Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
VETERINARĂ BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
INGINERIE ŞI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAŢIA PUBLICĂ ŞI AGROTURISM
MODELAREA
SISTEMELOR AGRICOLE
(Note de curs)
- 2023 / 2024 -
INTRODUCERE
Termenul "sistem" vine de la cuvântul latin "systēma" , la rândul său, din sistemul
grecesc systēma : "întreg concept conceput din mai multe părți sau membri, sistem",
"compoziție" literară1.
Sistem de
← ← reglare(management) ← ←
Iesiri (yi)
↓ ↑
Intrari (xi) PRODUSE si
FACTORI (+/-) ∆ xi
Sistem condus ( de
SERVICII
→ → → → transformare) → → →
← ← Sistem de reglare(management) ← ←
↑
↓
Sistem de
Subsistel=m ← ← reglare(management ← ←
↔ ↔ ↑
1 )
↓
↓ ↑ Iesiri (yi)
Intrari (xi) Produse
(+/-) ∆ xi Sistem condus ( de Servicii
→ → → → → → →
transformare)VEGETAL
↑
↓
Sistem de
Intrari (Ʃxi) ↔ Subsistel=m ← ← reglare(management ← ← ↔ Iesiri (Ʃyi)
(+/-) ∆ xi 2 ) PRODUSE
FACTORI SERVICII
↓ ↑
→ → → Iesiri (yi) → → → →
Intrari (xi) Produse
(+/-) ∆ xi Sistem condus ( de Servicii
→ → → → → → →
transformare) ANIMAL
Sistem de
Subsistel=m ← ← reglare(management ← ←
n )
↔
↓ ↑ Iesiri (yi)
Intrari (xi) Produse
(+/-) ∆ xi Sistem condus ( de Servicii
→ → → →
transformare) SERVICII → → → ↔
Modelarea prin concepția sistemică, aplicată exploatației agricole, orientează specialiștii și cadrele
de conducere spre sesizarea, pe baza legăturii "efect-cauză" a interdependențelor dintre rezultatele
activității, resursele necesare, modalitățile de utilizare a lor în procesele de producție, creând
posibilități pentru modelarea și optimizarea funcționării sistemului în concordanță cu
caracteristicile și evoluția mediului ambiant.
IMPORTANȚĂ. Importanța sistemului agricol în comparație cu celelalte sisteme, ramuri
ale economiei naționale constă în următoarele:
este singura ramură de producție capabilă să acumuleze energie cu ajutorul muncii, în
timp ce toate celelalte ramuri consumă energie;
agricultura a constituit ramura primară a producției materiale din care s-au desprins
celelalte ramuri; însăși această desprindere și existență de sine stătătoare a tuturor
celorlalte ramuri este condiționată de existența agriculturii ca singura furnizoare de
mijloace de subzistență vitale pentru acea parte a societății ocupată în celelalte ramuri ale
producției materiale sau în ramurile neproductive;
în agricultură acțiunea favorabilă a factorilor biologici face ca ponderea bunurilor și
serviciilor consumate în agricultură să fie mai redusă decât în alte ramuri ale economiei
naționale ceea ce duce la o valoare adăugată brută mai mare, și implicit la creșterea
avuției naționale;
produsele agroalimentare au o desfacere sigură pe piața internă și mondială, favorizând
în multe cazuri chiar creșterea prețurilor produselor agricole.
9
La cultura de tomate în câmp, procesul de productie a culturii incepe cu pregatirea rasadului și se termina cu
recoltat și eliberat terenul. Procesele munca ( semanat, intretinut rasad, plantat in camp, lucrari de intreínere,
recoltat, eliberat teren , sunt procese de munca) nu se desfasoara continuu, ci sunt necesare zile pentru ca planta sa se
dezvolte.
dirijate, controlate şi conduse de cultivator.
Sistemul agricol reprezintă un ansamblu de sectoare, tehnologii, mașini și agregate
tehnologice, în care solul este folosit ca principala resursă de producție pentru culturile agricole,
pomicole, viticole, legumicole, floricole, ca și pentru creșterea animalelor 10.
În funcție de aceste elemente sistemele de agricultură pot fi clasificate în: sistem de
agricultură convențională; sistem de agricultură comercială ( extensivă și intensivă) și sistem de
agricultură durabilă sau sustenabilă (agricultura biologică; agricultura organică sau ecologică;
agricultura de precizie).
Agricultura convențională, a fost dezvoltată pentru a face agricultura mai eficientă, dar
care are un risc major pentru mediu. Scopul agriculturii convenționale este de a maximiza
randamentul potențial al culturilor prin aplicarea substanțelor chimice sintetice, organisme
modificate genetic, precum și o serie de alte produse industriale care compromit biodiversitatea,
fertilitatea solului și sănătatea ecosistemelor 11. În conformitate cu FAO, "această metodă
modifică, de obicei, mediul natural, se deteriorează calitatea solului, biodiversitatea este
eliminată."
