ID~==
==
·cn..·co-
·a; Ci5
~ _s -
t-
LO
i --v
l.,

"". · ~·:,,\o:·. ~~1/

·· ·····,·.:.;

L-
/,

iP~ ~
~tS::=:N -......i..:..:.t _1_!-I _. ~ \_<.· ~:.__..-.-
,' l 1)1 i

ro""=o
5 ~ -~
'Cg-~ CLASICI Al TEOLOGIEI ROMÂNEŞTI
~o-
S:P:'\
CD
::=: 1999
 Redactor: M. BOJIN
Coperta şi viziunea grafică : RĂZVAN LUSCOV
Tehnoredactor: CRISTINA BUICULESCU
PREFAŢĂ
Tipărit la: Atelierele tipografice METROPOL
În l1..1mea vremii noas tre asis tăm la două mişcări
I Nr~INv=~~
~ • 1. .\ \ „
op u se între ele. M ai întâi es te vorba d e ecumenism .
Secolul al XX-iea va răn1âne în istoria creştinismului
~ r:;i trcp.ol:a r.„l;;'~~!_;r~; 1: (. .QCL L:~i
11
ca sec olul î n care ş i- a f ăcu t apariţ i a mi şcarea
ec umenică. Apăru tă în cadrul lumii protestante, din
vtă : I )_."V\~ , dor inţa d e a depăşi fr agm entar ea dintr e forma -
-~-...., - ~'
ţ iuni le creştine specifice aces tei confesiuni, a câştigat
treptat ter en în lum ea creş ti nă prin adez iun ea
Pa triarhiei ecumenice la aceas tă mi şcare, în a nul 1920,
ş i prin apariţia Con siliului Ecumenic al Bisericilor,
la jutT1ăta tea aces tui secol, care a ajuns să numere
as tăzi peste 330 de Biserici m embre. Biserica romano-
ca tolică a ni.a nifes ta t la î n cepu t rezerv e fată de
ac eas t ă mi şcare şi a s f â r şi t prin a se declara la
Co nsiliul TT Vatica n î n favoa r ea ec um enismului. Cu
toa te că această Bi s er i că nu a accepta t s ă devină
m e mb ră a Co nsilii.:ilui ecum enic al Bisericilor, fiindcă
ea co n sid eră că reprezintă unica Biserică a lui Hristos,
to tuş i şi- a trimi s observatori la Consiliul Ecumenic
a l Bisericilor, care au lu crat, a lă turi de ortodocş i ş i
pro t es ta nţi, la op era d e recon ciliere cre ş tină ca scop
al mişcării ecum enice. Marele merit al rni ş căr ii ecu-
me nice cons tă în faptul că a determinat majoritatea
Biseri cilor cr eş tine s ă tr e acă de la confru ntare la
© ROMÂNIA CREŞTINĂ, pentru prezenta ediţie reconcili ere, î n vederea u nităţi i creştine .
Calea ecun.1enismulu i con temporan nu a fos t
Adresa editurii: u ş oa r ă , fiindcă a os cilat permanent între două
t e ndi nţ e fundam e ntale car e s -a u repercutat î n
Bucureşti, Calea Plevnei 16, ap. 2 , sect. 1 11
s truc tura Co nsi liulu i Ecu menic al Bisericilor, una
Telefon: 315.06.84
cu nosc ută sub num ele de "cr ed inţă şi organizare",
ISBN 973-98959-2-1 alta ca " voinţă ş i ac ţiun e ". O anumită vreme, d upă
în f iinţarea lui, Co nsiliu l Ecumenic a cău tat să ţină
 PR. ILJ\ RIUN rELEA
un echilibru într e proble m ele d e ordin teolo gic,
re feritoare la credinţă, şi cele d e ordin practic, refe-
ritoare la viaţă, etică şi ac ţiu ne. Studiile întreprinse
as upr a Simbolului d e credinţă al Bisericii n e d es-
p ăr ţite din primul mileniu , adică Sintbolul d e la
Niceea şi Constantinopol, d ar şi studiile întreprin se
as upr a celor tr ei sacr a m ente ale Bisericii, adică
Botezul, Euharistia şi Ministeriul (preoţia), constituie
cea m a i bună dov a d ă în aces t sen s . Cu tr ecerea
vr emii însă, Consiliul Ecumenic a î nceput să man i-
fes te p e plan internaţional interes aproape unila teral
fa ţă d e problentele d e or din p ractic şi chiar m a i mult
d ecâ t a tâ t să coch eteze cu hiro to nia femeilor şi cu
păcatele împotriva firii, în to tală opoziţie cu Sfân ta
Scriptură . Ac tuala A dunar e generală a Con sil iu lui
Ecum enic al Bisericilor care se desfăşoară la Harare
î n Z itr1babwe, va co n s tit u i p e ntru Bi se ri cile
O rto d oxe ş i cele Pro tes ta nt e un prilej binev e ni t
pentru clarificarea aces tor problem e.
Cu toata cri za p r in care trece actu al men te,
trebuie to tuşi recunoscut că mişcarea ecum enică a
contribuit la apropierea doctrinară dintre Ortodoxie
şi Pro testantisnt din m ai multe puncte d e vedere.
Odată cu intrarea Bisericilor O r todoxe în Cons iliul
Ecum enic al Bisericilor, în 1961, cu prilejul Adu nării
ge n e r a le d e la N ew -D e lhi, aces t organis m şi - a
schimbat b aza lui doc trinară, d e natură hris tologică ,
cu o ba ză doctrinar ă d e na tură trinitar ă, fiin dcă
Hri s tos nu este nic io da tă singur, ci ca Unul din
Treime, es te îrnpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.
Aceas ta înseamnă că întreaga teologie a Consiliulu i
Ecurnenic al Bisericilor es te chenta tă s ă dep ăşească
indiv idu a lis mul, car e a contribuit la fă r â miţ area
unită ţii creştine, şi să militeze p entru comuniunea
dintre Biserici, care îşi are te meiul ei ultim în Sfânta
Tr e im.e . Apoi, d a t o ri a mi şcă rii ecum e ni ce,
El\l ·:· 11u 1s t l\A'l'ACllZILE LOR lXlCTRINJ\RJ;
protes ta nţii au început să cunoască mai bine se nsul
s finte lor icoa n e d in Biserica Ort o d oxă s i să le
introducă a d esea în p rop riile lor biserici. În t~-o lume
care tinde să se închidă în propria ei im a ne nţă ş i să se
s ufoce d i n p u nc t de ve d er e s pi r itu a l, icoa n a
r e prez in tă o fer eas tră d eschi să că tre e ternita te care
d 111 inteşte mereu o mului că lumea n u p oa te ex ista
U'i r ă Du mn.eze u , fi i nd că faţ ă d e o lu m e care
ge ner ează m oa rtea, nu mai Dumnezeu es te izvorul
v ie tii nem ur itoare. Dar m işca r ea ecu m.e nică a oferit
:;;i or t o docşil or p rileju l să c unoască ş i să pre ţuiască
mai bine disciplina, respon sabilita tea, etica şi ac ţiunea
s oc ială sp ec ifică cr eş tin is mului apusean . Am putea
sp une că m arele merit al mişcării ecum enice este acela
de a fi co ntribuit la î mbogă ţirea r eciprocă a creş ti­
nilor. A tâ ta vr e me câ t aceas t ă mişcar e se va m e n ţ i ne
pe calea A d evăru l u i ca re es te H ristos, a tun ci va
repreze nta calea care va du ce că tre u n ita tea creşti n ă,
po trivit ru găciuni i a dresa tă d e Hristos Ta tă lui ceresc:
„ca toţi să fie u n a".
A d ou a n1işcare care se m anifes tă cu viru l en ţă
deosebit î n lum ea noas tr ă, î n t o t a l ă opoz iţi e c u
ecumenismul, es te p rozelitism.ul. Carac terul noei'
al prozelitismului con s tă nu numai în fap tul d e a
corupe credin c i oş ii or to d ocşi ca să d ev in ă m e mbri
a i fo rm a ţiil or sec tare prin intermediul l:;_unu r ilor
ma te riale, ci p entru m o tive m ult mai grave. [n primul
n'i nd, prozelitis mul luptă împotriva corn.uniunii voită
d e M ântuitorul J-:Iris tos . În lucrarea d e fa ţă a regre-
ta tului Preo t Ilarion Felea, „Ereticii ş i r ă t ăc i r il e lor
doctrinare", pe care Edi tura „Ro mânia Creş tin ă" ne-o
p une la d is p oz i ţi~, se ara tă că "cine d ez bin ă tur ma
lui Hristos sa u se d esparte d e Biserica Lui, lu crează
î1npotriva d o ri i;_ ţ e i ş i ru găc iunii M ântuitoru lui ca
„ to ţi să fi e una" . In acelaşi timp, cel ce dez bin ă Biserica
Do mnului e s mintea l ă pentru lum e, căc i lumea îşi
5

PR . lLARlON FELEA
pierde încrederea în oamenii care se ceartă ş i se
dezbină. De aceea, Mântuitorul osândeşte în cuvinte
foar te aspre pe cei ce aduc în Biserică sminteala ş i
dezbinarea: „Vai de acela prin care vin srnintelile I
M ai d e folos 1-ar fi aceluia d e I s-ar lega de gât o
piatră de m.oară ş i ar fi aruncat în mare, d ecâ t să
s mintească pe unul din aceştia n1.ici" (Le. 17, 1-2).
Cu alte cuvinte, e m a i bine să fie ucis cineva, d ecât
să cadă în sm inteala d ezbinării" (p.16). Prozelitismul
învenin ează climatul religios ş i poate duce la conflicte
grav~ între creş tini, ad esea.
In al doilea rând, prozelitismul este ş i un a tac
împotriva unităţii spiritu ale a n eamului nostru care
a apărut în istorie ca popor creş tin ş i ş i-a păstr a t
prin Biserica s trăn10 şească unita tea lui spiritu ală, în
pofida vicis itudinilor vremii ş i a istoriei lui z bu-
ciuma te. Din aces t punct de vede re , cu vi nt e le
Pări ntelui Ilarion Felea su nt ed ificatoare. La vrem.ea
sa, cu o jun.că ta te de veac în urm ă, scria următoare le :
" De mai bine de o jumă ta te de veac, în sânul popo-
rulu i român se de sfăşoară o propagandă sec tantă
car e a lu at proporţii îngrijorătoare. Ceea ce nu a
izbutit să înfăptuiască propaganda calv ină în veacul
al 17-lea ş i propaganda ca tolică în veacul al 18-lea:
rup erea unităţii de cr e dinţ ă cr eş tină a poporului
român, a reuşit în 'parte propaganda eretică şi
secta ntă în prima jumă tate a veacului al 20-lea. Din
oraş în oraş, din sat în sat ş i din casă în casă mişună
predicatorii sec tanţi, că ut â nd să atrag ă prozeliţi
pen tru ad unăril e lor . A nu recunoaşte acest fap t
în seam n ă cu adevăra t a n e ascunde capul în nisip, ca
s truţul care a rămas cu trupul întreg în primejdie de
moarte" (p .9). Strategia sec tar ă es te diferită d e cea
ca lvin ă sau ca to li că. D acă ultimii cău t au să rupă
cred incioşii de Biserica n ea mului în b loc, sec tanţii
a tacă problema în m od individual, di n c asă în casă ,
6
ERETICI I Ş I RĂTĂCIRJ L E LOR DOC rRJ NARE
de la uş ă la uş ă . Ca s ă facem fa ţă aces tei stra tegii,
trebuie s ă edificăn.1 cr edinci oş ii noş tri în învăţă tura
de c redinţă . Doar as tfel vor avea posibilita tea s ă fa că
compara ţi e între a urul credinţei adevărate ş i nisipul
d oc tr inar al Lmor sec te apăru te la o distanţă d e 20
de secole de la î ntemeier ea unic ei Biserici a lui
Hris tos în ziua Cincizecimii.
În al treilea rând, prozelitismul sec tar rămâne
fu ndamental op u s, mişcării ecum en ice con tem-
porane, care caută să depăşească dezbinarea dintre
Biserici ş i să înainteze pe calea unităţii creştin e. În
repetate râ nduri, mişcarea ecumenic ă contemporană
a co nd amnat fără r ezerve prozelitismul şi l-a calificat
d rept obs tacol m ajo r p e calea recon cilierii dintre
Biserici. Acesta es te şi m o tivul pentru car e cei ce
pr a cică pro z eliti s mul re fu ză să fa c ă parte d in
Co nsiliul Ecumenic. Ca si Părintele Tlarion Felea, cum
s-a văz~ t mai sus, Co n ~iliul Ecumenic al Bisericilor
,1 dat public ită ţii num eroase declara ţii în car e con-
da m nă prozelitismul, fiindcă r eprezin tă o ad evăra tă
sm i n t eală p entru lumea care aşteapt ă din partea
Bisericii: unita te, pace ş i iubire. Prozelitismul n u fac e
decâ t să dea apă la moară fenomenelor d e vrăjm ăş ie,
ură, violenţă ş i răzbunare, care confruntă cu atâ ta
in tens itate lum ea în care trăim . În conclu z ie, a m
pu tea sp une că pro zelitismul fac e c as ă bun ă cu
societatea secu lar i za tă care s-a rupt din unitatea lui
Du mnezeu şi a căzut în cursa antropoce ntris mulu i
gl'nerator de individualism, pluralita te şi d ez binare.
C u m sp unea Nichifo r Crainic, omul mod ern a
di vor ţat de H ris tos ş i a reluat d e la început p ăcatul
lu i A d am.
Din cau za unor interese pur lumeş ti, societatea
co n t e mpor a n ă nu m ai pune nici o sta vilă în calea
p rozelitismu lui, fiindcă nu se gâ n de ş te la co nse-
c i nţele aces tui fenomen pe plan spiritual, religios ş i
7
 PR. !LAR JON FELEA
n a ţional. Nu se mai pune nici o stavilă în calea
prozelitismului, fiindcă se ţine seama mai întâi d e
valorile materiale şi se lasă p e plan secundar valorile
spirituale. În acest contex t, salutărn retip ă rir ea
lucr ăr ii Părintelui Ilarion Felea de către Editura
„România Creştină", fiindc ă ne îndeamnă cu fer-
mita te să nu ne mai punem nădejdea în oameni, ci
să ne apărăm noi înşine credinţa pe care ani. primit-o
de la Hristos şi Apostoli . „Suntem datori s ă ne
apărăm, să dovedim credinţa ortodoxă în faţa eresu-
rilor eterodoxe. Ne obligă la aceasta Mântuitoru l ş i
Evanghelia, Apostolii şi Sfinţii Părinţi , Bise rica,
ştiinţa şi conştiinţa. A nu ne apăra înseamnă a ne face
vinovaţi şi în faţa oamenilor, şi în faţa lui Dumnezeu"
(p. 9).
Pr. Prof Dr. DumitruPopescu
CUVÂNT ÎNAINTE
De mai bine d e o jumătate de veac, în sânul
poporului român se desfăşoară o propagandă sec-
tantă care a luat proporţii îngrijorătoar e. Ceea ce nu
a izbutit să înfăptuiască propaganda calvină în veacul
al 17-lea şi propagandă catolică în veacul al 18-lea:
rup erea unităţii d e credinţă creştină a poporului
român, - a r e u ş it în parte propaganda e r e tică ş i
sec tantă în prima jumătate a veacului al 20-lea. Din
oraş în oraş, din sat în sat şi din casă în casă miş ună
predicatorii sectanţi, căutând să atragă prozeliţi,
pentru adunările lor. Numărul lor este în continuă
c reştere. A nu r ec unoaş te acest fapt înseamn ă cu
a devărat ane ascunde capul în nisip, ca struţul ră mas
cu trupul întreg în primejdie de moarte.
Noi nu cred em că cineva se poate mântui atacând
preo ţii ş i altarele, icoanele din biserici, crucile d e pe
cupole ş i s finţii din cer, sa u şi numai u itându-se
mere u la burui e nil e din grădina vecinului. Dar
vedem şi trebuie să rec unoaş tem că Biserica es te asal-
l<ită ş i a tacată fără încetare. Este atacat crezul nos tru,
es te atacat cultul nostru, este atacată conduita noas tră
morală, ca ş i când am fi un neam de oameni cu totul
s t răin d e cuvântul Evangheliei.
Suntem datori să ne apărăm, să dovedirn credin-
ţa ortodoxă în faţa eresurilor eterodoxe. Ne obligă
la aceasta M ântuitorul şi Evanghelia, Apostolii ş i
S finţii Părinţi, Bi~er ic a, ştiinţa şi conştiinţa . A nu ne
,1 pă ra înseamnă a ne face vinovaţi ş i în faţa oame-
nilor, şi în faţa lui Dunmezeu.
Paginile acestei cărţi sunt lămuriri şi răspuns uri
la asalturile sec tanţilor ş i la atacurile ere ti cilor cele
 PR. lL/\RJON FELEA
mai de căpeten ie . Toate răspunsurile noastre sunt
izvorâte din cea mai curată dorinţă de pace, din cel
n-1ai treaz sim ţ de răspundere fa ţ ă de cred in ţ a
creştină, cea dreaptă şi m â11tuitoare, şi din cea m ai
s fântă convingere pe care trebuie să o aibă tot creş­
tinul, că adevărul Evangheliei trebue să rămână neclintit
(Gal. 2, 5).
Citeşte-le, creştine, cu cea rnai ni.are luare-aminte
şi te vei încredinţa că aşa după cum pruncii nu-şi
găsesc o fericire mai mare decât în bra ţele p ărinţilor,
tot aşa nici noi creştinii nu vo m găs i nicăieri mai sigur
adevărul Evangheliei ş i harul mântuirii, decâ t î n
sâ nul Bisericii străvechi a părinţilor şi străbunicilor
noştri, întemeiată nu d e oameni, ci de însu ş i M ântui-
torul şi Domnul nostru Iisus Hristos.
UN DOMN, O CREDINŢĂ
„Toţi să
11
fie una ...
Dup ă Predica d e p e Munte (Mt. 5-7), cea mai
frumo asă - dumnezeiesc d e frumoas ă - cuvân tare p e
care a rostit- o M â ntuitorul lumii, Iisu s Hristos, es te
cea de la Ci na de Taină (In 13-17). În ea se cuprind
cuv intele d e rămas bun, adresate Apostolilor la Cină,
înainte d e ră s ti gnire . În cultul Bisericii, cuvâ ntarea
aceas ta e cea dintâi în rândul celor 12 evanghelii, care
se citesc în seara din Joia Patimilor.
Aic i vor b eş t e Mânt uitorul d es pre m ar ile ş i
ve şnicel e a d evăruri a le re ligie i creştine : d espr e
Du mnezeu Tatăl, Fiul ş i Duhul Sfânt, d espre porunca
cea nou ă a i ubirii, despre pacea ş i prie tenia cea
a dev ărată, d espre ura şi răuta tea lumii, d espre sufe-
ri n ţele şi p rigoa n ele creş tinilor, despre întoarcer ea
Fiului la Ta tăl ş i trimiterea în lurne a Duhului Sfânt -
Mâ ngâie torul şi sfinţitorul o m enirii, despr e v ia ţa
veşn ică, cred inţă şi rugăciune .
C uvântarea se înch eie prin rugăciu n ea de mare
Arhiereu (Evr. 4, 14-16; 5-7) ş i Mijlocitor (I ln 2, 1-2;
Evr. 9, 14-1 5; 12, 24; I Tim. 2, 5-6), p e care Iisu s
I lris to s o îna l ţ ă că tr e T a tă l, pentru Sine, p e ntru
uceni ci ş i p entru toţi cre dinc ioşii Bisericii (T n 17).
Pentru sine, Iisu s Hristos Se roagă Tatălui ca să-L
p ros l ăvească, î n ceruri, cu slava pe car e a avut-o
în ainte de a fi lu mea. Prin întrupare, M ântuitorul s-a
dezbrăc at d e m ăi·irea şi s tr ălucirea Sa dumn ezei ască.
i>e ntru noi oamenii ş i pentru a noa s tr ă mântuire, s-a
fă c ut on.1; s-a smerit p e Sin e, chip d e rob lu â nd şi
făcându- se ascul tător p â n ă la r:noarte, ş i în că moarte
 PR. I LA RI ON FELEA
p e cruce (Filip. 2, 6-8). După ce prin sân gele Sti u ne-a
î n1p ăcat cu Dunmeze u, a înlăturat peretele v rajbe i ş i
a res tabilit religia iubirii între noi şi Ta tăl, Fi ul se
ro agă să fie proslăvit, a dică îmbr ăca t d in nou î n
m ăr irea ş i s tr ălucirea Sa dunu1 ezeiască (Tn 17, ·1-5) .
Pentru ucenici, lisu s Hristos se ro agă TD ti'\ lu i
cer esc să -i sfinţ e a scă prin cuv â ntul a d evă ru l u i
(Ev angheliei) şi să-i pă zească d e cel viclean, ca s i ei
„să fie una, ca Noi" (v.11), a dic ă ca şi Ta tăl, Fiu l ş i
Duhul Sfânt (In 17, 6-19).
Pentru credincioş ii cr eş tini, p entru toţ i ce i cc vor
face p arte din Biserică d e-a lungul veac ur ilo r, li s us
Hristos se roagă, d e asem enea, ca to ţi să fie u na în
credinţă, în iubire, în d esăvârş ire, în s lav ă :
„Nu numai p entru aceş ti a (Apostoli) M ă rog, ci
şi p entru cei ce vor cred e în Mine, prin cuvâ n tu l lo r,
ca to ţi să fi e un a, precum Tu, Părinte, eş ti în M ine ş i
Eu sunt în Tine, aş a ş·i ei una să fi e în No i, ca s ă
c r eadă lumea că Tu M-ai trimis . Şi slava p e care M i-ai
da t-o, a m d a t-o lor, ca să fie unn, precum N oi un a
suntem : Eu în ei ş i Tu în Min e, ca să fie cu de s ăvâr ş ir e
una ş i ca să cunoa scă lumea că Tu M-ai trimis ş i i-a i
iubit, precum M-ai iubit p e Mine" (In 17, 20-26).
Aşa d a r , Iis u s Hris tos D o mnul , în a inte d e
Pa tim a Sa nlântuitoare, cu câ teva clipe înainte de a
se d espă rţi d e iubiţii Săi î n vă ţăcei, se roagă înfiora t
p entru unitatea r elig ie i c r eş tine, pentru unita tea
Bisericii ş i a t uturor cre din c ioşilor creş tini .
S-a rugat pentru unita tea u cenicilor d e atunci, a
c r eş tinilor de astăz i ş i d e totd eauna. S-a ru ga t ş i
p entru noi, ca toţi una să fi m în credintă şi iu bire, aşa
dup ă cum ş i El este un a cu Ta tăl ş i cu Sfântul Duh .
Cuvintele d e ru găc iune ale M ântuitorului, chiar
d acă nu ar fi fost rostite înainte d e moarte cu câtev a
ceasuri, pentru noi toţi au - şi trebuie să aibă - valoarea
unui testament.
12
ER ETICI I ŞI RĂTĂC IRI LE LOR DOC rf.tl N /\R E
Iisu s Hristos doreş te unirea şi înfră ţir ea tuturor
oa menilor, d ar mai a les a cre ş tinilor. El se roagă ca
to ţi una să fim , căc i uni rea fa ce pu teren, în Biserică ş i
, oriund e.
Ţine minte, c r eş tine: Hristos M ântuitorul se
ro agă din t oa t ă inim a p e ntru unitatea Bisericii ş i
rugăciune a aceasta face p arte din testa mentul p e car e
s unt cbemaţi să -l resp ec te cu sfinţeni e toţi ucenicii ş i
urmaşii S ăi, cre d i n c ioş ii .
„„.cn to ţi să f ie una" „.
Un suflet şi o inimă
Pentru ca Ev a n ghelia să se propov ă dui ască,
s ufletel e să se s finţească ş i Dumnezeu să se prea-
măre asc ă , Iisu s Hristos Domnul a întem eiat a şeză­
mâ ntul mâ ntuirii, Biserica.
Prin Bi se ri că se co ntinu ă - p â n ă la s fâr ş itul
veacurilor - lu crar ea mâ ntuitoare a Domnului. Iisu s
I Ir is tos a ves tit Eva ngh elia împărăţiei lui Dumnezeu ,
cz1 s ă cr e a scă ş i să rod ească în inimi, p e p ă mânt ş i în
cer; Biserica fac e aceeaş i lu crare. Iisu s Hristos a
vind ecat neputinţel e oarnenilor, i-a m ân gâia t, ajutat
ş i lumina t; Biserica face la fel. Iisus Hristos îndrep-
tcază, îmbunătă ţeş te ş i sfinţe ş te sufle tele; Biserica,
de asem enea, continu ă a ceeaş i lucrare. Iisu s Hristos
de sc op e r ă a d e v ă ru r il e vieţii ş i feri cirii v eş ni ce ;
Biserica ves teş te şi p ăzeş te ac el eaş i ad ev ăruri s finte.
Iisu s Hristos s-a ru ga t p entru p acea ş i unitatea cr eş ­
tinilor; Biserica continu ă aceeaş i lucrare, ca să păs treze
unirea ş i să propage p acea între toţi fiii oam enilor.
Tot ceea ce a făc ut Tisu s Hristo s p entru m a i
binele omenirii, Biserica face ş i continu ă fără în cetare
s i pre tutindeni. ,
Biserica s-a înte meiat p e cruce, prin sângele ş i
jer tfa M â ntuitorului (Fapte 20, 28). Orga nizarea ş i
lucra rea ei încep la Ru salii, la Pogorâr ea Duhului
13
 PR. ILARION FELEA
Sfânt peste cei 12 Apostoli (Fapte 2). Atunci au prin.1.it
învăţăceii Domnului „darul şi apostolia " (Ron1. 1, 5);
daru l Duhului Sfânt, al pr eo ţiei, şi apostoli a d e a
vesti - ei ş i urmaşii lor - cuvântul Evagheliei la toate
neamurile, până la marginile pământului şi până la
sfârşitul veacurilor.
Sub cârrna ş i ocrotirea Bisericii, creştin ii ce i
dintâi sunt cu toţii una, aşa curn a dorit ş i s-a ru gat
Mântu itoru l (In 18, 11, 21-23) . Toţi se iub esc ca fraţii;
toţi se ajută unii pe alţii; toţi iau parte la cultul
Bisericii: la rugăc iu ne, la cântare, la ascultarea c u vân-
tului Evangh eliei, la liturghia pentru ,,frânge ren pâinii"
(Fapte 2, 42) . Toţi păstrează „unirea Duhului întru
l egătura păcii " (Efes 4, 3). Toţi erau „ un suflet ş i o
inimă" (Fap te 4, 32).
- „O, câ te de bine şi cât de frumos , când fraţii
lorniesc împreună t" - zice proorocul şi psalmis tul
Dav id (Ps. 132, 1).
E bine cunoscută pilda cu nuielele. Un tată
înţelept a chemat lângă patul de moar te pe copiii săi
şi l e-a dat să. rupă un mănunchi de nuiele. Oricât
s-au căzni t feciorii, n-au izbutit, până când tatăl le-a
cerut să d esfacă legătura care unea nuie lele şi să
în cerce a le rupe una câ te una, lu cru de al tfel foarte
u şor. „Vedeţi ce înseanmă unirea, copiii n1ei. Câtă
vreme va fi iu b ire şi unire între voi, nimeni nu are
nici o putere asu pra voastră. Când însă veţi rupe
legă tura unirii, veţi slăbi şi veţi fi răpuşi, ca şi nuielele
dezmănunchiate" ...
Rusaliile, Apostolii, viaţa celor dintâi creştini
şi Biserica întreagă , ca şi Eva n ghelia Domnului acest
mare ş i sfânt adevăr ne învaţ ă: să trăim fn pacea unirii,
în vi rtutca iubirii.
Duhul Rusaliilor e Duhul unirii şi al iubirii,
„D uhul lui Du11111czeu, duhul înţe lepciunii şi al înţe­
legerii, duhul sfntului şi nl tărie i, duhul cu noş tinţei ş i
ol teme rii de Domnul" (Is. 11, 2).
14
ERETIC II t;l R ĂTĂ GRILE I .OR DOO' JZJNARE
Un sufle t ş i o inim ă, în jurul altar elor Bisericii
lui Dumnezeu„.
- „ U11 trup şi un Duh,„. un Domn, o c red inţă, un
Ho tez; un D11111nczeu ş i Tntăl tuturor, cnre es te pes te
fon te ş i prin tonte şi întru noi toţi" (Efes. 4, 4-5).
Duhul unirii şi duhul dezbinării
Câ nd era la Cina cea de Taină ş i vedea înaintea
oc hilor Săi duhovn iceşti drun1ul Crucii, M â ntuitorul
S L' roagă ca toţi uce nicii şi urmaşii Săi „să fie unn", să
for meze o s in gu ră Biseri că.
A pos tolii ş i cei d intâi creş tini, toţi emu unn, un
s ufle t şi o in im ă, formau o singură Bi se ric ă şi astfel
împ lineau tes ta m e ntul Dom nului. De ş i se răspân­
dea u prin to a te părţile ş i înt emeiau mai multe
c o mu nităţi creştin e, î n privinţa credinţei şi a virtu-
tilor, a d~gmel or ş i a canoanelor, toţi erau una: un
l ru p şi un Duh; un Domn, un Crez ş i o Bis erică .
De ce Iisu s Hris tos dore ş te ş i se roagă din toa tă
i11i rna, cu sudori d e sânge, ca toţi creş tinii să fie una
- o tu rmă ş i un Păs tor - ne-o spune tot El: „.cn să 11
c rcn dă lumcn că Tu M-ai trim is" (In 17, 21).
Dacă toţi creşt inii trăiesc înfr ă ţiţi ş i uniţi în
,1ce eaşi Bise rică, „ lum ea" vede în ei p e ucenicii ş i
înc hi nă tori i M â ntuitorului. Da că creştinii tr ă i esc
dez binaţi, împărţiţi î n tabere şi în biserici" deo-
11
sebite, atunci „lum ea" cu dreptate se întreabă: Care
es te Biserica lui Hris tos? Dacă sunt mai multe feluri
de ucenici, mai multe feluri d e înv ă ţături Ş i mai multe
feluri de turm e ş i d e biserici, e limpede că nu toate
s u nt de la Hristos .
Dezbinarea aduce s minteală; unirea aduce pace
s i dragos te. D ez bin area e d e la oameni; unirea şi
iubirea sunt de la Dumrnneu. Cine de zbină turma
lu i Hris tos sau se d esparte d e Biserica Lui, lucrează
15
 PR ILARION FELEA ERETICII Ş I RĂTĂCIRILE LOR DOC rRINARE

împotriva dorinţei~ şi a rugăciunii Mântuitorului ca picioare, între ochi şi urechi, între gură şi stomac, ci
„ toţi să fie una". In acelaşi timp, cel ce dezbină armonie; toa te sunt înfrăţite şi unite, în acelaşi trup,
Biserica Dornnului e sminteală pentru „lume", căci du pă cum şi noi toţi, creştinii, ne-am botezat şi
lumea îşi pierde încrederea în oamenii care se ceartă suntem uniţi în acelaşi Duh. $i Apostolul încheie:
şi se dezbină. De aceea Mântuitorul osândeşte în - „ Voi su nteţi trupul lui Hristos, şi mădulare în
cuvinte foarte aspre pe cei ce aduc în Biserică 11nrtc" (I Cor. 12, 12-27) .
sminteala şi dezbinarea: „ Vai de acela prin care vin Biserica e trupul lui Hristos (Efes. 1, 22-25; Col.
smintelile! Mai de folos i-ar fi aceluia de i s-ar lega de gât 1, 24) în înţelesul că toţi creştinii formează un trup
o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să şi un suflet. Toţi suntem unii altora mădulare (Efes.
s 111i1Ltească pe unul din aceştia mici" (Le. 17, 1-2). Cu 4, 25); şi avem un singur cap, care e Hristos.
allc c uvinte, e mai bine să fie ucis cineva, decât să Cine poate spune că face parte din Biserica lui
· ·~ la sm inteala dezbinării. Iisus Hristos, dacă se dezbină de corpul ei. „Oare s-a
esigur, Iisus Hristos nu vrea moartea nimănui, împărţit Hristos?" (I Cor. 1, 13).
Iar vrea să ne deschidem ochii şi să înţelegem cât Cei ce sunt ai lui Hristos, trăiesc în Duhul unirii
h: urâ tă şi de vinovată este fapta omului care aduce ş i al iubirii. Cei ce dezbină Biserica - trupul lui Hristos
l ez bin~re ş i sminteală în sânul Bisericii creştine. - trăiesc în Duhul cel rău al urii, al mâniei şi al
- „ In de mnu-vă pe voi, fraţilor, - scrie Sf. Ap. Pavel răzvrătirii, care stăpâneşte în „fiii neascultării" (Efes.
• Jh'l'I /"ru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi 2, 2; Col. 3, 6).
str grtîifi la fel ş i să nu fie dezbinări în sân ul vostru; ca să Drept aceea, „îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care
'i /i cu tal ul uniţi în acelaşi cuget şi în ac ee aşi es te legătura des ăvârş irii. $i pacea lui Hristos, la care
i111l'lcgere" (I Cor. 1, 10). a ţi şi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, s ă
Marele apostol Pavel ne învaţă ca toţi să trăim domnească în inimile voastre" (Col. 3, 14-15).
în aceeaş i solidaritate, unire şi iubire, ca şi mădu­
la rele trupului, care nu se ceartă, nu se omoară unele
pe altele. „Sunt multe mădulare, însă un singur trup".
Aşa l-a întocmit Dumnezeu, ca să nu fie dezbinare
în trup, ci să se îngrijească mădularele unul de altul:
capul de trup, mâinile de picioare, gura de stomac,
ochii de urechi şi aşa mai departe. Nu poate trupul
să spună că nu are trebuinţă de cap, nici picioarele
de mâini, nici urechile de ochi, nici stomacul de
gură.„ Când stomacul suferă, toate suferă; când
ochiul e orb, tot corpul e în întuneric; unde lipseşte
capul, vai de picioare. Când un rnădular pătimeşte,
toate mădularele pătimesc; când este cinstit un rnă­
dular, toate se bucură. Nu este război între mâini şi
16

ERETICII ŞI ERESURILE
„Ispitiţi duhurile !. .."
Duhul cel rău al dezbinăr ii î n sânul Bisericii lui
Hris tos a început să lucreze mai întâi între creş ti nii
din Corint.
Se produseseră î ntr e co rin teni mai multe
„ce rturi" şi pricini de dezbinare". Nu se înţelegeau
11
asupra învăţă tur i i creşt ine d espre cruce, despre
Biserică ş i despre unitatea ei, despre taina preoţiei,
despre sfâ nt a Cumi n ecă tu ră, despre căsătorie,
despre mâ n căruri, despre darurile duhovniceşti,
despr e grăirea în lim.bi, despre învierea Dom nului
ş i a morţil or, despre duh şi literă, despre apostolii
mincinoşi, despre cuvân tul Evangheliei. Din aceste
neînţelege r i, pe care le c unoaştem. din cele două
epistole ale sfântului apos tol Pavel către Corinteni,
s-a ajuns la crearea de partide. Unii ziceau că sunt ai
lui Pavel, a lţii ai lui Apollo, a lţii ai lui Petru, şi alţii
ai lui Hris tos (1 Cor. 1, 11-12).
Numai înşirând cu num ele pricinile de cear tă şi
dezbina re d intre corinteni, vedem de departe că pe
toate le în tâlnim şi as tăz i, înn oite şi înmulţite sub
forme şi nurniri d iferite, dar cu acelaşi fond de învă ­
ţături greş it e. Nurn ai o mică deosebire este în tre
vechii corinteni ş i înh·e corintenii" cei noi. Vechii
11
corinteni se declarau unii ai lui Peh·u, alţii ailui Pavel,
ai lu i Apollo sau ai lui Hristos, pe când noii corinteni
toţi se declară ai lui Hris tos; toţi jură pe Biblie, toţi
se l audă că nunl.ai ei au descoperit" adevărul şi
11
numai Biserica" lor es te d e la Hristos. Ei umblă cu
11
Biblia în mână, dar de fapt se ţin de tâlcuirile minţii
18
ERETICU $l RĂ TĂCIRJLI:' LOR DOClTZINAR E
Im răzvrătite ş i rătăc ite; se declară a i lu i Hristos,
d Lir se ţin de î n vă ţă turil e ere tice ale lui Arie (d in
VL'acul al 4-lea), Macedonie (tot din veacul al 4-lea),
Nes torie (din veacu l al 5-lea); de învăţăturile eretice
,de lu i Martin Luther, ca re a trăit între a nii 1483-
1546, a le lui Ulrich Zwingli, care a tr ăi t între anii
1484-15 31, ale lui Jea n Calvin, înt e m e ie to rul
,1d unărilor calvine, care a h·ăit între anii 1509-1564,
.i! e lu i John Sn1ith, Roger William, William Miller,
S.S. Snow, Ellen White, Cehovsky, Margareta Rowen,
),1cob Wirtz, Samuel Frălich, Carol Parhom, Barrat,
Ca rol L Russel, LF. Rutherford, I.N. Darby - dintre
c.He cei mai mulţi a u trăit în veacul trecut, al 19-lea.
Toţi spun că au Biserică, d ar se d esp art de Biserica
lui Hristos, pentru ca să ţină „a dunări" fiecare cum
v or; toţi declară că au credinţa în jertfa de răscum­
piirare de pe Cruce, dar batjocoresc Crncea Domnului;
toţi ştiu că botezul e cond iţi a de mântuire, dar îl
rduz ă copiilor; tuturor le place să se num ească
„ 11oc ăiţi", d ar fără să facă pocăinţă; toţi ş tiu că Iisus
I l ris tos a în v iat D,uminica ş i că pogorârea Duhului
Sfâ nt s-a în tâmplat Duminica ş i că Bis erica s-a
înte meiat tot Duminica, în ziua Dornnulu i (Apoc. 1,
JO), aşa după . cum ne învaţă legea cea n ouă a Noului
Tes tament, şi totu ş i unii dintre ei ţin sâ mbăta şi n e
c hea m ă ş i pe noi să ne întoarcem d e la lumina haru lui
ln „umbra" legii Vechiului Testament (Col. 2, 16-17;
Ev r. 19, 1). Toţi _ş i- au închipuit că num a i ei a u
descop erit adevărul din Biblie şi că numai biserica
î ntemei a tă d e e i, d e fiecare dintre ei în parte, este
Biserica lui Hristos. Toţi au pus Bisericii nite terne/ii,
deşi Apostolul spune aşa de limped e că „nimeni nu
11011 te pune nltif te1,ne/ie, decât cea pu să, care e Tisus
I lris tos" (I Cor. 3, 11).
Ce trebui e să facă creş tinul drept-credincios în
faţa celor ce ad uc d ezbinare în sânul Bisericii? Întâi
19

PR . ILARION FELEA
d e toate să fie cu lua re-a minte la ceea ce a u p reves tit
M ântuitorul ş i s finţii Să i Ap ostoli: Petru, Pavel ş i Ioa n .
M â ntuitorul spun e: „ P ăz iţi- vă de prooroc ii
minc inoşi, care v in la voi îmbrăca ţi în haine d e oi,
ia r înlăuntru sunt lupi rifpitori (Mt. 7, 15) . Că „m ul ţi
11
prooroci rn i n cinoşi se v or scula ş i vor amăgi p e mulţi ... ·
Că se vor scula Hristoşi mi ncin oşi şi prooroci min cinoşi şi
v or face semne rn ari şi chiar minuni, ca să amăgeas ­
că, d e v a fi cu putinţă, şi p e cei aleş i" (Mt. 24, 11, 24).
- „ Vede ţi sif nu fi ţi înşela ţi, căci mulţi vor veni în
nurnele M e u .. . Deci, să nu vif luaţi după ei" (Le. 21, 8).
Sfântul apostol Pe tru scrie: Au fost în p opor ş i
11
prooroci min cinoş i, p recum şi între voi vor fi învăţăto ri ·
min cinoşi, ca re vor strecu ra eres uri pierzătoare şi, tăgă­
duind p e Stăp ânul care i-a răscump ărat, îşi vor aduce
grabnică pieire. Mu l ţi se vo r lua după rătăcirile lor şi
din. pricinn lor va fi hu lită calea adevăru l u i. Din lăco mie
vă vor amăgi cu v orbe v iclene . D ar osânda lor, d e
mult pr eg ătit ă, nu ză b oveş t e ş i pierzar ea lor nu
doarm.e" (II P etru 2, 1-3).
Păs to rilor Bisericii din Mile t, sfâ ntul ap os tol
Pavel le gr ăieş te: „Drept aceea, luaţi aminte la voi,
ş i la toa tă turma întru care Duhul Sfâ nt v -a pus p e
voi episcopi, ca să p ăs toriţi Biserica Domnulu i, p e
car e a câş tig a t-o cu sân gele Său. Căci eu ş tiu aceas ta,
că dup ă plecarea m ea vor intra lupi răi între voi, care
nu vo r c ru ţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi
g răind învăţătu ri suci te, ca să tragă .pe ucenici d upă ei"
(Fapte 20, 28-30).
Iar sfâ ntul a pos tol ş i ev a n ghelist Ioan n e în-
d ea m.nă : „ Iubi ţilor, nu da ţi crezare ori cărui duh, ci ispitiţi
duhurile, de sunt de la Dumnezeu, fiindcă rn u lţi prooroci
min cinoşi au i eşi t în lume" (I ln 4, 1).
Creş tini, ispitiţi duhurile, că nu toate sunt d e la
Dumnezeu!
20
ERETI CII $1RĂTĂCIRI LE LOR DOCTRJNARE
Ereticii
„Prooroc ii minc in oş i d espre care vorb eş te
11
Mântuito rul, „lupii ră i d espre care vo rbeş te ap os-
11
to lul Pave l, „în vă ţ ă to rii mincino ş i " d es pre car e
vo rb eşte ap os to lu l Pe tru ş i 11 antihri ş tii d espre care
11
v o rbeş te ap os tol ul Ioa n (In 2, 18) sunt ereticii, ad ică
to ţi ac ei „creş tini" car e s-a u abătut - cu ş tiinţă ş i
v o inţă - d e la înv ă ţă turil e cele sănă t oase ş i a d evăra te
dle religiei ş i Bisericii lui Hris tos.
- „Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre noi; căci de
11r f i fos t dintre noi, nr fi rifmas cu noi, ci ca să se arate că
11
1111 sunt toţi din tre noi, de nceea au ieşit (I In 2, 19).
Biserica a av ut d e lupta t cu acest soi d e oa m eni
!;i i cu în vă ţăturile lor greşite încă d e la în ceputul ei ş i
lup tă p ân ă as tăzi .
Cel dintâi eretic din istoria Bisericii a fos t Simon
Mng ul sa u Vrăjitorul . Numele lui era v estit în ce ta tea
S,1rnariei, und e p e mulţi a am ă git prin vrăjil e lu i ş i
lil' la rnic la rn are a făc ut p e oam eni să crea d ă că el
l' Ste „puter ea cea m are a lui Dumnezeu ". Când a
lu ,1t cun oş tin ţă d e cuvântul Evan gh eliei d esp re î rnpă­
r,iţ ia lui Dumnezeu, p e care l-a au zit din gura d iaco-
rw lu i Filip, Sim o n a p rimit cr edinţa creş tină şi s-a
bo tezat. M a i a p o i, vă zâ nd p e ap os t olul Pe tru că
1rn pă rtăşeş te celor b o teza ţi d arul Duhului Sfâ nt, l-a
irn bia t cu ba ni ca să -i d ea ş i lui „puterea" d e a î mp ăr­
U!;i i d arul Sfântu lui Duh. P e tru însă i-a răspun s : Ar-
11
g in tul tău să piară împreună cu tin e, căc i ai soco tit
t«i darul lui Drn11nezeu se dobândeş te cu b ani" (Fapte
H, 9-23) .
D e a tunci ş i p ân ă as t ăzi, în cercar ea d e a v inde
s, i Cr c unl.p ăra h aru 11 u i Dumnezeu p e b a ni se n urn eş te
s imonie, dup ă nu'rnele lui Simon M agul.
D e la Sim on M agul, numărul er e ticilor a tot
t rl'scu t. Când unii disp ărea u, ap ăreau alţii ş i to t aşa,
p:i nă în z ilele n oas tre . Cel m ai v estit dintre ere ticii
21
 PR. ILAR ION FELEA
veacurilor d e la începutul Bisericii a fo st A rie, care
tăgădu ia Dumnezeirea Fiului, spunând că nu es te
„de o fiinţă" cu Ta tăl, dup ă cum cr ed eau ş i cred e rn
to ţi creş tinii.
Al doilea m ar e er etic a fost Macedonie, car e tăgă-
d uia Durnnezeirea Duhului Sfânt.
Al treilea a fo st Nes torie, car e tă gă du ia învăţă­
tu ra despre naş t erea Fiulu i din Fecioa ra M aria ş i
cultul Maicii D omnului.
Urmează î mp ăra ţ ii Leon Isaurul, Co n s tantin
Copro ninrnl (cel d in g unoi), Leon IV Ch aza rul,
Leon V A rrneanul ş i al ţii, car e au p ornit ş i su s ţinut
lup ta contra icoan elor.
Îm po tr iva tuturor aces tor ere tici ş i a învă ţă­
turilor lor otrăv ite s-a u ţinut cele şapte soboare a
toa tă lunl.ea (sin oade ecumenice), în care Biserica a
stabilit c redinţa cea dreaptă (Or todoxia), aşa cum o
rnăr tu ris im în Crez, ş i to todată a osândit - p e tem eiul
Sfintei Scrip turi, al Sfin tei Tra diţii ap ostolice ş i al
învă tăturii sfinţil or Părinţi - toa te er esurile, în vă­
ţă turile credinţe i greşite (eterodoxia).
Mai depar te, peste câteva veac u r i, s-a u ivit
Lutl1cr, Zwingli şi Calvin, care au înl ă tur a t Sfânta
Trad iţie ş i Sfintele Taine ş i, în ace laş i timp, au pus
temelia t u turor eres uril o r d in v r e m ea n oas tră,
î nvăţând că fi ecare o m poate î nţelege ş i tălm ăc i Biblia
cum vrea, cu m îl aj u tă mintea. Ei cei dintâi, zicând că
se ţin de Biblie, au în temeiat „ Biserici" n oi, au înlă­
tur a t Crezu l creş tin ap os tolic, a u sco s Litu rghia,
Tainele, icoanele şi sfi n ţii d in Biser ică . Ur m aş ii lor,
to t cu Biblia în mân ă, au m ers şi m ai d ep ar te: au
în l ătura t „ pr eo ţii Bisericii", au oprit botezul copiilor,
au înlocuit Duminica cu sâ mb ă ta, au îndr ăznit să
calculeze ziu a venirii a d ou a, au început să b olbo-
rosească în limbi neînţelese d e nimeni ş i as tfel au
d a t n aş tere la su te de eresu ri, care toate se întrec în
22
El< ET I C ll ŞI RÂTÂCIRJLE LOR IXlCl'RlNARE
,1 rupe uni ta tea Bisericii - cămaşa lui Hris tos - toate,
vai, cu Biblia în mână.
Măr tu r i s im că nu d in pl ăcere ne ocupărn de
l're tici şi de eresurile lor. Dar su nte111 si liţi de ei să ne
11părăm. De a ni de zile ei ne a tacă fă r ă oprire - prin
toate sa tele şi oraşel e - şi noi suntem datori să ne
llp ărăm: să apărăm Biblia, să apărăm Biser ica, s ă
11părăm adevărul Evangheliei.
Sfânta Scriptură îi numeş te pe ere tici „lupi r ăi" ,
„ prooroci mincinoşi", „amăgitori", „fu ri ş i tâ lhari",
„ ne ş tiu tari" care „ răs tă l măces c Scripturi le" şi stre-
l'O u ră „eresuri p i er zătoare" de suflet (In 10, 1, 8-10;
Fapte 20, 29-30; ll Pt. 2, 1-3; 3, 16; II In 7). Pe unii ca
,Keş tia apostolu l Ioan n e îndeamnă să nu-i primim în
rnsă ş i să nu le zicem : bun venit (II Jn 8-10).
Regula purtării noastre în faţa ereticilor es te cea
s tabili tă od a tă p entru totdeaun a de către apostolu l
l\ivel, când scrie: „ De omu I eretic, d upif întâia ş i a do ua
11111s tmre, depifrteazif-te, ş tiind cif omul ca acesta s-a abiftut
.'i păciftu ieş te, fi1 11d singur de sine osândit" (Tit 3, 10-11).
Greşe li le ereticilor
Oamenii g r eşesc în trei ch ipuri: prin gânduri,
prin cu v inte şi pri n fap te, cu ş tiinţă sa u fără de
s tiin ţă, cu voie sau fără de voie.
Ere ticii greşesc mai vârtos prin cuvinte, de care
se fac vinovaţi cu ş tiinţă şi cu vo i nţă . Greşesc prin
l·uvinte, cu li mba (Iac. 3), deoarece primesc şi răs­
p<ln desc învăţături po trivnice adevărului mântuitor.
Desp re ei se spune că „ învaţă totdeauna ;;inu pot ajunge
11iciodatif la cu noaş; tere a adevărului" (II Tim. 3, 7).
Ere ticii greşesc cu ş tiinţă şi cu voinţă, pentru că
-;e a bat de la dogmele ş i canoan ele Bisericii creş tin e
ortodoxe. Greşesc amar, fii ndcă ies de sub ascultarea
13isericii nesiliti d e nim eni. Greşesc amar, deoarece
23

PR. ILARION f.ELEA
nesocotesc învăţăturil e pe care le-au crezut şi măr­
turisit Apostolii, sfinţii, martirii şi toţi bunii creştini
vreme de aproape 20 de veacuri. Greşesc anl.ar,
fiindcă se răzvrătesc din ştiinţă şi cu voia liberă,
spunând că ei cunosc mai bine Biblia decât sfinţi_i
Părinţi şi martirii care şi-au dat viaţa pentru crezul
creştin. Greşesc amar, p entru că sunt făţarnici în
credinţă, iar făţărnicia în credinţă Mântuitorul o
num eş te fariseism şi o mustr ă prin cuvintele cele mai
aspre (vezi: Mt. 23) .
Ereticii iau în deser t cuvântul Bibliei si istoria
Bisericii. Întâi de toat~, traduc, tipăresc şi înv~ţă greşi t
unele cuvinte din Sfânta Scriptură. Ei se întemeiază pe
Biblie şi aleargă la Biblie, p entru autoritatea ei dum-
neze iască, dar nu la Biblia tradusă după adevăr, ci
la Biblia în traducere „britanică", greşit făcută în
foarte multe locuri. De pildă, în limba greacă, în care
au fost scrise cărţil e Noului Testament, se vorbeşte
lămurit în patru locuri d espre eresuri şi eretici.
1. Locul cel dintâi din Sfânta Scriptură a Noului
Testament în care aflăm cuvântul eres, este în Epistola
întâi a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni, cap.
11, vers. 19. Abia se înfiripase Biserica din Corint şi ·
se ş i iviseră în sânul ei „apostoli mincinoşi", „luptă­
tori vicleni, care iau chip d e apostoli ai lui Hristos"
(IT Cor. 11, 13). Apostolul Pavel mustră cu asprime
d ezbinările, schismele (ta shismata) dintre corinteni
şi-i cheamă la împ ăr tăşirea şi la unirea cu Hristos (I
Cor. 1, 9-13). Pricina dezbinărilor dintre ei erau
eresurile, învăţăturile greşite ale apostolilor mincinoşi.
De aceea le scrie cu bunătate, dar şi cu mustrare:
„Mai întâi, aud că la adunările voastre din biserică,
între voi sunt dezbinări (ta shismata, greceşte) şi în
parte o cred. Căc i trebu ie sif fie între voi şi eres uri
(greceşte : aireseis), ca să iasă la lumină cei lămuriţi"
(I Cor. 11, 8-19). În Biblia britanică (tipărită d e o
24
ER ETICI I SI RĂTĂCIRI L E LOR o ocrRJNARE
societate engleză), cuvântul grecesc „aireseis" nu e
tradus prin cuvântul „eresu ri", cum era corect, ci prin
cuvântul „partide", cuvânt care are cu totul alt înţeles
d ecât cuvântul eresuri. Chiar şi cel care nu a învăţat
Ii mba greacă înţelege că nu traducătorii noştri ai
Sfintei Scripturi au greşit, ci ereticii, care tocmai de
<Keea s-au ferit d e cuvântul „eresuri", p entru că se
le m de el, ca vinovaţii de puterea legii.
2. Locul al doilea din Noul Testam ent în care
,1 flărn cuvântul eres este în Epistola către Galateni,
ca p. 5, vers. 20. Aici Apostolul Pavel înşiră faptele
lru pului, adică păcatele cele mai grele, care împiedică
oa menii să intre în împărăţia lui Dumnezeu, şi anume:
des frânările, slujirea idolilor, vrăjitoria, certele, uci-
de rea, beţiile, dezbinările şi eresurile, „despre care
v ă spun dinainte, scria sfântul Apostol Pavel, precum
v-a nl. m ai spus, că cei ce fac unele ca acestea, nu vor
11 1oş teni împărăţia ceru rilor" (Gal. 5, 19-21). Eresul este
o încercare d e crimă împotriva adevărului, d e aceea
l ' î nşirat între p ăca tele cele rnai grele, cum sunt: des-
rrJ nările, mâniile, uciderile, încliinăril e la idoli şi
,1ltele. Ereticii nici aici nu au tradu s cuvântul grecesc
„oircseis" cu „eresuri", cum este cinstit ş i corect, ci l-au
lrci dus prin cuvintele „certuri de partide", care atât
î11 limba greacă, câ t şi în limba română înseamnă cu
lo tul altceva d ecât eresuri. Acelaşi cuvânt, „aireseis",
ne ticii l-au tra du s în două locuri, în două feluri: o
tl <1 tă, la I Cor. 11, 19, cu „partide", şi a doua oară, la
c,11. 5, 20, cu „ce rturi de partide", iarăş i din aceeaşi
pr i c ină: pentru că, simţindu -se cu musca pe căciulă,
M' te m şi se fer esc d e el.
3. Locul a l tre ilea din Noul Testament unde
g..'isim cuvântul eretic, numire pentru omul căzut în
nes, este în Epistola către Tit, cap. 3, vers. 10. Aici
Apostolul Pavel scrie negru pe alb: „De omul eretic,
Li u pă întâia ş i a doua mustrare, fereşte-te (d epăr­
ll'ZIZ ă-te), ş tiind că s-a abătut unul ca acesta şi ptfcă-
25
 PR. ILA RION PE L E/\
tuieşte, fiind singur de sine osândit" (Tit 3, 19-11). În
greceş te es te: airetikon antropon, ceea ce în româneş te
se tradu ce: d e omul eretic ... Ereticii ş i aici ocolesc ade-
vărul, toarnă apă în vin ş i traduc aşa: 11 După întâ ia
şi a doua nrnstrare, depărt eaz ă -t e de cel ce adu ce
de z binări" ... (T it 3, 10). Schi n1barea es te şi aici
în vederată . Cuvin tele cel ce a duce d ezbinări" spun
11
una, iar cu vintele precise, 0111ul eretic", spun alta.
11
Deci ş i în aces t loc, al treilea, ereticii se feresc de
ad e v ăr, ca sobolii d e lumină.
4. Locul al patrulea şi ultirnul din Noul Testa-
ment unde găsim cuv ân tul eres", este în Epistola a
11
doua a Sfântului Apostol Petru, cap. 2, vers. 1. A ici
Apos tolu l scrie: "În popor au fos t şi prooroci min cinoşi,
după cun1 şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cn re
vor strecura eresu ri pierzătoare ... ". E singurul loc în care
şi Biblia b ritan i că trad u ce corect cuvântul grecesc:
aireseis prin cuvântul, primit ş i în limba română,
11
erezii" sau eresuri".
11
Dar acu m se pune întrebarea: Cine a tra dus
corect şi cinstit cuvin tele eres şi ere tic din cele p a tru
locuri? Cei care au tradus acel aşi cuvânt în p a tr u
chipuri: o dată cu partide"; a doua oară cu certurile
11 11
de partide"; a treia oară cu cel ce aduce dezbinări"; ş i a
11
patra oară cu erezii nimicitoare"; sau cei ce au trad u s
11
to tdeauna acelaşi cuvâ nt grecesc cu acelaş i cuvânt
rom.ânesc (rornân jzat)? In cur ger ea veacurilor,
Biserica lui Hristos n-a ayu t şi nu are de lupta t cu
partidele, ci cu eresurile. Ere ticii nu-şi fac partid e -
că şi între ei sun t partide -, ci 11 adunări sectante",
rupte din trupul ş i din sânul Bisericii, în care învaţă
altfel şi altcum d ecât trebuie. De aceea Biblia îi nu-
m eşte "prooroci m.in c ino şi" , "învăţători m.incinoş i",
11lupi îmbrăca ţi în piele d e oaie", 11 ieş iţi dintre n oi",
de care trebuie să ne ferim ş i să nu le zicem în casa
n oastră bun venit" (I In 2, 19; II In 10). Adevărul e
11
26
ERETI CII $1 Ri\TĂCI RJ LE LOR DOCJRINARE
Ii111 pe d e ş i el s tri gă: ereticii au greş it şi greşesc mereu.
l·:i se feresc ş i d e cuv â ntul eres" ş i d e cu vâ ntul
11
„1•retic", pentru că îi mu s tră, îi nelini ş teş te .
Astfel d e tradu ceri greşite şi tălmăciri sucite"
11
(F,1p te 20, 30), făcute d e eretici, aflăm mai multe în
Bib lia britani că. Câ tă propagandă nu fac er e ti cii
1n1mai cu lupta lor împotriva sfintei trad iţii sau a
preda niei, care, dup ă Sfânta Scriptură, este al doilea
il'.vor al descoperirii dunu1ezeieşti. Num ai Biblia 1.. .
11
N u ma i Biblia! ", s tr i gă ei. N u n e trebuie tr a diţia.
11
Hi blia este împotriva trad iţiei" , ş i aş a ma i d eparte.
Care este şi aici adevărul ? Simplu. Văzând că-i
s u pără cuvântul " tradiţie" sau predanie" l-au scos din
11
ll iblia lor ş i au început să predice: Biblia es te contra
p rcdaniei, contra tra diţie i, pen tru că nicăi eri nu se
s pu ne în Noul Tes ta m.ent s ă ţinem pred ania ... D acă
nwrgeni.'însă ş i aici la izvor, la cuvântul lui Dumneze u,
.1~,1 cume cuprins ş i scris în limba greacă, ne l ă murim
l l ~ OY ş i biile.
În lim ba greacă a Noului Tes tam ent, pentru
n 1vintele noas tre: predr.m ie sau tmditie avem cuv ântul
1111mdos is. Aşa îl a fl ă m în d ouă locuri în Epistola a
d ou a că tr e Tesalo n ice ni . În cap . 2, vers. 15, Sfâ ntul
/\ pos to] Pavel scri e: Drept aceea, fraţilor, s taţi ne-
11
cl in tiţi ş i tineţ i predaniile (tae pamdeseis) pe care le-a ţi
î 1ivă ţa t, fie p rin cuvânt fie prin epis tola noa s tră" . Iar
111 cap. 3, vers. 6 d in aceeaş i epis tolă, ace l aş i Apostol
scrie: 11 Fraţilor, vă poruncim în num ele Dorrrnului
nostru Iis us Hristos, să v ă feriţi de orice fra te care
u mblă fără d e rândui a lă şi nu dupăpredania (parado sin)
11 rilll ită de la noi" (vezi şi I Cor. 11, 2) . Ereti cii, în
l ~ ib lia brita nică, au tradus cuvântul grecesc pamdosis
p rin cuvântul român esc: învăţătu ră, în arnândouă
loc urile ma i su s ar ă ta te, şi î n chipul aces ta au s ucit
i Măş i ad evăru l. Dar d espre sfânta Tradiţie, vom scrie
ce va m a i pe larg în paginile următoare. Aici e destu l
27
 PR. ILARION FEL EA
să s pune1n că p entru „î nv ă ţ ă tur ă" grecii a u a lt
cuvânt, cuvântul „didascalia", de unde avem şi noi
cu vântul: dascăl (de la grecescul: „didascalos"), iar nu
pnradosis, care însemnează precis: tradiţie, predanie,
înv ă ţătură predată ş i păstrată prin viu grai.
Greş esc amar ereticii nu numai pentru că tradu c
şi tip ăr esc greşit un.ele cuvinte greceşti din Sfânta
Scriptură în Biblia britanică (cum. sunt, precum am
văzut, cuvintele: airesis =eres, niretikos =eretic, pnmdosis
= tra diţie ş i altele), dar ş i pentru că se leagă de cuvin tele
şi de învăţăturile cele mai importante, semnificative, din
Scriptu ră, mai ales d e aces tea -, ca ş i când ei ar fi cei
mai vrednici să le tâlcuiască. Astfel de locuri grele
d e înţeles sunt ş i în Evan gh elia Domnului ş i în
Epistolele Sfântului Pavel, d espre care însuşi Apos-
tolul Petru spune că în scrierile fratelui Pavel, „sun t
unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neş tiutori şi
neîntăriţi le răs tălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre
a lor pierzare" (II Pt. 3, 15-16). Legându-se de locurile
cele inai greu d e înţeles, în care se vorbeşte d espre
har, d espre rn â ntuir e, d espre vorbirea în lin1bi,
despre sfintel e taine ş i despre altele, ereticii răs tăl­
măcesc Sfiin ta Scriptură şi cad în tot mai multe eresuri,
unele mai grele ş i mai vinovate decât celelalte.
Ba, unii dintre ei se încumetă să dezlege ş i să
tâlc uiască şi unde locuri din Scriptură care sunt
cuprinse numai în a totş tiinţa lui Dumnezeu. Astfel,
câ nd a vorbit d espre sfârşitul lumii ş i despre a doua
venire a Sa, Mântuitorul a spus lirnpede: Jnsă d e
ziua ş i de ceasul acela (al sfârşitului) nu ştie nimenea,
nici îngerii din ceru ri, nici Fiul, ci numai Tatăl singur"
(Mt. 24, 36; Mc. 13, 32). „Nu-i treaba voas tră să ştiţi
v remile şi soroacele, pe care Tatăl le-a hotărâ t prin puterea
Sa" (Fapte 1, 6-7). Şi totuş i, ere ticii au cutezat să facă
şi aceasta: să se arate că ei ş tiu mai multe chiar şi decât
Mântuitorul. Au stabilit, p r in semne mincinoase, ca
28
ERETICII ŞI RĂTĂC IRIL E LOR DOCTRI N ARE
d,1 tă a venirii Domnului anul 1843, apoi a nul 1844,
11L' tem.ei ul că în pilda celor zece fecioare se spune că
Mirele a î ntârz iat de la nuntă (Mt. 25, 5) -, iar apoi,
v,1zând că s-au î n şel a t ş i a u greşit, în loc să se po-
l \1iască ş i să se s m erească, au scornit alt cu vânt de
111 ş ela r e a celor n eş tiutori, spunând că Iisu s H ristos
,1 venit, dar s-a ară tat num.ai s finţilor, în cer, în duh...
' ulmea îndr ăzn e lii ş i a ticăloşiei! ... Dar p ână atunci,
lrn ţilor, unde a fost Iisu s Hristos: nu tot în cer? ... Şi
ni m era: nu în duh? .„
Tot în d eşe rt iau ere ticii şi istoria Bisericii. Ere ticii
vre m.ii noastre nu a u is torie mai veche d e unul, dou ă
..,,1u cel mult trei veacuri. La noi s-au răspândit abia
dL' o jumătate d e veac, unii sub ochii n oş tri . Satele ş i
m<1 ş el e noas tre nu i-au cunoscut decât d e ieri, d e
. 1' ,1 ltăieri. Totuşi, ca să ara te că ei s unt „Biserica lui
I lristos", ereticii nu se sfiesc să expropr ieze istoria
!li sericii, să şi- o î nsuşească, să o schimbe und e şi cum
vu iesc, ş i să spu nă că aceas ta e istoria lor. Noi am
11 1,1i pomenit şi a m m ai sp us că ereticii - d eşi se declară
L'<1 sunt ai lui Hristos -, se ţin d e Luther, de Smith,
dL· Miller, de Parhom, de Russel şi d e er esurile lor.
Nu sunt ai lui Hristos; nu au istorie, decât de la în-
lrn 1eietorii lor; nu fac parte din Biserică, d eoarece au
pus nite tc111elii, „afară de cea pusă" (I Cor. 3, 11).
Ereticii deci iau în d eşer t Sfânta Scr iptură ş i
is tor ia Bisericii. G r eşesc amar - cu ştiinţă, cu silinţă
.., j v o inţă - prin cu vintele şi învăţăturile lor eretice.
l ),, aceea fac păcate !T'tari, neiertate, d espre care vor
d.i dearna, precum es te scris: „Că de orice cuvânt
deşe rt, pe care-l vor gr ă i oamenii, vor d a seamă în
1.i ull jud ecă ţii " (Mt. 12, 36).
Păca tele er e t'icilor sunt hule împotriva Duhului
S/iî11 t, răzvrătiri împotriva O uhu lui Adevărului (In 15,
26). Aces te păcate nu se iar tă nici acum, nici în veacul
vii tor, precum i arăşi es te scris: „Toate p ăca te l e ş i
29

PR . 11, AR ION FELEA
toa te hulele se vor ierta fiilor oa menilor, dar cin e vn
/Ju li î111po triva Duh ului Sfân t nu are iertare în vene, c1
es te vinovat de osânda veşnică" (Mc. 3, 28-29).
Cum se nasc eresurile
Ca toa te p ăca tel e, eresurile se zămislesc mai întâi
în inimă, p entru că din inim ă ies „gândurile rele"
(Mc. 7, 18-23). Gândurile rele spurcă ininl.a, ş i dintr-o
in i mă s purca tă ies cu vinte şi învăţă turi greşite .
La priha n a inimii se a d a u gă trufi a mi nţi i.
Eretjcii sunt oam e ni care se încred în puterea IT1i nţii
lor . Işi închipuie că numa i ei cu nosc a devărul. Se cred
î n ţe l epţ i ş i astfel se trufesc. Trufia însă, în loc să
ad ucă li1T1pezire, aduce î ntunecarea minţii . În fa ţa
min ţii lor de „ apos toli rninci naşi, lucrători vicleni care
au c/1ip de apos toli ni lui Hristos ... , sa tan a se preface în
înger d e lumin ă " (IT Cor . 11, 13-14), v ine cu Biblia în
m â n ă şi î n ce p e a -i isp iti, cum a is pitit ş i pe
Mâ ntuitorul în pustie (Le. 4, 1-12). Când le şopteş te
pe ascuns, când le s h·i gă în gu ra mare: n u vă mai
faceţi sfânta cruce, n u vă ma i bo tezaţi copiii, nu mai
respec ta ţi tr a diţi a Bisericii, ţine ţi sârnbă ta în locu l
D u nl.inicii, lep ăd a ţi-vă de s finţi ş i d e icoan e, nu vă
mai ru ga ţi î n limba pă rinţil o r voş tri, c i grăi ţi şi
bolboros iţi în limbi nemaiau z ite, lăsa ţi să vă conducă
„numai Biblia" ... Cu as tfel d e cuvinte amăgitoare,
„ ta tăl m inciunii" (In 8, 44) înşa lă şi pier de m ulte
su fl ete slab e d e înger.
Trufia minţii ş i s lăbi rea cre dinţei la er etici se
ara tă în neascultarea fa ţă d e Biserică . Er eticul în cep e
să meargă p e o cale greş it ă d in clipa în car e se
desparte d e crezul ş i de ca noanele Bisericii. El ca ută
o cre dinţă „ nou ă", o cale „ n ou ă", car e tocmai prin
nou tatea ei es te greşită. Biserica este una, sfântă, so-
bornicească şi apos tolică. A d oua, a treia, a zecea sau a
30
ERETI CII $1l-tĂTĂC IRIL E LOR DOCfRl NA RE
suta „biserică" nu poate să mai fi e a lui Hris tos, căci
„11i11Icni nu 111ni poate sif punii altă temelie, ofnră de cca
1111sif" (I Cor. 3, 11). Prin fap tul că ereticii n u m ai ascultă
de B iserică, ei rămân s trăini de învă ţă turil e şi b ine-
n1v â ntăr ile ei, ca n iş te p ăgâni şi vameşi (Mt. 18, 17).
Despărţiţ i de B i ser i că , er etic ii iau „c bip de
.1pos toli a i lu i Hris tos", cu m „îns u şi sa tana se pre-
1,ice în înger al lu min ii" (II Cor . 11, 13-14). Cu Biblia
111 mână, l ua tă de la B i serică, ei ca ută să- ş i în drep-
l.1\e ască eresurile lor. Ei ş tiu că Sfânta Sc rip t ură în tre
luate cărţil e d in lume es te cea mai răspâ n d ită şi se
buc ură de cea 1T1ai m a re autorita te. Dar greşeala lor
SL' v ădeşte ş i aici în ră tăc iril e lor. Toţi er e ticii îşi
111 l e m e iază er es u rile pe Sfâ nta Scr i ptu r ă , care-i
os2mdeş te şi - i mu s tră, fără cruţ ar e, tocm a i pe n tru
r.1 o tălmăcesc în to t felul, d e capul lor.
Biser ica Or todox ă îi înva ţă pe fiii ei că fiecare
neş tin poa te şi e bin e să c itească Sfânta Scr ip tură,
dar nu şi să o tâlc u iască, tocm ai pentru nenumăra tele
nes uri ca·r e s-au născu t d in tâlCu irea ei greşită.
„Mai îna inte de toa te, trebu'ie să ş ti ţi - scrie
Sfcî ntul Apostol Petru - că nici o proorocie (învăţătură)
11 Scripturii nu se tâlcuieş te după bunul plnc ni fiecăruia" .. .
(Ir Pt. 1, 20). Din „ bun ul plac a l fiecăru ia" s-au născut
luci te eresurile. De aceea tâlcuirea dreaptă a Bibliei
t > race n urnai Biserica şi de aceea la tâlcuirea Bibliei
t rl'b uie să asc u l t ăm de Bi se ri că, s ub îndru marea
I ',i rinţilor, ierarh ilor, slujitorilor ş i soboarelor ei.
Una di ntre pric inile care dau n aş t ere la eresuri
l'ste încercar ea de a tălm ăci î n văţă tur ile cele mai grele
si tC1 inele cele m ai adâ nci d espre care ne vorb eşte
<ir,î nta Scr i p tură. Apos tolul Petru scrie că în episto-
ll' lc Apos tolu lui Pavel „su nt unele lucruri cu anevoie
tlt· Înţeles, pe rnrc cei' ncşti u tari şi ncîn tăriţi le răstălmifcesc,
<"li ;;i pc celelalte Scriptu ri, spre a lor pierzanie" (II Pt. 3,
15-16). Ereticii se leagă tocm ai d e aces te locuri greu
31
 PR . I LAR ION FELEA
de înţeles, încercând să le dezlege înţelesul. Se leagă
de Apocalipsă, de cărţile profeţilor şi de Sfintele
Taine ale Bisericii, care prin însăşi numirea lor ne
arată că adevărurile lor sunt ascunse cu şapte peceţi,
şi care tocmai de aceea se primesc prin credinţă,
pentru că nu avem pentru ele altă cale de primire şi
de înţelegere.
Iată, aşadar, cu m se nasc eresu rile. Ele izvorăsc
din gândurile cele rele nle inimii, din trufia minţii, din
s lăbi ren credintei, din încercarea de a tălmăci locurile cele
mai grele din Sfântn Scriptură ;;i din neascu ltarea fată de
Biserică.
Odată răzvrătiţi ş i căzuţi în eresuri, ereticii îşi
iau titlul de „apostoli", „evanghelişti", „misionari",
„ predicatori", şi altele asemenea acestora. Dumnezeu
îi descoperă că m erg pe căi greşite, căci, deşi toţi se
laudă că se ţin numai de Biblie, poartă alte şi alte
numiri, rnerg pe alt drum, întemeiază alte şi alte
a dunări, propagă alte şi alte învăţături. De multe
ori unul şi acelaşi predicator a trecut prin toate sectele
ş i, în cele din urmă, sau se întoarce pocăit la Biserică,
sau se pierde din rea credinţă.
Dumnezeu îi descoperă şi în alt fel. Nici un
eretic nu lucrează cum lucrau Sfinţii Apostoli şi ur-
maşii lor. Apostolii predicau Evanghelia Domnului
prin temple şi sinagogi, pe faţă, limpede şi cu
credinţă puternică până la mbarte. Apostolul Pavel,
după 14 ani de la întoarcerea sa la Hristos, s-a dus
la Apostolii cei mai cu vază din Ieruselim, ca să-şi
ara te şi să-şi lămur ească Evanghelia pe care o
propovăduia, să se pună d e acord cu ei, ca nu cumva
- zice el - prin învăţături greşite, „să alerg sau să fi
alergat în zadar" (Gal. 2, 1-2) . Ereticii noştri lucrează
tocmai pe dos, pe ascuns ş i la întuneric, pe la ncargini
d e sate şi oraşe . Nu apare nici unul într-o sfântă
biserică, nu se duc la nici un episcop sau preot să
32
ERETICII $1R;\TĂCI RJLE LOR DOCTRJNA RE
" 1 1 u nă: iată ce cred ş i ce î nv ă ţ eu„. Nici unul nu face
.1s,1, ci - întocmai cum a spus Mântuitorul - toţi sar
j)l' a iurea, peste gard, în staulul oilor Bisericii, ca
„sJ fure şi să junghie şi să piardă" , ş i de aceea, pe
!'l',1 mai bun ă dreptate, Iisus Hristos îi numeşte jitri
.:.i t.â.llinri (I n 10, 1, 10); furi - adică hoţi de cele sfinte
i,1u iJ3 iblia d.in Biserică şi o răstălmăcesc); tâlh ari,
lk~l-sa ucigaşi ai credinţei celei adevărate în sufletele
:do 11 slabi de înger. Apostolul Pavel le zice lupi /1
1'r1i~'- (fapte 20, 29), adică fiare sălbatice, de care orice
011f ~e fereşte, cu groază, deşi lor le place să se
IHI Q)~ască, făţarnic şi fals, „copiii lui Dumnezeu",
'. 1d tq~j tocmai ceea ce nu sunt.
r.: l
, ,' c, j Răspândirea eresurilor
şi până astăzi
h > l e la Simon M agu l
şi
1+pâoldit dispărut mulţime
au o
s-au ivit, s-c:u
de e.r esuri. In
pr imele zece veacuri ale Bisericii, se pot număra peste
n s u tă. d e eresuri. Nu a mai rămas decât nu m ele lor;
lo<1te au pierit î n nimicu l din care au ieşit.
În veacu rile din urmă nu mărul lor iar ăşi :i.
l' rl'scut înspăirnân tă tor. De când marele eretic germar1,
fos t călugăr catolic, Martin Luther, a împământenit
l'l'g ula că fiec are om poate să tălmăcească Biblia ş;
.;,1 -ş i aleagă credinţa după mintea şi priceperea lui,
l'res urile se răspândesc în toată lumea, ca umezeala
111 pereţii caselor, ca neghina în grâu, ca buruienile
1w trebnice între florile grădinii.
De numele lor nu ne ocupăm, că sunt prea bine
1·u 11oscute. Ne interesează mai mult căile, învăţăturile
si mijloacele prin care se răspândesc, pentru ca să
slirn să ne ferim de otrava lor aducătoare de pier-
„ ,111 ie şi moar te s ufletească.
Ereticii lucrează cu Biblia. N-ar fi nici un rău în
1n u nca aceas ta, dacă n-ar lua în d eşe rt cuvântul
33
 PR. I LARJON FELEA
Sfintei Scripturi, dacă n-ar folosi autoritatea şi
puterea Evangheliei în slujba eresurilor lor. Aci e
primejdia. Cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător;
pătrunde în inimă ca o sabie cu două tăişuri (Evr. 4,
12; Apoc. 2, 12). Acest cuvânt îl folosesc ereticii, ca
să înşele pe cei neştiutori şi neîntăriţi.
Ei îşi încep propaganda aruncând în sufletele
celor ce le ies în cale cuvinte de îndoială faţă de
învăţătura creştină ortodoxă, vorbe de batjocură faţă
de Biserică şi cu deosebire faţă de preoţi. În acelaşi
timp, ştiu să spună că în Biblie se scrie altfel decât
învaţă preoţii Bisericii, şi cei ce nu ascultă de învă­
ţăturile lor (ale ereticilor), sunt pierduţi .
Mai departe, ereticii se leagă de cruce, de icoane,
de sfinţi, de vii şi de morţi, de sfintele taine şi de
slujitorii lor. În acelaşi tin1p, ştiu să răspândească
foi şi broşuri, pe care se pricep să le laude, ca şi când
numai în paginile ·lor s-ar cuprinde adevărul mân-
tuirii. Dacă le spui că sunt eretici (Tit 3, 10), se supără,
deschid Biblia şi o iau de mărturie pentru spusele
lor. Dacă le spui că şi „satana se preface în înger de
lumină" (II Cor. 11, 14), ei spun că se întemeiază pe
Biblie şi s-au născut din Biblie. Adevărat că s-au
născut din Biblie, dar sunt ceruţi de Biblie sau sunt
osândiţi de Biblie? .. . Toate sectele şi eresurile sunt
mustrate, combătute şi osândite de Sfânta Scriptură.
Mulţimea lor arată, le vădeşte că Biblia este împotriva
lor. Dacă le spui că se iau după „învăţători minci-
noşi" (II Pt. 2, 1), ei se laudă că au neamuri prin
Germania, Anglia şi America, oameni n1ari, şcoli,
profesori, asociaţii şi „ biserici" care numără milioane
de credincioşi. Dacă le spui că vin cu ,,legi" noi, cu
„ învătături s trăine " (Evr. 13, 9), care strică învăţătura
cea veche şi sănătoasă a Bisericii, ei răspund că
Biserica a rătăcit, şi ei (ereticii) sunt urmaşii celor
dintâi creştini.
34
\" \{ETICII ŞI RĂTĂCI RJL E LOR OOCIT.UNAR E
Greşeala cea mai mare a ereticilor es te lupta
lor de a schimba învăţăturile cele drepte ale religiei
11' lci s finte ale Bisericii, în loc să schirnbe n ăr av urile
1 l' lc rele ale oamenilor.
Un ţăr an român, care a scăpat din mrejele secta-
' do r, mărturis ea cu multă înţelepciune c ă trebuie să
111 11 /i'fm reforma omului, nu reforma relixiei; p ă răsirea
1i.~ rn vurilor rele, nu a Bisericii.
Pe noi n e doare, dar nu trebuie să ne sperie,
pro paganda şi răspândire a eresurilor. Ele nu ţin m ai
111 ult de 2-3-4-5 veacuri. Nu avem nici un eres din
vre mea Apostolilor sau a primilor creştini. Ele vin
'.' I se duc, întocmai ca modele, căci sunt de la oameni;
1.1r 13iserica rămâne, p entru că e de la Dumnezeu.
I n vremea ereticilor arieni şi a ereticilor icono-
1 l,1 ş ti (contra icoanelor), existau chiar şi împăr a ţi
1• rl'tici. Totuşi eresurile lor au pierit, penh·u c ă nu
1• r.i u de la Dumnezeu. Minciuna piere şi ad e v ărul
1,) 111 â ne, căci împotriva adevărului ·nu avem nici o putere,
11 1111 11wi pentru adevăr (TI Cor. 13, 8,.
Ereticii au zel, d ar nu au pricep ere. Vom d ez-
v,\Iui învăţăturile lor gr e şite, pe rând ş i cu to ată r ăb­
d,1 rea. Creştinismul nu e numai Biblia. E ş i Biserica
1 111p r e ună cu datoria, cultul, slujitorii, crez ul, credin-
' 1o ş ii şi tradiţia celor douăzeci de veacuri creş tine.
Chiar dac ă ar fi „numai Biblia", şi aceasta este
11 n po triva ereticilor şi a eresurilor. Ereticii se inte-
11 1v iază pe Biblie, dar Biblia este împotriva lor. Ereticii
1 1lt'sc Biblia, dar nu cunosc adevărul cuprins în Biblie;
'•t' î ndreptăţesc cu Biblia, dar o răstălmăcesc (II Pt.
I, 16). Biblia susţin e unitatea Bisericii şi a crezului
' l'l'ş tin; ereticii susţin dezbinările şi eresurile împo-
1ri v ,1 Bisericii. Ere ticii se consideră toţi apostoli;
Apostolul Pavel scrie că nu toţi sunt apostoli (I Cor.
12, 29; Efes. 4, 11). Ereticii se fac învăţători; Apostolul
l.1co b scrie: „Fraţilor, nu vă faceţi multi în văţători,
35
 f'R. I LA RION FEL EA
ERETI CI I $1 RĂTA C IRIL E LOR DOCTRIN A RE

:;tiind că
rnoi more osândii vom lua" (3, 1). Ereticii se
Adevărul aces ta es te aşa de limpede, în câ t nici
luptă, dar fără să se încununeze, pentru că scris este:
„ Chiar de se va lupta cinev a, nu se încununează dacii nu un om cinstit nu-l poa te tăgă dui . Trebuie să fii er etic
sevo lupta dupil rânduială" (II TinL 2, 5). pe ntru ca s ă ai curajul să închizi ochii în faţa soarelui
'i i să s trigi cc'i nu ex i s tă soare; sau să vii cu o cr e dinţă,
de ieri d e alaltă i e ri , ş i să spui că-i „apo s tolic ă " şi
„Litera omoară, duhul face viu" „ev a ngheli că" .

Sfântul Apostol Iuda Tadeul sau Lebeul, fratele Am mai spus d e seori că ereticii se d e clară
0L1 111enii Bibliei, ş i numai ai Bibliei. Nu le trebuie
sfâ ntului Apostol Jacob (Mt. 13, 55), ne face
următorul îndemn:
nici preoţi, nici Bis eri că, nici Taine şi nici un alt mijloc
„Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre
de s finţire. Ei se ţin numai de Biblie, d e litera Bibliei,
mânduirea cea de obşte, m-am văzut silit să vă scriu rn m se ţineau d e „litera l egii" iudeii câ nd L-au
ş i s ă vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţă, a:;a cum a
1«1s tignit pe Iisu s ş i Saul când a prigonit pe c reş tini.
fost dată ... sfinţilor, odată pentru totdeauna" (Iuda, v . 3). De departe îi poţi recunoaşte, cu Biblia s ubsoară,
Din cuvintele sfântului Apostol Iuda înţelegem s i dacă intri cu ei în vorbă d espre tain ele credinţei,
rl' pede îţi d eschid Biblia ş i-ti în ş iră s tihuri dup ă
c ă învăţătura creştină, în întregimea ei, este dată
o., lihuri, ca să -ţi arate că în v ăţă tura lor e cea ad ev ăr a tă
sfinţilor, iar prin „sfinţi " înţelegem proorocii şi
::; i c r e dinţa Bise ricii es te greş ită .
Apostolii Donmului, cărora li s-a încredinţat „odată
p entru totdeauna" învăţătura religiei creştine.
În zadar le vei răspund e, tot cu Biblia în rn <'i.nă,
1·,1 ei sunt ere tici, că Hris tos a lăsat numai o cre dinţă,
Din cuvintele sfântului Apostol Iuda, ca şi din
cc:i î nv ă ţ ă tura Bise ricii se întem e i ază p e Sfâ nta
cuv intele sfântului Apostol Pavel (Efes. 4, 5), se v ed e
Scriptură şi p e măr turiile s finţilor şi ale m a rtirilor.
limpede că nu exis tă decâ t o s ingură credinţă (învă­
ţătură) creştină: aceea care a fost dată de la început,
Os te neala de a-i lămuri es te d e cele mai multe ori
/„1 da rnică, d eoarece e i se ţin d e literele Bibliei, mai
od a tă pentru totdeauna, d e către Iisus Hris to s
m ult decât d e înţeles ul lor.
Domnul nostru, sfinţilor Săi Apostoli. Un Domn şi.
o cre dintă, un Botez si o Bis erică. Acea s t ă g r eşeală a lor o înv e d e r ează sfâ ntul
Apos tol Pavel când scrie Corintenilor că Dumnezeu,
Ereticii aduc cu ~i alte credinţe şi prin aceasta
p1"in Iisus Hris tos, „n e-a învrednicit p e noi sil f im
se despart de Biserică şi d e „ cr e dinţa dată sfinţilor
:-;/11j itori Noului Testal/lcnt; nu oi literei, ci ai duhului,
odată pentru totdeauna" . Ei vin cu alte credinţe, cu
nici litera ucide, iar duhul fa ce v iu" (II Cor. 3, 6).
alte rânduieli, cu alte învăţături, care nu sunt d e la
Pavel îns u ş i fu sese un slujitor al s lo vei care
s finţi Apostoli, ci de la Luther, Calvin, Smith, Russel,
o moară, când prigonea p e creş tini, dar după ce i-au
Miller, Parhom şi de la ceilalţi mari eretici ai
veacurilor din urmă . t'<1zut solzii de p e ochi (Fapte 9, 18), a d evenit slujitor
.i i Duhului dătător de viaţă .
„Dintre noi au ie:;it, dar nu erau dintre noi, căci de
or fi fost dirzfre noi, ar fi re/ma s cu noi, ci, ca să se arate că Sfântul Maxim Mă rturis itorul, care a pl ă tit cu
nu sunt dintre noi, de aceea au ie:;it" (I In 2, 19). li m ba ş i cu m â na drea ptă credinţa orto d oxă, scri e
pe b ună dreptate că „ p ă rerile ca re se nasc din a te nţi a
36
37
 PR. I LA RI ON FE LEA
î ndr eptată num ai la litera Scripturii şi soco tinţ ele
pătimaşe ce se ivesc din privirea celor văzute numai
cu s imţurile,
sunt cu a d evărat solzi aşezaţi pe puterea
s trăvăză toar e a sufletului, care împiedică s trăb a terea
la Cuv ântul neş tirbit al adevărului".
Ereticii sunt oamenii slovei care ucid e. Mintea
lor este acoperită de văluri şi ochii d e solzi, care nu-i
lasă să vadă adevărul.
Cu ajutorul lui Dunm ezeu, noi vorn încerca să
le ridicăm vălul d e p e minte ş i solzii d e p e ochi,
pe ntru ca să vadă limpede adevă rul, în lum.in a
Duhului dă tător de viaţă .
TRADIŢIA
Sfânta Scriptură şi Sfânta Traditie
Luându-se după litera care omoară Duhul ade-
vărului, ereticul a tacă fără încetare, cu Biblia în mână,
î nv ă tăturil e cele drepte ale Bisericii creştine. Mai întâi
,1 tacă învăţătura despre cuvântul lui Dumnezeu ş i
des pre izvoarele lui; apoi învăţăturile d espre sfânta
C ruce, despre s fâ nta Bi ser ică, despre m ântuire,
des pre sfintele taine ş i aşa mai departe.
Biserica creş tin ă ortodoxă învaţă şi măr turiseş te
Cei descoperirea dumnezei ască, adică cuv ântul lui
Du mnezeu, se află c uprinsă în Sfânta Scriptură ş i în
s fil nta tra diţie . Ere tici i sp un: Nu, cuvân tul lui
Dunmezeu se cuprind e numai în Biblie. Tradiţia es te
un adaos d e la oameni, ş i de aceea trebuie înlă turată .
Care este adevăru l? Vo m înşira pe rând faptele
~ i î ntâ mplările din care se ved e limpede că greşeala
l'Ste d e par tea ereticilor şi că Biserica merge pe calea
cca dreaptă, fără să se abată d e la a d evăr .
Atât în Vechiul, câ t ş i în Noul Testament mai
Î11 t!ii n fost tradiţia, apoi Scriptura. Mai înainte de a
lr«1i Moise şi ce il alţi prooroci ş i scriitori sfi nţi, care
.1u scris cărţile Vechiului Testament, a fos t trad iţia
religioasă; au fost patriarhii, care s-au rugat, au zidit
.1 I tare şi au adt.Is jer tfe bunului Dumnezeu, fără să
,1ibă Scriptura. Tn vrem.ea Noului Tes ta m ent, creşti­
ni s mul s-a răspândit în toate oraşele m ari ale împă-
1«1 ţiei romane înainte d e a se scrie vreo Evanghelie.
Biserica s-a întemeiat în Ierusalim şi Evanghelia s-a
1«1s pândit în Antiohia, Damasc, Efes, Atena, Corint,
Alexandria, Roma ş i în celelalte ce ntre mari a le
1 rn părăţiei ron1ane, fără să existe vreo carte scrisă
39
 f'R. 11./\ RIUN FE L EA
din Noul Tes tament. Dup ă cum ne învaţă is to ria
biseric eas că, cărţile Noului Testament au început să
se sc rie abia d e la anul 50 după Hristos, în orice caz
abia după 10-15 ani d e la în temeierea Bisericii. În
aces t timp, de la întemeierea Bisericii şi până la înce-
putul scrierii cărţilor Noului Testament, numai cu-
vântul se răspândea, cuvâ ntul cel viu al Evangheliei,
predica t din gur ă în gură şi de la inimă la inimă .
Aşa încât sfântul Irineu, care a tnurit la anul 202, a
spus numai adevărul câ nd a scris că : „Nearnurile au
crezut în Hristos fă r ă c ern eală şi hârtie". Adică p ă­
gânii s-au creş tinat prin cuvântul sfinţilor Apostoli şi
al 1nisionarilor creş tini, nu p e temeiul cărţilor sc rise.
Alt fapt de o îns e 1nn ă ta te d eosebită p entru arg u-
m enta re a noa s tr ă întâ lnim în felu l d e a lucra al
M â ntuitorului. Iisus Hristos nu a scris nimic. El a pre-
dica t, a vestit Evan gh elia prin viu grai şi prin pilda
vieţii Sale, iar Apostolilor nu le-a dat porunca să scrie, ci
să p r edice, să înve ţe, să propovăduiască Evanghelia
la toate nea muril e (Mt. 28, 19-20; Mc. 16, 15) .
Apostolii înş iş i nu au scris din dorinţa d e a ne
lăsa c ărţi scrise, ci mai ales din nevoia de a propo-
vă dui Evangh elia . Din 12 Apostoli, abia şas e au scris
(Ma tei, Ioan, Pavel, Jacob, P eh·u ş i luda Tadeul) ş i
aceş tia mai mult din n evoi ş i interese locale ş i p erso-
nale, decâ t generale. M a tei scrie pentru iudei; Ioan
scrie î mpotriva ereticilor care tă găduiau dumn ezei-
rea Fiulu i; Pavel scrie c ă tr e cre ş tinii din diferite
lo calită ţi (Corint, Galatia, Efes, Filipi, Colase, Tesa-
lonic, Roma) sau anun1itor persoane (Tit, Timotei,
Filirnon); Iacob scrie că tr e „cele 12 s e minţii car e sunt
în risipire"; Petru scrie c r eş tinilor din Asia Mică;
Iud a scrie o epis tolă alc ă tuită din 25 versete. D espre
ce ilalţi şase Apos toli nu se ş tie dacă au scris ceva,
căci nu ne-au l ăsat nici o urmă . D ar este evid ent că
to ţi au predicat, p â nă la moarte.
40
L'Rl cT ICl l Ş i R ĂTĂC IRILL' LOR DUC rRJN A RE
Iisu s H ris tos a predicat trei ani ş i jum ă ta te, fă ră
<i scrie nimic. Cei 12 Apostoli au predica t p â n ă la
moarte; abia şase dintre ei au scris, d ar foarte puţin
d in ceea ce au predicat. Jar din aceş ti şase, doi: Iacob
s i Tuda, mai mult ca sigur nu au fost din numărul
celor 12 Apostoli, ci au făcut p arte dintre rud eniile
( I ra ţii) Domnului. Câ t p r iv eş te pe Apostolul Pav el,
L' ş tiut c ă el a p redi ca t în Corint un an ş i jum ă ta te
(Fap te 18, 11), în Efes trei ani, „ziua ş i noaptea" (Fapte
20, 31), în Siria ş i Cilicia p aisprezece a ni şi în Ro ma
do i ani - p es te 28 ani-, p e lâ n gă ce ilalţi ani d e că lă torii
misio n a r e, prin o r aşe l e ş i ţ ăril e d espre ca r e n e
vorbesc Faptele Apostolilor. Ce sunt epistolele lui,
t· ,ir ţ il e lui, ca r e se citesc în câ teva o r e, fa ţ ă d e
lucrarea lui mis ion ară car e a ţinut p ân ă la moarte ?!
$i, în fine, unde a ve m c uprin să în î ntregirn.e
11w ă ţă h.tra M â ntuito rului ş i cea a s finţilor Să i Apos-
to li? Und e es te scri să î nv ă ţă tur a d espre î mp ără ţia
lu i Dumri ezeu, ves tită „ tilTtp d e patru zeci d e zile"
d up<'l înviere (Fapte 1, 3)? Unde srn-l t sc rise l ămuririle
d,1le în drumul spre E maus, d espre cele scrise „în
il'gea lui M oise, în prooroci ş i în p salmi" c u privire
l.i Iisu s Hris tos (Le. 24, 44) ? Und esuntcuprin seî nv ă-
1.i lu rile predica te la toa te n eamurile, d e la înte m eie-
l"l'd Bisericii şi p â n ă când au început a se scrie cărţil e
No ului Tes ta m ent ?
La într e bările aces tea, ere ticii nu pot răs pund e
s" u, dacă răspund, ocolesc ad e v ărul.
Noi r ă spund e m - şi împreună cu n oi răspund e
Ii iserica într e a gă : în Sfânta Scriptu rif ş i în Sf!inta Tradi ţie.
Ce este Sfânta Tradiţie?
Toţi oame nii tră iesc în ş i din tradiţie . Toţi se
li ucu ră d e binefacerile tradiţiei. Cei mai mulţi dintre
1• 1 su nt gata să o ap ere c . .1 pr e ţul vi e ţii lor. Num ai
41