Agricultura comercială (extensivă și intensivă). Agricultura extensivă se deosebește de
agricultură intensivă. Agricultura extensivă, a cărei mărime se face prin creșterea suprafețelor,
cu inputuri reduse, are o producție foarte slabă și poate crea dezechilibre în mediul înconjurător,
în special în nutriție în cazul în care lucrările mecanice sunt exagerate. Agricultura intensivă (a
cărei mărime se face prin creșterea inputurilor), implică cantități mari de capital, permite
utilizarea fertilizanților, insecticidele, fungicidele și erbicidele și recolta este mecanică.
Agricultura durabilă, constituie viitorul agriculturii. Pentru evidențierea acesteia OCDE
(199712) propune 39 de indicatori privind: resursele financiare ale fermelor, gestionarea
exploatațiilor agricole, utilizarea nutrimentelor, utilizarea pesticidelor, utilizarea apei, calitatea
solului, calitatea apei, conservarea terenurilor, gazele cu efect de seră, biodiversitatea, peisajul,
habitatele sălbatice, utilizarea terenurilor, aspecte sociale ale exploatației.
10
Dumitru Mihai,2000, Cod de bune practici, Editura Vox 2000.
11
Gabriel, D.; Salt, SM.; Kunin, WE.; Benton, TG.,2013, Food Production Vs. Biodiversity: Comparing Organic
and Conventional Agriculture. Journal of Applied Ecology ,[Online], Volume 50, Issue 2: 355-364;
http://apps.webofknowledge.com.libproxy.cc.stonybrook.edu/full_record.do?
product=WOS&search_mode=GeneralSearch&qid=10&SID=4CpkdIbjgdKHalEipLc&page=1&doc=1
12
Organization for Economic Co-operation and Development (OECD) (1991) Environmental indicators:
a preliminary set organization for economic cooperation and development. OECD Publication, Paris
Agricultura biologică, combină cele mai bune aspecte din agricultura convențională,
cu accent pe obținerea solurilor naturale productive care prezintă un nivel ridicat de activitate
biologică 13. Plantele cultivate, cresc pe energia eliberată din interacțiunea de nutrimente, aceste
substanțe nutritive având nevoie să fie într-un raport echilibrat, pentru o creștere maximă a
plantelor. Soldul mineral este în centrul fertilității echilibrate, cu impact asupra structurii solului,
presiunea buruienilor, utilizarea nutrimentelor și activitatea microbiană 14.
Agricultura organică sau ecologică, constă în utilizarea exclusivă a îngrășămintelor
organice. Procesul și procedurile de obținere a produselor ecologice sunt reglementate de reguli
și principii de producție stricte, care pleacă de la calitatea pe care trebuie să o aibă pământul și
până la obținerea efectivă a produsului final. Rolul acestui sistem de agricultură este de a
produce hrană mult mai curată, mai potrivită metabolismului organismului uman, dar în deplină
corelație cu conservarea și dezvoltarea mediului15.
Agricultura ecologică combină tradiția, inovația și știința de a păstra mediul natural și
promovează relații corecte și de o bună calitate a vieții pentru toate părțile implicate " 16.
În țările din Uniunea Europeană (UE), subvențiile pentru agricultura ecologică sunt
disponibile pentru a genera bunuri și servicii de mediu, cum ar fi reducerea poluării apelor
subterane sau de a crea un peisaj mai divers biologic.
Agricultura de precizie este cea mai avansată formă de agricultură și este practicată în
țările dezvoltate din Europa și în Statele Unite ale Americii. Agricultura de precizie (PA) este o
abordare de management al fermei, care utilizează tehnologia informației (IT), pentru a se
asigura că solul și culturile primesc exact ceea ce au nevoie pentru o sănătate optimă și
productivitate. Procesele de software și servicii includ accesarea datelor în timp real despre
condițiile culturilor, solul și aerul ambiental, împreună cu alte informații relevante, cum ar fi
previziuni meteorologice locale și costurile forței de muncă și a disponibilității. Software-ul de
analiză predictivă ghidează randamentele de orientare de la aceste date și senzorii măsoară
conținutul de umiditate și temperatura solului și a aerului înconjurător. Sateliții și dronele
13
Merrill, Margaret C. "Eco-agriculturi: a review of its history and philosophy." Biological Agriculture &
Horticulture 1.3 , 1983, pp. 181-210.
14
Albrecht, W.A. The Albrecht papers. Vol. 1: Foundation concepts. Acres USA, Kansas City, 1975.