PR. ILARION FELEA
puţini oarneni, nrni mult din n eştiinţă sau din răutate,
au curajul s ă tăgă duiască sau să bârfeasc ă tradiţia.
Ce este tra diţia?
Prin tradiţi e înţ e l ege m to a tă munc a ş i to ată
zestrea p e care urm aş ii o mo ş tenesc de la înaintaş i .
Tot ce moş tenim d e la părinţi şi de la moşi-strămoş i
este tr a diţie sau pred anie (pred are de la înaintaşi la
urm aş i) . Obiceiurile p ă m ântului sunt tradiţie, mo şia
p ăr inţil o r e tr a diţi e, limb a e t ra diţie, s ângele e
tra diţie, în v ăţătura e h·adiţie, viaţa e tradiţie, sufletul
e tra diţi e, patria e tr a diţi e, Biserica e tradiţi e, cea
mai vech e, cea m ai venerabilă şi cea mai puternică
tra diţie. Nici c ultură, nici c iv iliza ţie, nici stat, nici
societate, nici familie, nici istorie, nici progres, nici
Biserică, nici viaţă nu p o t exista fără tradiţie. Cine
rupe l egă turile - p rin miile d e fire v ăzute şi n ev ăzute
ale tra diţiei - cu trecutul, rupe firul progresului, rupe
firul cu lturii, rup e firul vi e ţii. Noi toţi tră im ş i
pros p er ă m prin munca îna intaş ilor, prin tr a diţi e .
Pop oar ele care n-au tra diţie, d e pildă ţig anii, n-au
nici cultur ă, nici stat, nici via ţă s ta tornic ă. „Prezentul
ş i v ii to rul s unt fiii tr ec utului" , se s pune cu
d esăvâr ş it ă drepta te.
lată ce este tradiţia ş i ce însemnătate are ea în
v ia ţa omenirii. Aceeaş i înse mn ă ta te, încă şi mai mare,
o ar e în vi a ţa ş i istoria Bisericii. Cei mai mulţi nu
cun oaş tem n; ligia din şcoli ş i din cărţi, ci m ai ni.ult
din Tradiţie. In Biserică, prin Tradiţie înţelegem toate
înv ă ţă turile şi rânduielile p e care Mântuitorul Iisus
ş i sfinţii Apostoli le-au lăsat u cenicilor ş i urmaşilor
lo r. Sfânt a Tradiţi e es te î n săş i r eligia c r eş tin ă ,
învă ţă tura creş tină nescrisă la început, moş tenită d e
la sfinţii Apostoli prin sfinţii Părinţi .
$ tim sigur că Iisu s H ristos n-a scris nimic, iar
Apostolii au scris foarte puţin din ceea ce au predicat.
Atunci ce s-a ales d e învă ţăturil e Domnului şi ale
42
ER ETIC II $1R;\TĂCIRILE LOR DOCTRJNAR E
Apos tolilor ? Au ră mas nescrise, dar s-a u tran smis
prin v iu gra i, ş i as tfel s-a u păs tra t între creş tini, în
me morie, î n a mintire, d in nea m în neam , d e la păr inţi
la copii ş i d e la copii la nepo ţi , pâ n ă când s-au pu s în
sc ris. Toa tă co m oara aceas ta d e învă ţă turi ş i rân-
duieli sfinte, care ne-a ră mas d e la M ântuitorul ş i
Apostolii Să i, se p ăs trează în Sfânta Tradiţie.
Cu vr e mea, Sfânta Tra diţi e a fos t pu să în scris
ş i as t ăz i ne s t ă la î nd emân ă, ca să n e fo losim d e
lumin ile ei.
Bine, răspund ş i ne î ntreab ă er eticii, dar unde
/!lt tem afla noi Tmdi .tia sc ris ă, ca să o vede m ş i să luăm
cu noş t in ţă d e cu prinsul ei ? Ia tă răsp un sul :
1. Cea d in tâ i Tra diţi e creş tin ă scrisă es te Nou l
Tes ta111 ent. Aic i se cu prinde o p arte d in î n vă ţăturil e
Do mnu lui ş i ale Apos tolilor . Vo m ved ea a ltă d a tă
ce spun e Noul Tes ta ment d espre Sfânta Tra diţie ş i
de u n de ş tim c ă cele pa tru Evan gh elii nu cu prind
luate în vă ţ ătu r il e M ântuitorului.
2. (ifrţi l e bise rice;; ti, care se fol osesc la slujbele
dumn ezeieş ti : Li turghie rul (cartea dup ă care se ofi-
c iaz ă sfintele Lit.u rghii), Mo litfeln icu l (cartea după
cMe se săvâr şesc sfintele Taine · ş i difer itele slujbe
rel igioase), Octoih ul (cartea celor opt glas uri), Triodul
(ca rtea slujbelo r bi sericeş ti d e la Duminica Vam e-
ţ; u l ui p ână în sâmbă ta Paş tilor) , Pen ticos taru l (cartea
s lu j belo r bi ser i ceş ti d e la Sfint ele P aş ti p â n ă la
Dur:ninica întâi du pă Rusalii), Ceaslovu l (cartea cea-
surilor, acatistelor ş i p aradiselor) ş i M in eele (cele 12
l"<ir ţ i în care se cup rind, dup ă luni, rândui elil e
slujbelor p entru zilele sfinţilor).
3. Canoan ele sau hotă r ârile dogrna tice ale soboa-
1-c lor ecu1nen ice.
4. Crezu l şi , Mărtu ris irile de credin ţă ale Bisericii
di n p rimele opt veacuri cr eş tine .
5. Scrierile Sfinţi lor Pr<rinţi p ân ă la al şaptel ea
s inod ecumenic, ţinut în a nul 787.
43
 l'R. ILA RION FELEA
6. Biserico. Cea nui vădită mărturie a Sfintei
Tradiţii es te în săşi Biserica. Viaţa Bisericii es te viaţa
c reş tină o rgani za tă, moştenit ă şi continuată din veac
în veac până astăzi. Tradiţia es te viaţa Bisericii, însăşi
Biserica, cu valul ei de viaţă născută d e la Iis us
Hristos ş i co ntinu a tă - ca valurile apelor - de-a lungul
veacurilor, însăş i Biserico vie, trăită şi moştenită din
nea m în neam.
Acesta este răspunsul cel bun despre Sfânta
Tradiţie. Cine vrea să cunoasc ă Sfânta Tradiţie, să
citească Noul Testament, toate cărţile biser ic eş ti,
toate ca noanele şi toa te scrierile sfinţilor Părinţi, şi se
va 1<1mur i. Cu alte cuvinte, să se ţină d e Sfânta
Biserică, de toate cărţile, darurile şi cornorile ei sfinte.
Predania omenească şi
predania dumnezeiască
Ere ticii nu primesc alt îndreptar pentru învăţă­
tura şi cred inţa lor decât Biblia, şi aceasta c itită şi
tălm ăc ită după mintea ş i pricep erea întemeietorilor
sec te i lor. Toa te conw rile Sfintei Tradiţii, toa t ă
munca sfinţilor Părinţi, mărturisirile martirilor,
sfintele Liturghii, canoanele şi Crezul, ei le înlătură,
ca şi când ar fi simple ceremonii, lucrări, obiceiuri Şi
prednnii 01neneş ti . ·
Ca să- şi îndreptăţească p ărerea şi credinţa lor,
ere ticii iau diferite cuvinte răzleţe din Vechiul ş i
Noul Testament, p e care le înfăţişează ca dovez i
împotriva Sfintei Tradiţii. Astfel, c itează versetul din
Deu terono m (4, 2), în care M oise spune: „Să nu
adăuga ţi nin1ic la cele ce vă poruncesc eu, nici să
l ăsa ţi ceva din ele". Alt argument este luat din
cuvintele Mântuitorului d espre datinile şi rânduielile
omene ş ti, adre sa te farisei lor: „Voi aţi înlăturat
porun ca lui Dumnezeu p entru datina voastră ... ";
44
ERETIUl)I RATACIRILE LOR DOCTRINARE
„ Voi aţi înlă turat porunca lui Dumnezeu , prin datina
v o as tr ă ..."; „A ţi d esfiinţat porunca lui Dumnezeu,
c,i să ţine ţi datina voastră ... "; „Poporul acesta ... în
zadar mă cins teşte înv ă ţâ nd învăţături ome ne ş ti ... "
(Mt. 15, 3, 6-9; Mc. 7, 9) .
Alte cu vinte sunt lu a te din Epistola Apostolului
l'avel către Corinteni (I Cor. 4, 6): „Să nu tr eceţi peste
n' este scris" ş i din Apocalipsă (22, 18): „De va m ai
,1dă uga cineva ceva la cuvintele proorociei acestei
l'<1 rţi, Dunu1eze u va trimite asupra lui plăgile ce sunt
scrise în cartea aceasta" .
Ereticii se leagă d e toa te aceste versete şi jură
1\1 ele sunt scrise împotriva Sfintei Tradiţii. Greşeala
lo r iese u şor ş i limpede la iv eală, dacă luăm seam a
l,1 î nţelesul adevăra t al cu vintelor d e m ai sus. Astfel,
d ,Kă lu ă m cuvintele din Deuteronom (4, 2) în înţe­
ll•sul că nu mai trebuie adău ga t nimic la ceea ce a spus
Moise, a tunci trebuie să păstrăm din Biblie numai
cde cinci cărţi ale lui Moise (Fa cer ea, Ie ş ir ea,
1.e viticul, Nun1erii şi D eu teronomul), iar celelalte
c,1 rţ i, de la Iosua Nav i şi p ână la Apocalipsă, să le
în l ă tur ărn, d eoarece toate sunt adăugate în Biblie
du pă cărţile lui Moise. Vede oricine că înţelesul aces ta
L'Ste greşit, ere tic. Moise nu se gândeşte nici la Sfânta
Trad iţie, nici la cărţile care s-au scris după moartea
lui, ci numai la căr ţile scrise de el în su şi, şi în special la
Deuteronom . La aceste cărţi şi la poruncile scrise în
•le, după cume şi firesc, nu trebuie adău gat nimic, dar
11 ici lăsat afa ră din ele. Atâta tot şi nimic mai mult.
Cuvintele Mântuitorului despre datinile, r ân-
du ielile şi învăţăturile omeneş ti, d e asem enea, nu
se referă la Sfânta Tradiţie. Iisus Hristos osândeşte
1 /11 lin ile ş i rânduieli le Jari seilorfăţarnici, care strâmbaseră
1 1 5 n ă şi porunca a cincea, d espre cinstirea părinţilor
(ve zi Mt. 15, 1-9) şi altele, iar nu Tradiţi a creştină,
11wă ţătura evanghelică rămasă multă vreme nescrisă.
45
 PR. ILAR ION FELEA
ERFTICll $1RATACIRJLE LOR DOCTRINARE

Cu privire la aceas ta, El porunceşte să se înv e ţe, să

se r ăspândească ş i să se păzească până la sfârşitul ( 'eea ce s-a scris p ân ă aici, ş i ceea ce se va mai scrie
veacurilor: „ Ton te câte v-nm poruncit" .. . (Mt. 28, 19- de aici înainte, se înteme iază tot pe cuvintele Sfintei
20; Mc. 16, 15). Biserica nu a ţinut niciodată datinile '-icripturi ş i foarte rareori p e cuvinte din Sf. Trad iţie,
far iseilor, ci s-a lepă d a t d e ele pentru totd eau na. l'l'ea ce arată cât se poate d e lămurit că noi stăm şi cu
Cuvintele Apostolului Pavel (I Cor. 4, 6) se S/n nta Trad iţi e tot pe temeiul Sfintei Scripturi. N oi
u m1ă1T1 întru toa te sfa tul sfântului Apostol Pavel
referă la cele scrise d e Apostol Corintenilor, m â ndri
ş i l ăudăro ş i, ca să se ţină d e ceea ce e scris, a dic ă să
.1d resat Colosenilor, ş i r eco mand ă m aces t sfa t ş i
l're ticilor, care, atunci când a tacă Sfânta Tradiţie a
se lnude în Domnul (I Cor. 1, 31); iar v er se tul din
l ~ i s e ricii, nu fac altceva d ecâ t să urmeze o pred anie
Apocalipsă (23, 18) bl es teamă p e cel ce adaugă ceva
o menească, un obicei rău, moştenit d e la îna intaşii
l a c uvint e l e proorociei aces t e i cărţi, a dic ă la
lor, eretici ca ş i ei:
Apocalipsă, la care nim eni, nici Sfânta Tra diţie nu
„ Luaţi seama să 11 u vă fure cineva mintea cu filo sofia
are nimic de adăugat.
~; cu amăg irea deşartă, după prednn.in oamenilor, după
Prin urm are, nici una dintre tâlcuirile er eticilor
„fi/ 1iile lum ii, şi nu după Hris tos" (Col. 2, 8) .
nu s tă în picioare. Toate sunt greş ite.
Noi r ecu no aş t e m că sunt ş i tra diţii o men eş ti,
Evangheliile, despre Sfânta Tradiţie
dar Biblia totdeaun a a făcut deosebire între tradiţiile
o m eneş ti şi Tradiţia dumneze iască . Încă de câ nd
Ce spune Sfânta Scriptură despre Sfânta Tradiţie ?
s-a u scris cărţile Noului Testarn.ent, s-au ivit căr ţi
Am văzut dovezile pe care se întemeiază ere ticii
scrise de eretici, dup ă tradiţii sau predanii omeneşti,
(·,i nd înlătur ă Sfânta Tradiţie. Nici una nu are nici o
date ca ş i când ar fi de la Apostoli. Astfel au fost
pu tere de convin gere. Vom arăta acum ce spune Sfânta
Evangh elii, Apocalipse ş i Fap te care au fost răspân­
Scrip tură despre Sffinta Tradiţie. Da că spune, într-
dite ca ş i când ar fi fost scrise d e Apostolii Petru ş i
.idc v ăr, să o înlăturăm, trebuie s-o ascultăm; d acă
Pavel, aşa numitele cărţ i „apocrife", nead evăra te .
1 11 să spune să o ţin e m, cu vântul lui Dumnezeu trebuie
Biserica însă nu le-a a dmis. Ea a avut întotdeauna
rl's pectat ş i unnat.
grijă ca să nu se strecoare în Sfânta Tra diţie d atini,
cărţi sau rânduieli omeneşti. Pentru Apocalip să s-a
Este un adevăr sigur că Iisus Hristos nu a scris
ni mic . Evanghelia Lui a fost pr e dica tă (Mt. 4, 23;
dat lupta aproape şapte veacuri şi abia la anul 692
Mc . 1, 14; Le. 9, 6; In 2, 22; etc.) şi a rămas nescrisă.
(în sinodul trulan) s-a hotărâ t ca ea să facă parte
( 'l' i care au încercat să o pună în scris au fost mai
dintre cărţile canonice ale N oului Testament.
111lâi sfintii evangheliş ti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
A ces ta este unul dintre m a ril e m er ite a le
Mil tei ş i Ioan sunt din râ ndul Apostolilor; M arcu
Bisericii, că a cernu t cărţile adevărate· dintre cele eretice
n; te ucenicul sfânţului Apostol Pe tru, iar Luca es te
şi a ferit Sfânta Tradiţie de prednniile omeneş ti .
11cenicul sfântului Apostol Pavel. Primii doi, Matei
Pe lângă
acest fapt, Biserica nu admite nici o
•; 1 Ioan, au ascultat în văţă turile Domnului de pe
tradiţie care este co ntra ră Bibliei. Ce cuprinde şi ce
buzele Lui sfinte; cei doi din urmă, M arcu ş i Luca,
înva ţă Biblia, aceea cuprinde ş i l ămureş te ş i Tradiţia.
lt•- t1 u primit p r in au zire de la Apostolii Petru şi Pavel.
46
47
 PR. I LJ\RION FELEA
Întrebarea e: Scris-nu evangheliştii toate învăţătu rile
Domnului ? Răspuns ul e : Nu . N -au scris d ecâ t o p arte,
ş i încă o mică p ar te, din ceea ce a învăţat El vrem e
d e trei ani ş i jumă t a te. I a t ă câ teva probe: Dup ă
învier e, Iisu s Hris tos a p etrecu t cu Apos tolii „ ară­
tându-li-se timp d e p a tru zeci de zile ş i gră ind cele
d espre împ ără ţia lui Du mn ezeu " (Fapte 1, 3). Un d e
es te scr isă ş i cuprinsă î nvă ţă tura d espre împ ă r ă ţia
lu i Dumnezeu p e car e Iisu s a p redicat-o Ap os tolilor
d up ă înviere, vreme de 40 de zile? Nu ş tim . A r ămas
nescrisă, în grai y iu, în Sf Tradiţie .
Altă probă . In ziu a în vierii, Iisu s Hristos se ara tă
Ap ostolilor şi le vorbeş te despre toate cele scrise în
/1
lcgen lui Moise ş i în prooroci şi în psalmi pentru El" (Le.
24, 44). Und e sunt cuprinse aces te lărnuriri? N u ş tim..
Au rărn as n escrise, în grai viu, în Sfânta Tradifie.
Alta . Sfântul Luca n e spu ne că, dup ă ce a u scris
ş i alţii desp re înv ăţăturil e şi faptele Do nmului, v rea
să scrie ş i el toate, cu d e- amănuntul d e la încep u t"
11
(Le. 1, 1-3). D ar a scris Ev a n gh elis tul Lu ca într-
a d evăr d esp re „ toate" cu vintele şi faptele M ântuito-
rului? Nu. El a scris numai tot ce a a u zit şi a ş tiut el,
nu „ toate" învă ţă turile şi faptele Domnului.
P ro b el e s ig ur e ni l e dă Sfâ ntul Ap os to l ş i
Evan gh elist Ioa n, car e a sc ris Evan ghelia a p atra ş i
ultim a . În Evan gh elia sa, Sfânt ul Ioan scrie d espre o
mulţim.e d e fapte, in inuni ş i înv ă ţături, care n u sunt
cuprinse nici la M atei, nici la Marcu ş i nici la Luca.
Aceas ta es te o p ro bă . A d ou a, Sfântul Ioan, care e
ultimul evangh elist (mort pe la anul 100), când îş i
în ch eie Evanghelia nu uită să spună că nici el nu a
scris toa te cele ce a făcut ş i a învă ţa t Iisu s Hris tos:
,,În că şi alte multe semne nfăcu t Iis us înaintea ucenicilor
Săi, care nu sunt scrise în cartea aceas ta " (In 20, 30) .
„Sunt în că şi nite multe câte a făcu t Iisus, care de s-ar fi
scris câte una mi se pnre că nici în lumea aceasta n-ar
48
l'RIC° l lCll SI RĂTĂCIRI LE LOR DOCTRINARE
încdp ca cărti l c cc s-ar fi sc ris" (In 21, 25) . N ici în
Eva ngh elie, nici în Epis tolele sale, Sfâ ntu l Ioa n n-a
scris tot ce a ş tiut ş i a î n văţa t despre Iisus, precum
î ns u şi rnă rtu ri seş te: „Multe mn să vă scriu, dnr n-am
voit să Ic scriu pc !1ârtie ş i cu cerneală, ci nădăjduiesc să
viu la voi si să găicsc gu ră către gu ră, ca bucuria noastră
sn fie depl in ă" (TT Tn 12) . Acel eaş i cuvinte le repe tă ş i
în epis tol a ITI (v. 13-14) . Prin urmar e, Sfâ ntul Ioan,
cel din urm ă Evan gh elis t, car e cuno ş tea Eva ngh eliil e
scrise în ainte de el ş i cu prinsu I lor, mărt u riscş te şi repetă
că multe di ntre fap tele şi învnţăt urile lui Iisus Hristos au
rt1111ns nescrise. Und e s-au păs trat toate aces tea? N u
ş t im . A u ră m a s nescrise, în grai v iu, în Sfnn tn Tradi ţie.
Concl uzia car e se p oate trage d in cele scrise în
Sfin tele Evan gh elii es te d eci clar ă: nu s-a scr is tot ce
,, î nvă ţ a t Iisu s Hris tos, dar to t trebu ie p ăs tra t . Căci
1.is-a D o mnul: ,)viergâ nd în vă ţa ţi toa te nea rn urile,
bo tezâ. nd ~1-l e ... ş i ... î n vă ţându -l e să păze11scă toate
câtcv-nm poruncit" (Mt. 28, 19-20) . „Toate", nu nu ma i
une l e; toa te, fie sc rise, f ie nescrise ; toa te, ad i c ă
,1mând o u ă: ş i Sfân ta Scrip t u ră. si Sfânta Tradiţie.
Apostolul Pavel despre Sfânta Tradiţie
Cea ma i b oga t ă î n vă ţ ă tur ă des p re Sfâ n ta
T r a diţi e în Nou l Tes ta m e nt o ave n• cu p r insă în
Ep is tolele sfâ ntu lui Ap ostol Pavel.
A s tfel, el le scrie rom anilor: 11 cr e dinţa vine d in
auzire, iar au zirea prin cuvântul lui Dumn ezeu " (10,
l 7) . M ai d ep ar te: $i vă rog p e v oi, fra ţil or, să vă pifz iţi
de cei ce.fi1c dezb i nări şi sminteli împotriva învăţături i pc
cn re 11ţi în văţa t-o; feri ţi-vă de ei, că unii ca aceş tia nu
slujesc Domnului nos tru Iis us Hris tos, ci p â ntecelui
lor; ş i prin v orbe dulci ş i amăgi toare î'nşa /ă inimile celor
les ne c rezători" (Ro m. 16, 17-18).
49

PR. ILARION rELEA
Că tr e corinteni sfâ ntul Apostol Pave l scrie:
„ Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este
fiul meu iubit ş i credincios în Domnul. El vă va aduce
amin te căi le mele cele înt ru Hri stos, aşa precum învăţ
pretutinden i, în orice biserică" (I Cor. 4, 17). „ Vă laud
pc voi, frnţilor, că vă aduceţi aminte de toate ale mele şi
tineţi predaniile precum vi le-am dat" (I Cor. 11, 2).
Că tr e galateni scrie: „Chiar dacă noi în şine sau
un înger din cer v -ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe
care eu v-am ves tit-o, să fie an atema" (l, 8).
Că tr e filip eni: „Cele ce aţi învăţat şi aţi primit ş i
aţi auz it şi aţi văzut la mine, aces tea să le faceţi, ş i
Dumnezeul păcii va fi cu voi" (4, 9) .
Că tr e tesalonicen i: „Mai departe, fraţil or, vă
rugăm şi vă îndemnărn în Domnul Iisus, ca aşa cum
ati primit de la noi în ce chip trebuie să umblaţi ş i să
plăce ţi lui Dumnezeu, aşa să p risos iţi tot mai mult ...
Nevoiţi-vă a tr ăi în linişte, ca să vă faceţi d atoria şi
să lucraţi cu m âinile voastre, precum v-am poruncit"
(T Tes. 4, 1, 11). „Drep t aceea, fraţilor, s taţi necli ntiţi
si ţineţi predaniile, pe care l e-aţi învă ţat fie prin cuvânt,
fie prin e pis tol a n oas t ră" (II Tes . 2, 15). „ Vă
poruncim, fraţilor, în num.ele Domnului nostru Iisus
Hristos, să vă feriţi d e orice frate care umblă fără
de rânduială, ş i nu dupăpredania primită de la noi" (IT
Tes. 3, 6).
Că tr e Timotei: „O, Timotee, păzeste ceea ce ţi s-a
înc redinţat, d epărtându-te d e vorbirile cele deşarte
ş i de împotrivirile ştiinţei mincinoase, de care
legându-se unii, au rătăcit d e la credinţă" (I Tim. 6,
20-21). „ Ţine-te de dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe
care le-ai au z it de la mine, în credinţa şi dragostea cea
întru Hristos Iisus. Păzeşte odoru l cel bun ce fi s-a
încredinţat prin Duhul Sfânt, care locuie ş te în noi"
(II Tim. 1, 13-14) . „Şi cele ce ai auzi t de la mine în faţa
multor martori, aces tea le încredinţează la oam eni
50
ER ET ICII SI RATACIRILE LOR DOCTRINARE
credin cios i, care vor fi destoinici să înveţe ş i pe alţii "
(U Tif11. 2, 2).
Tn săş i v i a ţa sfâ ntului Apos tol Pavel es te un
îndrep tar minun a t, cuprinzând o sea mă d e înd e m-
n uri ş i porunci, p es te care nici un creşti n nu poate să
treacă. Ce sun t acele „învăţături primite" (nu citite),
ace le „ căi", ace le „ pre danii", ace l „ dr eptar al
învă ţă turilor" văzute, au zite, învăţate şi primite, acel
„odor bun" care tre buie predat neschimba t la oameni
des toinici să î n veţe ş i pe alţii, acea Eva n ghelie
p redicată de Apos tolul Pavel, p e care nici îngerii din
cer nu au dreptu·l să o schimbe ? Toa te acestea sunt
unul şi acelaş i lucru: sfân ta comoar ă a învă ţă turilor
ş i rânduielilor creşt in e mo ş tenită de la Mântuitorul
ş i de la Apos tolii Să i, a dică Sfânta Tradiţie.
Aproape în toate epistolele sale, Apostolul Pavel
nu uită să a tragă ate nti a cititorilor săi as upra da toriei
de a păs tr a n eschimbată cr ed inţ a dreaptă ş i toa t5
î nvăţătura creş tin ă, ş i în ace laş i timp d e-a o preda
iriai d eparte, cura tă şi n eschimb a tă, u rmaşilor.
D acă nici îngerilor din cer BU le es te îngăduit
să schimbe nimic din Evan ghelia vestită d e Apostolii
Domnului, î nseam n ă că de p ăs trarea ei c u ra tă e le-
ga tă o ma re ş i grea r ăsp undere în faţa lui Dumnezeu.
Noi suntem con ş ti en ţi de aceas tă răspund ere
ş i d e aceea, cu Biblia în mână, strigăm de aici, ca ş i
d in faţa sfântului A ltar, că tre toţi cititorii: ţin eţ i
preda niile sfinte, că n u numai oamenii, dar nici îngerii
d in cer nu a u drep tul să le schimbe.
„Ţineţi predaniile !..."
Tot ce înva ţ ă Sfânta Scriptură d espre Sfânta
Trad iţi e
se poate cupri nde în trei puncte, şi anum e:
1. Nu s-au scris în Noul Tes tament toate învăţăturile
Domnu lui ş i ale Apostolilor. Mântuitorul nu a scris
nimic, iar Apostolii care au scris, au scris foarte puţin
51
 PR. IL/\RION FELEA
din ceea ce au predicat. Prin urmare, o mare parte
din învătăturile Mântuitorului, lăsate în grija Aposto-
lilor, ca să le propovăduiască, au rămas nescrise, deci
sunt cuprinse în Sfânta Tradiţie.
2. Trebuie păs tratif şi Sfânta Tradiţie, ca şi Sfânta
Scriptu rif. Biblia nu este împotriva Tradiţiei, cum
spun ereticii, ci pentru Tradiţie . Biblia ne obligă să
tinem cu sfinţenie atât ceea ce s-a scris, cât şi ceea ce
nu s-a scris, adică toată învăţătura Domnului şi a
sfinţilor Săi Apostoli.
3. Sfânta Traditie ne este de cel mai mare ajutor în
tălmăcirea corectif a Sfintei Scripturi . Ea ne luminează
locurile „greu de înţeles" despre care ne aminteşte
sfântul Apostol Petru (II Pt. 3, 16). Sfânta Tradiţie
ne învaţă cum se organizează şi se conduce Sfânta
Biserică; curn se săvârşesc sfintele taine şi dumne-
ze ieş tile slujbe; cum să bote zăm copiii, cum să cunu-
năm tinerii, cum să ne cuminecă1n, cum să spovedim
păcătoşii care se pocăiesc, cum. să slujim sfânta
Liturghi_e, cum se sfinţesc preoţii, cum se îngroapă
mo r ţii. In toate aceste privinţe nu avem în Sfânta
Scriptură decât îndrumări şi îndemnuri generale, pe
care le putem împlini numai ţinând seam.a de ceea
ce ne învaţă Sfânta Tradiţie .
Faptele Apostolilor istorisesc despre un oare-
care famen, ministru de finanţe al reginei Candachia
a Etiopiei, pe care diaconul Filip îl întâlneşte citind
din profetul Isaia cuvintele: „Ca un miel spre
junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaj.ntea
celui ce o tunde, aşa nu-şi deschide gura Sa. Intru
smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui
cine-l va spune? Că s-a ridicat de pe pământ viaţa
Lui" (Is. 53,7; Fapte 8, 28-33). Deşi om învăţat,
marele vistiernic nu înţelegea ceea ce citea. Numai
după ce l-a lămurit diaconul Filip, a putut să înţeleagă
că în versetele citite este vorba despre jertfa
M â ntuitorului (Fapte 8, 34-35). Iată cum Sfânta
52
l'I~ f::T I C \l $1 RĂTĂCIRILE WR DOCrR.INARE
Sc riptură ne arată limpede că avem lipsă de njutorzre la
/tî/n zifcirea ei, ajutoare care încep cu Sfânta Tradiţie.
Cât de trebuitoare este Sfânta Tradiţie ca să
lei 1rnăcim corect Sfânta Scriptură ne arată mai lămurit
decât orice istoria ereticilor şi a eresurilor. Toţi ereticii
se tinde Sfânta Scriptură; cred în ea şi spun că toate
l·cle pe care le învaţă ei se înterneiază numai pe Sfânta
Scri ptură. Cu toate acestea, deşi toţi se ţin de Sfânta
Scriptură, nu toţi rzu a celeaş i învăţături. Toţi umblă cu
Biblia subsuoară, dar învăţăturile lor se deosebesc
unele de altele cum se deosebesc şi feţele lor. Toţi
rtftifcesc cu Biblia în mnnif şi în felul acesta Dumnezeu
des coperă că sunt rătăciţi şi că nu sunt de la Dumneze u
(Fa pte 5, 38-39). Dacă ar fi de la Dumnezeu, toţi ar
lrebui să fie una, precum vrea Domnul (In 17, 21) . Ei
1 1 1 s ă sunt dezbinafi ş i rătă.citi, pentru ctf au înlăturat
Sfiîn ta Tradi tic. Predania le-a stat în cale. De aceea
,lu înlăturat-o, aşa cum au înlăturat tot ce stă în calea
r tH ăcirilor şi a greşelilor lor: Biserica, Preoţia,
I .iturghia, canoanele etc. Iar ca să scape de cuvântul
„predanie" (greceşte: praradosis) din Sfânta Scriptură
ş i ca să înşele p e cei „lesne crezători'' (Rom . 16, 18)
<> i nepricepuţi, îl tradu c greşit prin cuvântul
„ î11viftif.tură" (vezi la I Cor. 11, 2; II Tes . 2, 15 şi 3, 6).
F.ic întoc1nai ca ş i cu celălalt cuvânt care nu le place,
„l:'retic", pe care iarăşi, precum am văzut, ca să nu-i
s upere, îl traduc greşit.
E o greşeală fundamentală, deoarece atât în
lim ba Noului Testament, cât şi în general în. limba
s rcn că, pentru „învăţătură" există cuvântul „didascalia"
(ţ; i pentru învăţător, „didascalos"). De aici avem şi azi
111 limba română cuvântul „dascăl", care are acelaşi
111 ţeles ca şi cuvântul „învăţătură" şi „învăţător", d ar
l 'tHe nu e totuna ci; „pamdosis", predania sau Tradiţia.
Ţinând seama d e toate greşelile pe care le-a u
J,i cu t şi le fac ereticii când spun că se ţin numai de
53
 PR. JLARlON FEL EA
Biblie şi înlătură Tradiţia, noi ne luăm după glasul Bibliei
ş i nl Sfinţ i lor Apostoli, cnre ne po ru nceş te să păs trăm
Tmdiţi a.
„ Ţi n eţi prednniile !„. " (I Cor. 11, 3; II Tes. 2, 15),
ţineţi tot ceea ce vi s-a în cred inţa t: Biblia, Biserica,
Liturghi a, Crezul, can oa nele, to t ceea ce se cuprinde
în cărţil e ş i rânduielile biseri ceş ti. Căc i toate laolaltă
for m ează nw ş t e nir ea p r i n< it ă de la A p os to lii
Domnului ş i d e la s finţii Păr inţi, toate laolaltă for-
mează Sfânta Tradiţie. Aces ta e îndemnul Aposto-
lilor ş i al Bisericii întregi.
„ Ţineţi predaniile !" î nsea nrnă: păs traţi tot ceen
ce crede, p ăs t rea z ă ş i în v a ţă sfânta Bi serică, t oa tă
com oar a d e lumină a creş tină tăţii, toa te cele au zite,
văzute, înv ă ţa te ş i p r imite (Filip . 4, 9) d e la Ap os tolii,
sfinţii ş i m artirii Bisericii.
Ţine ţi pred aniile, „ fără p a tă ş i fără vină" (1 Tim.
6, 14), căc i ve ţi ri;ispund e î n fa ţ a lui Dumnezeu
p entru p ăstrarea , împlinir ea ş i pred ar ea lor m ai
d eparte urmaş il or.
Aceasta e în vă ţă tura Sfintei Scripturi d espre
Sfâ nta Tradiţi e : s ă o păs trăm, nu să o înlăturăm, sau să
fo rmăm o tradiţie nouă, din p oezii, cere monii şi câ ntări
cu m andoline ş i ghitare, foar te ase mănăto are celor
lumeş ti, cum fac ereticii.
Biseri cile ca r e p ăs t rează ş i cins tesc Sfâ nta
Tradiţi e ca ş i Sfânta Scr iptu r ă (Biserica or tod oxă şi
cea rom a no- ca to lică ) au cea mai m a r e unita te de
cre dinţă, iar sec tele care se ţin numai d e Biblie, în
număr de p este cinci sute, nu au nici o unita te de
cre dinţă. Nu es te aces t fapt d ovada cea mai grăitoare
d espre însemnă ta tea Sfintei Tradiţii în viaţa ş i în
cre dinţa cr eş tinilor? !„.
CRUCEA
Crucea nu este idol
Atn cerce ta t şi a m l ă murit înv ă ţă tur a Sfintei
Sc ripturi d espre cuvâ ntul lui Dumneze u . Am v ăzut,
scr is negru p e alb, că d escoperirea ş i cu vâ ntu l lui
Du mnezeu se cu prind în Sfânta Scriptură ş i în Sfânta
T ra diţie . M ai mult, Sfânta Scriptur ă n e s trigă şi n e
11o ru n ceş te să ţine rn ş i să pă s tr ă rn nu num ai ceea ce
l'S te scris, a dică Biblia, d ar şi ceea ce s-a pred a t p r in
v iu grai d e la M â ntuitorul la Apos toli, ş i d e la
Apos toli la Părinţii Bisericii, adică predania.
„ Ţin e ţ i p re d a niil e 1•.. " (I Cor. 11, 2; II Tes. 2,
15). A cesta e glas ul Bibliei ş i al Bisericii.
Ereticii, d eş i se l a ud ă c ă se ţin d e Biblie, nu
,1 sc ult ă aces t glas. Ei, dimpotri v:ă, se răzvră t esc
1mpo triv a Bibliei ş i s trigă : Jos predaniile !... Nu v ă
111ai tineţi d e tra diţie !... In felul acesta, ei se ara tă în
v,'\zul tuturo r că sunt ră tăc iţi, d eci eretici.
A ltă în vă ţă tur ă c r eş tină ortodo xă a taca tă d e
l'retici es te cea d espre sfânta Cruce.
Ereticii, orbiti d e litera legii ca ş i fariseii, ara tă
un zel d eosebit în lupta p e care au d eclarat-o sfintei
Cruci. Îş i închip ui e că abia ei, de ieri d e al altăieri, au
descoperit în vă ţ ă tur a cea adevărată d espre Cru ce
~ i de aceea înd răz n esc să spună, fără să se ru şin eze,
C<i sfânta Cru ce este „idol", „semnul fiarei", „sp ân-
;: u ră toa r e" , „bun ă p en tru foc" şi altele.
Ca eresul lor ' să fi e întărit ş i crezut, al eargă - ca
de o bicei - la Biblie. În Sfâ nta Scriptură se spune:
„Să nu-ţi fac i ch ip cioplit ş i nici un fel d e ase mănare
cu cele ce s unt în cer, să nu te închini lor, nici să
55

PR. I L!\ RION FELF./\
slujeşti lor" (leş . 20, 4-5). Crucea e idol, spun ereticii,
ş i porunca ne opreşte să ne închinărn la idoli, deoa-
rece: „Slujirea idolilor este lucru deşe rt: un copac
tăiat din pădure, făptură de meşter, sculptat cu dalta,
înfrumuseţat cu aur şi cu argint, întărit cu cuie şi cu
loviti+ri de ciocan, ca să nu se clatine„.'' (Ier. 10, 3-4).
Int e meiaţi pe aceste cuvinte biblice, ereticii
predică mer eu că sfânt a Cruce es te idol şi deci
trebuie înlăturată din biserică, de pe cupole, de pe
cununile mirilor, d e pe m.esele judecătorilor, din căr ţi
şi din casele cr eş tinilor.
Ca să răspundem învăţăturilor amăgitoare ale
er eticilor, trebuie mai întâi să n e lămurim ce este un
idol, apoi să veden1 dacă s fânta Cruce îndeplineşte
condiţiil e unui idol sau nu. · t•s te simbolul suferinţei mântuitoare şi altarul de
Tdolul este un chip cioplit, d espre care păgânii
cred că es te Dumnezeu. In v ec him e - la un e le
popoare p ăgâ ne şi astăzi -, întâlnim o mulţime de
zei fărn ţi din le mn, piatră, fier, argint ş i aur, la care
se închinau ş i aduceau jertfe de anirnal e, păsări,
mân căruri ş i oamer;.i, socotind că aceste chipuri sunt
în s u ş i Dumnezeu. Tn întunecar ea minţii ş i în îm.pie-
trirea inimii lor, păgânii nu mai cunoşteau pe Dum-
nezeul cel adevărat şi se închinau la idoli. Făceau
idoli din soare, din lună şi. din s tele, apoi di.n animale,
păsări, arbori ş i oameni. De aceea au fost trimişi de
Dumnezeu profe ţii, să lumineze minţile ş i să mişte
inimile oa menilor; ca să se trezească ş i să nu se mai
închine la chipuri cioplite, a dică la nici un fel de plăs­
muiri ale celor care sunt în cer (soare, lun ă şi stele)
sau p e pământ (arbori, p5sări, anin1ale ş i oameni).
Ca re dintre cre ş tini a spus vreodată că sfânta
Cruce e Dumneze u? Cine a făcut din sfâ nta Cruce
idol? Cine a înlocuit închinarea la Dumnezeu cu
închinarea la Cruce ?„. Nimeni!
Proorocii n e opresc pe bună dreptate să ne
închinăm la copacii din p ădure şi la chipurile cioplite
I Rl.'l lt'll ~ l l<AlACIRl l .l i I OR 110Cl'RIN/\RI:
dl' oZJ me ni, c ă doar nu aces tea sunt Dumnezeu. Dar
vi 11u o presc ci ns tirea obiec telor sfinte din ternplul
I )o rnnului. Dim.potrivă , ace laş i prooroc, Moise, care
,1 op rit cel dintâi închinarea la idoli, a zidit cortul
sfc'\ nt, cu altarele, podoabele, veşmintele şi odoarele
I u i s finte (leş. 25-28), şi a hotărât pedepeasa cu
1noortea p entru cei ce le batjocoresc. Acelaşi prooroc
.1 făcu t din lemnele pădurii stâlpi pentru templu şi
ubiecte d e cinste„.
Noi creş tinii nu fac e m idol (dumnezeu) din
' ruce. Noi o cinstim pentru că a fost aleasă ş i
pu rtată d e Mântuitorul î n drumul spre Golgota
„ pe ntru noi oamenii şi pentru a noa s tr ă mântuire" „.
Noi creş tinii, ne închinăm în faţo Crucii, nu la
Cruce. Noi creştinii r esp ectă m Crucea pentru că ea
jL· 1· tfă al M â ntuitorului; p entru că Crucea a fost sfinţită
p rin sâ n ge le Domnului, care ne curăţă de toate
p,ica tele (I In 1, 8); pentru că sfânta Cruce e mijlocul
î mpăcării cu Dumn ezeu, semnul mântuirii, podoaba
13 isericii ş i steagul de luptă şi de biruinţă al creşti­
nilor; penh·u că Iisu s Hristos ne porunceşte să luăm
cruce a ş i să -L urn1 ă m p â n ă la moarte; pentru că
/\ pos tolul Pavel n e vorbeşte d es pre „duşmanii
Crucii"; pentru că Sfânta Scriptură nu spune ni.că.ieri
că s fânta C ruc e ar fi „idol", „s pânzurăto are" ,
„se mnul fiar ei", sa u alte cuvinte d e ocară d espre ea.
/\s tfel de cuvinte spun d espre sfânta Cruce numai
1· rc: ticii, adică acei oameni „care înva ţă totdeauna şi
nu pot ajunge nic iodată la cunoaşterea adevărului"
(H Tim. 3, 7).
Iisus Hristos despre Sfânta Cruce
În cartea Înţelepciunii lui Solomon citim urmă­
to a rele: „Binecuvântat es te lemnul cnre s lujeş te ln o
lre b uinţâ bi 11 e cu v iint11tă, iar idolul făcut de mâna
57
 PR. ILARION FELEA
omenească este blestemat, şi el şi acela care l-a făcut:
acesta pentru că l-a făcut, iar idoh,_il pentru că, stri-
căcio1' fiind, i s-a zis dunmezeu" (Inţ. Sol. 14, 7-8).
In aceste cuvinte aflăm. l ănrnrită învăţătura
despre sfân ta Cruce înainte de a se cunoaş te înţelesul
şi sfinţenia pe care i le-a dat Mântuitorul. Noi am mai
spus şi acum spunem din nou că sfânta Cruce nu este
idol, deoarece: 1. nimeni nu spune despre ea că e
Dumnezeu şi 2. nici nu o cinsteşte nimeni în locul lui
Dumnezeu.
Sunt lemne binecuvântate şi lemne blestemate,
lemne din care se fac stâlpi de biserică şi lemne din
care se fac stâlpi de cârciun1ă.
Sfânta Cruce este un lemn binecuvântat, lemnul
sfinţi t prin sângele Domnului, care ne curăţeşte de
11
orice păcat" (I In. 1, 8); lemn care întruchipează
simbolul suferinţei mântuitoare şi altarul de jertfă
al Mântuitorului.
Oricine vorbeşte despre Cruce, se gândeşte la
suferinţă, la durere, la răni ispăşitoare şi sfinţitoare.
Oricine priveşte la Cruce, primeşte o putere de întă­
rire în răbdarea suferinţelor şi o mângâiere deose-
bi tă în vărsarea lacrimilor; creştinul ş tie că sfânta
Cruce are două feţe : pe una e scris moarte, şi pe a
doua e scris viaţă, înviere, biruinţă, mântuire şi
bucurie. Nu au oamenii o mângâiere mai mare în
suferin tele, n ecazurile şi durerile lor, decât au în
Crucea şi în PatiIT1ile Domnului.
Prin Crucea şi Patirnile lui Iisus, durerile trupeşti
şi suferinţele sufleteşti ale oamenilor au primit cea
mai mare putere de mângâiere, de întărire, de
sfinţire şi mântuire.
Tată de ce sfânta Cruce este cinstită de că tre
toţi creştinii ca simbol sau semn al sufer inţe i mântui-
toare. Dar Crucea nu e numai atât.
Dintr-un semn de batjocură şi de tortură, Iisus
Hristos a făcut semn de cinste şi putere de mântuire.
58
ERET ICll $1 RĂTĂCI RIL ELORDOCf'RJNAR E
l·: l a spus, în repe tate rânduri: 0ricine voieşte să
11
v ină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucen
-~ "ş i să-Mi unT1eze Mie ... $i cel ce nu- şi va lua crucea ş i
n u vine după Mine, nu es te vrednic de Mine" (Mt. 10,
\8; 16, 24; Mc. 8, 34; Le. 9, 23).
Crucea e sem nul Fiului Omului" (Mt. 23, 30),
11
SL' rrmul adus d e El şi purtat de El. Iisus Hristos n-a
11 urtat Crucea numai în inim ă, numai ca simbol, CUlTl
1 11va ţă ereticii, potrivnici ei, ci a purtat crucea Sa"
11
(Mt. 10, 38; In 19, 17), crucea aceea mare de lemn,
n uce a păcate lor ornenirii, sub greutatea căreia a
1·,izut de atâtea ori pe drumul Golgotei. El nu a vor-
hi l niciodată despre purtarea Crucii în inimă . El ne-a
, 1 r ă tat cum să purtăm Crucea şi cum să -L urmăm.
„O îndurerată milă ne cuprind e faţă de acei
neş tini (eretici) care hulesc Crucea cea văzută - scrie
I 'rea Sfinţia Sa Părintele Andrei Magieru, episcopul
/\ rad ului -, dar se mândresc că poartă în ei Crucea
vca nevăz ută . Cine are înlăuntrul său Crucea, acela
nu poate decât să se bucure văzând-o cât mai des ş i
in afară, fiindcă omul nu este numai duh, ci şi trup,
IM trupul are nevoie să vadă şi să audă".
Mama care-şi iub eşte copilul, nu poate să nu-l
s i îrn.brăţiş eze şi să nu-l şi sărute. La fel es te ş i
ne ş tinul: dacă are în inimă iubire faţă de sfânta
Cruce, nu poate să nu o îmbrăţişeze şi să nu o sărute.
Iisus Hristos a asen1ănat Crucea cu şarpele d e
.tra mă din Vechiul Testame nt - p e care Moise l-a
l,'\cut din porunca lui Dumnezeu, ca oricine priveşte
l,1 el, să se vindece de muşcările înveninate ale
-,crpilor (Num . 21, 8-9): „$i precum Moise a înălţat
sMpele în pustie, aş.a trebuie să se înalţe Fiul Omului,
l'<l o ricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă
veş nică" (In 3, 14-15).
$arpele de aramă a fost semn de mântuire şi
Crucea e şi ea semn de mântuire, lemn binecuvântat
59
 l'R. I LAR IUN FE L EA
(nu blestemat, cum spun cu hulă ereticii), lemn sfinţit,
care arată pe adevăraţii ucenici ai Mântuitorului.
Cine nu poartă Crucea ş i nu urrnează p e Iisus
Hristos până la răstignire ş i până la moarte, nu este
ucenicul Lui. „Creştinul e un purtător de Cruce" (P.S.
Episcop Andrei), e omul care-L ascultă pe M ântui-
torul când îi cere să se lepede de sine, să-şi ia Crucea
şi să -I urmeze (Mt. 16, 24) .
Cine se leapădă de sfânta Cruce şi fftai ales cine
huleş t e ş i batjocore ş t e Crucea, nu este şi nu poate să
fi e creştin. Acela nu ascultă ş i nu primeşte învăţătura
Evangheliei Domnului d espre sfânta Cruce. Acela
urmează altă învăţătură; acela e un eretic, d e care
tr ebuie să ne ferim, „ş tiind că unul ca acela s-a
răzvrătit şi păcătuieş te, fiind singur de sine osândit"
(Tit 3, 10-11).
Apostolul Pavel despre „sminteala Crucii"
Eresul şi sminteala oamenilor privind sfânta
Cruce nu datează numai d e ieri d e alaltăieri, d e când
s-au ivit sectele printre noi. Despre „sminteala
Crucii" (G al. 5, 11) se vorbeşte încă de la începutul
cres tinismului . Din primele zile ale Bisericii întâlnim
oa t~l.eni vrăjmaşi ai Crucii care, nepricepând înţelesul,
învăţă tura şi pute,rea ei, s-au. smintit şi au văzut în
ea o curată „nebunie".
Tuturor acestora le r ăsp unde marele Apostol
Pavel. El lămur eş te, odată p entru totdeauna, ce es te
Crucea şi cât de rătăciţi sunt şi rărnân toţi cei ce găsesc
în Cruce pricină de s mintea lă .
Astfel, corintenilor le scri e: „ Cu v lintul Crucii
pentru cei ce pier este nebun.ic, iar pentru noi, cei ce 17.e
mlintuim, es te puterea lui Dwnnezeu" (I Cor. 1, 18).
A ş adar cei ce se osândesc şi pier prin păcatele lor
văd în Cruce o nebunie. Nu-i înţeleg ros tul. Nu ş tiu
60
ER ETI CII SI RATACIRILE LOR DOCl'RIN A RE
ce înţeles au cele două linii, cea verticală şi cea orizon-
tală, una care se coboară de sus şi a doua cu care se
întretaie şi se împreunează. Creştinii totdeau na au
văz ut în Cruce se mnul ş i lucrarea mântuitoare a lui
lisus Hristos Fiul lui Dumn ezeu, „Care pentru noi
oamenii ş i pentru a noastră m ântuire s-a p ogo râ t
d in cer şi s-a întrupat". După ce a vestit Evanghelia
mântuirii şi s-a răstignit p entru noi, a înviat, s-a suit
lu ceruri şi şade d e-a dreapta Tatălui, d e unde prin
harul Său lu crează ca să ne s finţea scă, să n e împace
ş i să ne un ească cu Dumnezeu . Linia verticală a Crucii
îns eamnă venirea ş i întruparea Domnului . Linia
o rizontală înseamnă împăcarea şi unirea no as tr ă cu
Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cum se unesc
cele două linii ale Crucii, aşa se unesc ş i creş tinii cu
Du mnezeu, prin Tisus Hristos.
Acest adevăr nu l-au putut înţelege păgânii ş i
d e aceea au numit Crucea „ nebuni e". A ces tora
Apos tolul Pavel le răspunde: Crucea este „ puterea
lu i Dumnezeu" .
De ce? Întâi, p entru că Iisus Hristos prin răstig-
11 i rea de pe Cruce n e-a nl.ijlocit ră sc ump ăra r ea
~1ăca telor şi pacea cu Dumnezeu. Păgâ nii erau „fără
1-Tristos" ş i „ fără Dmnnezeu ". Prin sângele lui Hristos
i 11 s ă s-a dărâ m a t peretele vrajbei care d esp ărţea pe
o m de Dumnezeu ş i s-a înte meiat pacea . Împăcarea
,lCle>asta s-a făcut „î ntr-un trup, prin Cru ce" (Efes. 2,
12-16). În Cruce se ara tă puterea lui Dumneze u prin
Iisus Hristos, care n e dăruie ş te prin sâ ngele Său
d u rnnezeiesc ul har, ca să ne mâ ntuim.
În al doilea rând, Crucea es te puterea lui
Dumneze u pentr'u că aşa o cunoaşte creş tinătatea
i n treagă. Acum n ou ăsprezece veacuri ş i mai bine,
Iisus Hristos urca Golgota cu Crucea pe umeij. Toată
Iu mea se iepă dase de El. De mai d ep arte, 11 urma
61

PR. ILARION FEL EA
î ndurera tă ş i înlăcri mată Mama Sa şi ucenicul Ioan.
Dup ă pogorârea Duhului Sfânt şi întemei e r e a
Bisericii, cre ş tinii sunt prigoniţi sângeros vreme de
aproape 300 ani. Care a fost rezultatul? Cu toate
cele zece prigoane sân geroase ale împăraţilor păgâni,
c r eş tinisrnul se r ăs p ândeşte în îrnpărătia întreagă,
pătrunde până şi în casele împăraţilor, aşa încât lupta
împotriva creştinilor nu avea cine să o mai poarte.
Cr eş tinismul a biruit lumea întreagă fără arme
sângeroase, fără annate şi fără lupte ucigăto are.
Armele lui au fost virtuţile şi harurile Evangheliei,
într-un singur cuvânt: Crucea.
Astăzi creştinii au cea mai mare împărăţie şi bi-
serici în toată lumea. Care-i tain a puterii lor? Crucea.
În felul acesta, orice om d e bună credinţă înţe­
lege d e ce Apostolul Pavel numeş te Crucea „ puterea
lu i Durnnezeu" şi că, a tunci când a numit-o aşa, a
spus cel mai mare adevăr despre ea.
Îndurerat că unii dintr e creştini, ereticii, nu
ci nstea u Crucea Domnului după cuviinţă, acelaşi
Apostol Pavel le scrie celor din Filipi: „Mulţi, despre
care v-am vorbit adesea, iar acum vă spun ş i plângând,
umblă cn v răjmasi ni Crucii lui Hristos. Sfârşitul acestora
este pierzarea" (Filip. 3, 18-19) . Pe toţi aceştia Apos-
tolul îi rnustră, mai ales că unii dintre ei se lăsau
tăiaţi împrejur „nu,ncai ca să n u fie prigoniţi pentru
Crucea lui Hristos" (Gal. 6, 12).
Odată cu mustrăril e p entru duşmanii Crucii,
Apostolul Pavel îşi mărturiseşte toată dragostea,
cre dinţa şi lauda faţă de Crucea lui Iisus: „Iar mie să
nu-mi fie a rn ă lăuda Jării numai în Crucea Domnului
nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită
penfru mine şi eu pentru lume" (Gal. 6, 14).
Pavel, Apostolul Neamurilor, se laudă în „Crucea
Donucului" şi o numeşte „puterea lui Dumnezeu",
iar voi, ereticilor, spuneţi că-i „idol", „nebunie",
62
ERETICII $1RĂTĂCJRI LE LOR DOCTRINAR E
„ s pânzurătoare" şi „semnul fiarei" ! Cine are
dreptate şi cine spune adevărul: Iisus Hristos ş i
Apostolul Pavet Biblia şi Biserica, sau ereticii?
Şi dacă sfânta Cruce este idol, d e ce admit
e reticii să fie întipărită pe Biblie şi ridicată pe casele
de adunare baptiste?
Crucea în viaţa creştinilor
Noi, creştinii dreptmăritori şi dr ep tcr e din c ioş i,
cinstim sfânta Cruce pentru că aşa n e învaţă Iisus
11 ristos şi Apostolul Pavel, Evanghelia şi Biserica.
: instim sfânta Cruce pentru că pe ea s-a răstignit
Do mnul Iisu s Hristos şi a sfinţit-o cu sân gele Său cel
sfâ nt şi scump. Cinstim şi ne facem sfâ nta Cruce
pe ntru că atât în Noul Testament (Mc. 10, 16; Le. 24,
50; Fapte 6, 6; 14, 23; I Tim. 2, 8; 4, 14), cât ş i în
Vechiul Testam ent, binecuvântarea, sfinţirea, iertarea şi
til'Z legn rea se fac prin semnul sfintei Cruci. Astfel,
pa triarhul Iacob bin ec uvinteaz ă pe fiii lui Iosif
p unâ ndu- ş i peste ,e i „bra ţel e în cruce" (Fac. 48, 13-
14) . Proorocul Moise prin mâinile sale întin se în
mgifciune preînchipuia Crucea (leş. 17, 11-12). Şarpele
de ara mă ridica t în pustie pe lemn, ca să dea viaţă ş i
ie rtare poporului răzvrătit şi mu şca t d e şarp e le
păc atelor, preînchipuia şi prevestea Crucea, după
l'Llln însuşi Mântuitorul spune: „Precum Moise a
1 11 ă lţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul
O mului", pe Cruce (In 3, 14-15).
Crucea e jertfelnicul, altarul pe care am câştigat
p ri n Iisus Hristos mântuirea, pacea cu Dumnezeu
„prin cruce" (Le. 24, 26; In 12, 32-33; 17, 1; Efes. 2, 16;
Col.1, 19-20; T Pb 2, 24). Crucea e „semnul Fiului
() 11nilu i " (Mt. 24, 30) şi „pecetea lui Dumnezeu" pe
fr un tea aleşilor Lui (Iez. 9, 4-6; Apoc. 7, 2-3; 9, 4).
'rucea este aşternutul picioarelor Domnului, precum
63
 PR . ILARION FELEA
este scris: „ Lăud a ţi p e Domnul Dumnezeul nostru
ş i vă în chinaţi la a ş ternutul picioarelor lui, că sfânt
es te" (Ps . 98, 5) . · si tr ădător ca Iuda, care s-a lepădat d e H ristos.
Iisu s Hristos, Sfinţii Apostoli ş i cei dintâi creş tini
au făcut din Cru ce semnu l m â ntuirii ş i arm a d e luptă
a Bisericii .
Iisus H ristos p rin Cru ce a d a t omenirii se mnul
iubirii d esăv ârşit e. B ra ţel e Lui întinse p e Cruce arată
cea mai m.are, m ai c ur a tă şi m ai sfâ ntă iubire. Bra ţele
Crucii sunt br a ţ e l e M ântuitorului întin se că tr e
om enirea p ăcă to asă, d ovad a că n e iubeşte p ână la
m oarte. „Mai mare d r agos te d ecât aceasta, ca cineva
să -ş i pună sufletul p entru prie tenii săi, nimeni nu
are" (In 15, 13). În răs tignirea Sa p e Cruce, M ântuito-
rul n e-a ară tat acea s tă d ragoste: cu ceritoare, ne măr­
gin i tă, ne sfâ r ş ită, dumn ezeia scă.
S finţii Ap os toli a u văz ut în Cru ce mijloc ul
împ ăcării cu Durn nezeu, altarul de jertfă al Mântuito-
rului, semnul fflântuirii din că tuş ele păc atului ş i din
ro bia morţii.
M artirii, sfinţii şi to ţi creş tinii, d e la început şi
p â n ă astăz i, au făc ut din Cruce podoaba Bisericii ş i
steagul lor d e lup tă ş i d e biruinţă. În vrem ea prigoa-
nelor sân geroase din p artea păgânilor ş i a iudeilor,
c r eş tinii se r ec un oş tea u prin semnul Cruc ii: î ş i
împreunau m âinile în forma Cru cii, făc eau se mnul
Crucii pe pămâ nt· sau îş i făceau sfâ nta Cru ce, cum
ne -o face m ş i n oi astăz i, în numele lui Dumnezeu:
Ta tăl, Fiul ş i Duhul Sfâ nt. Crucea o afl ăm în cata-
co mbe, în cele dintâi scr ieri car e n e-au r ăm as d e la
p rimii creştini, la terp.elia bisericilor şi la căpă tâiul
mo rţilor în cimitire. Imp ăratul Constantin cel M are
duce Crucea în sen atul d e la Roma ş i o pune p e toate
steagurile ş i coifurile sold aţilor să i. Cu aces t semn
înv inge pe Maxenţi u, d uşmanul său şi al creştinilor.
De a tunci oarnenii se ridică în faţa p raporilor (stea-
64
ERETICII $1RĂTĂCI RJLE LOR DOC TRJN ARE
g u rilor), în se rnn de cinstir e a sfint e i Cru ci, iar
despre cel care nu le respec tă se spune că e vân ză tor
A s t ăzi, Crucea împ o d o be ş t e toa te biser icile,
cas ele cr eş tinilo r ş i cununil e mirilo r; străjui eş t e
ho tar ele şi răspâ ntiil e drumurilor; înso ţeş t e p e cei
mo rţi ş i î nt ăreş t e p e cei v ii; s finţeş t e b iseric ile ş i
î m plin e şt e toat e ta inele ş i slujbele religioase ale
cre ş tinilor. Pr in C ru ce se fa ce binec uv â nt area,
.' rnc ea e î ntip ări tă p e cărţi, purtată în fruntea proce-
siu nilor sfinte ş i p e piept, ca cea nrni al easă decor a ţie.
Cân d se scoa l ă ş i câ nd se c ulcă, îna inte de a mânca
ş i dup ă ce a m âncat, când încep e sau isprăveş te un
lucru, câ nd pleacă la drum sau se întoarce acasă, la
orice ru găc iun e, bunul creş tin îş i face sfânta Cruce,
se î nchin ă cu cerni c în faţa lui Dumnezeu. Crucea e
resp ec ta tă ş i c ins tită d e cr eştinăta tea întreagă, car e
repr e zintă a treia p ar te d in om enire.
Ce po t r ăs pund e ere ticii la aces te dov ezi de
iu bire şi resp ec t fa ţă d e Crucea Domnului? Bâiguieli
ş i vorbe care se r isipesc ca p leava .
Unul dintre ei, în care încă nu s-a stin s cu totul
rl'spectul fa ţă de a d evăr, d eclară că el ar cin sti ş i ar
-; ă ru ta Crucea D o mn ului, dacă ar afla-o pe aceea d e
pe Golgo ta, p e care a purtat-o, a fost răstign it şi şi-a
vă rsa t sân gele Iisu s H ristos.
- Da r Evan gh elia o cins teş ti şi o săru ţi? îl întrea-
b<'l un câ ntăre ţ d e s tran ă.
- D esigur, r ăspund e ereticul.
- D ar Evan gh elie p e car e o cins teş ti e aceea p e
L·are a scris-o Iisu s Hristos, unul din Apostoli, sau
u nnaşii lor ?
- Nu! ...
- Atunci cum cins teş ti Evan gh elia, p e care nu o
ai nici d e la H r istos, nici d e la Apostolii S ă i, iar
Crucea nu vrei să o c ins teş ti ?
65
 PR. ILARION FELEA
La întrebarea aceasta ereticul nu a mai avut ce
răspunde.
Dacă un sa t întreg îţi spune că eş ti beat, du-te
şi te culcă. Aş a ne sfătuieşte înţelepciunea unui pro-
verb din popor. El vrea să ne înveţe că dacă toată
lum ea îţi spune că n-ai dreptate, să-ţi cauţi de trea bă
şi să încetezi disc uţia.
Din Răsărit şi p ână în Apus, de aproape două
tT1ii de ani, creştinii cinstesc şi sărută sfânta Cruce,
cu gândul la Mântuitorul care a sfinţit-o cu sângele
Său. Ei bine, dacă creş tină tatea întreagă, adevărata
urm.aşă a primilor creş tini, cinsteşte sfânta Cruce,
îşi face senu1ul ei şi o sărută cu evlavie, iar ţie, ereti-
cule, îţi spune că te afli în greşeală, du-te şi te c ulcă!
Poate că după ce te vei scula din somn, te vei trezi şi
din rătăcirea ta. Poate îţi vor cădea şi ţi e solzii ne-
ş tiintei d e p e ochi, întocrnai cum au căzut de pe ochii
prigonitorului Saul (Fapte 9, 18) . Poate îţi va da bunul
Durnnezeu şi ţie duh de întoarcere ca, din Saul, să
devii Pavel, care n-avea altă laudă d ecât în Crucea
Domnului (Gal. 6, 14), şi as tfel să intri şi tu în turma
ş i în staulul oilor lui Hristos (In 10, 1-16), care cinstesc
după cuviinţă s fânta Cruce şi-i cântă împreună cu
toţi creş tinii dreptcredincioşi sve tilna:
„ Crucea e pă z itoare a to a tă lumea, crucea,
podoaba Bisericii, crucea, întărirea credincioşilor,
crucea, îngerilor mărire şi dra\:ilor rană" 1 .
1
Tuturo r celor ce d o resc în vă ţături mai multe d espre sfânta C ruce,
le recomandăm cartea Cru ccn lui Hristos, scrisă d e Pr. J. Ungureanu,
fos t multă vreme predicator baptis t, d a r cu vrerea Domnului întors
la drea pta c r e dinţă . Car tea e tip ă rit ă la Di eceza na - Arad , în
l3iblioteca foii „Ca lt>a Mântuirii" Nr. 1-3.
DUMINICA
Legea sau harul?
Ereticii nu se rnultumesc să atace numai învăţă­
tura ortodoxă despre Sfânta Tradiţie şi despre Sfânta
Cru ce. Ei atacă şi alte învăţături pe care le ţine creştină­
ta tea întreagă, cum es te ş i cea despre ziua Domnului.
Din Răsărit ş i până în Apus, de la începutul
Bisericii ş i p â nă astăzi, toţi creştinii sărbătoresc
Duminica, ziua Domnului. Până şi calvinii, luteranii
ere tici, toate sec tele şi toa te statele creştine ţin ca zi
de odihnă ş i de sărbătoare Duminica . Numai o
s ingură sec tă , născută abia de un veac, la noi apărută
de câ teva zeci de a ni, a început să înveţe că nu
trebuie ţinu t ă Du 111 inic a, ci sâmbăta. De a ici şi
de numir ea e reticilor care ţin sâmbăta în locul
Duminicii de „sârnbătari". Ei spun că Dumnezeu a
râ nduit ca zi de sărbătoare ş i de odihnă sâmbăta.
Du minica a fost rânduită ca atare numai d e împăratul
Constantin cel Mare, pe la începutul veacului al IV-lea.
S â mbăta e „lege v eş nică", nu Duminica, şi d e aceea
trebuie să ne întoarcem la „sabat", aşa după cum
cere „legea" Vechiului Testament.
Ca să ne încredinţăm în care parte se apleacă
cu mpăna jud ecării drepte, şi d eci adevărul, trebuie
rnai întâi să n e lămurim ce valoare are legea veche
fc1 ţă de cea nouă, ce s-a păstrat din Vechiul Testa-
ment în Noul Testament ş i p este tot în Biserică.
Înc ă de p e vren1ea Apostolilor s_-a format în
sâ nul Bisericii o sectă, numită a „iudaizanţilor", care
- „în făţărnicia lor" (Gal. 2, 13) - cereau ca toţi p ăgânii
ca re doresc să se creştineze, mai întâi să primească
67
 PR. ILARION FEL EA
tă i e r ea îm p rejur, dup ă rânduiala Vechiului Tes ta-
m ent, apoi să se boteze. Chiar ş i Ap os tolul P etru se
apropiase câ t ăva v reme d e p artid a aceas ta, p â nă
câ nd a fos t aspr u mu s tr a t, „că er a v re dnic d e
înfru ntare" (Gal. 2, 10), d e că tre A p os tolul P av el.
F iind că se făc use m ultă gâ lc eav ă în p r ivinţa
aceas ta, „A p os toliţ, b ătrânii şi fra ţii" din Ierusalim
s-au adunat la anul 50 în sobor, ca s ă ho tărasc ă ce
anume trebuie să se m ai ţină din legea lui M oise. !n
aces t sob or a vorbit m ai întâi Apostolul Pe tr u. In
cu vântarea sa, Apostolul P etru între ab ă p e iudai-
zanţi : „De ce is pitiţi p e Dum n ezeu şi vr e ţi să pune ţi
p e grumazul u cenicilor un jug p e care nici părinţii
noşh·i, n ici n oi n-am putu t să-l purtă m? N oi cred em
că prin h arul Do mn ulu i n os tru Iisu s Hristos n e vom
rnântui ... " (Fapte 15, 10-11). Dup ă ce au m a i cuvântat
Varnava, Pavel şi Iacob, soborul a făcut o scrisoar e
cătr e c reş tinii d in A ntioh ia, Siria ş i Cilicia, în care se
cuprinde ho tărâr ea soborului. Iată ce scriu Apostolii:
„Deoa rece am au zit că unii dintre n oi, fără să aibă
de la noi poruncă, venin d la voi v-au tulburat cu
vorbele lor ş i v-au neliniş tit sufletele, zicând s ă va
tăia ţi împrejur ş i să păziţi legea, ... părutu- s-a Duhului
Sfânt ş i no u ă, să nu vi se pună nici o greuta te mai
mult d ecât cele ce sunt d e tr ebuinţă: s ă vă feriţi d e
cele jer tfite idolilo,r ş i d e sân ge ş i d e carnea d obitoa-
celor sugrumate şi de desfrânare, d e care păzindu-vă,
bine ve ţi face. F iţi sănătoşi ! " (Fapte 15, 24, 28-29).
Atunci era m om entul s ă se ho tăr ască v aloarea
legii ceremo n iale a Vechiu lui Tes tam ent, fa ţă d e
Evangh elie. Jar sinodul tocm ai hotărârea aceasta o
a duce, să nu se mai pună „jugul" cu gr eută ţile legii
p e umerii creş tinilor. Soborul pur ş i simplu desfiin-
ţează „legea", cu jertfele ş i cerem oniile ei. Căci nu
ne mân tu im prin lege, ci prin har. N u mai suntem sub
lege, ci sub h ar (Rorn. 6, 14) . Că „d acă m ântuirea
68
ERETICII ŞI RÂTĂCIRJLE LOR DOCTRINARE
es te prin lege, H ristos a murit în zad ar" (Gal. 3, 24-25);
„ Hristos e sfârş itul legii" (Ro nl. 10, 4) . Legea a ţinu t
11nnif la H ris tos (Le 16, 16), iar de la H ristos începe o
„lege nou ă", un Testa m ent nou, în car e nu s-au p ăs trat
d in legea lui M oise nici tăi erea împrejur, n ici jertfele
sâ ngeroase, nici sabatul. „ Şi zicând un „nou" aşeză­
mâ nt, D o mnul a în vechit p e cel dintâi. Iar ce se înve-
c/ 1 eş te ş i îmbătrnneşte, np roape este de pieire" (Ev r. 8, 13).
Dacă una sau a lta dintre aces te porunci al e
Vechiului Testa1Ttent ar fi rămas obligatorii p entru
c r eş tini, d esigur că soborul Apos tolilor din Ierusalim
,1 r fi cuprin s-o în ho tărârile lui. Od a tă ce nu amint eşte
de nici una, dar aminteş te, ca d e o r ă t ăc ir e, d e înv ă­
lătura celor ce m ai zic să p ăzim legea veche, înseamn ă
c ă soborul din Ieru salim a pus capă t legii lui M o ise,
deci ş i sabatului.
Sâmbăta este pentru iudei
Ereticii care d or esc să desfiinţeze Duminica ş i
în loc ul ei să p r ăz nui ască sâm. bă t a , î nv aţă că
Dumnezeu a rânduit s âmbă ta ca „zi d e odihnă" şi
„ lege veşnică", „ ho tărâ tă p entru t o ţi oam enii din
loa te timpurile ş i d e pretutind eni", iar cei care nu
fi n sab a tul, calcă legea lui Dumnezeu , săvârşesc păcat
ş i prin u rmar e se osândesc.
Ad evărul es te că sabatul a fos t rânduit p entru
poporul israelit ca sem n al legă m â ntu lui între lah ve
(Du mnezeu) ş i poporul ales, precu me scris: „Fiii lui
lsmel să păzească sâmbăta, ziu a d e o d ihnă, d in n eam în
neam , ca un l egă m â nt veş nic" ( l eş. 31, 16; vezi ş i
lcz. 20, 12) .
Fiii lui Israel sunt obliga ţi să ţină saba tul ca semn
,1 ! legăm ântului şi ca aducere-arnin te d e elibera rea
lor din ro bia Egiptului, p rec um iarăşi e scris: „Păzeş te
::.iun sâm betei, ca să o sfinţeş ti, p recum ţi- a p oruncit
69
 PR. ILARI ON FELEA
Domnul Dumnezeu l tău ... Adu-ţi aminte că ai fost
rob în ţara Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a
scos din ea cu mân ă tare şi cu braţ înalt; pentru aceasta
ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziun
sâmbetei" (Deut. 5, 12-15).
Pentru fiii lui Israel se anunţă pedeapsa cu
moartea, dacă nu vor păzi sabatul, precum aşa de
limpede se scrie la Cartea I eş irii (cap. 31, v. 12-15):
„ Domnul a vorbit cu Moise şi a zis: „ V orbe ş te fiilor
lui Israel şi spune-le: Luaţi aminte să pă zi ţi sâmbetele
Mele din neam în n eam , ca să ştiţi că Eu sunt Dornnul,
Care vă sfinţeşte. Aşadar păziţi ziua sâmbetei,
fiindcă este sfântă pentru voi; oricine va pângări-o
să fie pedepsit cu moartea" „ . Prin urmare, ziua
saba tului, sâmbăta, es te rânduită numai pentru fiii
lui Israel ş i pentru urmaşii lor, nu şi pentru celelalte
neamuri. Celelalte n ea.m uri nu au avut nici „lege",
nici legământ cu Dumnezeu. Numai Israel a fost
„popor ales", numai el a avut legăm.ânt cu Dumnezeu,
prin „lege". De aceea, când n eamurile din Canaan,
după întoarcerea dinrobia Babilonului, au cerut voie
să lucreze şi ele la zidirea din nou a templului din
Ierusalim, - „să zidim şi noi laolaltă cu voi, căci şi noi
ca ş i voi cinstim pe Dumnezeul vostru şi Lui i-am
ad us jertfe" -, a tunci Zorobabel şi Iosua şi ce ilalţi
capi de familie le-au respins, zicând: „Zidirea tem-
plului Dumnezeului nostru nu este un lucru pentru
toţi, ci numai noi singuri vom zidi templu pen tru Domnu I
Dumnezeul lui Israel" (Ezd . 4, 1-3). Acelaşi răspuns îl
dă neamurilor străine şi Neemia, când le spune:
„Dumnezeul cerurilor ne va da izbândă . Noi, robii
Săi, ne vom scula ş i vom zidi; voi n-aveţi nici parte,
nici drept, nici pomenire în Ierusalim" (Neem. 2, 19).
Porunca pentru ţin erea sâmbetei face parte din
„ lege", şi ea a av ut putere ş i durată câ t a ţinut
70
ERETICII SI RĂ TĂC IRll ~ ELOR DOGRIN /\R E
" legea" . Dumnezeu a făgăduit prin gura proorocului
il' re mia că va încheia „u n legămâ nt nou" cu Israel,
t·tire nu va m ai fi scris pe lespezi d e piatră, ci în inimă
(Ie r. 31, 31-33), ad i că legea cea nouă, a Nou lui Testa-
111e nt. Porunca saba tului a căz ut oda t ă cu legea
l' L' remon ială a Vechiului Testament.
Cuvintele „lege veşnică" şi „legăn1ânt veşnic"
nu trebuie să ne sperie. Ele nu înseamnă numaid ecât
u moştenire „ pe vecie", sau că dau ceva „ pentru tot-
deau na"; nu înseamnă că omul, darul, sau moştenirea
su nt fără de s fârşi t. Ele ţin un anumit timp, m ai mult
s,rn mai puţin înde lun ga t, cum a ţinut şi legea
Vechiului Testament, până când a început Noul Tes-
l.i ment. „Sâmbă tarii " ş tiu prea bine aceasta. Ei a u
nmoş tintă ş i despre alte rânduieli „ veş nice" din legea
Vechiului Testament ş i nu le ţin. D e pild ă: sărbă toa­
l'l'a Paştilor, cu junghierea mielului, ungerea stâlpilor
de la u ş il e caselor cu sângele mielului, mâncarea
111 idului ît1 picioare ş i c u toiagul în mână, deşi e
r,'\ nduită să fie „lege veşnică", ţinută din neam în
nea m (leş. 12, 1-12, 24), totuşi ei nu o mai sărbătore sc.
l'ravilă veşnică mai este m âncarea azimelor timp de
1 z ile (leş. 12, 16-17); „legământ veşnic" este tăierea
tmprejur (Fac. 17, 1-14); „lege veşnică" sunt preo ţia,
1nt fele sângeroase, darurile de mâncare ş i de mulţu-
111i re (Lev. 7, 35-38). Toate acestea sunt „legi veşnice"
.., j „ s âmbătari i " nu ţin nici una. De ce? Pentru că toate
.1 u fos t d a te nu mai p entru Israel şi, odată cu desfiin-
t.1rea legii, au căzu t şi ele.
D esfiinţar ea legii a fost decretată la sinodul de
l.1 Ierusalim (Fapte15, 22-29) ş i odată cu legea a căzut
„ j sabatul.
Atunci n e ma i putem întoarce d e la Duminică
1.i s â mbă tă 7
Desigur că nu !
71
 PR. I LARJON FEL.EA
Mântuitorul desfiinţează sâmbăta
Ereticii sârnbătari, ca să -şi întemeieze întoarce-
r ea lor de la Duminică la sâ m.bătă, caută sprijin în
cuvintele Mântuitorului prin care ne asigură că n-a
venit să strice legea şi proorocii: „Să nu socotiţi că
am venit să stric legea sau proorocii; n-am venit să
stric, ci să împlinesc. Căci adevăr grăiesc vouă: până
ce va trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă nu va
trece din lege, până ce nu se vor împlini toate" (Mt.
5, 17-18) . Altă dată, vorbind despre dărâmarea
Ierusalinmlui, Iisu s Hristos a zis: „Rugaţi-vă să nu
fie fuga voastră iarna sau sâmbăta" (Mt. 24, 20) . De
aici urmează, spun „sâmbătarii ", că Iisus Hris tos nu
a d es fiinţat sârn.b ă t a, ci, dimpotrivă, a arătat că nu
trebuie călcată, mai ales că El însuşi a respectat-o,
intrând ş i învăţâ nd - după obicei - sâm.băta în sina-
gogă (Le. 4, 16) .
Adevărul este urm ă torul: Iisus Hristos nu a venit
în lume să sh·ice p ar tea bună ş i folositoare din legea
Vechiului Testa m ent, ci să o împlinească, să o între-
gească, să o desăv ârşea scă . El nu a desfiinţat nici o
proorocie şi nici o poruncă morală din Vechiul Testa-
ment. La ce a fo st bun în Vechiul Testament a adus
Evanghelia Noului Testament. Dacă era de ajuns
legea „veche", nu m a i era de trebuinţă legea cea
o
„ nouă". Iisus Hris tos a adus lege nouă, care tocmai
p ent:iy că e „ nouă" se deos ebeşte de legea „ veche".
In legea cea nou ă, Iisus Hristos nu pomeneşte
nimic despre ţinerea sabatului. El pomeneşte despre
poruncile Decalogului şi le întregeşte, când zice: „Aţi
au zit că s-a zis celor de demult... Iar Eu vă spun ... "
(Mt. 5, 27-44) . De sabat însă, că ar trebui ţinut, nu
pomeneşte nimic. Noul Testament pomeneşte de
porunca întâi (Mc. 12, 29, 32), porunca a doua (Fapte
15, 29; I Cor. 10, 14; I In 5, 21), porunca a treia (Iac.
72
IORET1Cl 1$1 RĂTĂCJRJ LE LORDOO"RJNAR E
I), 12), porunca a cincea (Mt. 15, 4, 19), porunca a
..;,1p tea (Mt. 5, 27-32; 18, 19; Mc. 10, 19), porunca a
u ~i ta (Mt. 10, 18; M c. 10, 19), porunca a noua (Mt. 5,
n -37; 19, 18; M c. 10, 19; Rom. 13, 9) ş i d e porunca a
/.L'cea (Ron.1. 13, 9). Numai de porunca a patra nu
11o men eş te nici M â ntuitorul şi nici Apostolii. De ce?
1 : i 1ndcă pentru ei nu mai exista.
Iisus Hristos a călcat sâmbăta ş i a desfiinţat-o .
l ~ I mergea în templul din Ierusalim şi prin sinagogile
\',1lestinei ca să predice Evanghelia, legen ceo nouă,
11 u ca să împline ască cerinţele sabatului. El a un<blat
<'l mbăta prin semănături (Mc. 2, 23-28) şi sâmbăta a
f,icut o mulţ ime d e fapte minunate, fapt pentru care
iudeii căutnu să-l omonre. Sâmbăta a vindecat ornul cu
mâ na uscată (Mt. 12, 9-14; Mc. 3, 1-6; Le. 6, 6-11);
il' meia gârbovă (Le. 13, 101-6), bolnavul de idropică
(IL 14, 1-6), bărbatul cu duh necurat (Mc. 1, 21-27;
Ix . 4, 31-36), slăbănogul d e 38 ani (In 5, 1-18) şi orbul
de n aş te re (In 9) . Dintre aceste minuni, trei a făcut
111 sina gogă : vindecarea omului cu mâna uscată, a
k rneii gârbove ş i a omului cu duh necura t. Iisu s
I I ristos vind ecă în zi de sâ mbătă pe slăbănogul de
\,1 sc ăldătoarea Vitezda şi - la înverş un area iudeilor,
la re îl învinuiau că nu respectă sâmbăta - El răspun­
de prin aceste cu v inte, care închid gura sâ mb ătarilor:
,J ntifl Meu piinif ac um lu c rează, ş; i Euluaez" (In 5,
1-17) . lisus H ristos l ucrează sâmbăta !
Când iudeii aduc M â ntuitorului învinuirea că
dezl eagă „în ziu a sâmbetei" şi astfel calcă „legea",
\·: I le r ăspunde în faţă: „Sâmbăta a fost făcută p entru
um, iar nu omul p entru sâ mbătă, aşa că Fiul Omului
t's te Domn şi al sâ mbetei" (Mc. 2, 27-28). De ase m e-
11ca, când fariseii se miră că ucenicii s mulg spice
sZ1m băta, ca s ă se hră n ească, ş i d ec i „fac ceea ce nu
"l' cade a face sâ mbăta", Mântuitorul le răs pund e
1 nd reptăţind călcarea sâ mbetei: „Nu aţ i ci tit în lege
73