15
Bălan, M., Bălan, Gh., Social Vulnerability: A Multidimensional Analysis of the Development Regions of
Romania, in: Applied Social Sciences: Economics and Politics, Cambridge Scholars Publishing (CSP), editors:
Georgeta Rată și Patricia Runcan, 3-11 pp., 165 -168, 2013
16
Disponibil online la: http://www.ifoam.bio/
robotizate pot oferi imagini, iar informațiile din aceste imagini pot fi prelucrate și integrate cu
senzori și alte date pentru a se obține îndrumări pentru decizii imediate și viitoare 17.
1.2.5. Sistemul agroalimentar.
Conceptul de sistem agroalimentar permite descrierea activităților care participă la funcționarea
alimentației într-o anume societate, prin natura alimentelor și modul de consum al alimentelor. 18
Sistemul agroalimentar este definit ca “un ansamblu de agenți economici aflați în interacțiune
dinamică, participând direct sau indirect la crearea de fluxuri de bunuri și servicii orientate spre
asigurarea alimentației unei populații date”19.
Scopul sistemului agroalimentar este obținerea securității alimentare, ca şi parte
componentă a sistemului securităţii economice, care se realizează prin trei obiective 20:
asigurarea unei producții de alimente adecvate; modernizarea stabilității fluxului de ofertă de
produse agricole; asigurarea accesului la resursele agricole disponibile ale acelora care au
nevoie de ele, realizându-se astfel procurarea alimentelor fundamentale necesare sănătății
oamenilor.
În funcție de gradul de industrializare a sistemului agroalimentar deosebim mai multe stadii:
(agricol, de tranziție, agroindustrial și agro- terțiar) 21.
Stadiul agricol este perceput printr-o economie de auto subzistență cu circuit scurt, producătorii
sunt de fapt consumatorii producției obținute, transportul produselor agricole și comercializarea
erau limitate. Acest stadiu este și acum specific țărilor subdezvoltate, care au un PIB mai mic de
700 US $ pe an pe cap de locuitor.
Stadiul de tranziție, în care avem o dezvoltare a sectorului comercial și este caracteristic
diviziunii muncii și se întâlnește în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare cu PIB între 700 și
2800 US$ pe an pe cap de locuitor. Este stadiul în care se pune accent în special pe dezvoltarea
fluxurilor comerciale și financiare.
17
McBratney, A., Whelan, B., Ancev, T., Future Directions of Precision Agriculture. Precision Agriculture, 6, 2005,
pp. 7-23.
18
Malassis Louis, Ghersi Gérard, 2000, Sociétés et économie alimentaire. In: Économie rurale. N°255-256, 2000.
Les cinquante premières années de la sfer. Quel avenir pour l'économie rurale ? pp. 54-60;
http://www.persee.fr/doc/ecoru_0013-0559_2000_num_255_1_5156
19
Ignat Raluca, 2017, Elemente introductive în sistemul agroalimentar,
https://zh.scribd.com/presentation/122419594/Managementul-intreprinderilor-agroalimentare
20
Ciocan Sebastian,2013, Securitatea alimentară în contextul securităţii globale,
http://www.cssp.ro/analize/2013/01/22/securitatea-alimentara-in-contextul-securitatii-globale/
21
Ignat Raluca, Managementul întreprinderilor agroalimentare,
https://ro.scribd.com/presentation/122419594/Managementul-intreprinderilor-agroalimentare
Stadiul agroindustrial, este întâlnit în câteva țări deoarece pentru a fi atins, valoarea adăugată
brută creată în industria de procesare(VAB proces.) trebuie să fie superioară celei din agricultură
(VAB agric.)
Stadiul agroterţiar, caracterizat prin: serviciile sunt preponderente în sistemul agroterţiar; costul
consumului din restaurante este format din două treimi de servicii și o treime de produse; în
cadrul lanțului de producție alimentară, inputurile materiale sunt mai mici decât inputurile
nemateriale (publicitate media, promovare, ambalaj, etc). Una din țările care a ajuns foarte
devreme în acest stadiu este SUA care se situează aici încă de la începutul anului 1980 22.
În cadrul sistemului agroalimentar din România, serviciile sunt repartizate astfel: comerț cu
ridicata 52,9%; comerț cu amănuntul 39%; alimentație publică 6,8%; cercetare dezvoltare 0,9%
și asistență veterinară 0,4%23.
Alimentația publică ca parte integrantă a sistemului agroalimentar, reprezintă una din
laturile importante ale serviciilor turistice.
Activitate economică, alimentația publică nu este destinată să satisfacă numai nevoia
consumatorului turist, ea se asociază tot mai frecvent activităților de turism, și este influențată de
evoluția circulației turistice.
Dependența strânsă dintre alimentația publică și activitatea turistică este evidențiată, în țările
consacrate pe plan turistic. O astfel de tendință este prezentă și în țara noastră în contextul
reașezării și modernizării structurilor organizatorice din turism.
De asemenea, raporturile de intercondiționare sunt evidențiate și de efortul permanent al
alimentației publice de a se alinia mutațiilor intervenite în volumul, structura și exigentele cererii
turistice, rezultat al dezvoltării turismului intern și internațional, al diversificării și multiplicării
formelor de turism24.
25
British spelling: "modelling", US: "modeling".
26
Banks, Jerry et al. (2001) Discrete-Event System Simulation, Ed. Prentice-Hall
și analogie dinamică. Analogiile dinamice stabilesc analogii între sisteme electrice, mecanice,
acustice, magnetice, electronice etc. Exemple de modele analogice sunt: modelul hidraulic al
unui sistem economic sau modele-circuite electrice ale sistemelor neurale 27. Două
lucruri/fenomene sunt analoage dacă există similitudini relevante certe între ele.
Un model matematic utilizează simboluri și relații matematice pentru a evalua o situație.
Modelele matematice pot fi analitice sau deterministe, respectiv stohastice (probabiliste). Un
model matematic determinist este un model în care fiecare set de stări ale variabilelor este
determinat în mod unic de parametrii modelului și de seturile de stări anterioare ale acestor
variabile. Într-un model stohastic este prezent caracterul aleatoriu, iar stările variabilelor nu
sunt descrise de valori unice, ci mai degrabă de distribuții de probabilitate.
După modul de reprezentare a proprietăților elementelor sistemului sau obiectului sistemic
care trebuie modelat, modelele matematice (MM) se împart în modele funcționale și modele
structurale.
Modelele funcționale reflectă procesele fizice sau informaționale ori funcționarea obiectului
sistemic considerat. De obicei, MM funcționale sunt constituite din sisteme de ecuații care
leagă parametrii de intrare (input-uri), parametrii sistemului și parametrii de ieșire (output-uri)
ai sistemului.
Modelele structurale sunt destinate pentru descrierea structurii obiectului sistemic modelat
(considerat ca sistem cu construcția sa și mecanismul său de funcționare), iar structura
sistemului este determinată de natura elementelor și subsistemelor componente, de
proprietățile acestora și de relațiile dintre ele. Pentru reprezentarea obiectului modelat ca
sistem, acest obiect trebuie descompus în componente funcțional finite, apoi trebuie să fie
identificate relațiile dintre componente în schema generală a obiectului, relațiile dintre obiect
și mediul înconjurător, precum și funcția obiectului.
Având aceste noțiuni generale despre "modelul economic" putem afirma că:
"modelul economic constituie o reprezentare simplificată a fenomenelor și proceselor
economice (a realității economice) având drept scop adâncirea procesului cunoașterii,
elaborarea unor măsuri de ordin practic nemijlocit".
Modelul poate fi definit ca o reprezentare abstractă și simplificată a unui proces economic.
Metoda modelarii este un instrument de cunoaștere științifică și are ca obiect construirea unor
27
Frigg, Roman and Hartmann, Stephan (2006). Models in Science. In: Stanford Encyclopedia of Phylosophy
reprezentări care să permită o mai bună înțelegere și o cunoaștere științifică mai profundă a
diferitelor domenii. Esența metodei modelării constă în înlocuirea procesului real studiat printr-
un model schematizat, mai accesibil studiului.
Putem spune că modelul este o reprezentare izomorfă a realității, care oferă o imagine
intuitivă, dar riguroasă în sensul structurii logice a fenomenului studiat, și permite descoperirea
unor legături și legități greu de stabilit pe alte căi.
- modele statice;
- modele dinamice.
29
Papalambros, Panos Y. et al. (2000).Principles of Optimal Design. Modeling and Computation. 2nd Edition,
Cambridge University Press
aplicarea modelării, a metodelor statistico-matematice și a tehnicii moderne de calcul în
valorificarea informației. Procesul de "matematizare" început în domeniul științelor naturii și al
celor tehnice s-a extins treptat la științele sociale, pe măsura atestării eficienței practice a
metodelor statistico-matematice noi în analiza și proiectarea economică.
Astăzi este cu neputință de conceput o disciplină economică sau socială care să nu folosească în
procesul său de cunoaștere metode de cuantificare, de exprimare numerică, a legităților, a
interdependențelor, de măsurare a tendințelor.
1.3.3. Conținutul modelelor economice
Este caracteristic faptul că însăși economia politică în generalizările sale teoretice, în
deducerea unor teze de maximă generalitate, în analizele sale, de multe ori abstracte, recurge la
metode statistico-matematice, la elaborarea de modele economico-matematice, la exprimarea
numerică, riguroasă a unor procese și fenomene.