PR. I LA RJON FELEA
că preoţii, sii.rnbăta, în templu cal că sâ mbăta şi n evinovaţi
sunt? Ci grăiesc vouă: mai mare decât templul es te
aici ... Că Fiul Omului este Domn ş i al sâmbetei" (Mt. 12,
1-8) . Ceea ce înseamnă că Mântuitorul, cu Biserica,
a d i că cu legea Lui cea nouă, es te mai m are decât
sâmbăta (legea cea vech e).
Este deci limped e că Iisus Hristos, prin faptul
că a intrat sârnbă t a în sinagogă, a lu cra t, a făc ut
binefaceri ş i a umblat prin semănături, nu a r espectat
sabatul, ci l-a călcat şi l-a desfiinţat. Prin aceas ta El
nu a desfiinţa t „legea", ci a r ânduit odată cu legea
cea nouă, o sărbă toare nou ă, ziua Do mnului, ziua
cea nou ă de odihn ă, Duminica, fapt despre care n e
încredinţează, precu m vom vedea, Apostolii Săi.
Că Iisu s H r is tos vorbind despre ocuparea ş i
nimicirea Ierusalimului a spus asc ultă tor il or să se
roage ca să nu fie fu ga lor sâmbăta sau iarna, prin
aceasta iarăş i nu a î nţe l es să cons finţească sa batul.
Es te ş tiut că Mântuitorul a prevestit dărâmar~a
Ieru sa limului, ca r e s-a întâ mplat la anul 70. In
ato tş tiinţa Sa, El a îndemnat poporul ca în vre mea
primejdiei să fugă în rnunţi (Mt. 24, 16). Un refugiu
în timp d e iarnă, ş tie oricine, este o nenorocire. Tot
aşa era şi cu sâmbăta . Iudeii, care în fariseismul lor
ţineau la litera legii, înţelegeau odihna saba tului prin
n emişca re. Nu ad miteau decât un nun1ăr foarte rnic
de pa ş i în ziua sabatului. Ş i decât s ă facă un număr
ma i m are de p aş i, ş i astfel să calce legea, m ai bin e se
lăsau uci ş i . La anu l 70, când a fost d ărâma t Ierusali-
mul d e arm.a tele împăratului roman Titus, încâ t nu
a mai rămas din el pia tră p e piatr ă, întocmai p recum
profeţise Mântuitorul (Mt. 24, 2; Le. 19, 41-44; 21,
6), mii de iudei au fo st măcel ăriţi, au murit d e m olime
ş i d e foame, tocmai p entru că au preferat să se lase
în gh earele morţii, d ecâ t să calce sab1:1tul.
Iisu s Hris to s a prevă z ut ceea ce avea să se
în tâmple, dar prin aceasta El nu a cerut resp ec tarea
74
ERETICII Ş I RĂTĂCIRIL E LOR DOCTRINARE
<;,î rnbetei, ci a prevestit o nenorocire care avea să
v i n ă din înţelege rea greşită a sabatului.
Mântuitorul „s-a născ ut sub lege, ca p e cel d e
'i U b lege să-i răscumpere" (Gal. 4, 4-5) .
Apostolii serbează Duminica
Pe l â ngă versetele arătate, „sâmbătarii" m ai
i n ş iră ş i alte locuri din Noul Testament, din care s-ar
p utea vedea că Apostolii au serbat sâ mb ă ta, nu
Du nl.inica. Astfel, mai întâi iau drept mărturie pe
fe meile miron os iţe, d espre care se spune că, după
ce au văzut morm â ntul Domnului ş i au pregătit
mires m ele pentru a treia zi, ca să un gă trupul lui
Iisus, „în ziu a sâmbe tei s-au odihnit dup ă lege" (Le.
23, 56). Dar nimeni nu spune d espr e mironosiţe că
,rn serbat Duminica înainte de înviere. Ele împlinesc
„legea", p entru că Hristos încă nu înviase şi Duminica
î ncă nu er,a ziu a Domnului, sfinţită prin învierea Sa.
În Faptele Apostolilor se spune d espre Aposto-
l ul Pavel că a vorbit iudeilor din Tesalonic în trei
sâ mbete: „Trei sâmbe te le-a vorbit din Scripturi" (17,
2), iar în Corint le vorbea „în sinagogi, în fi ecare
sâ mbătă" (Fapte 18, 1-4). Din aceste dou ă întâ mplări,
„ sâ rnbătarii" se cred îndreptăţiţi să tragă concluzia
c ă Apostolii serbau sâmbăta, ca iudeii, iar în celelalte
1.ile, d eci ş i Duminica, lu crau . Adevărul es te că
Apos tolul Pavel mergea sâmb ăta în sinagogi ca să
predice iudeilor pe Iisus, să vorbească cu ei din
Scripturi, să le ara te că Iisus este Mesia-Hristos (In
18, 20; Fapte 13, 5; 17, 1-3; 18, 4). Dar Pavel nu vorbea
n umai sâ mb ăta î n si nagogi, ci ·„în fiecare zi
propovăduia", „ziu a şi noaptea", în case, în Areopag
(cea mai înaltă Academie a grecilor), în pie ţe ş i afară
d in ceta te, pe câmp (Fapte 16, 13; 17, 17; 20, 31). Şi
f iindcă e vorba de Apostolul Pavel, apoi nime ni nu
75
 PR . ILARION FEL EA
a arătat mai limpede şi mai hotărât decât el deose-
birea între Vechiul Testament şi cel Nou, dintre lege
şi har, dintre „faptele legii" şi mântuirea prin Hristos.
Doar Pavel a scris că noul a$ezământ „a învechit pe cel
dintfii, iar ce se înveche$te $i îmbătrâne0te, este aproape de
pieire" (Evr. 8, 13). Tot el a scris aceste cuvinte, care
trebuie strigate cu glas de trâmbiţă în urechile „sâm-
bătarilor", ca să le audă şi să le ţină minte: „Nimeni
să nu vă judece pe voi pentru mâncare, sau pentru
băutură, sau pentru vreo sărbătoare, sau lună nouă,
sau sâmbătif, care sunt umbra celor viitoare" (Col. 2, 16-17).
Numai „sâmbătarii" se mai poticnesc în mâncări
şi în sărbători. Numai ei au aflat cu cale să se întoarcă
de la Duminică la sabat. Numai ei se mai pricesc
despre legea cea veche; numai ei mai încearcă să
înlocuiască lumina cu „umbra" (Evr. 10, 1).
Măcar de ar face ei, cel puţin, tot ce spune legea;
dar nu fac. Sărbătorile Vechiului Testament, jertfele
şi tăierea împrejur - to~te poruncite de „lege" - nici
ei nu le mai respectă. In Levitic se spune să se ţină
sărbători nu numai sâmbăta, dar şi anul sabatic (tot
al şaptelea an) şi anul jubileu (al 50-lea), precum e
scris (Lev. 25). Moise repetă cuvintele Domnului:
„Să păziţi sabatele mele'' (Lev. 19, 30; 26, 2) . Şi ei nu
le păzesc. Se leagă numai de unele „litere", nu de
toate. De ce? ... Nici eu nu ştiu.
„Sfârşitul legii." - şi al sabatului - este Hristos
(Rom. 10, 4). Legea a ţinut până la Ioan (Le. 16, 16).
De la Hristos începe împărăţia harului şi adevărului
(In 1, 17), - şi Duminica.
Patru întâmplări mari - cele mai minunate din
istoria religiei creştine - au pricinuit „mutarea legii"
(Evr. 7, 12), schimbarea preoţiei şi a sâmbetei cu
Duminica, şi anume: învierea Domnului, pogorârea
Duhului Sfânt, întemeierea Bisericii şi serbarea sfintei
Euharistii. Toate patru s-au întâmplat în ziua cea
76
ERETICII Ş I RĂTĂCIRJ LE LOR o o c rRJ NARE
d intâi a săptămânii, adică DmTtinica, - în ziua luminii
de la facerea lumii (Fac. 1, 3-5). A
Iisus Hristos a înviat Duminica. ln privinţa
aceasta nu mai poate fi nici o îndoială. Vineri a fost
răstignit şi îngropat, sâmbăta a fost zi de odihnă,
sabat, iar Duminica a învjat (Mt. 28, 1-6; Mc. 16, 1-6;
Le. 24, 1-6; ln 20, 1-9). ln ziua învierii S-a arătat
femeilor mironosiţe şi Apostolilor, iar la opt zile
d upă înviere, deci tot Duminica, S-a arătat din nou
Apostolilor, ca să încredinţeze şi pe Toma de înviere
(In 20, 26-29) .
La cincizeci de zile după înviere, Duminica, s-a
întâmplat a doua mare minune din istoria creştinis­
mului: pogorârea Duhului Sfânt (Fapte 2, 1-4). Tot
în aceeaşi Duminică s-a întâmplat înten1eierea Bise-
ricii, a celei dintâi parohii creştine în Ierusali}Il, prin
botezul celor trei mii de creştini (Fapte 2; 5-41). ln „ziua
cea dintâi a săptămânii", adică Duminica, s-a început
„slujirea cea nouă", sfânta Liturghie, prin cântări,
prin citiri din Sfânta Scriptură, prin cuvântări şi prin
„frângerea pâinii" (Fapte 2, 42; 20, 7; I Cor. 16, 1-2).
Prin urmare, aceste patru înţâmplări mari şi mi-
nunate din istoria creştinismului: Invierea, Pogorârea
Duhului Sfânt, întemeierea Bisericii şi serbarea sfintei
Euharistii (Liturghia), sfinţes c $i numesc ziua cea dintâi
n săptămânii, Duminica, sau „Ziua Domnului", cum o
numeşte sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (Apoc.
1, 10). .
Apostolii ziua aceasta au sărbătorit-o, nu sâmbăta,
ş i de la Apostoli până astăzi creştinătatea întreagă
s ărbătoreşte numai ziua Domnului, Duminica. Până
atunci ziua aceasta nu avea nurne. Se numea „una a
sâipbetelor" sau „ziua cea dintâi a săptămânii". De
la Invierea DomJ;1ului a fost botezată ,;Duminică" ş}
de atunci aşa se numeşte până în ziua de astăzi.
Nu cumva prin aceasta au căzut şi ei sub
blestemele Levi ticului şi a.e Deuteronomului, pentru
77
 PR. JJ_ARJON FELEA
că nu au ţinut „legea" lui Moise ş1 au urmat pe
Hris tos? .. .
Duminica este a creştinilor
„Sâmbătarii", ca să-şi susţină greşeala în ceea
ce priveşte întoarcerea de la Duminică la sâmbătă,
se adresează nu num a i Bibliei, pe care o iau în deşert,
dar şi istoriei, pe care d e asemenea o sucesc şi o
răstălmăcesc, nu mai ca să le dea lor dreptate. Ei spun
că creş tinii nu sărbătoresc Duminica de la începutul
Bis ericii, ci numai din veacu l a l IV-lea, de la
Constantin cel Mare. Acest împărat, spun sâmbătarii,
la anu l 321 a poruncit ca toţi locuitorii oraşelor să
ţin ă, în onoarea soarelui, ziua cea dintâi a săptămânii,
adică „ziua soarelui" (latineşte: dies solis), cum se
numeşte şi astăzi Dumineca la germani (Sontag) ş i
la englezi (Sunday). La anul 364, sinodul Bisericii
din Laodiceea a introdus în creştinism sărbătoarea·
săptămânală a zilei soarelui, botezând-o cu numele
d e „Duminică", adică „ziua Domnului". Astfel s-a
înlocuit sâmbăta cu Duminica, zic sâmbătarii.
Să vedem şi aici care este adevărul adevărat.
La anul 321, împăra tul Constantin cel Mare a
d a t un decret-lege în care spune: „ Toţi judecătorii şi
locuitorii oraşelor, de asemenea lucrătorii de toate
breslele trebuie să se odihnească în prea onorata „zi
a soarelui" . Se spune în aceste cuvinte că toţi creştinii
trebuie să cinstească z iua soarelui sau zeul soarelui?
Dă aci Constantin ordin pentru prima oară ca să se
sărbătorească Duminica în locul sâmbe tei? Nu!
Nicidecum. Împăratul Constantin dă aci un decret-
lege pentru repaosul duminical, şi nimic mai mult.
El dă ordin curtenilor şi locuitorilor de la oraş să
respec te ziua odihnei, care la păgâni se numea „ziua
soarelui" (dies solis). Deci p e vremea lui Constantin
78
ERETICII $1RĂTĂCIRILE LOR DOCJ'RINARE
l·cl Mare, Dun1inica a fost recunoscută şi co nsfinţită
si de către stat ca zi de o dihn ă ş i de sărbă toare săptă­
mâ nală, ca şi d e că tre Biserică. Dar nu el introduce
s ii rbă toarea Duminicii la creştini, d eoarece ea exista
în Bi~erică d e la î nceput, precum. vom vedea îndată.
Inc ă înainte de Constantin cel M are, împăratul
Maximin dă un edict (ordin) în care spune că p er mite
creş tinilor „de a exercita Fber (religia) ş i de a celebra
(s ă rbători) Duminica". înainte de Maximin le era
oprit c r eş tinil or să ţină Durninica ş i ei o să rb ă toreau
nurnai p e ascuns. Abia acum , la 313, prim.esc pentru
pri rna oar ă libertatea cultului. Altfel e d e n eînţeles
ordinul lui M axirnin .
Sinodu l din Lao dic eea, ţinut la anul 364, în
canonul 20, spune: „Creş tinii nu trebuie să se iudai-
zeze ş i să serbeze sâmb ă ta, ci trebuie să lucreze în
<iceea z.i şi să serbeze Duminica". Este aci o poruncă
no uă? Nici vorbă, ci se repetă porunca de serbare a
Dmninicii ş i în acel aş i timp se opreşte iud aizar ea
creş tini s n:rnlui prin ţinerea sâmbetei. Iar d enumirea
de „Dum.inică" n -o întâlnirn acum p entru prima oară,
ci o întâlnirn încă din Apocalipsă, cap . 1, v. 10, und e
Sfâ ntul Ioan Evai:ghelistu l spune că era în duh „în
1,i de Dum.inică". In la tin eş te se spun e „dies Domini"
ş i î nsea mn ă „ziu a Domnului". Din cu vintele „dies
Domini", sau „Do minicus dies", sau „dominica dies" -
c to tuna -, s-a născu t cuvântul rom â nesc „Duminica",
care e totuna cu „ziu a Domnului", d ar cu totul altceva
decât „dies solis", care în searnnă „ziu a soarelui", pe
care o serbau p ăgâ nii. D acă creştinii vor fi nurnit
vreodată Duminica „ziua soarelui" , aceasta vor fi
făcut-o desigur cu gâ ndul la „Soarele Dr ep tăţii" , care
e Hristos Domr1ul, iar nu la soarele d e p e cer , din
care păg ânii făcuseră zeu ş i idol d e închinat.
Cre ş tinii, d e la cei dintâi ş i până la cei de as tăzi,
ca ş i Apo stolii, au sărb2. ,or i t to tdeauna ziua cea
79
 PR. I LAR ION FELEA
dintâi a săptăm ânii, Duminica. N-avem - şi sârnbă­
tarii nu a duc - nici o dovadă că creştinii au serbat
vreodată sâmbăta, dar avem în schimb d es tule
dovezi sigure că creş t~nii au sărbătorit numai Dumi-
nica. Iată câteva: în „Invăţătura celor 12 Apostoli",
- car te scrisă de către urmaş ii Apostolilor, p e la
sfârşitul celui dintâi veac creş tin, poate, chiar pe la
a nul 80 după Hristos -, citim porunca: „In Duminica
Domnul uz adunati-vă, frângeţi pâinea şi săvârşiţi Sfânta
Cuminecătură" (cap . 14).
„Aşezămintele Apostolice", altă carte rămasă
de Ia un scriitor n ecunoscut, din cele dintâi veacuri
creş tin e (sec. U-rII), ne îndea mnă să ne rugă m în
biserică, dimineaţa, „când se luminează de ziuă spre
cea dintâi a săptămânii, care este Duminica" (cartea
V, cap . 19). Iar în alt loc, în aceeaşi carte, e scris
limpede: „Să nu serbăm ziua învierii Domnului în
altă zi, ci numai Duminica" (cartea V, cap. 18) .
Sfântul Ignatie purtătorul de Dumneze u,
episcopul Antiohiei, martirizat la anul 107, în epistola
sa către Magnezieni, spune că cei ce au părăs it
rânduiala cea veche şi au venit la nădejdea cea nou ă
„nu mai fin sâmbăta ", ci îşi potrivesc viaţa după ziua
Domnului (cap. 9).
Sfântul Justin Martirul şi Filosoful, care a trăit
în prima jumătate a veacului al II-lea, de asemenea
ne încredinţează că ziua de sărbătoare săptă mânală
a creştinilor e Duminica, nu sâmbăta. „Duminica ne
adunăm cu toţii la un loc, scrie el, pentru că aceasta
es te z iu a în care Dumneze u, l a zidirea lumii, a
despărţit lumina d e întuneric şi în care Mântuitorul
nostru Iisus Hristos a înviat din morţi".
Nu n.1ai înşirăm alte dovezi. Din cele înşirate
până aci, din Sfâ nta Scriptură ş i din istoria Bisericii
p rimare, ne-am încredinţat fără nici o îndoial ă d e
origin ea apostolică a Duminicii. Nici nu s-ar p utea
80
ERETICI I $! RĂTĂCI RJLE LOR DOCTRJNARE
llltelege cum. ar fi putut creştinii, care au scăpat din
1 1ersecuţii plini de răni, să schimbe aşa uşor sâmbăta
rn Duminica, după cum îşi închipuie sâmbătarii .
Prin urmare, dac ă sâmbăta este pentru Vechiul
Tes tame nt, ş i aşa es te; dacă Mântuitorul calcă ş i
des fontează sâmbă tă, ceea ce nimeni nu poate n ega;
da că Apostolii sărbă tor esc în ziua cea dintâi a săptă­
rnânii, Duminica, ziua învierii Domnului, ziua pogo-
rârii Duhului Sfânt, ziu a întemeierii Bisericii ş i ziua
~ă p t ă m â n a l ă p e ntru s fâ nt a Liturghie ş i Sfânta
1m părtăşani e; ş i, în sfârş it, dacă creş tinii to td eaun a
,1u cunoscut ca z i de sărbă toare săptămânală numai
Du rninica, - es te cu to tul limpede că sâ mbă tarii nu
,iu dreptate.
Sâmb ă ta es te a iudeilor, Duminica es te a c r eş ti-
11i lor1. Acesta e adevă rul adev ărat. Cu Duminica nu
s-a schimbat „legea", ci s-a înnoit şi s-a desăvârşit.
C '-1 sâ 1nbă t a es te a iud eil or, ş i Durninica este a c reş tinilor se 111 ai
1
l'ua tc dov e di ş i pr in c u v intele pro fe ti ce din Psa lm u l 94, 10-11 ,
1:1lcuite d e Apos to lul Pav e l în Epi s to la către Evrei, cap . 3-4.
Du mneze u a a r ă tat lui Isra e l o iu bire mai mult d ecâ t p ă rintească:
l-.1 e liberat d in robi a fara o nil o r egipteni prin Moise prooroc ul. Dar
l'-ţr~1 e l s-a arătC1t n erec un oscă to r ş i răucred inc i os. De aceea a n1 ânia t
I''' Dumn ezeu , s i Dum neze u l-a ped eps it: 40 de a ni a ră tăci t prin
}Hlsti ul Âra biei, pân ă ce ge nera tia e li be r ată ş i n e mu l ţu mită a pic ri t,
1.irJ să se poat,1 bu c ur<1 de odihn a Ca naanulu i. „Acest popor are
111 i111 a răt,1c ită ş i n u a pri cep ut e<1i le Me le (zice Do mnul ). De aceea
/'v l-11 111 ;um/ î11 i11i111n M cn, sti 11u iuire î11 udihna M cn" (Ps. 94, 10-11 .
n. Numeri J4, 23, 30) .
Apos tol ul Pave l fo lo seş te aces t exemplu din Vec hiul Tes tam e nt,
,·a să înduplece pe iud e ii din timpul No ului Tes tament să c rea dă
111 l-iri stos. Ca ş i la e libera rea d in Eg ip t, iudeii nu a u î nţe l es e liberarea
lnr din rob ia p ăca tului prin Mes ia - Hri stos . N ici de as tă d a tă nu a u
111tc les iubirea lui Dumneze u ş i au r ăs ti gnit p e Mântu itorul. De
.iccea, Dumneze u a a les p e ntru noul Său popor, ca re L-a primit, o
.d tJ z i d e sărbă t oare, al t ă z i d e odih n ă, D umini ca. „Du111nczc u
/111/tirtistc din 1w1.1 uzi, . . u ni tă zi, ... udi/11111 de snrbiitunrc pentru pupuru l
/111 Du11111 czcu " (Ev r. 4, 7-9).
81
 PR. IL/\ RION FELEA
Cu Duminica s-a î mplinit profe ţia care răsun ă aşa
de plăcut în urechile noastre:
Aceasta (Duminica) este ziua pe care a făcut-o
11
Domnul, să n e bucur ăm ş i să ne veselim întru ea 11
(Ps. 118, 24). Apoi, dacă Mântuitorul a de sfiinţat
sârnbă ta, prin învierea Sa în zi ua cea dintâi a săptă­
mâ nii, care este Duminica, atunci „ tu cine e,;; ti, o,
omule, ca să te cer.ti cu Dumnezeu 7 (Rom . 9, 20). 11
Ziua de od ihm1 a Vechiu lui Tes tament a fos t ziua a şa ptea, sa batul,
sâ mbăta. Z iua de odihnâ a No ului Testament es te u altă zi h o tărâtă
de Du11111czcu; e z iu a bucu riil o r în v ierii Domnu lui ş i a po go rârii
Duhu lui Sfâ nt; e z iu a î nce putului Biseri c ii ş i a să rb ă rii C in e i
Don1nului, - ziu a cea diJ1tâi a să ptămânii , - Dun1inica.
As tfe l, o lege următoare înl oc ui eş te a ltă lege prerne rgătoa re; legea
No u lui Tes tament înl oc uieş te legea Vechiului Tes ta ment; Duminica
î nl o c ui eş te s ân1bă ta, - la c r eş tini .
BISERICA
Casa Domnului
Adresându-se omului eretic, Fericitul Augustin
o;nie: „Ce folos ai tu că mărturiseşti pe Dumnezeu,
r,1- L cinsteşti şi-L pr eamăreşti, că crezi în Fiul lui
Dumnezeu şi -L recunoşti ca şezând de-a dreapta
l,1tălui, în schimb hul eş ti Biserica Sa ?...
11
•
Nu ne îngăduie nici inima, nici Evanghelia
iub irii aproapelui, nici hârtia, ca să înşirăm vorbele
dl' ocară, folosit e d e eretici, împotriva Biseric ii .
'"i U'i pâniti de veninul urii, care le întunecă mintea, ei
11u se sfiesc să ia în d eşer t cuvintele Sfintei Sripturi,
1w care le sucesc şi răstălm.ăcesc (Fapte 20, 30), pentru
1\1, în felul acesta, învăţăturile lor greşite să aibă temei
'i i c rezământ.
Fără să ne speriem de încrâncerrările lor, le vom
1 kz vălui pas cu pas eresurile şi vom arăta, cu Biblia
1n mână, care es te învăţătura ortodoxă (dreaptă)
dl's pre Biserica lui Hristos.
Cuvântul biserică" (greceşte: ekklesia) are mai
/1
mu lte înţelesuri. Cel dintâi şi cel mai obi şnuit înţeles
1•ste acela de „casa Domnului", „casa Tatălui" sau
„casa lui Dumn ezeu", adică locul sfânt în care se
. 1 d ună creştinii dr eptcr e dincioşi la rugăciune .
De când ex istă religie, la toate popoarele alta-
rl' le ~u fost socotite locuri sfinte.
In Vechiul Testament cortul era sfânt şi templul
1• r,1 sfânt. Moise primeş te poruncă d e la' Dumnezeu
'i,1- 1 facă locaş sfânt: să-mi faci locaş; sfânt, ca să
11 •••
locu iesc în mijl oc ul fiilor lui Israel" (le ş. 25, 8).
11u mnezeu ascultă rugăciunea lui Solomon şi-i răs-
11 u nde: „Am ascultat rugăciunea şi cererea ta, pe care
83
 PR. ILA RION FELEA
ai înălţat-o către Mine, şi am sfinţit templul (biseri ca),
pe care l-ai zidit, ca să petreacă numele Meu acolo
în veci, şi vor fi ochii Mei şi inima Mea acolo în toa te
zilele" (III Reg. 9, 3). Regele şi proorocul David
aminteşte mereu de sfinţenia casei Domnului, când
se roagă: „Iar eu, după mare mila Ta, v oi intra în
casa Ta şi în frica Ta mă voi închina în sfânt locaşul
(bi serica) Tău" (Ps. 5, 7) . „Ascultă, Doamne, glasul
rugăciunii mele, când strig către Tine şi când ridic
mâinile mele către locaş ul (biserica) Tău cel sfânt" (Ps.
27, 2) . „ Să-ţi trimită - Domnul - ajutor din locaşul
(biserica) Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească"
(Ps. 19, 2) . „Legea Ta, Doamne, este nestr ămutată şi
casa Ţa sfântă pentru toate timpurile" (Ps. 92, 6) .
In Noul Testament este pentru totdeauna întă­
rită credinţa în sfinţenia loc aş ului bisericii. M ântui-
torul înd eamn ă pe ucenicii Săi ca, înainte de a-şi aduce
darurile la altar, s ă se împace unii cu alţii: „De-ţi vei
aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte
că fratele tău are ceva asupra ta, lasă acolo darul
tău, înaintea altarului, ş i mergi mai întâi de te împacă
cu fratele tău ş i atunci, venind, adu d arul tău " (Mt.
5, 23-24). De ce grija aceasta deosebită, d e a fi
împăcaţi toţi în faţa altarului? Pentru că altarul
Bisericii e sfânt. „ Biserica sfinţeşte aurul" şi „altarul
sfinţeş te darul " (Mt. 23, 16-18). Dacă biserica, şi altarul
ei, poate sfinţi da.r urile aduse de credincioşi, înseam-
n ă că e sfântă. Nimeni nu poate da ceea ce nu are.
Biserica ' sfinţeşte, pentr'u că e sfinţită d e Dumnezeu
şi pentru că e locaşul lui Dumnezeu. Biserica e tem-
plul, casa lui Dumnezeu (Mt. 12, 4; In 2, 16), casă de
rugăciune la toate neamurile (Mt. 21, 13;,Mc. 11, 17;
Le. 19, 46).
E adevărat că Dumnezeu nu poate fi cuprins
între zidurile bisericii; El „nu locuieşte în temple
făcute de mâini orn.eneşti, nici nu se slujeşte de mâini
omeneşti, ca şi cum ar avea trebuinţă de ceva" (Fapte
84
ERETICII $1RATACIRJLE LOR DOCTRJ NARE
17, 24-25; III Reg. 8, 27; Is. 66, 1-2). Ele pretutindeni
de faţă . Dar în biserică e cu Duhul Său cel sfânt, cu
ochiul şi cu inima Sa, aşa după cum a grăit înţeleptului
Solomon (III Reg. 9, 3). Dumnezeu e nemărginit, dar
poate avea sălaş nu numai într-o biseric ă sfinţită,
dar şi într-o biată inimă omenească. Dacă Duhul lui
Dunrnezeu nu ar sfinţi biserica şi nu ar fi de faţă în
bisericile Sale, ar fi de n eînţeles de ce Iisus Hristos a
scos pe vânzători cu biciul din templu (Mt. 21, 12-
B; Mc. 11, 15-16; Le . 19, 45-46; In 2, 14-16), d e ce la
12 ani, când era în templu, a răspuns marnei Sale că
El trebuia să fi e în cele ale Tatălui (Le. 2, 49) ş i de ce
a dat bisericii numirea d e „casa Tatălui"? !
Din toate cele spuse ş i dovedite aci, se vede
bine că biserica e casa Domnului, casa cea sfântă ş i
fă ră de prihană (Efes. 5, 27) .
Noi, creştinii, avem de la Hristos Dumnezeu,
prin Duhul Sfânt, şi biserici sfinte şi altare sfinte.
„Noi avem altar din care nu au .dreptul să mănânce
cei ce slujesc cortului", adică iudeţi (Evr. 13, 10); „ş i
cei ce slujesc la altar, d e la altar se împărtăşesc" (I
Cor. 9, 13).
Ereticii nu au nici altare, nici biserici sfinţite .
Le-au desfiinţat. Şi nu numai atât: ei batjocoresc
s finţenia casei Domnului. Dar în acest caz, ei sunt
mai răi decât păgânii, deoarece aceştia, d eş i încă
n-au ajuns la cunoştinţa adevărului Evangheliei,
lo tuşi au şi ei altare cărora le respectă sfinţeni a.
Împărăţia lui Dumnezeu
Biserica nu este numai casa lui Dumnezeu,
l oc aşulsfânt de închinare şi rugăciune . Biserica mai
este şi altceva.
Îngerul Gavriil, când a vestit Fecioarei Maria
naş terea Domnului, a spus că El va întemeia o împă-
85
 PR. ILARI ON FELEA
ră ţie, ş i „ împărăţia Lui nu va avea sfârşit" (Le. 1,
33). Care este împărăţia aceas ta ? Există îi;. lume tot
felul de împărăţii, dar nu vedem unde este împ ără ţia
lui Hristos. Şi to tu şi, ea exis tă. Este Biserica, forma
organizată a religiei c r eş tine. Constituţia ei este
Evanghelia. Legile ei sunt canoanele. Capul ei es te
Hristos. Păstorii şi slujitorii ei sunt Apostolii şi urmaşii
lor: episcopii, preoţii şi diaconii. Cultul ei îl formează
sfintele Taine. Poporul ei es te alcătuit din creştinii
de pretutindeni.
Biserica, adică împărăţia lui Dumnezeu, începe
î n inima omului creştin, în clipa când se botează.
Atunci primeşte el de S tăpân în viaţa şi inima sa pe
Tis us Hris to s . „Câ ţi în Hristos v-aţi botezat, în
Hristos v-aţi ş i îmbrăcat" (Gal. 3, 27). Din clipa aceea,
Dunmezeu ajunge Domn în inima noastr ă. D e-a
lung ul vieţii sale, creş tinul nu are lucru m a i mare de
făcut, decât să dezvăluie pe Iisus Hristos în inima sa
şi să crească în Domnul. Copiii car e nu cresc şi rămân
piperniciţi, sunt o n efericire pentru părinţii lor. La
fel sunt creştinii care nu cresc în Domnul şi nu arată
că în inima şi în viaţa lor Iisus Hristos e Domn ş i
S tă p â n . Cei c~re cresc în Domnul, arată că într-
a devăr El este Impăratul care tronează în !nima lor,
ş i astfel adev eresc cuv intele Evangheliei: „ Impără ţia
lui Dumnezeu es te înl ăuntrul vostru" (Le. 17, 21),
a dică în inima voastră, în care 's tă pâneş te Dumnezeu.
Creştini i care primesc ace l aş i crez şi care se
închin ă ac elui aş i Domn, nu trăiesc izolaţi unii d e alţii,
ci se asociază . Trăiesc în societate, se organizează,
îşi zidesc altare şi se adună la rugăc iuni comune în
Duminici şi sărbători. După cum zidurile bisericii
sunt forrn.a te din pietre şi cărămizi ş i toate unite
laolaltă formează trupul bisericii, tot aşa ş i sufle tele
creş tinil or, toa te la o l altă, formează împărăţia lui
Dumnezeu . „Au nu ş tiţi că voi su nteti biserica lui
86
ERETICII Sl RĂTĂCIRI LE LOR DOCfRJN/\RF.
/) 11 1J111czeu şi că Duhul lui Dumnezeu loc uieşte în voi?
I )e va strica cineva biserica lui Du nmezeu, îl va strica
11c ace la Dumneze u , căc i sfân t ă es te biserica lui
I)u mneze u, car e s unteţi voi" (TCor. 3, 16-17).
De pe p ă m.ânt, Biseric;:: - împ ăr ă ţi a lu i Du mn e-
1.c u - se co ntinu ă în cer. In virtutea iub irii, car e
nic ioda tă nu cad e (I Cor. 13, 8), noi, cei vii, împr eună
cu cei rnorţi for m ă m o singură familie, o singură
l l i s erică . Toţi avem. acelaş i Dumnezeu de P ărinte ş i
.icceaşi Marnă: Biserica, precmn e scris: „Iar Du rnnezeu
11 u es te al morţilor, ci al viilor, căci în El tofi sunt vii"
(Le . 20, 38). În El t o ţi sunt vii, d acă fac parte d in
tru pul lui Hris tos. Biserica e trupul lui Hristos (I
Co r. 12, 12-29; Efes. 1, 23; 4, 12; Col. 1, 24). Creş tinii
sun t me mbrele sau m ă dul a r el e ei.
Tată ce es te aşadar Biserica: îrnpifrăţia lui Hristos
/)11 11111czcu Îll inimi, pe pământ şi în cer. În inimi ş i pe
1,'i mân t'Biserica e luptătoare ş i pătimitoare, în cer e
1i11·u1toare.
În felu l aces ta înţel easă, Biserica cuprinde tre-
rn tul, prezentul ş i vii torul; viii ş i mor ţii; în treaga
ome nire creştină, pămân tul şi cerul. Tot în felul aces-
1,1 se înţe l ege d e ce Biserica nu poa te să piară. Oame-
11 ii po t distruge ceea ce es te sortit pieirii, ce e trecă­
tor . Biserica în să es te î mp ără tia lui Dumnezeu ş i d e
.iccea nici p uterile iadu lui nu o vor birui (Mt. 16, 18).
Temelia Bisericii
Sub ochii no ş tri se răspâ nd esc o mulţim e de
hi seric u te er e tice, care - p entru a înşel a p e cei lesne
cr eză tori - se num esc „evangh elice", „apostolice" ş i
" pe nticos ta le", fără să fi e nici evangheli ce, nici
.ipostolice, nici p enticos tale (de la Duhul Sfânt) .
C um pot să fie ele evangh elice, apos tolice, penti-
cos tale, a dică din vremea M ântuitorului şi a sfinţilor
/\ postoli, când ele au răsă rit abia în vremea noas tră?
87
 PR. ILARION FELEA
N ici părinţii, n ici s,h·ămoşii no ş tri creş tini nu au avut
c unoş tinţă de ele. In cele m a i multe din satele ş i ora-
şel e n oastre sunt cun oscuţi întemeietorii ş i „p red i-
catorii" lor, dintre care un ii sunt încă în via ţă.
Biserica lui Dumnezeu nu es te numa i d e as tăzi,
sa u d e ieri, de a laltăieri. Biserica lui Dumnezeu este
d e la Iisu s Hristos, întem e ia tă prin sângele Crucii
d e p e Golgota (Fapte 20, 28; Efes . 5, 25) . Biserica lui
Dum nezeu este aceea care, prin slujitorii ei, ţin e
l egă tur a h arului cu s finţii Apostoli.
Este prea bine ş tiut că cei doisprezece Apostoli
au p rimit sfinţirea, „h arul ş i apostolia" (Ro m . 1, 5)
la p ogorârea Duhului Sfânt.
U rmaş ii Ap os tolilor a u fo st chemaţi, al eş i ş i
s fin ţi ţi de ierarhii Biseri cii prin hirotonie, adică prin
punerea m âinilor (vezi: Fa pte 6, 6; I Tim . 4, 14; 5, 23;
II Ti m . 1, 6), unul dup ă al tul, până în ziua d e as tăzi .
Aceas ta e „legă tur a h arului", le gătura cu pr e oţia
apos toli că, pe care o p ăs treaz ă - în şir n eîntrerupt -
cu sfintenie episcopii Bisericii. A şa se sfinţesc - intră
în l e găt ura h arului - ş i as tăz i diaconii, pr e oţi i ş i
episcopii.
Au ereticii legătura aceas ta? Nu ! De unde să o
a ibă, dacă nu sunt din staulul oilor (In 10, 1-10), d acă
ei a u i eş it dintre noi (I In 2, 19), şi nu se mai află în
sâ n u l Bisericii ? Ei au întem eiat - d e capul lor -
b i s ericuţe noi, care n u m a i sunt d e la Hristos ş i d e la
Duhul Sfâ nt, ci d e la ei. Iisu s H r istos a întem eia t o
singură B iserică şi i-a pus, od ată pentru totdeauna,
o singură terne/ie.
Nu se m ai p oate pune altă temelie Bisericii, „ căci
nimeni nu poate pune altă temelie afară de cea pusă, care
este Iisus Hristos" (I Cor. 3, 11).
Dup ă cum es te o s in gură credinţă, cea „ d a tă
s fin ţilor (Apostoli) o d a tă pentru totdea una" (Iuda
1, 3), to t aşa es te o sin gură tem elie pu să Bisericii,
88
ERETICI I $! RATACIR! LE LOR DOCrRINARE
o dată pentru totdeauna, prin Prooroci, prin Apostoli
ş i prin Iisu s Hristos. A şa ne încredinţează Apostolul
Pavel, când scrie: „D e ac um nu m ai sunteţ i s tră ini ş i
venetici, ci s unte ţi ce tă ţeni împ reună cu s finţi i ş i
ca snici ai lui Dumn eze u , z idiţi fiind pe temelia
npos tojilor ş i a proorocilor, piatra cea din capul unghiului
fiind In s u ş i Ii sus Hristos, întru Care toa tă zid ir ea -
fiind bine întocmită - cr eş te, p entru a fi loca ş sfânt
în Domnul. În tru El sunteţi şi v oi împr eu nă zidiţi, ca
să fiţi locaş al lui Dumnezeu în Duh" (Efes. 2, 19-22).
A ceasta e Biserica lui Dumnezeu, - ce ta tea cea
i u bită d e Dumnezeu (Apoc. 20, 8), - unitatea h arului
în mulţi1nea credinc ioş il or .
Altă Biserică nimeni nu mai p oate întemeia, fără
nurn a i d acă pune a lt ă tem elie . Bi seric uţ e l e noi,
tocmai p entru că su nt noi, sunt zidite pe alte temelii.
Nu m ai stau p e tem elia cea veche, pu să d e Mân tui-
to rul cu Proorocii şi Apostolii Săi . Dar în aces t caz
ele nu se.m ai p ot numi nici ev angh elice, n ici apos to-
lice, nici p enticos tale, ci aşa cum· au fos t nu mi te ş i
cunoscute înto tdeaun a: eretice.
Membrii Bisericii
Ap ostolul Pavel numeş te Biserica „trup ul lui
Hristos" (Efes. 1, 22-23; Col. 1, 24). Orice tru p e făc ut
din m a i multe fftă dular e. A ş a e ş i Biserica: un trup
,1 lcătuit din m ai multe mă dul ar e; o în so tire care cu-
prinde p e toţi creş tinii boteza ţi, car e cred ş i mărturi­
sesc învăţă turile cele drepte şi sfinte ale Mâ ntuitorului
Iisus Hristos.
F aţă d e în vă ţ ă tur a a ceasta or tod oxă, ere ticii
s p un că m e mbrii' Bisericii sunt numai „s finţii" . $i ca
s ă se a r a te că ş i e i s unt „s finţi " , se d es p ar t d e
[3is eric ă ! Şi aci, ca şi în celelalte învăţă turi ale lor,
ereticii se l eagă de Noul Testament ş i înv a ţă cam
89
 PR. ILARION FELEA
aşa: în Biserica ortodoxă sunt mulţi beţivi, des-
frânaţi, mincinoşi, tâlhari, oameni care înjură de cele
sfinte şi nu merg la biserică, şi alţi păcătoşi, iar
Scriptura spune că Biserica trebuie să fie „sfântă şi
fără de prihană" (Efes. 5, 27). În alt loc se spune:
„Tot cel născut din Dumnezeu nu păcătuieşte" (I In
3, 9), iar în alt loc citim: 11 leşiţi din rnijlocul lor şi vă
osebiţi ... " (II Cor. 6, 17; II Tim. 3, 5); nu vă amestecaţi
cu lacomii, beţivii, desfrânaţii, răpitorii; scoateţi afară
pe cel rău dintre voi (l Cor. 5, 11, 13).
Cu as tfel de cuvinte, ş i altele asemenea aces-
tora, îşi scuză ereticii ieşirea lor din Biserică ş i în
ace laşi tirnp învinuiesc Biserica ortodoxă că nu jude-
că m~i aspru ş i nu dă afară din sânul ei pe păcătoşi.
Invăţătura şi purtarea ereticilor sunt greş ite din
mai multe pricini, şi anum.e:
1. Biserica nu este în temeia tă penh·u sfinţi - căci
ei nici nu au lipsă de Biserică-, ci pentru păcătoşi, că
nu sănătoşilor, ci bolnavilor le trebuie doctor (Mc.
2, 17). Biserica este casă de mântuire pentru păcătoşi,
nu pentru sfinţi (Le. 10, 34).
2. Mântuitorul nu ne-a învăţat să aruncăLT1 cu
pietre în cei ce greşesc, ci mai degrabă să-i sfă tuim
cu părintească iubire şi blândeţe. Fariseul, care s-a
mândrit că e mai bun decât cei lalţi oameni, s-a
osândit (Le. 18, 10-18). După Evanghelie, împărăţia
1ui Dumnezeu - Biserica - se aseamănă cu o ţarină" /1
în care creş te - până la judecată - grâu amestecat cu
neghină (Mt. 13, 23-30); cu un 11 năvod" în care se
adună tot soiul de peşti, mari ş i mici, folositori şi
netrebnici (Mt. 13, 47-50); cu o 11 nuntă" la care sunt
chemaţi tot felul de oaspeţi, buni şi răi (Mt. 22, 2-14).
Iisus Hristos nu numai că ne-a oprit să jud ecăm în
pripă - nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi" (Mt. 7, 1-2) -,
11
dar a stat la masă cu păcătoşii, deoarece nu a venit
să cheme drepţii (sfinţii), ci păcătoşii la poc ăintă (Mc.
90
ERETI CII $1RJ\TACIRI LE LOR DOCrRIN/\RE
2, 17). Mai mult: Iisus Hristos ş i Apostolii ştiau
despre Iuda că „era fur" (In 12, 6), dar nimeni nu l-a
da t afară din rândul Apostolilor. Prin faptele ş i
purtarea sa, el singur a ieşit dintre ei şi s-a osândit.
3. Apostolul Pavel aseamănă Biserica cu o „casă
mare", în care nu sunt numai vase de aur şi de
11
Mgint, ci şi de lernn şi de lut; ş i unele sunt de cinste,
iar altele de necinste" (II Tim. 2, 20). Acelaşi Apostol,
care ne îndeamnă să nu ne ames tecăm cu fap tele cele
de ruşine ale păgânilor şi să scoatern pe cei răi dintre
noi, n e încredinţează că, dacă e vorba să ne despăr­
ţim cu totul de oamenii cei răi, ar trebui să i eşi n1 din
lu mea aceasta (Cor. 5, 10). După Apostolul Pavel, în
trupul Bisericii sunt multe rnădulare, dar nu sunt
toate la fel: unele sunt „cuviincioase" şi de ci nste",
11
altele sun t „mai slabe", altele de necinste" şi „necu-
11
viincioase" (I Cor. 12, 22-24). Putem noi să fim de
a ltă părere? Desigur că nu. Biserica nu îndeam nă
pe nimeni să se îmbete cu beţivii, să fure cu hoţii, să
se desfrâneze cu nelegiuiţii sau să' înjure cu răzvră­
tiţii. De aceştia ne-îndeamnă - ca o Mamă bună - să
ne ferim şi să fugim, fără să ne despărfim de sân ul ei.
4. Apostolul Iacob recunoaşte sincer că 11 toţi
g reşim mult" (3, 2). Apos tolul Pavel mărturiseşte
despre sine că este cel dintâi" dintre păcătoşi (I
11
Tim. 1, 16). Apostolul Ioan spune deschis: 11 Dacă
zicern că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi
a devărul nu este în noi" (I 1, 8) . Iar d acă toţi greşim,
cu ce drept jud ecărn?
Din toate aces te cuvinte ale Noului Testament
se vede limp ede că membrii Bisericii sunt toţi
creş tinii boteza ţi, cu deosebirea că creştinii cei buni
s unt mădulare d e cinste ş i sănătoase, iar cei răi sunt
măd ul are bolnave, de nec inste. Biserica a fos t înte-
me i ată pentru păcătoşi, cu menirea să-i întoarcă din
întunericul patimilor la lumina mântuirii. Biserica
91
 PR. fLARION FELEA
este spital de mântuire, de care mai mult au nevoie
bolnavii, decât cei sănătoşi. Pentru aceea bolnavii
(păcătoşii) trebuie mai stăruitor chemaţi sub aripile
ei, nu goniţi; atraşi, nu îndepărtaţi; vindecaţi, nu
judecaţi. Că şi „Dumnezeu a întocmit astfel trupul,
d ând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte, ca să
nu fie dezbinare în trup" (I Cor. 12, 24-25) .
Sectarii eretici se socotesc sfinti, si de aceea nu
pot sta alături de păcătoşi. În felul a~esta, cu ei se
repetă aceeaşi amăgire ca şi cu Eva în rai, când i-a
zis şarpele: „Mâncaţi din pom şi veţi fi dumnezei".
Acelaşi ş arpe al minciunii spune ereticilor: „Ieşiţi din
Biserică ş i veţi fi sfinţi" .
Cumplită în şelăciune !. ..
Iubiţi cititori, nu ieşiţi din Biserică pentru ca să
vă feri ţi de p ăcă toşi, ci ascultaţi de Biserică şi - i
urmaţi îndemnurile, ca să deveniţi sfinţi, creştini
plăcuţi şi iubiţi de Dumnezeu.
Ierarhia Bisericii
Una dintre învăţăturile cele mai scumpe ale
ereticilor este aceea despre „ preoţia univ ersală" .
După eretici, toţi creştinii sunt preoţi şi toţi pot împlini
rosturile preoţiei. Căci, spun ei, aşa a scris Apostolul
Petru, în întâia sa epis tolă (2, 9): Voi sunteţi semin-
11
ţie aleasă, preoţie împără tească, neam sfânt, popor
agonisit '(de Dum.n eze u), ca să vestiţi în lume
bun ă tăţile Celui care v-a chemat din întuneriec la
lumina sa cea minunată" (vezi şi Apoc. 1, 6) .
Ca să prindern firul înţ e lesului adevărat al
acestor cuvinte, se cuvine să ştim că ele nu se află scrise
numai în Noul Tes tament. Le aflăm şi în Vechiul
Tes tament, în Cartea Ieşirii (19, 6), unde Moise
numeşte poporul ales, ,a lui Israel, împărăţie de preoţi
şi neam sfânt: " Voi Imi veţi fi Mie împărăţi e de
92
l~ R ETf C ll Ş I RĂTĂC IRIL E LOR DOCrRINARE
p reoţi, neam sfâ nt" (ve zi şi Deut. 7, 6). Întreg
poporul lui Israel era numit împărătie de preoţi şi
11ea n:1 sfftnt:, pentru că între toate popoarele nurnai
l'I se considera „neam ales", neam care slujeş te lui
Dumnezeu, ca pr eo ţii . Dar această nu înseamnă că
to ţi israeliţii erau un popor de „ preoţi" . Este prea
hine ştiut că slujba de preo ţi o îndeplineau numai
fiii lui Israel care erau din neamul lui Levi (leş. 28-
29), iar cei ce cutezau să batjocorească preoţia sau să
se considere pr eo ţi, fără să fie pregă tiţi şi sfinţiţi,
l' rau p e depsiţi cu moartea, cum au fost Care, Datan
~ i Abiran.1(Num16; 3, 10; 18, 7; Deut. 17, 12; II Paral.
26, 16-21) .
Apostolul Petru îi numeşte pe creştini „se minţie
. deasă, preoţie împ ără tească, neam sfânt" în acelaş i
1n ţeles în care M oise a numit poporul lui Israel „î m.-
p .'i răţie d e preoţi şi neam sfânt'', adică în înţelesul d e
oa m.eni credincioşi, aleşi, care slujesc lui Dumnezeu,
l'<1 p reoţi i .· Creştinii sunt poporul lui Dumnezeu,
11 r e oţie (slujire) sfântă, care însă· nu înlocuieşte
pre o ţia apostolică . ş i i erarhică (a celor trei trepte:
d iacon, preot şi episcop), despre care se vorbe ş te
,1Lât de lirnpede în atâtea locuri din Noul Tes tament.
Faţă în faţă cu învăţătura eretică despre „ preo-
lia universală" s tă neclinitită şi nebiruită învăţătura
l'v a nghelică d espre p ăs tori şi turmă, despre lucrători
~ i ogor, d espre cler şi popor. Atât Mântuitorul, cât
~ i Apostolii vorbesc lămurit despre păstori ş i turm ă
(11118, 1-16; Efes. 1, 11; I Petru 5, 1-5); desp re lucră tori
~ i ogor (I Cor. 3, 9; Mt. 20, 1-6; Le. 10, 7); despre
,1postoli şi ascultători (Le. 6, 11-16; 10, 16; In 15, 16;
l ~ v r. 13, 7, 17); despre părinţi şi copii (I Cor. 4, 15-
17; Gal. 4, 19; I In 2, 1, 18); despre preo ţi şi popor
(Fa pte 14, 23; I Tim. 4, 14-16; Iac. 5, 14) . Nu sunt
lo tuna păstorii cu turma, apostolii cu ascultătorii,
1
15 r inţii cu copiii, lucră torii cu ogorul. Doar aşa de
irn pede scrie Apostolul Pavel : „Pe unii i-a pus
93

PR. I LAR ION FEL EA
Dun1nezeu în Bis e rică: întâi apostoli, a l doilea
prooroci, al treilea învăţători, după aceea pe cei care
au darul de a face minuni, apoi darurile tămăduirilor,
ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. Au doară tofi
sun t apostoli ? Au doară to ţi prooroci 7 Au doară toti
fnvăţiftori 7 Au doară toţi fac minuni? Au doară toţi
au darurile tămăduirilor? Au doară toţi grăiesc în
limbi? Au doară toţi tălmăcesc?" (I Cor. 12, 28-30;
Efes. 4, 11). La toate aceste întrebări, răspunsul este
nu ! Nu toţi sunt apostoli, nu toţi sunt cârmuitori,
nu toţi sunt pr eo ţi, ci numai aceia care au primit
11harul şi apostolia" (Rom. 1, 5). Că nimeni nu-şi ia
11
singur cinstea pentru sine, ci dacă este chemat de
Dumnezeu, ca şi Aaron" (Evr. 5, 4).
Creştinismul es te religia ordinei ş i a ierarhiei.
Dumnezeu este al ordinii (I Cor. 14, 33) . Nici Biserica
şi nici o societate nu poate înainta fără conducători.
Unde nu este conducere, es te dezordine. Biserica
este aşezământ dumn ezeiesc, deci al ordinii, pus în
slujba luminării, sfinţirii ş i mântuirii oamenilor. De
la început ea a fost condusă de către Apostoli şi mai
dep arte d e către urmaşii lor până în ziu a de astăzi,
care sunt: episcopii (Fapte 20, 28; I Tim. 3, 1-7; 4, 14;
Tit 1, 5-7); preoţii (Fapte 14, 23; 20, 17; I Tim. 4, 14; 5,
22; Iac. 5, 14); diaconii (Fapte 6, 1-6; 8, 5; I Tim. 3, 8-
12). Aceste trei trepte formează ierarhia Bisericii.
După alegere, Apostolii au primit d e la
Mâ ntuitorul putere (Le. 9, 1-2), - puterea de a lega şi
d ezlega (Mt. 18, 18), d e a ierta ş i a ţine păca tele (In
20, 21-23), de a propov ă dui Evanghelia (Mc. 16, 16;
TT Tim. 4, 2), de a conduce Biserica (In 21, 15-19), de
a păs tra Tradiţia sau Predania (I Tim. 6, 20; II Cor.
11, 29), de a sluji Domnului (Fapte 13, 2; Rom. 15,
16), de a săvârşi sfintel e Taine (Mt. 28, 19-20; I Cor.
4, 1-2), de a povăţui poporul credincioşilor pe calea
mântuirii (Fapte 16, 17), de a oficia slujba împ ăcării
oamenilor cu Dumnezeu (II Cor. 5, 18-20).
94
ER"TICll $1RAT ĂCI RJL E WR DOC TRI NA RE
Prin urm are, Apostolii ş i unnaş ii lor au o misiu-
ne s pecial ă, pe care o primesc d e la Hristos: misiunea
de a-i continua lucrarea mântuitoare; misiunea de a
111v ă ţa, sfi nţi ş i cârm ui sufle tele; misiunea d e a sluji
~ i păs tori Biserica.
Pe răspu nd erea sufletului lor (Evr. 13, 7, 17), ei
.w chemarea sfântă de a conduce, iar poporul credin-
v io ş ilor are datoria sfâ ntă de a-i asculta.
110ricine ascultă d e voi, de Mine ascultă - zice
I )omnul - şi oricine se l eap ă dă de voi d e Mine se
kapă d ă. Iar cel ce se l eapă dă de Mine, se leapădă
de Cel ce M-a trimis pe Mine" (Le. 10, 16).
Dezbinarea Bisericii
Iisus Hristos a întemeia t o unică Bise rică. Învă ţă­
tura, dorinţa şi rugăciunea Lui este ca să fie o singură
13 i s erică, „ toti sif fi e una" (In 17, 21-32). Unitatea
c\L'eas ta es te de mare tre buinţă, întâi d e toate p entru
l'<.'i unde este unire, acolo este şi putere; în al doilea
1\î nd, p e ntru că n ecre dincio ş ii acolo atacă mai cu
i1. bândă, unde es te dezbinare, căci acolo e s lăbire, şi
111 al treilea rând şi mai presus de toate pentru că
!:vanghelia Do mnului mustră d ezbinarea ş i predică
uni tatea.
Cu câtă dragos te şi duioşie se roagă Mântuito-
ru l ca toţi u cenicii Lui să fie una: Precum tu, Părinte,
11
l'!;i ti în Mine ş i Eu sunt în Tine, aşa şi ei una să fie în
Noi, cn sif creadif lumea că Tu M-ai trimis „. Eu în ei şi
Tu în Mine, ca sif fie cu desăvârşire una şi ca sif cunoască
/11111ea cif Tu M-ai trirnis ş i i-ai iubit p e ei, precun1 M-ai
iu bit p e Mine" (In 17, 21, 23) . Ca şi Iisu s Hristos,
f\ pos tolii condu c m ai multe comunităţi (parohii) creş­
ti ne, dar o s in gur ă Biserică, întemeiată pe unitatea
crezului ş i a trupului lui Iisus Hristos: Un trup şi un
11
Duh, „. un Domn, o cre dinţă, un botez, un Dumnezeu
si Tatăl tuturor" (Efes. 4, 4-6). Cu câtă părintească
95

PR . ILARION FELEA
iubire îndeamnă Apostolul Pavel pe corintenii
dez binaţi să trăia scă în pacea unirii: „ Vă rog p e voi,
fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos,
ca toţi să grăiţi la fel şi să nu fie între voi dezbinări, ci sti
fiţi uniţi în gânduri şi în cugete" (I Cor. î, 10).
Când se iveau eresuri şi dezbinări, Apostolii şi
urmaşii lor se adunau în sobor, lămureau înv ă ţătura
cea dreaptă şi o înlăturau pe cea greşită.
Timp de zece veacuri, Biserica a fost una. Vreme
d e o mie de ani, toate încercările ereticilor şi ale
prigonitorilor Bisericii s-au sfărmat de unitatea tru-
pului Ei.
Abia în mileniul al doilea s-au făcut răni şi
s p ă rturi în trupul Bisericii. La anul 1054, s-a produs
prima de z binar e, despărţirea dintre Bi se rica
Răs ăritului (ortodoxă - dreptcredincioasă) şi cea a
Apusului (catolică - papală). La 1517, se produce a
doua mare dezbinare în Biserică, prin d espărţirea
lui Martin Luther, a protestanţilor, reformaţilor şi
calvinilor, de Biserica romano-catolică, iar ceva n1ai
târziu, între anii 1550 şi 1600 se întâmplă a treia nlare
dezbinare, cea anglicană, prin despărţirea englezilor
d e catolicism şi apropierea lor de protestantism.
De aici încolo, spărturile şi rănile în trupul
Bisericii lui Iisus Hristos se ţin lanţ, până în ziua de
astăzi . Numeroşi eretici, încercând să refacă Biserica
de la început, au produs tot mai multe dezbinări şi
tot mai multe „bisericuţe". Se pun temelii noi, se
propagă 'Învăţături noi şi astfel tot mai mult se sfărâmă
unitatea Bisericii, unitate pentru care Mântuitorul s-a
rugat cu lacrimi şi cu sudori de sânge.
Dezbinarea Bisericii este un păcat rnare, greu,
chiar neiertat, deoarece e păcat împotriva adevă­
rului, p ăcat împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă
niciodată (Mt. 12, 32; Mc. 3, 28-29).
Ereticii, întemeind biserici noi, pun temelii noi,
şi astfel se împotrivesc învăţăturii, voinţei şi rugă-
96
ERETICII $1RĂTĂCI RILE LOR DOCTRINARE
l' Î unii Domnului, „ca toţi să fim una". Ei nu vor să
111 ţe leagă că temeliile Bisericii sunt pu se de la încep utul
1·i, si nimeni nu mai ponte pune altă temelie (I Cor. 3, 11;
H es. 2, 19-20). Ei nu acceptă că credinţa creştină es te
d ;1tă sfinţilor Apostoli odată pentru totdeauna (Iuda
v. 3). Ei pun alte temelii şi propagă alte crezuri:
ll' melii sectare şi crezuri eretice, vădindu - se -în văzul
lu turor - că nu sunt de la Hristos. Căci: „ Oare s-a
î111pdrtit Hri stos?" (I Cor. 1, 13). Să nu fie! Istoria
•resurilor ne arată cum şi prin cine s-au desprins
nc ticii din sânul Bisericii. In foarte multe locuri,
~ f J nta Scriptură n e atrage atenţia să ne ferim de
proorocii şi învăţătorii mincinoşi, de eretici, p entru
r ,1 în ei lucrează „duhul rătăcirii " (I In 4, 1, 5). Biblia
s11une d espre ei lă murit că: „dintre noi nu ieşi t, dar nu
rm u dintre noi, căci d e-ar fi fost dintre noi, ar fi ră rnas
1· u noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi dintre noi, d e
,\Ceea au ieş it " (I In 2, 19).
Este prea bine ştiut că nu noi am ieşit dintre
l' re tici, ci ei dintre noi. Noi nu ne-am dezbina t d e
11 imeni. Alţii s-au d esp ăr ţit de noi . .Iar dacă. au i eşi t
t•i dintre noi, îns ea mnă că au părăsit Biserica, iar
dac ă au părăs it Biserica s-au desprins de trupul h: i
11ristos, care e unul; s-au lepădat de credinţa mân-
lu itoare, care e una; s-au lepădat de ea, de Taine şi
de slujitorii Tainelor (I Cor. 4, 1), s-au lepădat d e
bo tezul copiilor, d e Duminică, unii chiar şi de Biblie.
~,1 tana îi încearcă şi greu îi amăgeşte, chen1ându-i să
întemeieze altă bis erică prin despărţire d e adevărata
l l i s e rică ...
În privinţa aceasta, - trebuie s-o spunem, desigur
ru tTtare durere, - regiunea Aradului şi a Bihorului
t's te cea mai dezbinată şi mai atacată d e eretici. Din
toat ă ţara, aici s-au ivit mai întâi „ poc ăiţii" şi „ penti-
rns talii" . Aici sunt cele mai multe adunări sectare ş i
1·cle mai multe suflete rătăc ite de la drumul adevă­
ru lui; aici au obţinut cea mai bună recoltă dolarii lui
97
 PR . ILA RION FEL EA
Iud a, care lucrează ş i as tăz i la dezbinarea Bisericii
şi a poporului, prin unii predicatori minc inoşi . E trist
şi dureros din cale afară, dacă în sânul poporului
nostru s-au găsit atâţia care să se încreadă mai rnult
în astfel de „predicatori", decât în preoţii ieş iţi din
sânul lui.
Iubiţi cititori, Biserica lui Hristos este num.ai
un a : acea întemeiată d e El, p e Cruce (Fapte 20, 28;
I Efes. 5, 25), Biserica moştenită din tată în fiu, de 1<1
sfinţii Apostoli p â nă as tăz i . Biserica aceasta nu es tl'
numai de la Martin Luther, I. Smith, 'w . Miller, C.
Parham, I. Russel sau Bradin, ci este Bis erică veche,
de la M ântuitorul şi Apostolii Săi, de la sfinţi şi mar-
tiri, de la străbuni ş i părinţi: este Biserica drep tmări ­
toare, ortodoxă.
Luaţi aminte: cine este, sau vrea să fie, un creş tin
adevărat, se roagă ş i luptă p entru unirea Bisericii,
nu p entru dezbinarea ei.
BiSerica lui Hristos
În u ltimul tirnp, în sânul poporµlui nostru de la
sate ş i de la oraşe se întâmp lă un proces dureros
din cale afară: d ezbinarea religioasă .
De la naş terea sa ş i p ân ă în z ilele noastre, po-
porul român a fost un trup şi un suflet; a m ărturisit
un crez ş i a avut o Biserică. Apoi s-au ivit printrl'
noi ereticii, cu învăţăturile lor greşite şi pierzătoa,n•
d e suflete. Prin l'ucra rea lor ispititoare şi în şelă to are,
se sfărâmă unitatea sufle tească a poporului nostru:
se înmulţesc eresurile şi "bisericile", „adunările" şi
„ predicatorii". Nu mai sunte m o turmă ş i un Păstor,
precum voieşte ş i se roagă Domnul, ci s-au d esprins
dintre noi sec tele, care se luptă ş i se vrăjmăşesc, vai,
în numele lui Iisu s Hristos.
În faţa acestui proces dureros de d ezbinare ş i
destrămare s ufletească, se impune o întrebare de
98
ERETICI I $1RĂTĂ CIRILE LOR DOCTRINARE
rnnştiinţă: Care este Biserica lui Iisu s Hristos? Între
.1tâ tea secte er etice care se înrnulţesc sub ochii n oş tri,
rare-i d e la Hristos?
Nici una ! Tată răspun sul.
Biserica lui Iisus Hris tos este cea care-i î ntem e-
i.1tă d e El, care ţine l egă tura harului cu preoţia
/\ pos tolilor, care păzeşte toa te câte sunt poruncite
„ i care a rămas până astăzi una, sfântă, sobornicească
~ i apostolească.
1. Iisus Hristos a înte m eiat numai o Biserică,
„Biserica M ea", pe care nici porţile iadului nu o vor
birui (Mt. 16, 18). Iisus Hristos nu are şi nici nu vrea
s.\ a ibă m a i multe Biserici. El vrea şi se roagă ca " toţi
s,i fie una" (In 17, 21-22). Este o singură Biserică, a
lui Iisus H r istos. Oricare altă biserică, întemeiată prin
dezbinare, d e oameni, nu es te a lui H ristos, ci este a
lui Lu ther, a lu i Calvin, a lui Smith, a lui Russel, a lui
Mi ller, a lui Parh am, numai a lui H ristos nu . Este
Biserica lui Hri stos num.ai aceea pe care a întem eiat-o
1:1 ş i care nu are alt întemeietor afa ră de El.
2. Biserica lui Iisus Hristos este aceea care tine legă­
/11 m /zarului cu preoţia apos tolică. Este ş tiut că Apos tolii
.i u primit "harul şi apos tolia" (Rom. 1, 5) la Pogorâre l
Du hului Sfânt. Mai departe ei ş i-au rânduit urmaşi
pri n hiroto nie, a dică prin punerea nl.âinilor (Fap te
fi, 1-6; I Tim. 4, 15; 5, 22; II Tim. 1, 6) . L egă tur a
.iceas ta, „legătur a h arului", în Biserica lui Iisus
11ris tos se păs tr ează p ână as t ăz i. Prin sfi nţi re ş i
li i ro tonie, preotul de as tăzi e legat de preoţia sfinţil or
Apos toli. Ereticii n-au legă tura aceasta. N-au nici
11/to re sfinţite, nici preoţi sfinţiţi, nici epis copi care să- i
.., f i n ţ ească ş i astfel să -i facă să intre în l egă tu ra
h,1rului. Sunt şi între ei unii car e spun că „ordinează",
r,1re-şi „iau sin guri cinstea" (Evr. 5, 4), dar aceş tia
d,1u ceea ce nici ei nu au ş i astfel mim ează cele sfinte,
r,1 ş i copiii car e se j oacă imitând p e alţii .
99
 PR. ILARJON FELEA
3. Biserica lui Iisus Hristos păzeş te toate câte El
i-a poruncit (Mt. 28, 20). Păzeşte Biblia şi Tradiţia
(Predania), sfintele taine şi toate rânduielile date dl•
către sfinţii Apostoli. Ereticii au înlăturat dogmele,
canoanele, tainele, viaţa şi Tradiţia Bisericii, iar din
Biblie ţin numai unele învăţături, şi acestea sucite şi
răstălmăcite.
4. Biserica lui Iisus Hristos este aceea care a rămas
până astăzi: una, sfântă,
soborniceasccf şi apostolească,
adică dreptmăritoare, ortodoxă. Biserica lui Hristos
a păstrat unitatea şi sfinţenia de la început. Ea Sl'
întemeiază pe hotărârile sinoadelor ecunlenice şi îşi
are începutul organizării de la Apostoli. Nici una
dintre bisericile" ereticilor nu împlineşte vreuna
11
dintre aceste cerinţe. Numai Biserica ortodoxă împli-
neş te aceste cerinţe; numai ea păstrează unitatea
credinţei şi legătura harului cu Biserica de la început.
De aceea se şi numeşte, între toate, ortodoxă (drept-
credincioasă).
Aceasta e Biserica lui Iisus Hristos - aşezăm.ântul
mântuirii, în care nu numai oamenii, dar şi îngerii
cau tă să cunoasc ă ,,înţelepciunea lui Dumnezeu cca d<!
111.ulte feluri" (Efes. 3, 10) . · u n cuvânt din Biblie, prin aceasta ne şi sfinţim. Dacă
Apostolul Pavel, după ce îi enumeră ucenicului
său Timotei însuşirile slujitorilor bisericeşti, încheie
astfel: „Acestea ţi le scriu ... ca să ştii ... cum trebuil'
să te porţi în casa lui Dumnezeu , care este Biserica
Dumnezeului celui viu, stiîlpul şi temelia adevărului"
(I Ti1:1. 3, 14-15).
Incheiem şi noi învăţătura despre Biserica lui
Iisus Hristos cu un cald îndemn la dragoste, încre-
dere, evlavie şi cuviinţă pentru casa lui Dumnezeu,
care e mama noas tră (Gal. 4, 26), corabia mântuirii
noastre. Iubiţi Biserica şi ţineţi-vă strâns uniţi cu ea,
ca să nu cădeţi din dreapta credinţă.
„Cei ce urâţi Sionul (Biserica), veţi fi ruşinaţi
de Domnul, căci precum iarba de foc, aşa veţi fi
uscaţi" (Antifon gl. 4).
MÂNTUIREA
Sfinţirea
Omul bolnav se duce la medic şi la spital pentru
ca, printr-o îngrijire deosebită şi prin leacuri
po trivite, să-şi recapete sănătatea.
Ca să se mântuiască de răutatea, otrava, dure-
re a ş i greutatea păcatului, creştinul aleargă la
Doc torul doctorilor, la Mântuitorul, şi la Biserica Sa,
s pitalul mântuirii neamului omenesc.
Trupul bolnav se vindecă prin leacuri, sufletul
pă că tos se s finţe ş te de către Mântuitorul Ii s us
Hris tos, în Biserică, prin harul Sfintelor Taine. Nu
este alta cale de sfin tire.
În Sfânta Script~ră se vorbeşte şi de sfinţirea
o mului prin cuvântul lui Durnnez~ u (In 17, 17; I Tim.
4, 5), dar nu în înţelesul că numai citind sau rostind
numai rostirea sau citirea cuvintelor biblice ar avea
puterea sfinţirii sufletului, şi deci a i ertării păcatelor,
,1tu nci în Biblie ar fi destul să aflăm un singur sfat,
sa u o s in gură poruncă, anume să citim cuvântul lui
Durnnezeu. Adevărul este că sfinţirea se face prin
rugăciune , adică prin cuvântul şi puterea prin care se
cheamc'\ în ajutor harul Domnului şi se săvârşesc
sfin tele Taine.
Mântuir ea es te sfinţirea sufletului, voia lui
Du mnezeu es te sfinţi rea voastră (1 Tes. 4, 3), iar
s fi nţirea sufletului se lucrează prin har ul şi cuvintele
( rugăciunile) sfintelor Taine.
Mântuitorul nu n e-a arătat altă cale de sfinţire.
Nici Apostolii . Dac ă ar fi alta, desigur că ne-ar fi
'1 rt\ta t-o. Sfinţirea es te în ndevar (Tn 17, 17), nu în
101

PR ILARION FEL EA
eresuri mincinoase şi pierză toare de suflet (II Petru
2, l; 3, 16); în cuvintele de rugăciune ale Bisericii, nu
în părerile şi batjocurile ereticilor; în harul sfintelor
Taine, nu în bolboroselile sectanţilor.
„Ca să nu se laude nimeni" cu vredniciile sale
(Efes. 2, 9), ereticii scot „faptele bune" din planul şi
din cerinţele mântuirii. Confundă „faptele legii"
Vechiului Testament cu faptele bune sau virtuţile
Noului Testament şi le înlătură pe toate, deşi Evan-
ghelia le impune pe acestea din urmă şi Mântuitorul
ni le pretinde, când zice: „Aşa să lumineze lumina
voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voas tre
cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri"
(Mt. 5, 16; In 15, 8 ş.a.).
De când există Evanghelia şi Biserica creştină se
ştie că trei sunt cerinţele sfinţirii sufletului, şi anume:
1. Sfântul şi du nu1ezeiescul har al sfintelor Taine,
despre care ne vorbeşte Sfânta Evanghelie şi ne dau
lămuriri cuvintele Bibliei şi rugăciunile Bisericii;
2. credinţa dreaptă, ortodoxă, fftărturisită în
crezul Bisericii de către toţi sfinţii, martirii şi binecre-
dincioşii creştini, şi
3. faptele bune, faptele îndurării trupeşti şi sufle-
teşti, virtuţile şi poruncile Evangheliei, care adeve-
resc şi rodesc harul ş i credinţa.
Ca să se sfinţească şi astfel să se m.ântuiască, nu
se cere de la creştin nici să facă minuni, nici să
proorocească, nici să grăiască în limbi, nici să aleagă
între mâncăruri curate şi necurate, nici să ţină
sâmbăta în locul Duminicii, nici să cerceteze semnele
venirii a doua, nici să dezlege tainele Apocalipsei.
Acestea le cer numai ereticii.
Iisus Hristos ne îndeamnă la iubire, la bunătate,
la fapte bune, la purtarea Crucii, la pocăinţă, la spo-
vedanie, la împărtăş irea cu trupul şi sângele Său spre
ier tarea păcatelor (Mt. 26, 26-28), la săvârşirea
102
ERloTICll SI Ri\Ti\CJRILE LOR DOCT'RJNARE
botezului copiilor (Fapte 2, 38-39), la păzirea porun-
cilor, la cinstirea Apostolilor şi a urmaşilor lor, la
s finţenia căsătoriei şi mai ales la ascultarea de Biserică
(Mt. 18, 17). Nu n e cere nici să proorocim, nici să
fcic em lTtinuni, nici să vorbim în lim.bi, nici - vai - să
părăsim Biserica. Acestea le pretind numai ereticii,
oamenii care s-au abătut de la calea adevărului (II Pt.
2, 2) şi a dreptăţii (II Pt. 2, 15), 11 învă ţătorii min-
c inoş i" (II Pt. 2, 1), care "totdeauna învaţă şi niciodată
11 11 ajung la cunoştinfn adevărului" (II Tim. 3, 7). Unii
ca aceştia nu mai înţeleg nimic din taina sfinţirii
nrnului, au pierdut cheia cunoştinţei adevărului
mântuitor şi rătăcesc, cu Biblia subsuoară, pe tot felul
d e căi greşite care nu duc pe nimeni în împărăţia lui
Du nu1ezeu (Gal. 5, 20-21).
„ Voia lui Dumnezeu este sfinţirea noas tră" (I Tes .
4, 3). Creştine, caută prin Biserica şi Evanghelia
Domnului pacea şi sfi nţen i a, fără de care nimeni nu
va ved ea pe Dumnezeu (Evr. 12, 14) .
Sfinţii Apostoli despre mântuire
Predicatorii sec tarilor scriu articole ş i ţin predici
I ungi, în care caută să arate că numai ei „sunt mântuiţi "
ş i că, prin urm are, învăţătura Bisericii noas tre d espre
mâ ntuire e greşi tă. Pentru cei ce doresc în privinţa
ac easta o lămurir e c instită şi temeinică, am scris
broşura „Mântuirea", publicată în Biblioteca „S::alea
Mântuirii", Nr. 4-5, Diecezana", Arad, 1947. In ea,
11
am cuprins p e scurt, cu Biblia în mân ă, învăţătura
ortodoxă despre mântuire, învăţătură pe care o ţine
c reştinătatea adevărată de la început şi până astăzi.
Oricine ascultă ş i urmează din toată inima învăţătura
aceasta, poate fi si?iu r de mântui re. Oricine se leapădă
de ea, îşi pune în primejdie de moarte sufletul său.
Am spus şi repetăm : m â ntuirea, adică sfi nţirea
sufletului, se obţine de la Iisus Hristos Mântuitorul,
103
 PR. ILAR ION FEL EA
în Bi serică, pr~n harul sfintelor Taine, c redintă d reaptă
ş i fapte bune. „Jn har s unte ţi mântuiţi, prin credin ţă, şi
aceas ta nu este d e la voi; d e la Dumnezeu este darul;
nu din fapte (ale legii Vechiului Testame nt ş i ale
voastre), ca să nu se laud e nimeni. Pentru că a Lui
făptură suntem, zi diţi în Hristos Iisus spre fapte bune,
p e care Dumnezeu le -a gă tit mai înainte, ca ' să
umblăm întru ele" (Efes. 2, 8-10). Faptele bune sunt
roadele credinţei şi ale harului, cum fructele sunt
roadele pom.ilar ş i mierea lucrul albinelor. Aceasta
este p e scurt, învăţătura cr eş tină despre mântuire.
Toţi proorocii ş i Apos tolii, întreagă Biblia şi Tradiţia
Bisericii, aci ş i la atât se rezumă.
Iisu s Hris to s a murit pentru toată lum ea, a
răscumpărat ornenirea î ntreagă, ca toţi oamenii să se
mântuiască ş i la cunoştinţa a d evă rului să vină (I Tin1.
3, 4) . Aceasta este mâ ntuirea săvârş ită d e El, nurnită
o biec tivă, din afară,, prin care El a înlăturat p eretele
vrajbei ş i ne-a împăcat cu Dumnezeu (Efes . 2, 14-
16). Despre m ântuirea aceasta se spune: „Prin har
sunteţi mân tuiţi " (Efes. 2, 8) - prin harul Domnului,
nu prin „faptele legii" Vechiului Testament.
P entru ca noi, oa m e nii, să ne putern însuşi
mântuirea, adică p entru ca să n e putem împărtăşi
din roadele jertfei de p e Cruce şi să facem din mân-
tuire un bun personal; cu alte cuvinte, p entru ca să
ne sp ălăm sufletele d e păca te şi astfel să ne sfi nţim,
avem neapă rată n evoie d e !zarul Sfântului Duh, de
credi n ţa cea m ântuito are ş i de faptele cele bune,
evanghelice. Să facem, a dică, din mântuirea (o biec-
tiv ă) să v ârşită d e M ân tuitorul, un bun subiecti\r, o
putere de sfinţire ş i m ântuire a sufletului n ostru .
Lupta pentru mnn tu ire şi sfi nţire tine v iaţa întreagă.
Câ tă vreme avem. d e luptat cu pă ca tul din noi ş i afară
de noi, a tâ ta vreme ave m d e lucrat la casa mâ ntuirii
n oastre. Câtă vreme mai es te o pată pe sufletul nostru,
104
ERETICII Ş I RĂTĂCIRJLE LOR DOCTRINARE
c â tă vreme m ai ave m de luptat cu patimile şi cu poftele
trupului neputincios, atâta vreme nu pute m spune
c ă suntem mântuiţi . Unde rnai este păcat ş i putinţă
de păcătuire, acolo mâ ntuirea încă nu es te încheiată.
Aş a ne s pun e mint ea sănătoasă ş i aşa ne
î n credintea ză cei mai buni dintre creştini, sfinţii. Iată
câteva pilde, pe care ni le dă Noul Tes tan1ent:
Apostolul Pa vel scrie: „Dacă vei mărturisi cu
g ura ta pe Domnul Iisus Hristos şi vei crede în inima
ta că Dumnezeu L-a înviat din n1.0rţi, te vei mântui"
(Rom . 10,:' 9). Nu spune: „eşti mântuit", ci „te vei
111/intui". Tn alt loc, scrie creştinilor: „ lu craţi cu frică şi
cutremur la rnnntuirea voas tră" (Fil. 2, 12; Ef. 3, 14-15).
Mai are nevoie, cine e m ântuit, de lucrarea mânturii?
Desigur că nu. Ereticii sec tari nu mai au nevoie să
lucreze cu frică ş i cutremur la m ântuire, căci ei „sunt
mâ ntui ţi " . Tot Apos tolul Pavel, înainte d e a prim.i
cu nuna dreptă ţii, se numără încă între p ăcă to ş i . Căci
sp une: Iis us Hristos a venit în lum e „să mântuiasc ă
pe cei p ăcă toş i, dintre care cel dintâi su nt eu" (T Tim.
I, 15). Nu spun e aceas ta Saul, ci Pavel. Nu „am fost
păcă to s", ci sunt acum, înainte d e moarte.
Apostolul Iacob scrie: „ Nu vă faceţi mulţi învă­
Lc"\tori, fraţii mei, ş tiind că (noi, învăţătorii) , mai m are
osândă vom lua, p entru că toţi greşim în multe chipuri"
(Tac. 3, 1-2). Nu „am greşit", ci „gre şim", şi încă în
multe chipuri. Este m â ntuirea înche iată unde este
greşeală multă? De bună seamă că nu . .
Apostolul P e tru îndeamnă la ascultarea de
Hristos pentru a dobâ ndi „preţul c redi nţei, adică
1111întuirea sufletului" (I Pt. 1, 7-9) . De asemenea povă­
ţ uieşte pe cititori să se hrănească cu laptele duhov-
nicesc, „ca prin el 'sn cl-e~ tefi spre mântuire" (I Pt. 2, 1-2).
Mâ ntuirea d eci nu e dob ândită, ci se dobânde ş te;
l uptăm şi creştem. „spre mântuire"; nu sunte m încă
mântuiţi, ci luptă m să ne "l ântuim .
105

PR. I L./\ RION FEL. Ei\
Apostolul şi Evan gh elis tul Ioan spune d espre
sine şi despre alţii : „ Dacă zicem că păcat nu av e m,
ne a m ăgim pe noi în ş in e ş i ad evărul nu es te în n oi"
(I In . 1, 8-10). Minţim dacii nu rccu n.oa;; tern cil gre;;im,
iar d acă greş im, ce ros t are să n e l ăudăm cu m ân-
tu irea ? .. .
l a tă, am lu a t d e măr turi e p atru sfinţi, p e cei
mai lTtari dintr e Ap ostoli, p e Ioan, Petru, Iacob şi
Pavel. Nici unul dintre ei nu se laudă cu mântu irea;
to ţi se numără între păcă toş i. Toţi trăiesc în „niidejdea
mântuirii" (I Tes . 5, 8); to ţi se sm er esc; toţi recunosc
că sunt oameni. Toţi tră iesc cu spcrnnfa mântuirii, nu
în m â ndria m â ntuirii . Numa i e re ticii ş i sec tanţii
noş tri se la udă că sunt m ântuiţi, ca şi farise ul din
pilda evanghelică, care nu m ai în căpea nici în templu
cu lauda d e sine ş i cu dis pr e ţul fa ţă de bie tul vameş
(Le. 18, 10-12).
C ine m ăr tu r i seş t e a d e v ă rul mântuit or :
Apostolul, sau er e ticul, sfântul, sau sectantul ? ...
Numai sfinţii sunt mântuiţi
În lume se vorbeşte d espre eroi, în Biserică şi
în Biblie se v orb eş te d esp re s finţi .
Sfinţii sunt „prietenii" Mântuitorului (In 15, 14-
15) ş i „ iubiţii lui Du nu1ezeu " (Dan. 10, 19). Ei m ai
sunt numiţi „ duhurile d repţi'lor celor de să vârş iţi"
(Evr. 12, 23). Se num esc aşa, d eoarece au tr ăit dup ă
cum a poruncit Domnul (Mt. 7, 24); au făcut voia lui
Dumnezeu, au împlinit poruncile Lui, au luptat cu
p atimile trupului ş i cu p ăca tele p â nă la moarte.
Cei dintâi sfinţi sunt Proorocii ş i Apostolii. Ei sunt
pilde p entru noi d e înd elun gă ră bd are ş i de p ă timire
(Iac. 5, 10), de milostenie şi ru găciune, d e ascultare
şi iubire, de bunăta te şi j er tfă p ân ă la sfârş itul vie ţii .
De aceea s ta u la te rnelia Bisericii, l â n gă Iisu s H r is tos,
care e piatra cea din ca p ul un ghiului (Efes. 2, 19-20) .
106
ERETICI I Ş I RATĂCI RI l_E LOR DOCfRI N AR E
Dar s finţi nu s unt numai Proorocii şi Apos tolii.
Pe urm.ele Donmului şi ale Apos tolilor au p ăşit în
curgerea v eac urilor n enumăraţi c r eş tini, car e a u
a ră tat fa ţă d e Hristos, fa ţă de Evan gh elia ş i Biserica
Sa, acee aş i iubire, du să p â nă la jertfă, ca ş i Ap os tolii.
A stfel s-a născ ut acel „nor de mărtu r i i" (Evr.
l 2, 1), şi care sunt efi nfii, martirii şi cuvioşi i, care umplu
calend arul ş i is toria Biseri cii, toti cei ce au primit
cununa slav ei d e la H ristos Domnul, precum e scris:
„ Slava pc care M i-ai da t-o Mie, Eu le-am dat-o lor" (In
17, 22).
Orice o m p oate ajunge - ş i e chemat să ajun gă -
sfâ nt; şi cel m ai p ăcă tos. Moise a fost u c i gaş, D avid
des frânat, Ilie a avut slă bic iuni asemenea nouă (Iac.
5, 17). Pavel a fo s t prigonitor al Bisericii; Pe tru a
fos t un om slab în cre dinţă; Maria Magdalena, o d es-
frâna tă, ş i aşa m a i d ep arte. Pentru nici unul dintre
ci însă, p ăcatul n -a fos t o pie dică de n ebiruit în calea
mântuirii. Păca tul din viaţ a lor a fost stins, ş ter s ,
prin h ar, c r e dinţă ş i virtute.
Oricine se sfinţeş te, ajunge sfânt.
Creş ti n ul care t răieş te dup ă cr ez ul ş i canoanele
Bisericii, dup ă v irtuţile Evangheliei, ş i care se î1np ăr­
tăşeş te din h arul sfintelor Taine, îni.plineş te cuvintele
Sfintei Biblii: „ Fiţi s finţi, precum ş i Ta tăl v os h·u cel
d in ceruri s fâ nt es te" (Lev. 11, 44-45; I Pt. 1, 16).
Dorul cel m ai sfâ nt, idealul cel m ai înalt, ultimul
cu v â nt ş i s upre m a fa ptă a creş tinului trebuie s ă fie
s finţe ni a .
Noi nu suntem în că m â ntuiţi, ci tr ăim În nădejdea
111ântuirii (I Tes. 5, 8). Iisu s Hristos a m ântuit ş i m ân-
tuie ş te p e toată lumea; a d eschis p entru toţi oamenii
u ş il e ra iului şi le~a d at p u tinţa mântuirii. Dar în ainte
de moarte nim eni nu es te mântuit, d ecâ t în clipa când
primeş te h arul sfintelor Taine; în clipa aceea şi numai
penh·u acel m o m e nt e s fiLţit, e sp ăl a t şi cură ţit d e
107
 PR. I J, ARfON FELEA
o rice păca t. În m o mentele următoare însă, din pricina
sl ă biciunilor firii şi din ispitele lu mii, omul se pângă­
reş te. După cum se murd ăresc prin întrebuinţare şi
hainele cele mai curate, tot aşa se murdăresc şi sufle-
tele. D ~ aceea, cât suntem în „ trupul neputincios"
(Mt. 26, 41), nu ne putem lăuda cu mântuirea .
Cine zice că este mântuit înseamnă nu ma i are
nevoie nici de Hristos, nici de Biserică, nici d e ajuto-
rul harului sau al rugăciunii; unul ca acela nu mai
are ce căuta printre oameni, căci e sfânt, e înger ...
Numai sfinţii din cer sun t rnântuiti.
Cât trăieş te p e pământ, creştinul se sfinţeşte. Nu
e nici sfânt, nici m ântuit. Ci se sfinţeşte prin sfintele
Taine, prin credinţă şi fapte bune, ca să se mântuiască.
Dumnezeiescul har, credinţa ortodoxă şi faptele
bune fac pe om sfânt, îl m â ntuie.
Câtă vreme suntem „ lu crători" şi „călători", nu
putem spune că am scăpat de lu crare şi de călătorie,
că a dic ă „suntem mântuiţi".
Creştinul e „smerit cu inima" (Mt. 11, 29); nu
se l audă, nici nu se mâ ndreş te cu mântuirea. El ş tie
că cine se s mere ş te, se înalţă, se desăvârşeşte, se
mântuieşte, iar cine se mâ ndreş te, se os ând eş te.
Aşa ne învaţă ş i ne dau pild ă toţi Apostolii
Dom.nului ş i toţi sfinţii . Pavel era Apostolul neamu-
rilor şi nu se d eclară mântuit, ci spunea cu sm erenie
că e cel dintâi dintre p ăcă to ş i (T Tim.. 1, 15) . Ioan
Evanghelistul şi Apostolul spune pe faţă că, d e z icem
că nu avem păcat, ne minţim p e noi înşine şi adevărul
nu este în noi (I In 1, 8). Apostolul Iacob scrie ş i
recunoaşte că toţi greşim ş i încă mult (Iac. 3, 8). Toţi
sf inţii vorbesc în felul aces ta, smerindu-se, nu
fălindu-se cu m ântuirea, ca fariseii şi ereticii.
Sm ereşte- te, creş tine, ş i nu te l ă ud a c u m ân-
tuirea. Înscrie-te printre prie tenii Mântuitorului şi
ai Bisericii Lui. Iubeş t e pe Dumnezeu, rnăr tu riseş te
108
ERl"l'JCI I $1Ri\ TĂCI RILE LOR DOCTRINARE
t·u c redinţă p e Hristos Domnul, împărtă şeş te-te cât
1na i des - cu toată evlavia inimii - din harul sfintelor
Ta ine, ca să te m ântuieş ti şi astfel să ajungi ş i tu în
l"L' r între duhurile dr ep ţilor celor des ăvârş iţi - între
~/i 11ţi -, între cei cu adevărat mântuiţi.
Rugăciunea „adormită" şi „bolborosită"
Pentru ca să se mântuiască, să ajungă la sfinţenie
~1 la fericire, cre dinc io şii din orice religie se roagă.
De regulă, în rugăciune ei caută şi află mângâiere,
l,1rie p.1orală, pace, liniş te, evlavie, mântuire.
Invăţaţi d e M ântuitorul, de sfinţii Apostoli şi
dl' sfinţii Părinţi, creş tinii se roagă „cu pace", drepţi,
in genunchi şi, rareori, prosternaţi cu faţa la p ământ.
[)dr totdea una, într-o stare care produce r espec t,
li niş te, cucernicie, tăcere .
Unii dintre ere ti c i a u adus şi în privinţa
r ugă ciunii noutăţi care tulbură sufletele în loc să le
li n i ş t ească; sminteli care denotă stări m a i mult
hol năvicioase d ecât sănătoase şi înfăţişări care trezesc
~·d mai adesea milă şi compă timire, iar uneori chiar
h,i tjocuri ş i scâr bă, în loc de linişte ş i evlavie.
Astfel, n e-a fost d a t să vedem oameni care se
roa gă adormiţi (? ! ?) ş i oameni care se roagă tre-
111 urâ nd, tr â ntindu-se la p ă m ânt ş i bolborosind
ru vinte neînţe l ese, „în limbi", cu motivarea că aşa-i
111v a ţă Duhul Sfânt. Ş i Duhul Sfânt îi înv aţă nu numai
s,1 se roage (spun ei), ci le dă şi tot feluri d e „d aruri",
de auzire, vedere (vedenii), tăm ă duiri ş i alte minuni,
de care nu se înv re dni cesc d ecâ t ce i a l esi de
I J u mnezeu. În stare de a dormire - cu ochii închişi,
vo rbesc şi se roagă ceasuri întregi, tremu ră zguduiţi
(pre tind ei) de Duhul Sfâ nt şi în chipul acesta trezesc
111 irare ş i râs la unii, revoltă ş i îngrijorare la a lţii .
/\ stfel de ru gători se nu mesc „creş tini apostolici",
" penticostali", „spirituali" .. .
109
 PR. ILAR ION FELEA
Dar bine, fraţilor, aşa s-au rugat Apostolii? Cu
as tfel de sem.ne s-a răspândit Evanghelia şi s-a întărit
Biserica? Aşa ne-a învăţat Mântuitorul să ne rugăm?
Prin „daruri" ca acestea s-au atras la Dumnezeu şi
la lumina mântuirii neamurile păgâne?
O mamă, care pretindea că are darul rugăciunii
adormite, se plângea preotului că fiul ei nu poate fi
atras la credinţă. Cum să vină la o astfel de credinţ<1
un om sănătos la minte, când numai bolnavii psihic
se pot mulţumi cu un astfel de cult religios?
- Vino cu noi la biserică, a zis un preot către o
femeie care pretindea că are darul vorbirii în limbi.
- Nu vin, că noi avem alt Dumnezeu, a răspuns
ea. Tot semn d e stricare la minte, căci oricât ar fi d<.'
dezbinaţi credincioşii în confesiuni şi secte, chiar cei
mai înverşunaţi eretici recunosc că toţi avem unul şi
acel aş i Dumnezeu.
Un bărbat de stat, aflând într-un sat o adunan·
de tremurători, s-a dus în mijlocul lor şi, văzând Cl'
stări bolnăvicioase denotă religiozitatea lor, nu s-a
adresat preoţilor să-i lumineze, ci medicilor, ca să-i
trateze ca pe nişte bolnavi psihic.
Exemple de acestea sunt multe. Din ele vedem
la ce decădere şi îmbolnăvire a minţii duc eresurile
şi ereticii. Nu-i vorba d e cuvintele Scripturii, cu care
încearcă să-şi îndreptăţească pretinsele adormiri,
trem.urări şi vor\Jiri în limbi ca daruri ale Duhului
Sfânt, ci e vorba d e oameni bolnavi, care sporesc
mai mult necredinţa şi defăimarea Evangheliei, decât
întărirea credinţe i şi a Bisericii. Astfel de bolnavi
trebuie trataţi ca atare, fie bărbaţi, fie femei.
Sfânta Scriptură spune femeilor „să tacă în
biserică" (I Cor. 14, 34-35), iar bărbaţilor să nu spună
cuvinte neînţelese, ca să nu fie socotiţi „oameni care
vorbesc în vânt" şi „nebuni" (I Cor. 14, 9, 23). De la
Apostolul Pavel până astăzi Biserica ţine regula cea
110
ERETICII $! RĂTĂ CI RILELORDCJCrRI NARE
li u nă şi folo sitoare, precume scris: ,,În Biserică vreau
ma i bine să rostesc cin ci cuvinte cu înţeles, ca să învăţ
~ i pe alţii, decât zece inii de cuvinte în limbi" n eînţel ese,
bolborosite (I Cor. 14, 19).
Nici vorbirea în limbi şi nici rugăciunile în stare
de adormire nu sun t ce rinţe de mântuire, ci numai
semne de înşelare. Ca să-ţi mântuieşti sufletul, nu ţi
se cere să faci nici minuni şi nici proorociri; nu ţi se
ecre să vorbeşti în limbi neînţelese, nici să ai vedenii.
S f inţenia nu constă nici în bolborosiri, nici în
.id ormiri. Nici un sfâ nt nu a fost canonizat (înscris
în calendar) numai pentru minuni, vedenii sau
vorbiri în limbi. Minuni (false, bineînţel es) fac şi
d iavolii: iau chip de îngeri (II Cor. 11, 14) ş i ispitesc
pe Mfantuitorul folosind cuvinte biblice (Mt. 4, 1-10).
ln scopul m ântuirii, Biserica are în cultul ei
rugnciuni consfinţite, car e se rostesc liniştit, frumos,
rn privirea în minte, cu mintea în inimă şi cu inima
la Dumnezeu. Nu din trâ mbiţe, n,ici din tobe, nici
di n alte instrumente, ci din sufl et, că nu chimvalele
sunt chemate să se roage în locul nostru.
A nu asculta de Biserică şi a nu m ai primi aceste
rugăc iuni mântuitoare înseamnă a cădea în eresuri
pie rzătoare (II Pt. 2, 1), între „ păgâni" ş i „ vameşi"
(Mt. 18, 17). $i mai înseamnă a dovedi s tări sufleteşti
nes ănătoase, n efireş ti ş i d e plâns, ca orice s tări de
bo ală trupea scă şi de mizerie sufletească, p e care în
1iumele sănătăţii şi al Evangheliei mânturii Biserica
no astră le demască şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, luptă
să le vindece.

TAINELE
Tainele Bisericii
„Aceasta este voia lui Durnnezeu: sfinţirea
voastră", scrie Apostolul Pavel tesalonicenilor (I Tes.
4, 3). Iar ceva mai departe acelaşi Apostol scrie:
„Căutaţi pacea cu toată lumea şi sfinţenia, fără dl'
care riimeni nu va vedea pe Domnul" (Evr. 12, 14).
Inţelegem din stihurile acestea ce lucru mare
este sfinţirea. Dumnezeu vrea ca noi să ne sfinţim,
s ă devenim curaţi la minte, la sufle t şi la inimă, ca şi
sfinţii. „Fiţi sfinţi" este o poruncă şi o datorie moral<'\
pe care o întâlnim şi în Vechiul şi în Noul Testament
(Lev. 11, 44-45; T Pt. 1, 15-16). Dar o întâlnim şi în
adâncul conştiinţei omeneşti. Ori de câte ori îşi pân-
găreşte omul sufletul prin cugete, priviri, vorbe şi
fapte rele, tot de atâtea ori se ridică din adâncurile
inimii lui un oftat de durere, un dor după mai bine.
Dorim sfinţenia cum dorim curăţenia, lumina şi bucu-
ria vieţii . Nu ne simţim bine cu sufletul pângărit, cum
nu ne simţim bine cu mâinile murdare sau spurcate.
Pentru murdăria corpului şi a hainelor avem la
îndemână apa, săpunul şi alte l ~acuri, prin care putem
sp ă la şi curăţ i chiar mâinile şi hainele cele mai
murdare. Ce ne facem însă cu murdăria sufletului,
cu necurăţia care se aşază pe inimă ca rugina pe fier
şi ne apasă pieptul ca o piatră d e moară, şi uneori ne
doare, ca cea mai grea boală? Nici un săpun nu ne
poate spăla murdăria de pe suflet, nici un doctor şi
nici un leac omenesc nu ne pot vindeca de a1nintirea
şi durerea păcatului.
Cum să ne curăţim şi să ne sfinţim sufletul?
Voinţa lui Dumnezeu este sfinţirea noastră. Fără
112
ERETIUI $1R ĂT ĂCI RILE LOR DOCTRJN /\ RE
s ufletul sfinţit nu vom vedea pe Domnul. Ce avem
aşadar de făcut ca să ajungem la sfinţenie şi mântuire?
Sfinţirea sufletului se dobândeşte prin dum-
nezeiescu I !iar, prin credi n fă dreaptă şi prinfapte bune.
Acesta e răspunsul Bibliei şi al Bisericii ortodoxe.
„Sunteţi n1ântuiţi din har prin credinţă,„. zidiţi
în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dunmezeu
le-a gătit ca să umblăm întru ele" (Efes. 2, 8-10).
Sfinţirea se lu crează prin sfântul har, care se primeşte
prin credinţă şi se adevereşte prin fapte bune.
Nimeni nu se sfinţeşte şi tnântuieşte numai „prin
fapte" (Efes. 2, 9), nici nun1ai „prin credinţă" (Iac. 2,
14-26). Nici faptele, nici credinţa nu pot înlocui harul.
Numai harul Do11111ului sfinţeşte sufletul, întăreşte
credinţa şi dovedeş te faptele cele bune (Gal. 5, 22).
Lucrarea sfântului şi dumnezeiescului har se
arată în sfintele Taine, pe care le-a rânduit Iisus
Hristos. Acestea sunt:
• Botezul (Mt. 28, 19-20; Mc. 16, 16; Jn 3, 5);
• Ungerea cu Sfântul Mir (In 3, 5; Ef. 1, 13; JJ
Cor. 1, 21-22; I In 2, 20-27);
• Pocăinţa (Mt. 18, 18; Mc. 1, 15; In 20, 22-23);
• Cuminecătura (ln 6, 53-56; Mt. 26, 26-28; I Cor.
11, 23-29);
• Preoţia (Le. 6, 12-16; 9, 1-6; I Cor. 4, 1-2);
• Nunta (Fac. 1, 28; Mt. 19, 5-6; Ef. 5, 32) ş i
• Maslul (Mc. 6, 7-13; Iac. 5, 14-15).
Ele au fost rânduite pentru ca prin harul lor să
dobândim iertarea păcatelor şi viata veşnică (Mt.
26, 26-28; In 6, 54). Acesta e rostul sfintelor Taine:
sfinţirea. Mântuitorul n-a vrut să facă din ele nici „în-
chipuiri"' nici „si ~nboale"' nici „ceremonii"' ci lu c rări
sfinte şi sfinţi tonre, prin care ne împărtăşim din harul
Duhului Sfânt.
Ereticii aici fac cea mai mare greşeală . Ei, deşi
se ţin de Biblie ca orbul de gard, înlătură sfintele
113

PR. 11.A RIO N FEL EA
Ta ine, şi prin aceasta se lipsesc d e lucrările p e care
Mânt uitorul Ic-a rândui t ca să ajungem prin ele la cel
mai m are bun sufletesc, la sfin ţire.
Ereticii, des p ărţin d u-se d e sfintele Taine şi d e
Biserică, se lipsesc şi d e sfinţir~_. Ei se lipsesc d e
Sfâ nta Liturgh ie (slujba sfintei Impărtăşiri) ş i d e
h aru l tuturor celorlalte Taine. M ântuirea lor „ prin
h ar" sau „ prin credinţă" nu n e spune nimic şi nu
foloseşte la nimic, d eoarece când z icem h ar, zicem
pu tere şi lucr ar e dumnezei ască prin sfintele Taine.
A ltfe l nu î nţe l ege m de ce a u fo s t r â nduit e d e
Mâ ntuitorul... Căci nu n oi, ci El le-a poruncit.
Sfinţirea se dobândeş te în Biserică prin sfintele
Tai ne. Aşa ne învaţă Noul Tes tam ent, aşa au crezut
cei dintâi cr eş tini, aşa a u în vă ţa t s finţii ş i m artirii,
aşa credem , în văţă m şi măr turi s im ş i noi.
Pentru slujba sfinţirii credincioşilor creş tini p rin
sfintele Ta ine ale Bisericii - şi nu pentru altcev a -
scrie slăvitul Ap os tol Pavel: „ A şa să n e socotească
pe noi fiecare om ca pe n i şte slujitori a i lui H ristos şi
iconom.i (săvârşitori) ni tain elor lui Dumnezeu; iar ceea
ce se caută m ai mult la icon o mi es te ca fiecare să fie
găs it credincios" (I Cor. 4, 1-2).
Noi suntem şi rămânem cu Ortod oxia, cu cre-
din ţa cea dreaptă r
Sfântul Botez
Dup ă Ev a n g h elie, sfi nţir ea omului p ăcă t os
încep e în ta in a sfântului b o tez, a dică în lucrar ea
s fântă p rin care p r imim chipul lui Iisu s în sufle tul
nos tru ş i as tfel ne împre un ă m cu El, precum es te
sc ris: „Câ ti în H ris tos v -a ţi bo teza t, în Hristos v-a ţi
îmbrăcat" (Gal. 3, 27). Din clip a bo tezului d evenim
oam eni n oi, creş tini; de a tunci încep em a creş te în
Hris tos.
114
ERETI Cl l SI RĂTĂC!RJ L E LO R DOC rRINAl-lE
Ereticii, d eşi se l au dă foar te mult că ţ in la b otez
şi cer d e la to ţi cei ce i ntr ă în a dun ăr ile lor să se
bo teze din n ou , ca să î1T1p linească p orunca Evan gh e-
liei, to tu şi au desp re bo tez învă ţături foarte greşi te,
ş i anume: nu cred în iertarea păca tel or prin bo tez,
op resc b o tezul copiilor, nu primesc ap a sfinţită la
botez ş i altele.
1. Pentru ere tici, bo tezul nu este o taină s fântă .
Ereticii v ă d în botez n urn ai un „simbol", o înch ipuire,
o cer em onie, un sem n p rin care cel ce se bo tează „se
p r e d ă" lui Hrist os. D eş i se ţin „dup ă p e Biblie",
ereticii nu cred întoc m.a i ceea ce se scrie î n Biblie.
Mântuitorul ne î ncre dinţează că bo tezul este o cer inţă
de mântuire, d eoarece spune: „d e nu se va n aş t e
cineva din ap ă ş i din Duh, nu va putea să intre în
î m.p ără tia lui Dumnezeu " (In 3, 5); ereticii spun că
botezul e sin1bol, d ar u n simbol nu ne poate d u ce în
î mp ă ră'. ţia cerurilor. Sfântul Apostol Petru sp une că
Botezu l „ne mântuie;; te" (I P t. 3, 21), d eoarece se face
„spre ieria ren piica telor" (Fapte 2, 38); ere ticii spun că
nimen i nu se iar tă prin cerem o nia botezului. Sfântul
Apostol Pavel n e în c r d inţează că p rin b o tez Iisu s
H ristos ne-n iertat „toa te gre;;clilc" (Col. 2, 11-13), iar
ereticii tăgă duiesc iertarea, fiindcă ier tarea şi sfin -
ţirea con stituie o „ taină" p e care ei nu vor s-o cr ead ă.
2. Ereticii opresc bo tezul copiilor spunând că,
neav ând p ăcate, copiii nu au nevoie d e m ântuire. E
a d evăra t că M ântuitorul a iubit copiii ş i i-a da t pil dă
de s m ere ni e, n erău t a t e ş i n ev in ovă ţ ie, da r prin
aceasta nu n e-a spus că ei nu au nevoie de bo tez.
Copiii nu au p ăca te personale; p r in aceasta î n să nu
sunt s finţi . De câte ori nu sunt şi ei ră i, î n dă r ă tnic i,
cruz i, ego iş ti, lac;o mi ? D acă sunt sfinţi, d in cine ap ar
păc ă to şii ? Nu d intre copii ? Cine se m ai î nd o ieşte
astăzi d e eredita te, ad ică d e m oş te nirea în su ş irilor
ş i a p ăcatelor din ta tă în fiu ? Acest mare a d evăr îl
115
 l'R. I l~ A R I ON FEL EA
~ pu n e mai î ntâi Sfânta Scriptură. Apostolul P a vel
scrie că în Adam „ toţi arn păcătu it " (Rom. 5, 12). David
a fos t un om sfânt, un p rooroc, ş i totuşi mărturiseş te
că în tru frfrădele,gi s-a zăm islit şi în păca te l-a născu t maica
sa (Ps. 50, 6). In Vechiul Tes ta ment toţi copiii erau
s upu ş i tă i erii împrejur (Fac. 17, 11-14), iar în Noul
Testa m.ent tăierea-împreju r es te înlocuită cu botezul
(Col. 3, 11-12). Faptul că botezul e n ecesar şi copiilor,
o ara tă aşa de limpede Apostolul Petru, când grăieşte
mulţimilor din Ieru salim spunându-le să se pocăiască
şi să se boteze, căci făgăduinţa iertării păcatelor prin
harul Sf ântului Duh este dată „pentru voi şi pentru copiii
voş tri" (Fapte 2, 38-39). Nu urm aşii, ci copiii voş tri.
Deci şi copiii a u făgăduinţa iertării păca telor,
d esigur nu a păcatelor p erso nale, pe care nu le au, ci
a păca tului strămo şesc, în care se zămislesc şi se nasc,
întocm ai ca şi sfântul p rooroc D avid (Ps. 50, 6) . Iisus
Hr istos a cr escut cu h arul şi cu înţelepciunea d e la
Dumnezeu (Le . 2, 52). 'Copiii noştri nu mai au nevoe
d e h a r ş i înţ e l ep c iune d e la Dumnezeu? Cine
răspunde p entru sufletul copiilor morţi nebotezaţi,
când Iisu s a spus că nimen i nu se mântuieş te fără de
Botez (M c. 16, 16; In 3, 5) ?
3. Ereticii m ai opresc bo tezul copiilor şi din pri-
cin ă că pruncii nu-şi p ot mă rturisi credinţa şi pocăin­
ţa. Ei pretind d e la cei ce vin la botez mărturisirea
credinţei în Iisu s Hris tos şi pocăinţă p entru păcate.
o
Dar condiţia aceas ta p retind e şi Biserica ortodoxă
de la to ţi cei ce se b o tează, câ nd e vorba d espre
oameni mari. Cu copiii însă es te o mic ă deosebire, ş i
a nu me: copiii nu a u păca te person ale, făcu te cu voia
ş i cu ş tiinţa . Ei au numai p ăca tul stră moş es c. De
aceea de la copii nu se poate pretinde pocăinţă; iar credinţa
creş tină, Ia botezul lor, o mărturisesc părinţii şi naşii,
ceea ce este cu totul evan gh elic. Cananeianca se roagă
p entru fii ca ei şi e asc ulta tă (Mt. 15, 28); s utaş ul,
116
ERl :TI Cl l SI R ÂTĂCIR ILI: LOR DOC JRI N /\R[
11entru slu ga sa şi e ascu lta t (Mt. 8, 13); lair p entru
fii ca lui ş i e asculta t (Mt. 9, 18, 28); omul î mp ără tesc
pentru fiul să u ş i e asculta t (In 4, 46-53). A p os tolul
l'ave l n e înd e amnă să face m cereri, ru găc iuni ş i
111 ijloci ri pentru toţi oamenii (I Tim. 2, 1).
Botezul copiilor înlocuieş te tăierea-împr ejur din
Vechiul Testam ent (Col. 2, 11-14). Avraa m a cr ezut
în DurnnezeL1 ş i a fos t tăia t împrejur la vârsta b ărb ă ­
\iei, după ce a făcut l e gă m ântul cu Dumnezeu; u rrn aşii
stfi însă au fo st tâiaţ i împ rej ur a opta zi, adică înain te de
11 crede (Fac., cap . 15 ş i 17). To t aşa cei dintâi creş tini
de asem en ea au fo st bo teza ţi dup ă ce au p rin 1it prin
cre dinţă învă ţă tura creş tină; dar copiii şi urm aşii lo r,
11iis cu ţi din p ărin t i c reş tini (Fap te 2, 39), au pri mi t
Ho tez ul înainte de a crede, p e te1neiul cre dinţe i p ă rin­
\i lor ş i a naş ilor (Mt. 18, 5).
4. Ere ticii se l aud ă că dup ă botez ei sunt oa meni
noi, renăscu ţi şi că nu m ai p ăcă tui esc. Bine ar fi, dacă
,ir fi aş a . Adev ărul este că via ţa între a gă av e m să ne
l u ptă m cu fir ea cea p ăcă toasă . Iar cţacă tăgă duim
l )ă ca tuI , chiar şi du pă bo tez, ne minţim p e n oi, min-
\ i 111 Apostolii, minţim chiar şi p e Dumnezeu (I Tim .
I, 15; I In 1, 8-10). Care d intre er etici nu a mai greş it
d u p ă botez ş i care dintre ei nu mai ar e nevoie să se
roage ca Dumnezeu să -i ier te păcatel e, cum to ţi ne
ru gă m spunâ nd „Ta t ă l No s tru " ?„ . Poves tea că
nu mai ei umblă cu Hristos în inim ă, s-a spulberat de
mult ş i e d ez minţită z i d e zi de faptele lor ş i ale
1n edica torilor lor.
5. În sfâr ş it, ereticii sunt şi astăzi tot la botezul
lu i Ioan, adică la bo tezul „cu apă ", botez car e, într-
,1 de v ăr, nu rn ântui eş te p e nimeni (Mt. 3, 11; Fapte
19, 1-5). Dup ă Ioan î,ns ă a ve nit Iisu s, care a rând uit
Bo tezul cu focul D uhulu i Sfânt (Mt. 3, 11), Botezul
rn ap a sfintită - se mnul văzut al h arului nevăz ut -
prin d arul Duhului Sfâ nt (Tn 3, 5), bo tezul sfinţitor
117
 PR. ILA RION FELEA
;. 1 111.1 11luilor, ca re - p ri n ap a sfinţită - n e cur ă ţeş h•
dv Jl tll'tll ~ ide orice altă î ntin are (Zah. 13, 1; Is. 55, 1;
Iv/.: 47, 2) . Ere ticii nu cred în botezul aces ta, ca ş i
pr in n ecredinţa aceas ta să se văd ea sc ă că sunt ră tăc iţi
el e la calea a d evărului ş i d e la cuvântul Scripturii.
Iată numai cinci dintre învă ţă turil e greş ite ak
ereticilor cu privire la taina sfântului bo tez. Ele sunt
ma i multe. D ar ş i num ai din cele enumera te se v edl'
că ereticii nu-ş i înte m eiază înv ă ţăturil e p e cuv intell
Sfintei Scripturi, după cum pretind, ci caută să-s i
îndrep tăfeascii prin Sfân ta Scrip tură eresurile lor, silind
Sf. Scriptură la înţelesuri su cite ş i răstălmăcite, pl'
ca re ea nu le cuprind e. Prin v icl eş ugul ş i veninul
p ropagandei lor se a ra tă, a suta ş i a miia oară, că nu
sunt d e la Dumnezeu .
Botezul ereticilor
Pe la sa te ş i pe la m arginile oraş elor, în timp!;JI
verii, se fac e m are tam-tam cu botezul er eticilor. Jn
scop d e propa gandă, se p un în 1T1i ş care to ţi ere ticii -
cu fa nfare, coruri ş i p redica to ri; se adun ă p e la râuri
ş i bo tează fie p e cei d in sâ nul a dunăril or, car e încă
nu sunt bo teza ţi, fi e câ te u n nenorocit, în cărcat dl'
fă răd ele gi, care cred e că, d acă sare din lac în fântână,
„es te mâ ntuit".
Ce vor ereticii cu botezul şi cu propaganda lor ?
Să ar ate că ei împlinesc „legea", că numai ei prac tică
„bo tezul nou-testam e ntar " ş i că, prin urmare, num a i
ei pot m ântui oa m e nii .
Toa tă propagand a ş i toată p ara da lor cu bo tezul
este îns ă o ma scă în şel ă toare, care acoperă faţa c urată
a a d evărului ev a ngh elic.
D acă ereticii ar cred e ş i ar mărturis i că prin
bo tez se m ântuiesc, am putea înţelege zelul lor spre
un nou botez. D ar tocm a i a ici este ciud ăţenia şi rătă ­
cirea cea m ai m are: ei nu cred în taina Botezului, Î/1
118
ERETJ Cll SI RĂTĂ CIRILE LOR DOCrRJNARE
rn riitirea si iertarea piicatelor prin Bo tez, ş i to tu ş i nu
pri m esc p e ni1n e ni între ei fără să-l boteze.
E reticii sp u n a ş a: botezu l este măr tu ria cred inţei
în Hris tos, d ovad a că te-a i n ăsc ut di n n ou , se mnul
(simbolul) că te-ai pred at lui Iisu s. Atât ş i nimic m ai
mult. Tocma i p artea cea mai în se mna tă din b o tez,
cură ţjr ea ş i ierta rea p ăca tel o r, e t ăgăduită.
1
In urm a aces tei î n vă ţă turi, er eticii - că d e aceea
su nt eretici - fac dou ă m ari greşeli :
1. Se ţin d e bo tezul cu ap ă", b o tezul lui Ioan
11
13o teză torul, care nu es te botez ul evangh elic. Botezul
creş tin es te „din a p ă ş i d in Duh" (In 3, 5), bo tez cu
a p ă sfinţită ş i cu h aru l Duhului Sfânt, aşa cum se
fac e în Biser i că.
2. N u cred în cuvintele Sfintei Scripturi d espre
bo tez. Bib lia ne spu ne, aşa dup ă cum m ărturiseş te
ş i Biserica în Crez, că exi s tă „ un bo tez, sp re iertarea
păca telor " . Ap os tolul Petru sp u n e: „Fra ţil or. .. să se
bo teze fi ecare d intre voi în nu mele lui Iisu s Hris tos
spre iertarea piicn telor" (Fapte 2, 38). To t Ap os tolu l
Pe tru spune d espr e corabia lui Noe că închip uie bo-
tezul m ântuitor: „Aceas tă mântuire p rin ap ă închi-
p uieste botezu l care vii miin tuieste as tiizi şi p e voi, nu
ca ş tergere a n ecură ţi ei trup ului, ci ca miirturia unui
cuget cu rat înain tea lu i Du111neze u" (I Pt. 3, 21) . Preotu l
An ania zice că tr e Sau! (Pavel): „Scoal ă-te, pri11 1eş te
botezu l şi spalii-ti păcatele .. ." (Fapte 22, 16). M ai apoi
îns u ş i Apos tolul Pavel, du p ă ce ase am ănă bo tezul
cu tă ier e a îrn prejur - p e care o înl ocui eş te - ş i cu
m oa rte a lui Hristos, s pune c ă „ fii n d în g rop a ţi
împreun ă cu El prin botez, ... Dumnezeu v-a făc ut vii,
î mpreun ă cu Sine, ,iertâ ndu-ne toate greşeal ele" (Col.
2, 11-13) .
Prin u r m are Scrip tu ra e limp ed e: sfântul botez
se face s pre ier tarea păca t elor şi ca să ne î mbrăcă m
în Hristos (Ga l. 3, 27). Botezul evan gh elic sau n ou -
119