Cu atât mai mult, disciplinele economice de "ramură" specifice sunt obligate să recurgă
la acest instrument modern care garantează nu numai precizia formulării concluziilor, dar și
eficiența deciziilor ce se iau, pe această bază, în activitatea economică concretă.
În aplicării modelării și a introducerii metodelor matematice de cercetare în științele
sociale și în special în economie sunt necesare unele precizări.
O primă problemă este aceea că sunt încă autori care pun sub semnul întrebării
măsurătorile care sunt efectuate de știința economică, pe fenomene neprovocate intenționat.
Astfel daca în științele naturii modelele sunt rezultatul a numeroase experiențe, prin
intermediul cărora se tinde spre sesizarea și reproducerea unor procese care au loc în natură, în
știința economică, practic aceste posibilități de a efectua experiențe, nu este posibil.
Anumitele rămâneri în urmă a economiștilor față de dezvoltarea tehnică nu se datorează
numai absenței posibilităților experimentale, ci și insuficienței folosirii tehnicilor avansate de
măsurare și caracterului inadecvat și nesatisfăcător al modelării tezelor, ipotezelor, teoriilor etc.,
dezbătute uneori fără o metodă adecvată.
O altă sursă a controverselor este confuzia că folosirea calculatoarelor electronice la rezolvarea
unor probleme economice este identică cu aplicarea matematicilor în economie. Se pierde din
vedere faptul că acesta - respectiv calculul numeric - este doar o etapă în folosirea
matematicilor pentru rezolvarea problemelor economice.
Calculatoarele moderne de mare capacitate și viteză servesc într-adevăr la soluționarea
unor probleme economice formulate în termeni matematici, dar problema principală este tocmai
formularea matematică, modelarea, fapt de însemnătate teoretică, absolut independent de
existența sau inexistența mașinilor moderne de calcul.
Această, părere greșită de altfel, se întemeiază pe ideea că matematica poate servi numai
la studierea aspectului cantitativ al proceselor și fenomenelor economice și nu și la cel calitativ.
Acest lucru nu este adevărat, deoarece aspectele cantitative dau și calitatea fenomenului studiat.
Astfel, legile economice se definesc nu numai prin obiective ci și sub aspectul cantitativ
referitor la procesele la care se referă: cantitatea de muncă, proporția dintre ramuri, ritmul și
măsura creșterii producției și productivității muncii etc.
Economistul care se îndoiește de posibilitatea "vorbirii" matematice în economie poate să-și
examineze propriile metode de lucru, și se va convinge de contrariu. Va vedea că de fiecare dată,
când va expune o teză, ipoteză sau teorie economică, căreia îi atribuie "calitate", va căuta s-o
întemeieze cantitativ prin anumite date statistice, raportări cantitative, grupări comparative, etc.
O altă problemă în privința utilizării matematicilor în științele economice provine din
interpretarea optimului economic calculat matematic și "optimul" aplicat în practica economică.
Ori, între unele "optime" economice, obținute matematic și politica economică
realizabilă practic există diferențe, ce sunt uneori, dar nu neapărat calitative.
De exemplu când este formulat un obiectiv de plan, stabilindu-i-se criteriul de optim și
găsindu-i-se modelul matematic pentru rezolvarea sa, nu este întotdeauna sigur că soluția
acestui program matematic va putea fi realizată în practică. În viața reală pot interveni factori,
variabile necuantificabile, care nu se pot include în modelul optimizat.
În practică, politica economică, care procedează la modificarea optimului (calculat
matematic) în raport cu restricții necuantificabile, poate avea rezultate diferite de optimul
matematic, tocmai din acest motiv.
Așadar, trebuie să facem deosebire între aplicarea matematicii în știința economică și
în politica economică. Aplicarea matematicii în știința economică nu numai că nu este limitată,
ci dimpotrivă, neaplicarea ei limitează progresul acestei științe.
Folosirea matematicii ca instrument de politică economică este, în schimb, limitată de
variabile necuantificabile sau de necesitatea luării in considerare a unor factori politici și sociali
specifici perioadei pentru care este întocmit modelul matematic.
Este o problemă științifică de primă importanță de a se stabili:
- decalajul existent între optimul economic, calculat matematic și politica obiectiv necesară,
pentru a ști ce pârghii trebuie puse în mișcare în vederea influențării factorilor neeconomici,
astfel ca aceștia să se adapteze economicului;
- mulțimea soluțiilor posibile, pentru a se cunoaște limitele între care să se încadreze politica
economică în scopul de a o ajuta să aleagă între alternative corect calculate, chiar dacă varianta
aleasă nu este cea matematic optimă.