l'R. I LARION l'ELEA
tes ta mentar e lucrare sfin fitoa re şi miîn tuitoa re, dt•
împreunare cu Hristos prin har şi credinţă, precum
e scris: „Câţi în Hristos v-a ţi botezat, în Hris tos v-a ti
îmbrăcat" (Gal. 3, 27) . Fără h arul iertării, bo tezul e o
ceremonie de care ne putem lipsi, după cum n e putem
lipsi d e toa te cer em oniile care nu sunt după Eva n-
gh elie şi care nu p r ilejuiesc revărsarea sfântului har.
Botezul ereticilor nu mântu ieş te; e o simplă cere-
monie „cu apă", m ai bine zis o cufundare „p e spate"
în apă, fără nici un rost sfinţitor şi mântuitor. Botezul
ereticilor e un mij loc de înşelare, de propagandă, prin
ca r e se atrag, se zăp ăcesc şi se smul g din sânu I
Bisericii cei slabi în credinţă. De aceea nu-i nici evan-
ghelic, nici nou-tes tamentar; e eretic, şi tot ce e ere tic<•
a batere d e la adevăr, e „sminteală" (Mt. 18, 7), fă ţăr­
nicie, mască, minciună, păcat şi osând ă (Tit 3, 10-11).
Tuturor celor ce săvâ rşesc aces t bo tez li se
po tri ves c c uvintele M â ntuitorului adresa te sec tei
fariseilor şi cărturarilor făţarnici: „ Vai vou ă, călăuze
oarbe '·· · că în chid e ţi împără ţia ceruril or înaintea
oame nilor; nici voi nu intra ţi, nici p e cei ce vor să
intre nu-i lăsaţi ... că înconjuraţi mar ea şi u sca tul ca
să faceţi un uce nic (prozelit) şi dacă l-a ţi făcut, îl
face ţi fiu al gh een ei d e două ori m ai mult d ecâ t
voi" (Mt. 23, 15-1 6).
. Sfântul Mir
Taina sfântului Mir es te lu crarea sfântă prin care
creş tinului botezat îi sunt un se organele simţurilor,
p entru a se împărtăşi cu d aruril e Sfântului Duh. Prin
ungerea cu sfântul Mir - se mnul văzut al harului
nevăz ut - sufletul c reş tinului se p ecetluieşte cu cele
şapte daruri ale Sfântului Duh, care sunt: înţelep­
ciun ea, înţelegerea, sfa tul, tăria în credinţă şi în
vir tute, cunoştinţa, cu vioşia sau evlavia şi tem erea
120
ERET ICII $1RĂTĂC I RIL E LOR oocrRJNARE
de Dumnezeu (Is. 11, 2). Din clipa miruirii, cr eş tinul
de v ine bi ser i că a Duhului Sfânt, te mplu al lui
Dumnezeu (I Cor. 3, 16; 6, 18).
Ereticii nu au taina sfântului Mir. Nici nu o au,
nici nu o recunosc, ca ş i când Sfânta Scr iptu ră nu ar
fac e nici o a n1intire d e ea. Să v ed em însă cun1 stau
Iucrurile.
În Vechiul Tes ta ment, după r ândui ala făcută de
Moise Proorocul, altarele, p re oţii ş i r egii când intrau
în slujbă se miruia u. As tfel ş tim că a fo st miruit cortu l
sfâ nt, altarele ş i toate obiectele lui (I eş. 37, 29; 40,
9-11); a fos t miruit Aaron î mpreun ă cu fiii lui (Lev.
8, 2, 10-12) ş i regii Saul (I Regi 15, 1), David (Ps. 88,
20) ş ~ Solo mon (III Regi 1, 39).
In No ul Tes ta m ent, Mâ ntuitorul făgăd u ieş te
Apos tolilor p e Du hu l Sfânt (Jn 14, 16-17, 26; 15, 26;
16, 13,: Fapte 1, 4-5, 8) . F ăgă duinţa aceas ta se îm p li-
neş t e la Rusalii, câ nd Duhu l Sfânt se cob oară p es te
ci în chip4l lin1 bilor d e foc (Fapte 2, 1-4) şi-i s finţeş te.
M ai depar te, î mpărtăşir ea Dul1ului Sfâ nt celor
ce se botezau se făcea la început prin punerea
mâinilor, a p oi, to t d in v rem ea Ap os tolilor, prin
ungerea cu sfâ ntul Mir. Ap ostolii Petru ş i Ioan împăr­
tăşesc Duhul Sfân t creş tinilor botezaţi din Samaria
prin punerea mâinilor (Fapte 8, 14-17). La fel, prin
pu ner ea m â in ilor, împăr tăşeşte Apos tolul Pavel p e
Duhul Sfânt u cenicilor sfântu lui Ioan B o teză toru l,
d u p ă ce m ai întâi i-a bo tezat (Fapte 19, 1-6).
Mai ap oi, ca să nu se d ea naş ter e la co n fuz ii ş i
n e înţ el egeri, p unerea m âinilor a r ă m as n um ai în
râ nd u iala p entru sfi nţirea pr e oţilor, iar sfântul Mir
se să v ârşeş te numa i prin ungere.
Desp re tain a •un gerii cu sfântul M ir ne vorbesc
limped e ş i p e î nţel es Ap ostolii Ioa n şi Pavel. Ioa n
scrie: „ Voi unge re aveţi de la Cel sfânt ş i ş tiţi toa te". Ş i,
cev a m ai d ep arte, co ntinu ă: „Cât p entru voi, ungerea,
121
 PR. ILARION FELEA
l'Mc aţi primit-o d e la El (Dumnezeu), rămâne întru
vo i ş i n- av eţi tr e buinţă ca să vă înv eţe cineva, CI
precum ungerea Lui vă în va ţă d espre toa te şi înv ă­
ţă tura aceasta a d evăra tă es te şi nu este minc iun ă ,
rămân e ţi întru El, p recum v-a învăţat" (I Tn 2, 20,
27) . „ Ungerea" d es pre care es te vorba în aces te dou,)
loc uri nu es te altceva decâ t p ece tluirea cu d arul
Duhului Sfânt, care n e lu m inează mintea să price-
pem , ne înfl ăc ărează inima să iubim ş i n e întăreştl'
voinţa să urmăm a d evărul Evan gh eliei (In 14, 26;
16, 13) .
Apostolul Pavel scrie d espre taina sfântului Mir
când aduce arninte efesenilor că au fost „pecetluiţi
cu Duhul Sfânt al făgă duinţei" (1, 13; 4, 30; vezi: Ioil
2, 28); apoi câ nd vorbeş te evr eilor despre ungerea
„cu untul d e lemn al bu c uri ei" (Evr. 1, 9) ş i cu
deosebire când m ăr tu r i seşte corintenilor d esprl'
„arvuna" Duhului Sfân t, zicân d: „Iar cel ce ne în tăreş te
p e n oi împr eună cu voi, în Hristos, şi cel ce ne-a uns
pe noi Dumnezeu es te, care ne-a şi pecetluit p e noi şi a
dat arvuna Duhulu i în inimile n oas tre" (II Cor . 1,
21-22; 5, 5) . Pa tru term eni foloseşte aci Apos tolul ca
să ara te lucrarea Du hului Sfânt în creş tini prin taina
sfântului Mir, spunând că sfântu l M ir ne unge, nc
pecetluieş te, ne în tăreş te şi dă arvuna Duhului Sffint în
inimile noastre.
Săvârşesc ere ticii lu crare a aceas ta ? Nu ! Ţin ei
ce spune Biblia? N u ! Ei tulbură sufletele neş tiutoare
spu nând u -le că trebuie să se boteze d in nou, să se
leped e d e Biserică, să primească p e Hris tos, şi aşa
mai d eparte, ca ş i când numai ei cun osc Biblia şi
numa i ei p oartă g r ij ă d e mântuirea oam enilor, d ar
nu fac ceea ce e d e căpe tenie în lucrarea d e sfinţire
ş i mântuire a sufletelor: nu împlinesc sfintele Ta ine; şi
nu le împlinesc p entru că nu le au, şi dacă le au într-o
for m ă sau alta, le împlin esc greşit şi fără d e nici un
122
ERETICI I Ş I RATACIRlLE LOR oocrRJN A RE
ros t. G reşeala lor cea mai mare este că, în loc să lupte
l"Cl să schi mbe o mul, schimbă religia, c redi n ţa; şi în felul
.icesta nici la adevăr nu aju n g, nici d e p ăcate nu scap ă.
Cr eş tinu l a d evăra t, creş tinul b otezat, trebu ie
s,1 stie că o d a tă ce e botezat are pe H ristos în in i m ă şi
o dată ce e miruit nre pe Du hul Sffin t în i nim ă. Prin
botez, Iis u s Hristos îş i p une chipul S ău în in i ma
noas tr ă, iar prin Mir Duhul Sfânt ne p ece tlu ieş te cu
daru rile Sale. M ai d ep arte nim eni nu n e mai cer e să
.iv e m grij a bo tezului, - căc i prin al d oilea bo tez
rJ stignim a d ou a oa r ă p e Iisu s Hristos (Evr. 6, 1-6;
l\oni.. 6), ci să ave m grij ă ca Hris tos să crească în noi (II
l)t. 3, 18) p â nă la m ăsura bărba tului d esăvârş it (Efes.
·I, 11-15) ş i ca Duhul Sfânt sif rodească în noi d arur ile
Sule cele sfinte: dragostea, bu curia, p acea, î nd elungă­
rJ bd area, bun ă t a tea, b inefacer ea, cr ed inţ a, blâ n-
de ţea, cumpă tarea şi iertarea (Gal. 5, 22).
Aceas ta trebuie să fie grij a no as tr ă d e căp e te ni e,
11u ascultarea de glasul ere ticilor. Ce-au folosit ereticii
c<1 s-au b oteza t d in nou? Sunt ei prin aceas ta sfinţi
;; i deci mântui ţi? N-au n1ai făcu t d up ă Botez nici un
~i Jc at ? Nu ma i au n evoie d e ru găc iunile d e iertare?
Să fim oa men i c in s tiţi, c reş tini buni, iubitori d e
Du mne ze u , d e Biseri că ş i d e fr a ţi; să c reştem în
/-fris tos, să rodim În viata noas tră daruri le Duhului Sfân t
si s ă nu ne lăsăm amăgiţi d e glasurile în şelă toare ale
proorocilor m i nci n oş i .
Sfânta Mărturisire
Din s l ăb i c i unea fi rii si în urm a ispitei lumi i
i nselă toare, o mul păcă tu i eş te. Jn multe feluri, toţi
s re;; im" - sp u n e Apos tolu l Iacob (3, 2). Cine spune că
nu ma i are nici un păca t şi d eci a ajuns sfânt, acela e
un fă ta rnic, un mincinos (I In 1, 8, 10). Cât tră im în
lrup şi î n lu me, to ţi greş im , în multe chipuri, ş i d e
123
 ll f.(. JLl\RION FE LEA
c1 ceea nu avem dreptul să ne lăudăm decât „în slă­
biciunile" noastre, ca şi marele Apostol Pavel (IT Cor.
12, 5).
În nem ărginita Sa bunătate şi înţelegere faţă dl'
slăbic iunile firii noastre, ca să ne scape de greutatea
şi durerea păcatelor pe care le facem după botez cu
voie sau fără d e voie, din ştiinţă sau din neş tiinţ5,
M ântuitorul Iisus Hristos a rânduit Pocăinţa, tain,1
sfi ntei Mărturis iri.
Ca să-şi poată împlini rostul său sfinţitor şi mân-
tuitor, taina Pocăinţei trebui e să se facă după urmă­
toa rea rânduială eva nghe lic ă ş i apostolică, şi anume:
1. Cel ce se pocăieş te trebuie să. înceap ă prin
recunoaşterea ş i mrfrturisirea păcatelor;
2. Să continue prin crfin ţa pentru săvârşirea
păcatelor;
3. Să arate hotrfriirea de îndreptore;
4. Să-şi împlinească cononul d e po căin ţă ş i
5. Să primească dezle[!n.rea din partea preotului
duhovnic - semnul văzut al harului n evăzut.
Fără împlinirea acestor cerinţe, Pocăinţa nu es te
taină împărtăşitoare d e har sfintitor şi m ântuitor.
Împlinesc ereticii rânduiala şi cerinţele aces tea
câ nd vorbesc ei d espre „ pocă inţă"? Se ţin ei de ceea
ce spune Sfânta Scriptură? Nu.
1. Ere ticii nu au rnărturisirea păcatelor; nu-şi
spovedesc păca tele duhovnicului şi în felul aces ta
nu î mpl inesc cea dint â i cer inţă din rânduiab
Pocăinţei. Sfântul Apostol Ioan scrie atât d e lămurit:
„ Dacă zicem că păcat nu ave m, ne amăgim p e noi
înşine şi adevărul nu es te în noi. Dacă ne mărtu risin1
păcotele, El - Dumneze u - este credincios şi drep t, ca să
ne ierte păcatele şi să ne curăţeascâ de orice nedrep-
tate" (I In 1, 8-10). Apostolul Iacob îndeamnă tot la
mărturisirea păcatelor câ nd spune: „Mărturisiţi-vii
unul altuia păca tel e şi vă ru gaţi unul pentru altul, ca
124
ERETICII $1RA TACIRILE LOR ooc m.I N AR E
să vă vindecaţi, că mult poate ru găc iunea s t ăru ito are
a dreptului" (Iac. 5, 16; vezi ş i Ps. 31, 4-6).
Ca să scape de învinuirea că nu ţin ceea ce
porunceşte Biblia, e reticii spun că ei îşi m ăr turisesc
p ăc atele d e-a drep tul lui Dumnezeu, sau ş i le spun
unii altora, dup ă cum cere Apostolul Iacob. Învăţă­
tura aceasta es te greşită, deoarece „unul altuia"
înseamnă: unul (omul), altuia (preotului), prin
asemănar e cu ceea ce a spus Apostolul Iacob ceva
mai su s, când îndeanrn ă pe bolnavi să ch eme „preoţii
Bisericii " să se roage pentru ei (Iac. 5, 14). „U nul" nu
e totuna cu „altul". Unul es te credinciosul în fa ţa
preoţilor; se vede aceas ta ş i din întâmpl area cu
creş tinii din Efes ca re ven eau în faţa Apostolului Pavel
şi se spovedeau: „ Multi din cei ce c rezuse ră ven eau de
se 111/frturise11 u şi spuneou faptele lor" (Fapte 19, 18).
Acesta înseamnă că d e la început creştinii îşi spove-
deau păcatele în faţa Apostolilor Bisericii, ceea ce
ereticii nu vor să facă ş i nici p e cei ce împlinesc ce se
cuvine nu-i l asă în pace.
2. Ereticii nu î n1plin esc ni c i a doua cer inţ ă
pentru Pocăinţa cea adevăr a tă, că inţa s in ceră pentru
păca te, d eoar ece, d acă s-ar căi cu „inima înfrâ ntă şi
s merită" (Ps. 50, 18), nu ş i-ar ascunde păcatele ş i nu
s-ar feri să le m ăr turisească duhovnicilor Bisericii.
3. Ere ticii nu împlinesc nici a treia cerinţă din
rânduiala Pocăinţei, hotărârea de îndreptare, căc i,
de-ar îndeplini-o, n-ar n1ai fi er etici (Tit 3, 10-11),
n-ar mai s tăru i în rătăcirea d e la calea a d evărului ş i
în dezbinare (Gal. 5, 20), ci s-ar întoarce la Biserica-
Ma m ă p e care au părăsit-o.
4. Nici cano nul de po căinţ ă nu-l împiinesc
ereticii. Ei în loc 'să ia pildă de îndrep tare pe Zaheu,
care ş i-a ispăşit păcatele prin fapte de binefacere (Le.
19, 8); p e Apostolul Petru, care a plân s c u lacrimi
a mare păcatul l epădă rii de Domnul (Le. 22, 62), sau
125

PR . fLARION FELEA
pe alţi păcătoşi, care şi- au răscumpărat păcatele prin
fap te de virtute şi dragoste faţă de Biserică, jud ecă pe
a lţii şi prin aceasta m ai greu se osândesc (Mt. 7, 1-2).
5. N u împlinesc ereticii nici cea mai însemnată
cerinţă din rânduiala Pocăinţe i : dezlegnrea. Mântui-
torul a dat Apostolilor puterea (Le. 9, 1-2) să lege şi
să dezlege (Mt. 16, 19; 18, 18), să ierte şi să ţină
păcatele (In 20, 22-23) . El, Iisus Hristos, a avut pute-
rea iertării păcatelor (Mt. 1, 21; Mc. 2, 10); El a ceru t
ca pocăinţa şi iertarea p ăca telor să se vestească, prin
Apostoli, la toate neamurile (Le. 24, 47) ş i tot El lasă
slujba şi puterea aceasta în grija sfinţilor Săi Apostoli
ş i a urmaşilor lor, până la sfârşitul veacurilor. Căci
zis-a Do mnul, Apostolilor, nu ereticilor: „Precurn M-a
trimis pe Min e Tatrfl, şi Eu vă trimit pe voi ... Crfrora veţi
ierta păcatele, se vor ierta lor, şi cărora le veţi ţinea, vor
fi ţinute" (In 20, 21-23) .
Este deci vădit că ere ticii nu a u taina Pocă inţei,
deşi se la udă că su nt „ pocăiţi". „ Poc ăiţi" fără Pocăin­
ţă ! Nu au mărturisirea păca telor, după cum cer Evan-
ghelia şi rânduiala canoan elor Bisericii, nu au dezle-
garea păcatelor, după cu m a rânduit M ântuitorul,
nu ara tă se mne d e căinţă şi îndreptare. Dacă, prin
urmare, se răzvră tesc împo triva Bisericii ş i nu împli-
nesc a tâ tea cerinţe din Noul Tes tament cu privire la
sfâ nta Mărturisire, ,mai au ei d r eptul să spună că ţin
ce cuprind e Biblia?
Desigur că nu.
Sfânta Cuminecătură
Cea mai cutremură toare şi dumnezeiască taină
a Bisericii este sfânta Cu min ecă tură, împrfrtrfşirea cu
trupul şi sângele Domnului, spre iertarea păcatelor.
„O, ne văzu tule Făcător al lumii, o, Dumnezeule,
cât de m inunat lucrezi cu noi ! Cu câtă bună ta te ş i
126
ERETfCll $1RĂTĂCI RIL E LOR DOCTRINARE
îndurare te porţi cu aleş ii Tăi, dându-Te p e Tine
însuţi spre îrnp ărtăş ire în Taina Ta sfâ ntă! Aceas ta
cu adevărat covârşeş te toa tă înţelegerea; aceasta m.ai
mult d ecât orice î nd ea mnă că tre Tine inimile evla-
vi oşilor creş tini ş i aprinde dragostea lor" (Urrn.area
lui Hristos) .
Cu as tfel de gânduri pioase ş i cuvinte alese ar
trebui să ne ap ropie m toţi de Paharu l m ântuirii ş i
de n1area Taină pe care o cuprinde el.
Lu ând în înţeles liter al cuvintele Evan gh eliei
despre Sfânta Cuminecătur ă, ere ticii nu cred nici în
p refacere, nici în rodul împărtăşirii, care es te iertarea
păcatelor. Să ne l ă murim .
1. La Cina cea d e Taină, dup ă ce a lu at pâinea,
s-a ruga t ş i a binecuvântat-o, Mântuitorul a z is:
„ Luaţi, mân caţi, acesta este tru pul Meu "; de asem enea,
du pă ce a lu a t paharul cu vin, s-a rugat ş i l- a
binecuvântat, apoi a zis: „Beţi din tru ncesta toţi, ncesta
es te sângele Meu „. A ceasta să o faceţi întru pomenirea
Men" (Mt. 26, 26-28; I Cor. 11, 23-25). Oricine ascultă
sau c iteş te aceste cuvinte înţelege că în ele se cu-
prinde o porun crf,' o invitaţie la gustare; oricine, de
as em en ea, î nţe l ege că poruncile nu sunt simboluri
(închipuiri), ci ele se împlinesc cum sunt date; se
execută, ca orice lege, nu se discută. Ereticii to tu ş i
î nd răznesc să vadă în porunca Mântuitorului numai
un sirnbol, ş i de aceea e i văd în Cina Domnului
nu mai o înch ipuire, un simbol, o amintire, ş i nu o
p oruncă de Taină, aşa dup ă cum a l ăsat-o
Mântuitorul. M are greşeală, vădită rătăcire!
2. Iisu s Hristos vorbeşte aşa d e limpede: „Aces ta
este trupul M eu ... Acesta es te sângele Meu" ... Nu
înc hipuie . Este.., P~inea şi vinul, prin ch em area
Duhului Sfânt şi prin binecuvântarea preotului, se
prefac în trupul şi sân gele Domnului. Pentru un
cred incios, acest fa pt nu suferă nici o înd oial ă . Nu
127
 PR. ILARION FELEA
se p oate să fii creştin ş i să nu crezi în prefa cere. În
privinţa aceasta, cuvintele Mântuitorului sunt foarte
clare: „Cel ce m.ănâ ncă trupul Meu şi bea sângele
Meu are viaţă veşnică ş i Eu îl voi învia pe el în ziua
cea de apoi; că trupul Meu es te adevărată mâncare şi
sângele Meu adevifratif băuturif. Cel ce mănâncă trupul
Meu ş i bea sângele Meu, în Mine petrece şi Eu întru
el" (In 6, 53-55). Poate să fi e aici vorba d e cuvinte
simbolice ? Nici vorbă. Versetul de m.ai jos - în care
Mâ ntuitorul spune: „Cuvintele Mele sunt duh şi
v ia ţă" (In 6, 63), întăreşte tocmai ceea ce El spune
mai sus: că pâinea es te trupul Său durnnezeiesc şi
vinul sângele Său dumn ezeiesc, p~efăcute prin Duhul
Sfânt în viaţă dumneze ia scă. Inţele s ul acesta îl
î ntăreşte ş i Apostolul Pavel, când întreabă: „Paharul
binecuvântifrii, pe care-l binecuvântăm, nu este oare
în1pifrtifsirea cu sângele I ui Hristos 7 Pâinea pe ca re o
frrîngcm , nu este Of1re împifrtif:;;irea cu trupul lui Hristos ?"
(I Cor. 10, 16). întrebăril e acestea sunt puse în aşa
fel, încâ t, pentru un om limped e la cap şi de bună
cred inţă, ele nu au decât un singur răspuns : Da r Aşa
este r Paharul ne împărtăşeşte cu sângele lui Hristos
ş i Pâinea cu trupul lui Hristos - cum şi pruncii s-au
făc ut p ă rta ş i trupu lui şi sângelui părinţilor. Ereticii,
tăgăduind prefacerea pâinii şi a vinului în trupul şi
sâ ngele Domnului, se ara tă slabi credincioşi, rătăciţi
şi potrivnici cuvintelor Evan gh eliei care ne vorbesc
aşa de lă murit despre marea Taină a prefacerii p âinii
şi vinului în sfânta Cun1inecătură.
3. Mântuitorul ne încredinţează că îrnpărtăşirea
din trupul şi sângele Său se face„spre ier'tarea păcatelor"
(Mt. 26, 28). Nici nu se po a te altfel. Odată ce
împărt2'1şirea cu nevred nicie aduce cu sine osândă,
pentru nesocotirea „ trupului Domnului" (I Cor. 11,
29), es te vădi t că îni.părtăşirea cu vrednicie aduce
iertare. Unde este Hristos, acolo este iertare, dar şi
128
ERETICII $1 RĂTĂC IRI LE LOR DOCTRINARE
osândă pentru nevrednici; altfel e de neînţeles de ce
şi cum ar putea cineva să păcătuiască şi să se osân-
dească rnâncând o bucăţică de pâine şi gustând câ teva
picături de vin. Ereticii totuşi cred - împotriva cu-
vintelor Sfintei Scripturi - că serbează Cina Domnului,
cu pâine şi vin, ca aducere aminte d e moartea
Domnului, şi nu spre iertarea păcatelor.
Răm.âne să judece oricine - fără părtinire - dacă
noi ne-arn abătut de la credinţa cea adevărată, sau
ereticii? Noi săvârşim taina sfintei Cuminecături şi
ca amintire a răstignirii şi morţii Domnului, precum
e scris (I Cor. 11, 24-26), dar mai ales ca împărtăş ire cu
trupul şi sângele Său (I Cor. 10, 16; Mt. 26, 26-28; In
6, 50-58). Sfânta Scriptură ne obligă la amândouă: şi
la pomenire (amintire), şi la împărtăşire.
Ereticii, învăţând că Cina Domnului este numai
un simbpl, o a mintire, o închipuire, şi nu „împărtă­
şire" din trupul şi sângele Lui spre iertarea păcatelor,
ara tă că ei nu se ţin de Biblie şi nu au o credinţă
mântuitoare nici cu privire la taina Sfintei Cumine-
c ă turi . Nici nu pot s ă fie altfel, deoarece despărţindu­
se de Biserică, de preo ţi şi d e Sfânta Liturghie, ei m 1
mai au unde să se cuminece cu trupul şi sângele
Domnului, şi prin aceas ta se lipsesc de cel mai mare
dar, de cel mai scump mărgăritar, de Pâinea vieţii
veş nice, dată pentru viaţa şi mântuirea lumii.
Sfânta Cununie
Nunta este din rai.
După ce a făcut Dumnezeu pe om, bărbat şi
fe meie, i-a binecuvântat şi le-a zis: „Creşteţi şi vă
în mulţiţi, umpleţi: pământul şi-l stăpâniţi" (Facere 1,
27-28) . „Pentru aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe
marna sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi
un trup" (Fac. 2, 24) .
129
 PR. ILARION FELEA
După învăţătura Bisericii, Cununia este Tain.\
sfântă, pentru că unirea mirelui cu mireasa se fan·
cu ştirea şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu.
Mântuitorul întăreşte rânduiala acesta de J.1
început, nu numai când ia parte la nunta tinerilor
din Cana Galileii (In 2, 1-11), dar mai ales când vor-
beşte în faţa fariseilor despre nedesfacerea căsătoriei.
Atunci a zis: „N-aţi citit că Cel care i-a făcut de J.1
început, bărbat şi femeie i-a făcut? ... Pentru aceasta
va lăsa omul pe tatăl său şi pe marna sa şi se va lipi
de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Pentru aceea
nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreuna/
Dumnezeu, omul să nu despartă" (Mt. 19, 4-6).
Din aceste cuvinte se vede lămurit că nunta est(•
o lucrare sfântă care se face cu ş tirea, cu voia şi cu
binecuvântarea lui Dumnezeu. Dumnezeu uneşte
rnirii, încât nu mai sunt doi, ci unul; cu voia Lui se
cunună şi de aceea spune că ceea ce a împreuna t EJ,
nimeni nu mai are dreptul să despartă. Noi vedem
că sunt doi, şi totuşi prin binecuvântare se unesc şi
devin un trup, un suflet, o inimă. Aceasta e taina, lu-
crarea cea sfântă a lui Dumnezeu care prin harul
Duhului Sfânt binecuvântează şi uneşte sufletele
mirilor.
Ereticii văd în Cununie o simplă ceremonie şi
fac din ea o paradă, prin care încearcă să imite Taina
Cununiei din crezul şi rânduiala Bisericii noastre.
Deşi sunt contra tradiţiei, îşi fac ei înşişi tradiţie, ca
şi la Taina Botezului. Se îmbracă în haine albe, îşi
pun cununi pe cap, merg „la adunare" şi se bine-
cuvintează. Toate acestea le fac numai ca să arate că
ş1 e1 se cunună.
Cununia însă nu este numai o simplă ceremonie,
pe care o poate face orice „ predicator". Cununia, prin
faptul că uneşte sufletele mirilor prin voia şi bine-
cuvântarea lui Dumnezeu, este Taină şi încă o „ Taină
130
ERET ICI I ŞI RĂTĂCIRILE LOR ooc rRJNAR E
111are", bineînţele s nunrni atunci când se face „în
Hris tos şi în Biserică" (Efes. 5, 32), când se încheie „în
Domnul" (I Cor. 7, 39).
Ereticii, n efiind nici în Hristos, nici în Biserică,
nu au şi nici nu pot sluji taina Cununiei. Nici Cununia
ş i nici o Taină nu se pot face decât de către „slujitorii
tninclor lui Dumnezeu" (I Cor. 4, 1), care sunt preoţii
Bisericii (lac. 5, 14), iar nu predicatorii şi învăţătorii
eresurilor (II Pt. 2, 1).
Cununia es te slujbă sfântă, rânduită d e Iisu s
Hristos şi de sfinţii Apostoli. Viaţa dintre bărbat şi
femeie, fără binecuvântarea şi unirea Cununiei, este
desfrânare, curvie ş i preacurvie, păcate grele, ca ş i
eresurile, pentru care - cei ce le fac - „nu vor moşteni
î mpărăţia lui Dunmezeu" (Gal. 5, 20-21).
Atât ereticii, cât şi toţi cei care trăiesc în unire fără
cununie, să ia aminte la cuvintele Apostolului: „Cinstită
snfie nunta în tru toate şi patul neîntinat, iar pe desfrânaţi
~i preacurvari fi va judeca Dumnezeu" (Evr. 13, 4).
Sfântul Maslu
Nmnai Biblia! Noi ne ţinem numai d e înv21-
ţăturile Bibliei ! Aşa grăiesc toţi ereticii, vrând să n e
încredinţez e prin astfel de cuvinte că ei nu sunl
rătăciţi de la cre dinţ ă, cum am fi, de pildă, noi
creştinii ortodocşi, care pe lângă Biblie n e mai ţinem
ş i de Bis erică, de predania Părinţilor şi de mărturi­
sirea sfinţilor şi a martirilor (nu de altceva, dar numai
ca să nu n e rătăcim de la calea mântuirii).
Nicăi er i însă Dumnezeu nu-i vădeşte aşa de
bine pe eretici c~ sunt rătăciţi de la cre dinţa cea
dreaptă, apostolică şi evanghelică, cum îi arată chiar
aici. Cu Biblia în m â nă, Dumnezeu arată că sunt
eretici. Că, dacă n-ar fi eretici, ar mărturisi toţi acelaşi
Crez, pe care l-au rn.ărturisit cei dintâi creştini, şi s-ar
131
 PR. ILARION FELEA
ţi n e de Biserica întemeiată de Iisus Hristos, nu dl'
oameni răzvrătiţi. Dacă n-ar fi eretici, ar fi „ toţi una",
aşa precum s-a rugat Mântuitorul pentru toţi urmaşii
Săi (In 17). Adevărul este unul. Nu pot fi nici două,
nici trei, nici zece sau o sută de adevăruri. 1 şi cu ·1
fac 2; nu trei, nici zece, nici o sută, numai doi. Acesta
e adevărul. În satele noastre, până ieri-alaltăieri, a
fost o singură Biserică şi o turmă, aşa după cum
doreşte Iisus. Acum, pe lângă Biserică, s-au ivit
numeroase 11 adunări" şi eresuri. Care dintre ele
învaţă adevărul? Dacă sunt mai multe, hai să zicem
că sunt trei: baptiste, adventiste şi penticostale,
adevărul nu poate să fie decât unul. Prin urmare,
din trei eretici, doi sunt mincinoşi, nun1ai unul poate
deţine adevărul. Noi spunem că toţi trei sunt minci-
noşi, deoarece toţi s-au despărţit de Biserică şi des-
părţindu-se de Biserică merg pe căi greşite, înde-
părtându-se de la calea adevărului. E cu neputinţă
ca toţi să înveţe adevărul, odată ce sunt dezbinaţi şi
lucrează la dezbinare .. .
Orbiţi sufleteşte, ei totuşi nu-şi văd greşeala şi
continuă a se face uneltele satanei - prefăcut în înger
de lumină (II Cor. 11, 14) - cu Biblia în mână, fără
să-şi dea seama că, prin rătăcirea de la calea adevă­
rului descoperit în Iisus Hristos, se osândesc tot aşa
de sigur ca şi prin oricare dintre faptele trupului
păcătos (Gal. 5, 19.-21).
Adeseori am vorbit .cu astfel de eretici şi i-am
întrebat: Voi spuneţi că vă ţineţi de Biblie. Apoi de
ce nu ţineţi tot ce spune Biblia? Iată, de ce lepădaţi,
taina sfântului Maslu, care e rânduită în interesul
mântuirii noastre trupeşti şi sufleteşti?
- Despre Maslu nu s~ vorbeşte în Biblie, răpund
în cor toţi ereticii.
Ba se vorbeşte şi încă foarte limpede. Cuvântul
„maslu" înseamnă ungere" cu untdelemn sfinţit, -
11
132
FRETIC ll $1RĂTĂCIRILE LOR DOCTRINARE
se mnul văzut a lucrării harului celui nevăzut. Mân-
tuitorul a dat Apostolilor puterea vindecifrilor (Mt. 10,
6; Mc. 16, 17-l~k Le. 9, 1-2), „daruruile tămăduirilor" (I
Cor. 12, 28-30)„ ş1 Apostolii se folosesc de ele, ungând
cu untdelemn pe bolnavi şi tămăduindu-i. „Şi draci
m ulţi scoteau şi ungeau cu untddernn pe multi bolnavi
ş i -i tifmifduin w" ~Mc 6; 13). Desigur nu pe toţi îi
vindecau, dar vindecau pe mulţi prin puterea rugă­
ciunii, a credinţe1 şi a h arului lucrător prin untde-
lernnul sfinţit.
Sfântul Apostol Iacob despre taina sfântului
Maslu vorbeş.~ecând scrie: „Suferă cineva dintre voi?
Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte.
Es te cineva bolnav Fntre voi? Să cheme preoţii Bisericii şi
~if se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele
Domnulu,i. Şi rugifciimea credinţei va mântui pe cel bolnav
ş i-l va 1riehca Domnul şi de va fi făcut păcate i se vor ierta"
(lac. 5, 13-15) .
Cine crede cinstit în cuvântul Sfintei Scripturi,
mai poate tăgădui că aici e vorba d e taina sfântului
Maslu? De bună seamă că nu. Ereticii totuşi tăgă­
duiesc, şi n-ai ce le face, că d e aceea sunt eretici,
„apostoli rnincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de
11pos toli ni lui Hristos" (Il Cor. 11, 13).
Sunt şi ereticii care îşi dau seama de greşeala în
care au căzut despărţindu-se de Biserică, dar nu mai
au curajul să se întoarcă „acasă" . Iată o pildă: La
una din misiunile religioase s-a slujit sfântul Maslu
in Biserică după sfânta Liturghie, pentru sănătatea
sufletească şi trupească a întregului popor. Cineva a
trimis nişte haine pentru ca, ' în timpul serviciului
religios, preoţii să treacă peste ele. Ale cui erau ?
Ale celui mai bogat baptist din sat.
Sfântul Mash.i e taina vindecării sufleteşti şi
trupeşti, tainn vindecării prin har şi credinţă. Astăzi nici
d octorii nu se ni.ai îndoiesc d e binefacerile vinde-
133
 PR . ILARI ON FE LEA
cărilor prin credinţă . Ereticii totuşi se îndoiesc şi-i
clevetesc pe cei ce fac sfântul Maslu şi cheamă în
ajutorul bolnavilor harul lui Dumnezeu .
Bunii creştini ştiu să aleagă între cei ce tâlcuiesc
Biblia după adevăr şi cei ce o răstălmăcesc (II Pt. 3, 16).
Sfânta Preoţie
Săvârşitorii sfintelor Taine sunt preoţii Bisericii
(Iac. 5, 14), după cum lămurit scrie Apostolul Pavel
corintenilor: „Aşa să ne socotească pe noi fiecan·
om ca pe nişte slujitori ai lui Hristos şi iconomi 11i
tainelor lui Dumnezeu" (T Cor. 4, 1).
Preoţii, împreună cu poporul creştinilor drept-
credincio$i, păstrează unitatea Bisericii şi a învăţă ­
turilor evanghelice ortodoxe. De aceea, ereticii mai
ales împotriva lor îşi îndreaptă propaganda plin<1
de veninu l urii şi al răutăţii, ca şi prin ei să st•
împlinească cuvântul Domnului: „ Bate-voi păstoru I
şi se vor risipi oile" (Mc. 14, 27).
Este ştiut că ereticii nu recunosc Taina Preoţiei,
nu se supun treptelor ierarhice şi clevetesc pe cei et'
dau ofrande preoţilor; în schimb, ei se consider{!
preoţi, apostoli, prooroci, evanghelişti şi păstori.
1. Ereticii nu vor să arate nici o înţeleger('
pentru alegerea Ap,o stolilor şi hirotonia (sfinţirea) preo-
ţilor. Evanghelia spune limpede că; după o noapte
de rugăciune, Mântuitorul a chemat la Sine pe ucenicii
Săi şi a ales din mulţimea lor 12 Apostoli (Le. 6, 12-
13; In 15, 16), cărora apoi le-a dat puterea iertării şi i-a
trimis să vestească în lume împărăţia lui Dumnezeu
(Mt. 18, 18; Le. 9, 1-2; Jn 20, 21-23). Cu alte cuvinte,
le-a încredinţat grija Bisericii şi a Evangheliei, ca ei
~ă continue lucrarea începută de El, ca Păstor,
Invăţător, Mântuitor şi Domn atotputernic în cer ş i
pe pământ (Mt. 28, 19-20) . Mai departe, harul ş i
134
E R H ICll ~J RĂT ĂCIRILE LOR ooc rn.IN A RE
apostolia (Rom. 1, 5) se încredinţau tot prin alegere
~ i hirotonie, precum iarăşi lămurit scrie Apostolul
Pavel episcopilor Tit şi Timotei: „Pentru aceasta te-am
l ă sa t în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi
sif aşezi preoti prin ce tăţi, precum ţi-ani rânduit" (Tit
L, 5). „ Sif nu fii nepifsiftor de harul care este în tine, care
ţ i s-a dat prin proorocie, cu punerea rnâinilorpreoţimii"
(f Tim. 4, 14). „Să nu-ţi pui, în grabă, mâinile peste
nimeni" (I Tim. 5, 22). Te îndenin să ţii aprins harul
11
lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mâinilor
mele", adică prin hirotonie (II Tim. 1, 6) . Căci „punerea
mâinilor" în greceşte se spune „hirotonie", semnul
v ăzut al împărtăşirii harului celui nevăzut. Cei şase
diaconi au fost aleşi şi sfinţiţi prin hirotonie (Fapte 6,
1-6), iar prin maşele Asiei, Apostolul Pavel şi cu
Varnava au întărit sufletele ucenicilor, apoi „cu rugă­
ciuni şi cu ajunări, le-au hirotonit preoţi prin cetăţi şi i-au
î ncredinţat pe ei Domnului în care crezuseră" (Fapte
14, 1-23). Dacă Preoţia nu-i Taină sfântă, atunci Iisus
Hristos de ce cheaLTtă, alege, întăreşte şi trimite pe
Apostoli ca să-l continue misiunea lumin ătoare, sfinţi­
toare şi mântuitoare de suflete? Şi Apostolii de ce
hirotonesc (sfinţesc) diaconi, preoţi şi episcopi (Fapte
20, 28), cu îndatorirea de a ţine aprins harul care
este în ei prin hirotonie şi să-şi lase apoi urmaşi cre-
dincioşi, legiuiţi, „destoinici să înveţe şi pe alţii" (II
Tim. 2, 2) ?
2. Ereticii nici nu recunosc treptele ierarhiei
Bisericii, nici nu se supun în faţa lor. În toată
Scriptura, ş i cu deosebire în Noul Testament, se vor-
beş te de atâtea ori de păstori - diaconii (Fapte 6, 1-6;
I Tim.. 3, 8), preoţi . (Fapte 14, 23; I Pt. 5, l; I Tim. 5,
19; Iac. 5, 14) şi episcopi (Fapte 20, 28; I Tim. 3, 1-3;
Evr. 8, 3) - şi turmă, de mădulare diferite ale Bisericii
(I Cor. 12, 18-19), de „mai mari" (Evr. 13, 7, 17), de
p ărinti şi copii (I Cor. 4, 15-16; Gal. 4, 19; I ln 2, 1), de
135
 PR. ILARION FELEA
lucrători $i ogor: „Căci noi suntem împreună lucrători
cu Dumnezeu; voi suntefi ogorul lui Dumn ezeu" (I Cor.
3, 9). „Au do a ră toţi sunt apos toli? Au doară to!i
prooroci? Au doară toţi învăţători ?„. Au doară toti
au darurile tăm ăd uirilor? " (I Cor. 12, 29-30) . Nu
toţi! Numai unii, căc i Iisus Hristos „a dat p e unii
apostoli, .pe altii prooroci, pe a/fii evanghelişti, pi•
alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea sfinţilor,
la lu crul slujbei, spre zidirea trupului lui Hristos"
(Efes. 4, 11-12). „Slujba" de care vorbeşte aici Apo~ ­
tolul e Taina Preo ţi ei, slujirea lui Durnnezeu (Faph•
16, 17) . Ascultarea d e slujitorii altarelor e totuna cu
ase ul tarea de Iisu s H ristos, precum e scris: „ O rici "''
asc u ltă de voi, de Mine ascu ltă $i oricine se leapădă de voi,
de Mine se leapădă. Jar cel ce se leapădă de Mine, se leapăd11
de Cel cc M-a trimis pe Mine" (Le. 10, 16), se leapădă ~i
de Dumnezeu ...
3 . Ereticii îi clevetesc în tot felul p e pr eo ţii
Bisericii, pentru că primesc ofrande (daruri) d e J.1
cre dincioş i, ca şi câ nd faptul acesta ar fi un păcat, o
ru ş ine, sau cine ş ti e ce fap tă osândită de Evanghelic'.
Noi nu n e l egă m d e taxele şi zeciuielile, lunare ~i
anu ale, pe care ei le în casează d e la ei lor, deşi elt•
întrec cu mult ofrandele de bunăvoie pe care creştinii
noştri le difruicsc numai uneori ş i rareori preo ţilor,
pen tru osteneli recmnoscute, Clar vom arăta că sluji-
torii al tarelor au dreptul sif trăiască de la altar. „ Vrednic
este lucră torul de plata sa", spune Mântuitorul (Mt.
10, 10; Le. 10, 7; T Tim . 5, 18). „Cel care primeşte
cuvâ ntul învăţăturii, să facă parte învăţătorului din
toate câte are" (Gal. 6, 6). „N-avem oare dreptul s.l
m â n că m şi să be m ?„ . Cine slujeşte vr e odată, în
oas te, pe cheltuiala lui? Cin e sădeşte vie şi nu
mâ nâncă din rodul ei ? Sau cine păstoreşte o turmă
şi nu m ă nâncă din laptele turmei? „. Au nu ş tiţi Gl
136
ERFTICl l SI RĂTĂ CIRI LE LOR DOcrRJNARE
cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă din prinoasele
te mplului şi cei ce slujesc altarului se împărtă0esc de la
11 /tar? Tot aşa a râ nduit ş i Domnul pentru cei ce
11 ropovăduic sc Evnnglz elin , ca să se hrănea sc ă din
Evanghelic" (T Cor. 9, 4, 7, 13-14; cf. Filip. 4, 16) .
4. Ereticilor le place să se laude că ei toţi sunt
p reoţi. Le sunt foarte scu mpe versetele d e la I Petru
2, 9 şi Apoc . 1, 6, und e creş tinii sunt numiţi „seminţie
ale asă, preoţie împărătească, neam sfânt, p opor ago-
nisit de Dumnezeu". Adevărul este că aces te cuvinte
sunt luate din Vechiul Testament (leş . 19, 5-6), unde
israelitii sunt numiţi popor ales, neam sfânt şi preoţie
î mpără tească, bineînţel es dacă slujesc lui Durnnczcu,
dacă se roagă ca ni0te preoţi ş i ţin poruncile Lui cu
s fi nţ enie . Dar pentru slujirea altarelor era al easă
se rninţia lui Lev i, cu Aaron şi urm aşii săi, ş i cine se
răz vrăteC\ împotriva pr e oţilor , era pedepsit cu
1noartea (Num. 3, 10; 18, 7; D eut. 17, 12), sau era
bă tut d e D.umnezeu, cum au fost Core, Datan ş i
Abiram (Num . 16-17). Este de menţionat că preoţia
Vechiului Testa1nen t a fos t schi mbată, nu desfiinţată
(Evr. 7, 12). Poporul c r eş tin nu d es fiinţează, nici nu
î n l ocu ieş te preo ţi a Apostolilor aleşi de Mântuitorul
ş i sfinţiţi prin Duhul Sfânt, întocmai dup ă curn în
Vechiul Testament preoţia poporului nu des.fi i nţa preofia
11 /taru lui. To ţi se roagă lui Dumnezeu, to ţi slujesc lui
Dumnezeu, t oţ i sunt d a to r i să tr ă i ască după
Evanghelie, dar prin aceasta nu pot înlocui sau des.fiinţa
/11nul ş i apostolia (Ro rn. 1, 5) de care se împărtăşeau
nurnai cei chemaţi, aleşi, sfinţiţi şi trimiş i, ca Apostolii
ş i după rând uiala Apostolilor. „ Cum vor propovădui
{ifrif de apostolic ?" (Rom. 10, 15). Căci „nimeni nu-ş i ia
singur cins tea aceas ta, ci dacă es te chemat de Dumnezeu,
rn ;;i Aaron" (Evr. 5, 4).
Din toate lămuririle date aici, cu Biblia în mân ă
ca întotdeauna, orice OLTl c11 inima cura tă ş i cu mintea
137
 PR. I LAR!ON FEL EA
lu minată se poate încredinţa că ereticii greşesc şi rătăcesc
când tăgăduiesc şi sucesc învăţătura Bisericii despre
taina Preoţiei, când înlătură preoţia altarului şi când
se fac pe ei preoţi, fără să aibă episcopi care să-i
hirotonească şi fără să aibă legătura harului cu preoţia
apostolică.
Preoţii Bisericii sunt slujitorii lui Hristos şi să­
vârşitorii tainelor lui Dumnezeu. Cuvintele vestite
d e ei sunt cuvintele Evangheliei lui Hristos; tainele
săvârşite de ei sunt tainele sfinte care ne deschid
împărăţia lui Dumnezeu; Biserica pe care o slujesc ei
este Biserica lui Dumnezeu pe care a câştigat-o Iisus
Hristos cu sângele Său (Fapte 20, 28). Hainele pe care
le îmbracă preotul în sfântul altar sunt hainele lui
Hristos; patrafirul e semnul harului preoţiei şi al
jugului lui Hristos; brâul e ştergarul cu care s-a încins
Iisus la Cină, semnul puterii de a lupta cu patimile şi
de a le birui; rnânecufele sunt semnul lanţurilor cu
care a fost legat Hristos; f elonul, mantia pe care o
purtau Mântuitorul şi Apostolii, e semnul sfinţeniei
slujbei preoţeşti; crucea e semnul suferinţei mântui-
toare şi mărturisirea credinţei în Hristos; cârja sau
toiagul episcopului e semnul puterii de a conduce
turma Bisericii; coroana sau mitra arhiereului închipuie
cununa de spini pe care a purtat-o Hristos în drum
spre Golgota şi pe Cruce. Toate ne arată preoţia ca
taină sfântă, şi pe preot în slujba lui Hristos, toate
ne grăiesc de Hristos şi de datoria de a asculta de
trimişii Lui, „că ci priveghează pentru sufletele noastre,
ca unii care vor da seama de ele, ca să facă aceasta cu
bucurie şi nu suspinând, ceea ce nu ne-ar fi de nici
un folos" (Evr. 13, 17).
MAICA DOMNULUI, SFINŢII, ICOANELE
Cultul Maicii Domnului
Dacă er eticii nu s-au sfiit să atace înv ă ţătura
Scripturii Noului Tes tam.ent despre sfânta Tradiţie,
sfânta Cruce, sfânta Duminecă, sfânta Biserică, sfânta
Mântuire şi sfintele taine, nu e de n.i.irare dacă nu s-
au sfiit să atace şi alte dogme ale Bisericii, îndeosebi
î nvăţăturil e d espre Maica Domnului, d espre sfinţi,
despre icoane şi altele.
Nu putem aşterne p e hârtie tot ce spun ereticii
despre Maica Domnului (unii vorbesc ma i urât d ecât
n ecredincio ş ii) . Pentru oa menii de bun ă cre dinţă vom
încerca ·să l ăm urim pe scui;t numai câteva dintre
credinţele lor greşite.
Cu Sfc'inta Scriptură în rnână, ereticii învaţă că:
Maica Domnului nu a fost „pururea Fecioară";
c ă afară de Iis u s Hristos Mântuitor ul , M a ica
Domnului a mai avut fii ş i fiice, aşa -nun1iţii „fraţii
Domnului"; si că deci Maicii Domnului nu i se cuvine
o cinstire d ~osebită (cult religios).
1. Unde vrea Dumnezeu, se biruieş te rânduiala
firii, spune o veche cântare bi sericească . Toţi oamenii
se nasc dup ă râ ndui ala firii. Numai Dumnezeu-
Omul Iisus Hristos a biruit rânduiala firii ş i s-a n ăscut
dintr-o Maică Preacurată „ pururea fecioară" . „ Eu nu
ştiu de bărbat", a răspuns ea arhanghelului Gavriil
(Luca 1, 24). Iar îngerul Domnului întăreşte acest
fapt când spune log9dnicului Iosif, care tocmai d e
aceea se hotărâse să o părăsească, d eoarece se apro-
pia sorocul n aşterii ş i nu o cunoscuse, „că ceea cc s-a
ziimislit îritr-în sa (Fiul) es tr> din Duhul Sflint" (Mt. 1,
139
 PR. fLARION FELEA
20). Iisus Hristos nu s-a născut „din poftă trupească,
... , ci de la Dumnezeu" (In 1, 13).
Biserica întreagă, de la început până astăzi,
păstrează taina şi ni.ărturiseşte credinţa sfântă cei
Maica Domnului a fost fecioară preacurată. Raţiunea
sănătoasă ne spune ,că Dumnezeu ca om nu se putea
naşte decât din'tir-n Fecioară preacurată, iar Omul
care s-a putut na:şite dintr-o Fecioară preacurată nu
putea fi decât Dmnne21eu. Adam a născut femeie făn1
de fen11eie; Fecioara Maria a născut bărbat fără de
bărbat, spune sfântull. loa:n Gură de Aur. Născând
pe Donmul ca iFeci.oar,(,'\, Maica Preacurată arată că
Cel născut din ea este Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat. Naş!herea maii presus de fire
este dovada Dunmezeiri.i Lui
2. Ca să tăgăduiască pumriea ft1ciollia şi cultul
Maicii Domnului, ereticii spun şi susfţfil reă fecioara
Maria a născut pe Iisus Hristos fără de s.ămâmţâi,, .însă
după El a mai avut şi alţi copii, căd aşa :Si!1llllne
Evanghelia (zic ei) . Şi dacă a mai. avut alţi copii, fară
îndoială că nu a fost şi nu a rămas „pururea Feciooură".
Dar tocmai asta e întrebarea; a mai avut
Fecioara Maria alţi fii, afară de Iisus Hristos? Biserica
răspunde: nu! Ereticii răspund - nu ştim de ce, cu o
drăcească încăpăţânare - da! Care este adevărul? Şi
unde este greşeala, sau eresul ?
Ereticii, ca să-si dovedească eresul, mai întâi se
opresc la cuvintele.din Ev'!lnghelia de la Matei, cap.
1, 25, în care se spune că Iosif „nu a cunoscut-o (pe
Fecioara Maria), până ce ea a născut pe Fiul său cel
în tâi născut şi I-a pus numele Iisus". Iată, spun ei:
Cel „întâi născut" poate fi urmat de al doilea născut
şi aşa mai departe, iar cuvintele „nu a cunoscut-o
până ce a născut pe Fiul..." pot să ne dea să înţelegem
că după aceea a cunoscut-o şi a avut cu ea şi alţi copii.
Tâlcuirea aceasta este greşită, eretică, d eoarece :
140
ERETICII SI RĂTĂCI RIL E LOR oocrRINARE
1. După fiul „cel întâiu născut" nu urmează totdeauna
si al doilea născut. Iisus Hristos, întâiul născut, a fost
~ ingurul şi unicul născut. 2. Cuvintele „până ce" arată,
în Biblie, un timp nehotărât şi nedeterminat, adică
nicitJdată. Aşa se spune despre Micol, fiica lui Saul,
că „n-a avut nici un copil până când (sau până ce) a
murit" (II Regi 6, 23). Se poate crede că după aceea
a avut?
Mai departe, într-adevăr, sfânta Evanghelie
spune limpede că oamenii care vedeau minunile şi
ascultau înţelepciunea din cuvintele Domnului, se
mirau şi se întrebau: „Oare nu-i acesta fiul teslarului?
Oare nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii Lui
Iacob şi Iosi, şi Simon, şi Iuda? Şi surorile Lui nu
sunt ele oare toate între noi?" (Mt. 13, 54-56; Mc. 6,
2; Le. 4, 22; In 6, 42; 8, 19-21). Aşa „se sminteau de
El" (Mt. 13, 57) . Se mirau, dar şi „se sminteau de
El". Se sminteau, adică greşeau unii dintre ei,
deoarece c;:redeau într-adevăr, ca şi ereticii, că Iisus
este fiul lui Iosif si al Mariei, că are frati si surori si
că deci nu este d~ la Dumnezeu. ' . . .
Întrebările care se pun aici limpede, sunt
următoarele :
Este Iisu s Hristos fiul lui Iosif şi al Mariei?
A avut Iisus Hristos fraţi şi surori din Iosif ş i
din Maria?
La întrebările acestea unii răspundeau că da,
alţii că nu, şi de aceea se sminteau.
Cine crede în sfânta Evanghelie şi cine cunoaşte
sfânta Evanghelie ştie bine că Iisus Hristos nu a fost
fiul lui Iosif, dar pentru că a crescut în casa lui Iosif,
lumea aşa îl cunoştea şi aşa îi zicea: „fiul lui Iosif",
sau „fiul teslarului". ,Atunci cum rămâne cu „fraţii"
ş i cu „surorile" Lui? Tot aşa. După cum Iosif nu a
fost tatăl lui Iisus, tot aşa Iacob, Iosi, Simon şi Iuda
nu au fost fraţii Lui. Întâi de toate pentru că nici
141
 PR. !LA R!ON FELEA
Evanghelia, nici Mântuitorul şi nici Biserica nu-i
recunoaşte ca atare. Evanghelia ne istoriseşte că erau
unii care nu credeau în Iisus şi, fără să cunoască ade-
vărul naşterii Lui, spuneau că El este fiul lui Iosif
(fără să fie). La spusa şi la credinţa aceasta greşită,
Iisus se întristează şi răspunde: „Nu este prooroc
dispreţuit decât în patria sa ... $i nu a făcut acolo
minuni multe din pricina necredinţei lor" (Mt. 13, 57-
58). Altă dată, când „Mama" şi „fraţii" Lui aşteptau
să-I vorbească, El a spus: „Cine este mama Mea ş i
cine sunt fraţii Mei?". $i întin zâ ndu-şi mâna Sa spre
ucenicii Săi, a zis: „ lată mama Mea şi fraţii Mei. Căci
cel ce va face voia Tată.lui Meu Celui din cer, acela uni
es te frate, soră şi mamă" (Mt. 12, 47-50) . Deci, aici
Mântuitorul nu- ş i recunoaşte fraţi după trup, ci
numai fraţi în împlinirea voinţei lui Dumnezeu. '
Ca Evanghelia ş i ca Mântuitorul, aşa a înţeles
ş i Biserica totdeauna într e ba rea despre „fraţii
Domnului". Creştinii toţi sunt „fraţi" (Mt. 18, 21,
35, ş . a.); „ voi toţi fraţi su nteţi ", a zis Domnul (Mt. 23,
5), - desigur în înţeles duhovnicesc, moral, nu fraţi
trup eş ti , de sânge. „Fraţii" Domnului, de care
vorbeşte Evanghelia, pot fi rudeniile Domnului, cum
a fost şi Avram cu Lot. E sigur că Lot era nepotul lui
Avram şi totuşi acesta îi zice „frate" (Fac. 11, 29-31;
12, 5; 13, 8). E sigur că Iisus Hristos nu era frate cu
Apostolii ş i nici ei . nu era u td ţi fraţi, - şi totuşi îi
num eş te „fraţii Mei", - „ voi toţi fraţi sunteţi" (Mt.
12, 49; 23, 8; 25, 40; 28, 10; Le. 8, 21; 22, 32; In 20, 17-
18). Cei patru fraţi: Iacob, Iosi, Simon şi Iuda pot fi
rud enii, verişori sau nepoţi ai Domnului, - fiii
„celeilalte Marii", - „mama lui Jacob şi a lui fosif" -
(Mt. 27, 56, 61; 28, l; Mc . 15, 47; 16, 1), dintre care
Iacob şi Iuda ne-au lăsat epistolele din Noul Tes ta-
ment care le poartă numele; un Iacob, se numeş te
„robul Domnului" (Iac. 1, 1), celălalt se numeş te sluga
142
ERET1Cl l $1 RĂTĂCIRILE LOR DOCTRINARE
sau „slujitorul Dornnului" (Iuda 1). În nici un caz nu
au fost fraţi de mamă ş i de sânge ai Domnului.
Este deci de notat că, aşa după cum Ii sus Hristos
nu a fost fiul teslarului Iosif după trup, tot aşa este de
sigur că nu a avut fraţi ş i surori după trup . $ide aceea
e de neînţeles de ce toţi ereticii, deşi se declară oameni
după Evanghelie şi credincioşi ai Mântuitorului, fac
atâta zgomot cu învăţătura lor, nu a Evangheliei,
despre „fraţii" D01mmlui. E vădit că învăţătura despre
fraţii Domnului dă apă la moara necredinţei. Căci
din două una: sau Tisus Hristos s-a născut dintr-o
Fecioară preacurată, şi atunci este cu adevărat Fiul
lui Dumnezeu, sau s-a născut dintr-o mamă care a
avut mai mulţi copii, deci dintr-o femeie care şi-a
pângărit trupul cu pofte trupeşti, cum învaţă păgânii,
şi atunci nu este, nu poate să mai fie Fiul lui
Durnnez,eu.
3. Despre cinstirea deosebită (cultul) care se
cuvine Maicii Domnului, Evanghelia ne vorbeşte şi
mai limpede. Dacă arhanghelul Gavriil o cinsteşte
şi-i zice: „ Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul
este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei!", dacă
o femeie din popor, plină de bun simţ şi de bună
credinţă, strigă către Domnul: „Fericit este pântecele
care te-a purtat şi pieptul care te-a alăptat" (Le. 11,
27); dacă Elisabeta, mama sfântului Ioan Boteză torul,
o numeşte Maica Domnului şi o fericeşte (Le . 1, 43-
45); dacă ea însăşi spune în rugăciune că de acum o
vor ferici toate neamurile, „că mi-a făcut mie mărire
(slavă) Cel Puternic" (Le. 1, 48-49), şţ dacă însuşi
Mântuitorul o cinsteşte ca Mamă (Le. 2, 49-51) şi o
lasă înainte de moarte în grija ucenicului Său celui
mai iubit (In 19; 26-27), care a fost Apostolul şi
Evanghelistul Ioan - aceasta fiind o dov adă în plus
că Maica Domnului nu a mai avut a lţi copii-, pute1n
noi creştinii să nu o cinstim? Poate cineva să cinstească
143
 PR. ILARION f' ELEA
Fiul, fără să-I cinstească şi Mama? Nu se poate. Cine
cinsteşte Fiul, cinsteşte şi Mama. Cine cinsteşte pc
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu se poate să nu-l
cinstească, după cuviinţă, şi Mama.
Numai ereticii atacă preacinstirea (cultul) Maicii
Domnului, încă de la Nestorie, pe care Biserica l-a
osândit împreună cu învăţătura lui eretică în sinodul
al treilea ecumenic (anul 431). Creştinii dreptcre-
dincioşi de pretutindeni o laudă şi o cinstesc, aşa după
cum se cuvine lăudată şi cinstită Maica Domnului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Cinstirea Sfinţilor
Nici cu sfânta Predanie, nici cu sfânta Cruce,
nici cu sfânta Biserică, nici cu sfintele Taine, nici cu
Maica Donu1ului, nici cu sfintii nu se împacă ereticii.
Deşi prin ostenelile lor se bucură şi ei, ereticii, d e
cu vântul Sfintei Scripturi, - căci sfintii insuflaţi de
Sfântul Duh au scris şi au păstrat Sfânta Scriptură,
adică proorocii şi apostolii-, totuşi, răstălmăcind Biblia,
ei se ridică împotriva cinstirii (cultului) sfinţilor .
Înţelegând greşit un ele cuvinte din Sfânta Scrip-
tură, spunând că sfinţii nici nu pot să ne ajute, nici
nu primesc să-i cinstim, ere ticii înlătură cultul sfin-
ţilor, ca şi alte învăţături şi dogme sfinte ale Bisericii.
Ei spun că Apostoh,i.l Petru nu a primit închinarea
sutaşului Corneliu şi i-a zis: „Scoală-te şi eu sunt om"
(Fapte 10, 25-2.6); iar Apostolul Pavel, împreun ă cu
Varnava, când, în urma vindecării unui olog, erau
cinstiţi ca nişte zei, şi-au rupt veşmintele şi au strigat:
„O, b ărbaţilor, de ce faceţi aceasta? Doar şi noi
suntem oameni, cu aceleaşi slăbiciuni ca şi voi" (Fapte
14, 8-15). Din astfel de întâmplări şi din altele, ereticii
su s ţin că Biblia este contra cinstirii sfinţilor.
Care este adevărul?
144
ERETICII $I RĂTĂCIRILE LOR DOCTRJNARE
Întâi d e toate se cuvine să ne îns e mnăm ş i să
ţinem bine în minte că Biserica, cel puţin d e la sinodul
al ş aptelea ecumenic, ţinut la anul 787, face deosebire
între: închinare sau adorare, între preacinstire sau
cin stire. „Închinarea" şi „adorarea" este cultul care se
cuvine numai lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
„Preacinstirea" sau „ preavenerarea" este cultul care
se cuvine numai Mai cii Dornnului, deoarec e, ca Maică
a lui Dunm ezeu, este mai presus de toţi îngerii şi
decât toţi sfinţii. Iar „cinstirea" sau „ venerarea" se
cuvine n11111ai sfi ntilor: îngeri, prooroci, apostoli, mu-
cenici, sfinţi părinţi, mărturisitori ş i cuvioşi.
Greşeala sutaşului Corneliu a fost „închinarea"
lui înaintea Sfântului Petru. Aceeaşi a fost ş i greşeala
locuitorilor din Listra: s-a u închinat şi s-au pregătit
să aducă jer tf e d e a nimale apostolilor Pavel şi
Varnava, închipuindu-şi că su nt zei din cer coborâ ţi
pe p ă mânt. Era d eci firesc şi moral ca a tât Petru, cât
ş i Pavel ş i Varnav a să nu primească un cult car e se
cuvine num ai lui Dumnezeu.
În al doilea rând trebuie să n e însemnăm şi să
ţinem bine în n1inte că cinstirea sfinţilor - ca ş i a
Maicii Domnului, d espre care an.1 vorbit - es te bine
întemeiată în Sfânta Scriptură. Sfinţii sunt „ i ub iţii lui
Dumnezeu" (Da n . 10, 19) ş i „prietenii " lui Hristos (In
15, 14-15; Iacob 2, 23); s finţii sunt „duhurile d repţilor
celor desăvân;; iţi " (Evr. 12, 23) . Poţi iubi ş i ci nsti p e
Dunmezeu fără să iub eş ti şi să c ins teş ti p e iubiţii şi
prie tenii Lui?
Sfinţii sunt pr ea măriţi de Dumn eze u; sunt
în1podobiţi cu slava p e care a avut-o şi le-a dat-o
Hristos Domnul: „slava pe care Mi-ai dat-o Mie, le-am
dat-o lor" (In 17, 22). Poţi să nu cinsteşti p e cei ce au
fost încunun a ţi cu slava (mărire a, frumuseţea ş i
s trălucirea dumn eze i ească ) pe care a av ut-o Iisu s
Hristos, Fiul lui Dumnezeu?
145
 PR. I LARION FELEA
Sfinţii se roagă p entru noi încă din viaţa aceasta
şi sunt ascultaţi (Filip. 1, 3-4; II Tes. 1, 11; Efes. 1, 16;
3, 14; II Cor. 13, 9; II Tim. 1, 3; Iov 42, 7-8; leş 32, 9-
14; Fac. 20, 7, 17).
Sfinţii ştiu ce se p etrece în lumea aceasta şi în
sufletele noastre (Le. 15, 7, 10; Fapte 5, 1-11).
Sfinţii mijlocesc şi se roagă pentru noi şi în lumea
cealaltă (Ier 15, l; II Mac. 15, 12-14; Dan. 10, 12-13;
II Pt. 1, 13-15). „ Rugăciunile sfinţilor" se înalţă la cer
ca tămâia din c ă d elniţe (Apoc. 5, 6; 8, 3-4).
Sfinţii, împreună cu Hristos, piatra cea din capul
unghiului, sunt tem elia Bisericii, după cum spune
Apostolul: Sunteţi „zidiţi pe temelia apostolilor şi a
proo rocilor" .„ (Efes. 2, 20) .
Sfinţii vor judeca lumea (I Cor. 6, 2).
Sfinţii ne sunt da ţi de exemple, ca să le urmăm
c redinţa (Evr. 18, 7) .
Sfinţilor li se cu vine, precum este scris: „ Slavă
şi cinste şi pace„." (Rom. 2, 10).
În sfinţi cinstim p e Hristos Dumnezeu şi Biseri-
ca Sa, adică „trupul" şi „mădularele" Lui, „din carnea
şi din oasele Lui" (Efes. 5, 30) . Prin urmare, cine
cins teşte sfinţii, cins teş te p e Hristos; cine nu cinsteşte
sfinţii, nu cinsteş te nici p e Hristos.
Acesta este a devărul şi aces ta este cuvântul
Bibliei cu privire la cinstirea sfinţilor: sfinţii p o t să
ne ajute şi n e ajută prin ru găciunile lor, iar noi datori
suntem să-i cinstim şi să-i slăvim, ca p e cei mai buni
ş i mai a leş i fraţi ai noş tri .
Sfâ nta Scriptură nu este contra, ci pentru cin-
stirea sfinţilor şi p e tem eiul Sfintei Scripturi sinodul
al şaptelea ecumenic al Bisericii a adus următoarea
hotărâre obligatorie pentru totdeauna, şi p entru toţi
creş tinii :
„Cu bu curie primim cu v intele dumnezeieş ti,
apos toleşti şi prooroceş ti, p rin care suntem învăţaţi
146
ERETIC!l ŞI RATi\CJRILE LOR DOCTRI NARE
să cinstim ş i să pr ea mărim mai întâi d e toate p e
N ăsc ătoarea d e Dumnezeu , mai înaltă d ecât toa te
puterile cereş ti, iar ase men ea ş i pe puterile în gereşti,
p e prea f eri c iţii ş i întru tot lăudaţii Ap os toli ş i
prooroci, p e sl ăv iţii şi d e biruinţă purtă tori mucenici,
care au pătim.it p entru Hristos, pe s finţii înv ăţă tori
ş i toţi cuvi oş ii b ăr ba ţi , ş i a ci;re mijl oc ir ea lor,
pentru c ă ei n e p ot ap ropia d e Imp ăr a tul tuturor -
Dumn eze u -, fir eşte numai dac ă v o m împlini
p oruncile Lui ş i vom stărui să trăim în vir tute" .
Icoanele
În fiecare an sărbătorim Durninica Ortod oxiei,
Duminica dreptei credinţe, Durninica întâi din p ostul
sfintelor P aşti, închin ată amintirii biruinţei Bisericii
în lupta cu vrăjm aş ii icoanelor.
Ereticii, deş i au fos t l ămuriţi d e atâ tea ori, nu
încetează să spună că cins tirea icoan elor es te în chi-
nar e la idoli, fapt osândit d e porunca a doua din
Decalog (leş . 20, 4-5).
Sunt rătăciţi şi greşesc am ar, d eoarece resp ec tul,
cinstirea şi salutarea icoanelor, nu este închinare la idoli.
lat ă d e ce:
1. Porunca a d ou a din Decalo g spune aşa: „Să
nu-ţi faci ţie ch ip cioplit şi nici un fel d e ase m ănare
cu cele ce sunt în cer, su s, sau p e pă rnânt, jos, sau în
ap ele d e su b p ăm â nt . Să nu te în chini lor, nici să
slujeşti lor" (leş. 20, 4-5). „Chipul cioplit" es te ido lul,
făcut din lemn, pi atră, au r sau ar gint, cum a fos t
v iţelul d e aur din Vechiul Tes tam.ent (leş . 32), la care
se în chinau oam enii zicând că acela e Dum nezeu . Noi
nu spunem d esp r'e icoan e că ele sunt Dumnezeu, nici
nu z icem. că tre ele: Icoa n ă, ajut ă-n1 ă, cum ziceau
păgân.ii în faţa idolilor, ci n e rugăm în fata icoanelor
ş i zicem : Doa nrne, ajută-mi , Doamne, m.iluieş te -mă,
147
 PK ILARION FELEA
Doanme, iartă-mă ! Maică bună, roagă-te pentru
noi ! Sfinte Ioane, Gheorghe, Nicolae, Dimitrie, ...
roa,gă-te pentru noi 1
„Asemănările", despre care vorbeşte porunca,
sunt făpturile lui Dumnezeu. „Cele din cer" sunt
soarele, luna, stelele., fulgerele şi trăznetele, despre
care păgânii neştiutori credeau că sunt Dumnezeu,
şi se în:chinau ior. „Cele de pe pământ" sunt ani-
mal•ele, păsările, pomii, aurul, argintul, lemnele, la
care de ase1.m:>nea se închinau oamenii în vechime şi
ziceau că sunt Dumnezeu . Cele „de sub pământ" sunt
peşhi mărilor şi .ai. râurilor, vieţuitoarele de sub
pământ şi din apcţ, ia care de asemenea mulţi păgâni
s-au închinat, închipuindu-şi că acelea sunt Dumnezeu.
Porunca ne opreşte să facem din făpturi Dumnezeu .
Icoanele sunt asemănări, chipuri şi înfăţişări durnne-
ze.icşti şiomcneşti, nu idoleşti. Că icoanele nu sunt idoli
sau asemănări de idoli, ci obiecte sfinţite pentru temple
şi altare, ne încredinţează aceiaşi Moise, care ne-a
dat Decalogul. Din porunca lui Moise, primită de la
Dumnezeu, se face cortul sfânt, cu altarele, sfeşnicul
de aur, candelele, heruvimii (leş. 25-36), şarpele de
aramă (Numeri 21, 9), toate socotite sfinte şi de care,
sub pedeapsa uciderii, nin1eni - afară de preoţi - nu
avea voie să se atingă. A făcut Moise prin aceasta
idolatrie (închinare la idoli) ? Nu. Mai târziu, templul
lui Solomon din Ierusalim şi apoi al treilea templu,
în care a intrat Mântuitorul şi a scos pe vânzători,
încă aveau altare, chipuri de heruvimi, cusute şi
sculptate (III Regi 6, 23; II Paral. 3, 10), candele şi
alte obiecte sfinţite, dar nimeni nu s-a gândit să facă
din ele idoli. Dacă ereticii noştri ar fi trăit pe vremea
aceea, desigur ar fi zis despre ele că sunt idoli.
Înlăturarea icoanelor, crucilor (simbolurilor) e
nefirească, nebiblică, nepedagogică. Mântuitorul a
vorbit foarte mult în pilde. E plină Sfânta Scriptură
148
EREl'ICll Sf RĂT ĂCI RILE LOR DOCrRI N ARE
de pilule, simboluri şi lucruri materiale folosite pentru a
liimuri ade:uăruri duhovniceşti .
2. Pictarea şi cinstirea icoanelor are temeiuri
lărnurite în Sfânta Scriptură . Adam a fost făcut după
„chipul şi asemănarea lui Dumnezeu" (Fac. 1, 26-27) .
Iisu,~ Hristos ca om. este „chipul lui ~un:-i1ezeu ne~ă~ I
z ut (C0l.. 1, 15; II Cor. 4, 4), „straluc1rea slavei ş1
dhipul fii,111ţe,i" lui Dumnezeu (Evr. 1, 3). El însuşi
spune: „Cine M-a văzut pc Mine a văzut pc Tatăl" (In
12, 45,; 14, '9). În El s-a arătat Durnnezeirea trupeşte
(Col. 2., 9; [ Ti rn. 3, 16), în chip de om (Filip. 2, 7-8) .
Duhui 'Sfâ:mll: s _e arată în dhip de porumbel (Mt. 3, 16;
Le. 3, 22.) ş:i ân .chipu l bmbilor de foc (Fapte 2, 3) .
Deci toi: dilipmri :Şi asen1ănări, imodele după care se
pictează ico.antele. Apoi avem S.hiţgător şi convingă tor
însuşi exemplul :purtădi Domnului Hristos: El nu
numai '~ rnu :Se l:eiga de pod<D.a hele templului din
Ierusalin1„ dair 1,e :şi «adnmir:a; El Cl\Fl-â:ra,cu bici ul frumu-
seţea şi sfinţenia lbJiiaerici\, şi noi ~sa l0 nesocotim ?
3 . Oriunde siurnlt . o_ reş.hni, cnele .ş_i bisericile lor
sunt împodobite ou ic!:lane sfinţi\lle. ,„Căci se sfinţesc
prin cuvântul lui Du.1:1u11eZJe.1!t şi prin 11wi.:g,ăciune" (I Tim.
4, 5) . Fiind zidite în dnst!Jea lui Duffillîl.ez.eu, bisericile
trebuie să fie cele mai frumoase, cele maii. âmnpodobite,
nu cele din urmă. Casele :şi bisericile fa1r«ili iLooane sunt
goale, nu au nimic atrăgăil:or. Dimpotrivă, ceasele şi
bisericile frumos împodobite, sunt plăcute, Î!l1lcât ţi-e
drag să te rogi în ele.
4. Biserica întăreşte învăţătura despre icoane
prin hotărârile sinodului al 7-iea ecumenic, ţinut la
anul 787 în Niceea, precum şi prin lupta de pes te o
su tă de ani pentru icoane, încununată cu biruinţa de
la anul 842, când icoanele au fost aşezate din nou în
0
case şi biserici, cu care prilej s-a sărbătorit pentru
prima oară Duminica Ortodoxiei.
149
 PR. ILARJO N FEL EI\
5. Ico a n e l e s unt î nd rept ă ţite ş i d i n n evo i
pedagogice, culturale. N u există în văţământ practic
fără intu iţie, fără im agini, fără ico a ne. Cele m a i
pl ăcute ş i m a i frum oase căr ţi se împod o besc cu
ilus traţii, cu icoan e. A scoa te icoanele din biserică
însea mnă a face un pas în apoi, a d a se mne d e
î nap oiere culturală şi d e sărăcie s ufletească. Cine e
contra icoan elor, e co ntra ar telor, contra culturii şi
co ntra celor mai bun e mijloace p rin care învă ţă mân­
tul se face uşor şi plăcut. De aceea cu drepta te s-a
spu s că icoan ele sunt Biblia celor neştiutori d e carte.
Din a tâtea m o ti ve, cin stirea ·icoanelor şi împo-
dobirea caselor şi a bisericilor cu sfintel e icoan e es te
o înd a torire creş tin ă, o rânduială bună. După cum
copiii cinstesc fo tografiil e părinţil or şi după cum toţi
oa menii se res pec tă şi se salută unii pe a lţii, pentru
„chipul" lui Dumnezeu d in ei, tot aşa se respec tă, se
cins tesc şi se salută şi icoanele, fără ca p r in aceas ta
să ca d ă nimeni în idolatr ie.
Dar la Duminica Ortod oxiei nu învăţăm numai
înda torirea d e a cins ti icoanele. Duminica Or tod oxiei
ne m ai înva ţă să fim tari î n credinţă, să păs trăm cele
pe care le ave m, să rămâ nern credincioşi cr ezului şi
ca noa nelor Bisericii.
„Fiule, ţin e legea ta tălui tău ş i nu uita învă ţă tura
maicii tale" (Pilde ţ), 20). Ţine legea, „ fără pată şi
fără vină" (I Tim. 6, 14) . „ Ţine ce ai, ca nimeni să nu
ia cu nun a ta" (Apoc. 3, 11). „Fii credincios până la
moar te ş i vei prim i cunun a vi e ţii " (Apoc. 2, 10) .
ÎNCHEIERE
Biblia îi osândeşte pe eretici
Eresu rile sunt multe, nenmnărate . În p aginile
acestei c ărţi am arătat numa i câtev a, cele m ai m ari,
prin care s u s ţinător ii lor, ereticii, atacă învă ţătura
cea vech e, dreaptă şi sănă toasă a Bisericii.
Din e numerar ea lor am putut ved ea limped e
că a opri copiii d e la sfântul Botez, este er es. A ne
întoarce d e la N oul Testa m ent la Vechiul Tes tam ent
ş i de la Duminică la sâ mbătă, este eres. A bolborosi
„în limbi" cu vinte neînţelese unor oam eni care a u
ace eaş i lim.b ă ca ş i noi ş i a ne preface că n e r u gă m
cu ochii închiş i, tren1urâ nd şi trântindu-ne la p ământ,
es te eres ş i b oală, care aduce batjoc u ră numelui de
cr eştin ş i p entru vind ecarea cărei a trebuie să n e
adres ă m m.a i cu rând m e dicilor d ecâ t pr eo ţilor . A
pretinde că p ah arul şi p âinea binec uv ântării nu es te
împăr tăşire cu Trupul şi Sân gele Domnului, ci numai
o în chipuire (simbol), este cel mai m are eres, ·care
atac ă d ogm a m ântuirii ş i a sfinţirii sufletulu i în inim.a
ei. A a taca Tra diţi a şi unita tea ei, cu Biblia în mân ă,
es te er es. A d es fiinţa altarul Bisericii, sfintele Taine
ş i sfâ nta Litur ghie, co nstituie un şir întreg d e eresuri
pi e rz ă t oa r e . Jn săş i tr a ducer e a gr eş it ă a Sfi n te i
Scripturi şi tâlcuirea ei dup ă bunul plac co nstituie
un eres, d ovada unei greşeli care se răzbună şi se arată
în mulţimea nenum ărat ă a eresurilor ş i a sectelor.
Dup ă toa tă aceas tă lucrare d e surpare şi sch im -
bare a te meliilor puse de Iisu s Hristos (I Cor. 3, 11-2),
ereticii m ai au curajul să se laude că ei „sunt mântu i ţi".
151
 PR. ILAR ION FEL EA
Să vedem ce spune Biblia: sunt ereticii şi cei ce
prod uc de z binări (sectarii) mântuiţi, sau nu? Este
snu 11u este 111ii11tuire în eresuri ? Aceasta este întrebarea
cea din urmă. Dacă este mântuire în eres şi în
dezbinare, atunci nu-i n1are primejdie să te desparţi
de Biserică şi de sfintele ei Taine. Iar dacă nu-i
mântuire, să vedem ce-i de făcut!
1. Mântuirea este în Evanghelia adevărului, şi
adevărul este unul. Este o Evanghelie şi un adevăr.
Cât priveşte ereticii, unii sunt baptişti, alţii penti-
costali; unii adventişti d e ziua a şaptea, alţii adven-
tişti de ziua întâi; unii tudori ş ti, al ţii pocăiţi; unii
inoche ntişti, alţii martori ai lui Iehova şi aşa mai
departe. Care dintre ei învaţă adevărul? Din zece,
num ai unul are dreptate; din zece păreri, nu__mai una
poa te fi adevărată . Nouă sunt minciuni : In cazul
nostru, din zece eretici şi sectari, care învaţă în zece
feluri, este evident că cel puţin nouă greşe sc. Noi
spunem că toţi greşesc, d eoarece toţi s-au despărţit
de Biserică. Mântuirea este în ad evăr, nu în eres; în
Biserică, nu împotriva ei. Împotrivirea la adevărurile
sfi nţitoare ş i mântuitoare es te pă ca t împotriva
Duhului Sfânt, şi păcatele împo triva Duhului Sfânt nu
se iartă nici în veacul de acum, nici în veacul viitor
(Mt: 12, 31-32).
2. Sfânta Scriptură arată limpede că toţi sectarii
(d ezbin ă torii. Bisericii) ş i ereticji se osnndesc, nu se
1nrîntuiesc; mai mult: sunt osânditi, nu mântuiţi. Iisus
Hristos numeşte p e sec tari şi eretici „ prooroci minci-
JlOŞi" (Mt. 24, 11 . Apostolul Pavel îi numeşte „apostoli
rriincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli
(li lui Hristos" (II Cor. 11, 13); „lupi răi", „bărbaţi
care grăiesc lucruri sucite ca să tragă ucenici după
ei" (Fapte 20, 29-30); „eretici", oameni abătuţi de la
ţtdevăr ş i osândiţi. „Oe omul eretic, după întâia ş i a
cJoua mu strare (că trebui e mustrat, nu ascultat)
{ere;; te-te, ş tiind că s-a a bătut unul ca acesta ş i păcătuieş te,
I
t52
ERETICII Ş I RA r A CIRILE LOR DOCTRINARE
fiind singur de sine osândit" (Tit 3, 10-11). Iar altă dată
acelaşi apostol (Pavel) pune între vrăjitori, desfrânaţi,
beţivi, ucigaşi, dezbinători şi pe eretici, şi încheie că
toţi cei vinovaţi d e ucideri, beţii, desfrânări, dezbi-
nări şi eresuri, „nu vor moş teni împărăţia lui Dumnezeu"
(Gal. 5, 19-21). Cu minciuna şi cu învăţătura greşită
nimeni nu poate intra în împărăţia lui Dumnezeu,
deci nu este mântuit, aşa după cum nici beţivii, nici
desfrânatii, nici uciga ş ii nu sunt mântuiţi .
Aşadar în eresuri nu es te mântuire. În eresuri nu
este „adevărul Evangheliei". În eresuri es te dezbi-
nare, ură, minciună, păcat, şi unde s unt unele ca
acestea, nu este mântuire, ci osândire. Dacă ar fi
mântuire în eresuri, Iisus Hristos nu s-ar mai fi rugat
ca toţi ucenicii Săi una să fie (In 17, 21), nici nu ar fi
osândit pe apostolii ş i proorocii mincinoşi .
Biblia, prec um arn văzut, spune lămurit că
ereticii şi dezbinătorii (sectarii) nu num.ai că nu sun t
miin tuiti,' dar sunt osândiţi; sunt „învăţători mincinoşi
care strecoară eresuri pierzntoare"; sunt oameni rătă­
ciţi, care-şi vor aduce „grabnică pieire" (TI Pt. 2, 1).
Eresul este despărţire de Dumnezeu, deci osân-
dire, nu mântuire.
Avva Agatbon era un călugăr cu viaţă curată,
cu rnare înţelepciune şi dreaptă judecată. Ca să-i pună
la încercare virtuţile, cineva l-a întrebat:
- Tu eşti Agatbon? Am auzit că eşti rnândru şi
curvar ...
- Aşa este, - a răspuns el.
- An1 auzit că eş ti bârfitor şi clevetitor„.
- Da, aşa sunt..., i-a răspuns din nou călugărul,
cu blând e ţe.
- Tu eş ti Agathon ereticul?
De astă dată Agathon a răspuns cu hotărâre:
N u ! Nu sunt eretic!
153
 PR. ILARION l' ELEA
Mirat de acest răspuns, ispititorul l-a întrebat
din nou:
- De ce atâtea câte ţi-am spus le-ai primit, iar
cuvântul acesta nu l-ai suferit?
- Cele dintâi le primesc asupra mea - a răspuns
Agathon, - căci sunt spre folosul sufletului meu. Iar
cuvântul aceste, eretic, este despărţire de Dumnezeu ;;i
eu nu voiesc să mă despart de Dumnezeu" (Patericul,
p. 26).
Locul pregătit ereticilor, care hulesc Sfintele
Taine, pe Maica Domnului, sfinţii şi celelalte învă­
ţături drepte ale Bisericii apostolice şi soborniceşti,
este întunericul iadului şi focul cel nestins, - în chinul
celor ce nu vor vedea în veci faţa lui Dumnezeu.
De aceea, feriţi-vă de unii ca aceştia, iubiţi şi
dreptcredincioşi creştini (Vezi şi Ier. 7, 1-10). Nu le
ziceţi bun venit în casă (II In 10). Dar dacă vin la voi
cu gânduri bune, de pocăinţă adevărată, primiţi-i
cu bucurie şi aduceţi-i la adevărata Biserică.
Duhul Adevărului
„Adevărul Evangheliei să rămână neclintit", -
porunceşte Apostolul (Gal. 2, 5).
Eresurile sunt multe, cu sutele; Adevărul
Evangheliei este unul. Iisus Hristos e unul. Biserica
întemeiată de Ele una singură, şi anume aceea care
a rămas de-·a lungul veacurilor nedezbinată. Biserica
aceasta e Maica noastră, a tuturor, e Biserica creştină
ortodoxă, singura care nu s-a despărţit de nimeni. Toţi
cei care s-au despărţit de ea sunt eretici, schismatici,
apostaţi; toţi zidesc pe alte temelii (I Cor. 3, 11, 17),
nu pe temelia credinţei pusă de Mântuitorul odată
pentru totdeauna (Iuda 3).
Tot ce se zideşte pe minciună se surpă, ca şi
casa zidită pe nisip.
154
ERETlCl l ŞI RĂTĂ CIRIL E LOR DOCTRIN A RE
Tot ce se zideş te pe temelia adevărului are trăi­
nicie, ca şi casa z idită pe stâncă.
Aşa ne încredinţează Mântuitorul, şi veacurile
care s-au scurs de la El şi până astăzi nu au făcut
altceva decât să întărească spusele Lui.
Iată, de pildă, istoria eresurilor şi a sectelor care
s-au născut din creştinisrn. De la Simon Vrăjitorul,
care voia să cumpere darul Duhului Sfânt pe bani
(Fapte 8, 18-20), de la corintenii şi filipenii vrăjmaşi
ai Crucii lui Hristos (I Cor. 1, 17-18; Filip. 3, 18-19)
şi până la ereticii şi sectarii din zilele noastre, s-au
ivit nenurnăraţi „predicatori" cu Biblia în mână şi cu
numele lui Iisu s Hristos pe buze. Toţi au luat chipuri
de apostoli, toţi au pre tins că sunt trimişii Domnului,
toţi şi-au închipuit că numai ei zidesc adevărata
Biserică, a lui Hristos. Toţi însă au pus „alte temelii
afară de cea pusă " şi au zidit pe nisip, ,,len1ne, fân şi
trestie" (I Cor. 3, 11-12), şi de aceea toată munca lor
s-a destrămat şi s-a risipit, pentru că nu avea la
temelie adevărul.
Există o probă de foc pentru toate lucrurile şi
faptele oaLT1er1ilor: judecata lui Durnnezeu. Lucrurile,
învăţăturile şi dezbinările ereticilor şi sectanţilor sunt
numai de la oan1eni, şi de aceea se nimicesc. Lucrurile
şi cuvintele lui Dumnezeu nu pot fi nimicite, căci nu
ne putem lupta cu Dumnezeu (Fapte 5, 38-39).
Învăţăturile care au la tem.elie adevărul, nu pot fi
nimicite de nimeni; dacă însă sunt eretice şi minci-
noase, nim.eni nu le poate scăpa de la pieire.
Aşa se înţelege de ce până astăzi toate sectele
şi eresurile câte s-au ivit - ca mlădiţele sălbatice în
tulpina po1nulu'i - din creştinism, toate cu vremea
au pierit, pentru că nu aveau la tem.elie tradiţia
Bisericii şi adevărul Evangheliei. Erau de la oameni,
şi nu de la Dumnezeu .
155
 PR. I LARION FELEA
Iisus Hristos Mântuitorul a făgăduit adeseori
Apostolilor că le va trimite pe Duhul Sfânt, Mângăie­
torul, Duhul Adevărului, care va rămâne cu ei în
veac (In 14, 16-17, 26; 15, 26; 16, 13, ş.a.). Acest Duh
Sfânt s-a pogorât peste Apostoli la Rusalii. De atunci
El a rămas în lume, şi aici lucrează şi rodeşte (Gal. 5,
22) . El sfinţeşte sufletele creştinilor în sfintele Taine;
El sfinţeşte Biserica şi o fereşte de rătăcirile eretice;
El mângâie pe cei întristaţi;; El face de ruşine pe cei
ce iau în deşert cuvântul fami Dumnezeu, adică pe
sectanţi. Veac după veac, Elim.imiceşte lucrarea ereti-
cilor şi în felul acesta arată: că lucrarea şi cuvântul
lui Dumnezeu se află n11u1i11ai în sânul Bisericii. În
luptele cu ereticii şi cu se:ctete;. Biserica, de două mii
de ani, iese mereu biruttt<D'ail!"e:. Biruinţa aceasta este
a Duhului Sfânt, a Adev.ărniui Evangheliei.
Duhul eresului şi, ai] minciunii nu biruie ş te d ecât
un eori şi vremelnic .. Biil!uieşte întotdeauna Duhul
Adevărului, Duhul RusaJiifor, Duhul unităţii Bisericii
lui Hristos.
De aceea n e îndeamnă Apostolul: „Iubiţilor, nu
daţi crezare orîc;itrui duh, ci încercaţi duhurile de
sunt de la Dumnezeu, fiindcă multi prooroci mincinoşi
au ieşit în lurn~"' (I In 4, 1). Ereticii ş i sectanţii nu sunt
de la Dumnezeu; ei sunt dezbinători ai Bisericii şi dez-
binătorii nu au nici un drept să predice Evanghelia,
care ne cheamă la pace, la unire şi la iubire.
Duhul care dezbină Biserica, duhul care schimbă
crezul Bisericii, duhul care desfiinţează sfintele
Taine, duhul care opreşte botezul copiilor şi sărbă­
toarea Duminicii, duhul care numeşte idoli sfânta
Cruce şi sfintele icoane, duhul care ne răzvrăteşte
împotriva slujitorilor Bisericii, duhul care opreşte
pe oameni de la mâncăruri şi-i îndeamnă la vorbirea
şi bolborosirea în limbi neînţelese, duhul care învaţă
să nu mai mergem la Sfânta Liturghie, să nu mai
156
ERETICII $1RĂTĂCIRILE LOR [X1CTRJNARE
credem că sfânta Cuminecătură este împărtăş ire din
trupul şi sângele Domnului spre iertarea păcatelor,
acest duh nu este de la Hristos, e de la Antihrist!
Duhul pe care Iisu s Hristos l-a trimis în lume e
Duhul Adevărului, Duhul care un eş t e, mângâie,
lu minează şi sfinţeşte sufletele şi întăreşte inimile
creştinilor. Duhul care dezbină şi risip eş te oile es te
un duh rău, e duhul diavolului care caută, răcnind
ca un leu, pe cine să înghită (I Pt. 5, 8). E duhul împie-
tririi (Rom. 11, 8-10), e duhul lui Antihrist (I Tn 4, 3),
e duhul dezbinării (T Cor. 1, 9-13); e duhul răută ţii
(Efes . 6, 12) şi al înşelăciunii (I Tim . 4, 1), care a
ispitit, prin cuvintele Sfintei Scripturi, chiar şi pe
Mântuitorul (Le. 4, 1-14) .
De la sfintele Rusalii, până astăzi şi până la sfâr-
şitul veacurilor, lu c rează şi se predică în lume Duhul
Adevărului, îrnpotriva minciunii.
Iubite creş tine, 11 păzeşte ceea ce ţi s-a încredin-
ţat" (I Tim . 6, 20), pă s tr ează ndevărul descoperit de Iisus
Hristos, nufrturisit de martiri şi propovnâuit de Bisericii.
Arată-l în fapte, în purtare creştinească, în virtuţi
sfinte, în iubirea lui Durm1ezeu şi a oamenilor, ca să
vădeşti că şi în tine lucrează Duhul Adev ărului.
Duhule Sfinte, izvorul harului m â ntuitor, al
păcii şi al iubirii, rugămu-ne Ţie: deschide ochii celor
vinovaţi de d ezbinare ş i tr ezeş te în ei dorul după
împăcarea cu Biserica Ta I
„Mâ ngâie torule, Duhul Adevărului, „. vino ş i
te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte p e noi de toată
întinarea şi rn ântuieş te, Bunule, sufletele noastre" !

CUPRINS
PREFAŢĂ ..............................„ ...... ............... ... ........ . ... 3
Cuvânt înainte .... .. ....... .................. ................... ... .„ . „ „ 9
UN DOMN, O CREDINŢĂ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ .. „ 11
„Toţi să fie una ... " ...... ..... .... ..... ... „ ..•.. . . . .... . .. .•.. „ . ... „ 11
Un suflet şi o inimă ............ „ „ „ „ ... .. • ........ „ . .. „ „ „ ..... 13
Duhul unirii şi duhul dezbinării ... ... ....... ...... ... ....... 15
ERETICII ŞI ERESURILE .. „ ................. „ .. ............. 18
„Ispitiţi duhurile!" .. ... ......... ... ..... ...... ... ... .. ........ ... „ „ 18
Ereticii .. .................... .. „ ........ . ......... ... . . .......... . . . ... „ . .... 21
G r eşelile ereticilor ....... „ „ „ „ „ . „ . .. „ .. .. . . „ .. „ . „ . .....•.. „ . 23
Cum se nasc eresurile .... ... „ ...... „ . „ „ „ .... ... .... „ ... . .. „ . 30
R ăspândirea eresurilor „ „ „ „ „ „ ....... „ „ ... ....... „ . . . „ .... 33
„Litera om.oară, duhul face viu" „ „ . .... „ . • .. „ „ „ .... . . . 36
TRADIŢIA .............. ...... ............................................. 39
Sfânta Scrip tură şi Sfânta Tradiţie .. ....... ..... ..... ... „. 39
Ce es te Sfânta Tradiţie? . „ ...... „ .... ... . . . „ ,... „ _. „ .. . „ .. „ . 41
Predania omen ească ş i
predania dumnezeiască .... „ . . . . ...... ............ .. .......... . „ 44
Evangheliile, despre Sfânta Tradiţie ... „ ..... 47 „ .. . ......
Apostolul Pavel despre Sfânta Tradiţie ......... 49
„ Ţineţi predaniile !" ...... ... „ ...... „ 51
. . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . • . . . . . .
CRUCEA ........... „.„ .......... „ ..... „ . „ „ ....... „ . „ : ... „ „ ........ 55
Crucea nu este idol.. ......... .... ............... ... . 55 „ • . . .. •. .. .. „ ..
Iisus Hristos despre Sfânta Cruce .. .... ......... ..... „ . „ 57
Apostolul Pavel despre „srninteala Crucii" ........ „ 60
Crucea în viata creştinilor ............. „ „ . . ... . .. „ ...... „ .... 63
DUMINICA .............................................................. 67
Legea sau harul ? .... .... ........ „ .. „ . „ ............ . .. „ .. . ......... 67
Sâmbă ta este pentru iudei ....... „ „ „ . .. „ ... ..... „ „ „ ....... 69
158
Mântuitorul d esfiintează sâmbăta 72
Apostolii serbează Duminica 75
Duminica este a creştinilor 78
BISERICA ................................................................ „ 83
Casa Domnului . „ .. .. „ .. „ „ .. „ .. . „ . .. „ ............ „ .. „ .. . . „ ..... 83
Împără ţia lui Dumnezeu .. „ . . „ . „ .... . ..... . . . . „ „ . „ „ .. .. .. „ 85
Ternelia Bisericii ... „ .... „ ... „ .... „ .... . .. • . .. „ . . „ ..... . „ .. „ . „ „ 87
Membrii Bisericii .... ... .„ . .. „ . .. ... . .. . .• .. „ ..... „ „ ... „ .. „ .. „ .. 89
Ierarhia Bisericii ... ......... ... ..„ .. ... . .. • .. ..... .. . . „ ....... . ....... 92
Dezbinarea Bisericii ... .„ ... .. ..•.... „ „ „ . ....... „ „ ... . . . . „ . „ . 95
Biserica lui Hristos .. ........ „ „ . . .. ..... „ 98
MÂNTUIREA ......................................................... 101
Sfinţir ea .... .. „ „ ........... „ . .. „ „ „ . „ .. . . „ „ .. . „ „ .. ...... . . . .. „ „ . 101
Sfinţii Apostoli despre mântuire . „ „ „ „ „ „ . „ „ „ „ „ „ 103
Numai sfintii sun t mântuiti „ „ „ .. „ „ „ „ „ . „ „ „ „ .. „ „ „ 106
Ru găciunea „adormită" ş( "bolborosită" „ „ . „ „ . „ 109
TAINELE ............. „ .. „ „ „ .. „ „ . „ „ ....... „ „ „ . „ ........ „ .„ .. 112
Tainele Bi'sericii „ „ . .. „ „ „ „ „ „ . . „ „ . . „ „ „ „ .. „ „ . „ „ „ . „ „ „ 112
Sfântul Botez „ . „ . „ „ „ „ „ „ „ . „ „ „ . . „ „ „ . : „ „ . „ .. „ „ „ „ „ „ . 114
Botezul ereticilor „ „ „ . „ „ . „ . „ „ . „ ... „ . „ . . „ „ „ . . „ „ „ „ „ „ 118
Sfân tul Mir „ . . „ „ „ „ „ „ „ . . , „ . „ . „ . „ „ .. „ „ . „ . „ „ „ . . „ ... „ „ „ 120
Sfânta Măr turisire. „ .. „ „ „ . „ . . „ . „ „ „ .. „ „ . „ „ . „ „ . „ „ „ „ . 123
Sfânta Curninecătură „ . „ „ „ „ . „ . „ „ „ „ „ . „ ... „ . „ „ . „ „ „ . 126
Sfânta Cu nunie „ „ „ „ „ „ „ . „ „ „ „ „ „ „ „ „ . . „ „ . „ . „ „ „ „ . „ „ 129
„ .....
Sfântul Maslu „ . „ .. „ „ „ „ . „ „ „ „ „ „ „ „ . „ „ ... „ . „ . „ „ „ „ „ „ . 131
Sfânta Pr eoţie . „ „ „ ... „ „ . . „ „ 134
MAICA DOMNULUI, SFINŢII,
ICOANELE .. „.„.„ .... . .. „ .. „ .... „ „ „ ........ „ ..........•..• .... 139
Cultul Maicii Domnului „ . „ „ „ „ „ . „ „ . „ „ . „ „ „ „ „ . „ „ „ 139
Cinstirea Sfintilor . „ „ „ . „ . „ „ . „ . „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ .. „ „ „ „ 144
~coa nele .. .„ ... .'„ .. . .„..............„ . „ ............. „ .... „ . .. .. „ „ .. . 147
Încheiere ................ .................................................. 151
Biblia îi osâ n deş te pe eretici „ . „ „ „ „ „ „ „ . „ „ „ . „ ... „ . 151
Duhul adevărului .. . .... „ „ „ „ „ 154
 CARTEA ŞI MILIONUL!
Iubite cititorule,
Iubite cititorule,
În colecţia „ Clasi ci ai teologiei român eşti" ne
propunem să oferim iubitorilor teologiei autohtone Adesea, în icoane, Hristos ţine o carte în
mână . Este un adevăr şi un îndemn: citeşte
lucrăr i reprezentative, sem.nate de autori cu nume
învăţătura hristică, dumnezeiască, pentru a cu-
consacrate ca: Irineu Mihălcescu, Grigorie Comşa(
noaşte! Adică pentru a te mântui, căci mântuirea
Ilarion Felea, Teodor M . Popescu, Benedict Ghiuş, aceasta înseamnă: cunoaşterea lui Dumnezeu.
Mihail Bulacu, Haralambie Rovenţa, N ichifor Editura „România Creştină" s-a gândit ca, pe
Crainic, Liviu Stan etc. Unele dintre ele au mai fost · lângă cele duhovniceşti care vin din slova sfân-
publicate, dar s-au epuizat de mult. Altele se află în tă, să îţi dea posibilitatea de a dobândi şi roade
manuscris şi vor vedea lumina tiparului pentru întâia pământeşti. Astfel, prin tragere la sorţi, va fi de-
oară. Intenţia noastră este, pe de o parte, de a săvârşi semnat trimestrial cititorul creştin care va primi
un act de restituire ş i de recunoştinţă faţă de premiul cel mare de l milion de lei şi numeroa-
memoria acestor bărbaţi iluştri ai Bisericii strămo­ se alte premii, inclusiv în cărţi.
şeşti, dintre care unii au îndurat crunte prigoniri în Ne exprimăm, totodată, nădejdea că, printre
regimul de tristă amintire, iar, pe de altă parte, fericiţii câştigători, se vor număra, cu precădere,
dorim ca cititorii români, confruntaţi cu puzderia iubitorii de carte cu mijloace materiale mai
de publicaţii de maculatură care a inundat prea modeste. Se pot bucura de acest ajutor toţi cei
îngăduitoarea noas tră piaţă publicistică, să aibă acces care trimit pe adresa noastră talonul de parti-
la scrieri cu adevărat temeinice. Vom fi recunoscători cipare din cartea cumpărată . Succes!
acelor cititori care ne vor semnala şi alte lucrări
valoroase, publicate cândva, sau aflate în manuscris, Premierea este trimestrialăl
pentru a ie tipări, spre bucuria lecturii şi zidirea
Primul câştigător al concursului este d-na
sufletească a noastră, a tuturor.
Mariana Stratulat din localitatea Chitila, S.A.I.
Tragerea la sorţi a avut loc în 13 dec. 1998,
România Creş tină ziua lansării editurii, în prezenţa P. F. Patriarh
Teoctist.

Adresa noastră:
Editura ROMÂNIA CREŞTINA,
~· =~-~î1i~~~,:;i-:~:~ -i0~:::~-~~- --I · C.P. 1-371 Bucureşti
cod 70700
•. -.-····-· ·r·~·-X
I
·
„....,
;.'
~r,-.
· 1
I:
! Tel. 3150684
-
I
1 · i._
; ·, ''-"" \.
~1 \,,
.·~I''''\
~ I 1-- •
·~~ ' fln
~ rl

1
{<.)(_.fC 1?, Jr
~.<"""""_„.....,. .... r -
~lf1-:.:f1?r;) I
1·-c=-~~·~•L"t; P
 Paginile ~acestei cărţi sunt
lămuritoare şi constituie
răspunsuri la asalturile sec-
tanţilor şi la atacurile ereti-
cilor cele mai de căpetenie.
Toate răspunsurile noastre
sunt izvorâte din cea mai
curată dorinţă de pace, din cel
mai treaz simţ de răspundere
faţă de credinţa creştină, cea
dreaptă şi mântuitoare şi din
cea mai sfântă convingere pe
care trebuie să o aibă tot creş­
tinul, că adevărul Evan-
gheliei trebuie să rămână
neclintit (Gal. 2, 5).
(fragment din carte)

Din cauza unor interese pur lumeşti, societatea·

contemporană nu mai pune nici o stavilă în calea
prozelitismului, fiindcă nu se gândeşte la conse-
cinţele acestui fenomen pe plan spiritual, religi05i
şi naţional. Nu se mai pune nici o stavilă în calea
prozelitismului, fiindcă se ţine seama mai întâi de
valorile materiale...şi se lasă pe plan secundar vai
lorile spirituale. In acest context, salutăm tipă.;
rirea lucrării Părintelui Ilarion Felea de cătr~
Editura "România Creştină", fiindcă ne înd~
ru fermitate să nu ne mai punem nădejdea ml
oameni, ci să ne apărăm noi înşine credinţa pet
care am primit-o de la Hristos şi Apostoli. 11;

Pr. Prof. Dr. Dumitru Popesru

ISBN 973-98959-2-1
\