Departe de a considera modelele economice rețete pentru soluții miraculoase , ele oferă o
serie de avantaje și anume:
- o reprezentare intuitivă și totuși riguroasă a fenomenului analizat;
- permite verificarea, prin analogie, a consistenței logice a teoriei;
- facilitează descoperirea prin experimentarea pe model a unor legături și legități la care nu am fi
ajuns ușor pe alte căi;
- contribuie la verificarea corectitudinii procesului de gândire, care duce la luarea unor decizii
mai riguroase științific.
1.3.4. Instrumentarul matematic folosit în modelarea și simularea proceselor tehnico-
economice.
În modelarea și simularea proceselor tehnico-economice instrumentarul matematic
rămâne pentru majoritatea celor care ar fi interesați de acest subiect, greoi datorită slabelor
cunoștințe de matematică aplicată. Astfel, probleme de calcul ale mediei, abaterii medii
pătratice, funcțiilor de producție, calculului integral, MDC ( metodei drumului critic),
programării liniare și ale calcului probabilistic de apreciere a semnificației acestor calcule, sunt
cu greutate acceptate chiar numai pentru a fi citite. Dacă prin generalizarea folosirii
calculatoarelor problemele matematice sunt în cea mai mare parte rezolvate, totuși există cele
legate de înțelegerea fenomenului în sine. Astfel spre exemplu dacă se constată că din ce în ce
mai putini știu sa extragă rădăcina pătrată , rămân totuși destul de mulți cei care știu ca numărul
căruia dorim să-i aflăm rădăcina provine dintr-un număr înmulțit cu el însuși. Această funcție
este acum peste tot începând cu cele mai simple calculatoare și terminând cu telefoanele
mobile. Acum totul este foarte simplu pentru un asemenea calcul: căutam tasta, înscriem
numărul și ni se afișează rădăcina pătrată a numărului. Problema de calcul poate fi însă mai
complicată.
Astfel, pentru a efectua calculul coeficienților unei ecuații, de gradul al II-lea, care redă
legătura dintre îngrășămintele de azot și producția de grâu matematic trebuie sa cunoaștem
metoda celor mai mici pătrate de ajustare a datelor care ne ajută sa întocmim sistemul de ecuații,
după care să rezolvam acest sistem cu ajutorul metodei determinanților (Sarrus). Acum este
suficient să introducem datele într-un fișier și aproape instantaneu toate aceste calcule sunt
efectuate, chiar ni se oferă și reprezentarea grafică.
Daca folosirea actuală a metodelor matematice este rezolvată, aceasta nu înseamnă ca aceste
facilitați de care am vorbit sunt mai utilizate în analizele tehnico -economice.
Nu , nu sunt utilizate cât ar trebui sa fie din două motive care poate au aceeași
importanță, și anume:
- primul este calcul în sine care fiind efectuat cu ajutorul calculatorului nu se mai înțelege
importanța rezultatelor,
- al doilea este că procesul de învățământ nu-i oferă elevului, studentului exemple simple care
să elimine etapele care până acum erau esențiale în înțelegerea unor fenomene.
Putem afirma că în multe explicații procesul de învățământ a rămas în urma progresului
științific, că înțelegerea realizărilor tehnologice este din ce în ce mai grea pentru utilizatori.
Nu mă refer la aspectele constructive ale aparatelor ci la înțelegerea fenomenelor
concrete de care ne folosim : încălzirea în cuptorul cu micro unde, ceasul cu baterie, imprimanta
laser, aparatele digitale de toate tipurile etc. Devenim din ce în ce mai mult utilizatori. Uneori
chiar și pentru a deveni utilizatori este necesar să depunem eforturi cu totul deosebite, cum este
cazul folosirii unor produse – program pentru modelarea și simularea proceselor tehnico-
economice.
În modelarea întreprinderii, în afara regresiilor și a calculului semnificațiilor, este folosit
și un instrumentar matematic mai complex căruia ca utilizatori trebuie sa-i cunoaștem
semnificația, deoarece rezolvările sunt făcute de calculator, cum ar fi:
1. Calculul integral și diferențial 30, a constituit disciplina care a furnizat aparatul tehnic și
conceptul principal pentru întocmirea unor modele matematico-economice, până în jurul anului
1930, când începe să se aplice.
2. Balanțele input – output, model economico-matematic care exprimă interacțiunea
generală din economia națională concepută ca sistem cibernetic. Balanța legăturilor dintre
30
Principiile integrării au fost enunțate de Isaac Newton și Gottfried Wilhelm Leibniz la sfârșitul secolului al XVII-
lea. O definiție riguroasă a integralei a fost dată de Bernhard Riemann. Ea este bazata pe o trecere la limită prin care
se aproximează aria unei regiuni curbilinii prin descompunerea acesteia în zone verticale subțiri.
ramuri (BLR), este un macromodel în care interacțiunile dintre ramuri sunt exprimate prin relații
matematice astfel încât acestea caracterizează fluxurile materiale din economie 31.
3. Programarea liniară. Descoperită în anul 1947, când G.B. Dantzig a pus bazele
"metodei simplex", metodă folosită în rezolvarea problemelor de planificare din US Air Force.
Metoda calculează o soluție admisibilă de bază într-o problemă de optimizare 32.
Aceste metode de modelare economică au o insuficiență și anume: ele presupun ca în
orice împrejurare cel care întocmește modelul are și controlul obiectiv asupra tuturor
variabilelor din model, sau presupune că anumiți factori au o confruntare probabilistică (modele
stohastice).
În realitate, pot apărea factori care să acționeze în sens opus cu ceea ce este prezentat unilateral
într-un model matematic clasic sau bazat pe algebra liniară ca balanțele input-output (intrări-
ieșiri) și programarea liniară.
Se cere deci luarea în considerare a unor variabile necontrolabile obiective din viața economică,
ceea ce a impus nevoia creării unor metode mai adecvate.
4. Teoria jocurilor33, deschide un capitol cu totul nou în istoria modelelor matematico-
economice, deoarece face posibilă incorporarea în model a unor factori care nu sunt obiectul
judecării inițiale.
Merită de amintit și alte metode matematice folosite în problemele de optimizare ca
teoria așteptării, teoria stocurilor, teoria grafurilor 34 care s-au născut din necesitatea rezolvării
unor probleme tehnice.
Elaborarea unui model este o analiză sistematică prin care este întocmită o
reprezentare conceptuală (abstractă) a unui sistem sau este descrisă o reprezentare a unui
31
W. Leontief, Analiza input-output,1970, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
32
Gheorghe Grigoras, Programarea liniară, http://gheorghe-grigoras.ieeia.tuiasi.ro/SDOE/5_Programarea
%20LINIARA.pdf
33
Teoria jocurilor (în eng. game theory) este o ramură a matematicii aplicate care abordează problema
comportamentului optim în jocurile cu două sau mai multe persoane, într-un cadru descris de un ansamblu de reguli
precise care stabilesc posibilitățile de acțiune ale fiecărui jucător, precum și modul cum li se acordă acestora, în
final, anumite valori. Teoria jocurilor reprezintă un model abstract de luare a deciziilor; nu trebuie confundat cu o
explicație de luarea a unei decizii în realitatea socială. Punctul comun al tuturor jocurilor imaginat în cadrul teoriilor
este ideea de strategie
34
Un graf este o mulțime de obiecte (numite noduri) legate între ele printr-o mulțime de muchii cărora le pot fi
atribuite direcții
răspuns (output) așteptat al sistemului. Într-o altă formulare, construirea modelului este
procesul (de obicei iterativ) prin care cercetătorii încearcă să elaboreze un model adecvat al
unui sistem fizic sau biologic35.
1.4.1.Etapele procesului de modelare
Etapele elaborării modelului unui sistem (cu aplicare la sistemele de producție) sunt
următoarele36:
٭definirea problemei. Se stabilesc caracteristicile factorilor sau elementelor care compun
sistemul.
٭construirea modelului sistemului. Se elaborează un model care cuprinde elementele sau
subsistemele componente, stabilindu-se modul de interacțiune al elementelor/subsistemelor
între ele. În această fază se impune alegerea unui criteriu/unor criterii de performanță al(e)
sistemului modelat. O parte esențială a acestui proces constă în verificarea unui model-
candidat în comparație cu datele (care ajustează datele experimentale), pentru a determina
dacă există o inadecvare între modelul-candidat și modelul pe care dorim să-l elaboram. Se
ține cont de conținutul modelului, legile care caracterizează acest obiectiv: fizice, biologice,
economice, sociale.
٭stabilirea soluției. Modelul este folosit într-un proces de proiectare a sistemului, urmat de
analize și încercări care conduc la proiecte îmbunătățite. Se obține o soluție atunci când se
consideră că răspunsul obținut la un moment dat este "cel mai bun" în raport cu criteriile de
performanță stabilite.
٭omologarea modelului sistemului. Omologarea modelului implică supunerea modelului unor
anumiți parametri de intrare (input-uri) și compararea mărimilor de ieșire (output-uri) obținute
pe baza modelului cu cele ale sistemului real. Ambele mărimi de ieșire trebuie să aibă valori
comparabile, printr-o diferență minim admisă, pentru ca modelul să fie acceptat ca o
reprezentare valabilă a sistemului.
٭realizarea sistemului. Cuprinde o fază preliminară de experimentare (prin funcționare,
instalație pilot, prototip, serie zero etc.), urmată de realizarea integrală când se trece la
construcția sistemului modelat.
35
Hunter, William G. and Jaworski, Andrzej P. (1986). A Useful Method for Model Building II: Synthesizing
Response Functions From Individual Components. Technometrics, Vol.28, No.4, Nov. 1986, pp.321-327
36
Hunter, William G. and Jaworski, Andrzej P. (1986). A Useful Method for Model Building II: Synthesizing
Response Functions From Individual Components. Technometrics, Vol.28, No.4, Nov. 1986, pp.321-327,
https://www.jstor.org/stable/1268981?seq=1#page_scan_tab_contents
1.4.2.Etapele procesului de simulare
Un tip particular de model matematic al unui sistem este modelul de simulare, cu
ajutorul căruia sunt simulate fenomenele ce caracterizează sistemul respectiv, păstrându-se
structura lor logică și succesiunea evoluției în timp, ceea ce permite ca prin variația parametrilor
de intrare să se obțină informații asupra stărilor procesului la momente de timp determinate.
Modelele de simulare pot fi clasificate în modele statice sau dinamice, deterministe sau
stohastice37.
Un model static de simulare, uneori denumit simulare prin metoda Monte Carlo 38,
reprezintă un sistem într-un punct particular în timp. Modelele dinamice de simulare reprezintă
sistemele așa cum se modifică acestea în timp.
Modelele de simulare care nu conțin variabile aleatorii sunt modele deterministe.
Modelele deterministe au un set cunoscut de input-uri care vor conduce la un set unic de output-
uri.
Un model stohastic de simulare are una sau mai multe variabile aleatorii ca variabile de
intrare. Intrările aleatorii conduc la ieșiri aleatorii. Deoarece ieșirile sunt aleatorii, ele pot fi
considerate doar ca estimări ale caracteristicilor adevărate ale sistemului. Un model stohastic
furnizează o relație între caracterizări de tip probabilistic ale mărimilor utilizate pentru
descrierea matematică.
Sistemele pot fi categorisite și ca sisteme discrete sau continue. Un sistem discret este cel în care
variabilele de stare se modifică numai într-un set discret de puncte în timp. Un sistem continuu
este cel în care variabilele de stare se modifică continuu în timp.
Modelele discrete și continue sunt definite analog cu sistemele respective. Alegerea între
utilizarea unui model de simulare discret sau continuu este în funcție de caracteristicile
sistemului și de obiectivele studiului. Astfel, un canal de comunicare ar putea fi modelat în mod
discret, dacă sunt considerate importante caracteristicile și deplasarea fiecărui mesaj.
Dimpotrivă, dacă fluxul de mesaje agregate pe canal este important, modelarea sistemului
utilizând simularea continuă ar putea fi mai adecvată.
37
Banks, Jerry et al. (2001) Discrete-Event System Simulation, Ed. Prentice-Hall
38
Metoda Monte-Carlo(dela cazinourile care genereaza numere leatorii), presupune inlocuirea unui fenomen real cu
un model experiment static, pentru care s-au calculat aproximatii, pe baza generarii de numere aleatorii, rezolvate cu
ajutorul tehnicilor moderne de calcul.Metoda Monte Carlo, accesat 10.09.2018,
http://www.asecib.ase.ro/Dobre/html/capitolul-5.html
"Simularea este o tehnica de realizare a experimentelor, care implica utilizarea unor modele
matematice si logice si care descriu comportarea unui sistem real de-a lungul unei perioade
mari de timp”.
Realizarea experimentului de simulare presupune parcurgerea următoarelor etape :
a) Formularea problemei
b) Culegerea si prelucrarea preliminara a datelor reale
c) Alegerea modelului de simulare
d) Estimarea parametrilor caracteristicilor operative prin procedee din statistică matematică pe
baza datelor reale culese.
e) Evaluarea performanțelor modelului și parametrilor în special prin teste de concordanță.
f) Construirea algoritmului simulării fie prin schema logică detaliata fie prin schema bloc în
funcție de mărimea modelului.
g) Validarea sistemului de simulare prin testarea programului pentru o soluție particulară
cunoscută.
h) Programarea experimentelor de simulare prin considerarea succesivă a valorilor parametrilor
de intrare.
i) Analiza datelor simulate.
Simularea permite in general:
- determinarea formei funcționale a modelului, care exprima legăturile dintre fenomenele
cercetate și estimarea valorilor parametrilor modelului,
- testarea diferitelor căi de acțiune care nu pot fi formulate explicit în cadrul modelului,
- structurarea mai bună a problemei investigate,
- demonstrarea soluțiilor pentru rezolvarea problemei care face obiectul deciziei.