Anexa –la tg. nr........

din Divizia Trafic Iasi

Dispozitive de manevrare si inzavorire mecanica

a macazurilor

1.DESCRIEREA APARATULUI DE CALE

Conform definiţiei, aparatul de cale este un dispozitiv (ansamblu compus din şină, traverse şi
elemente mecanice) care asigură trecerea vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta. Aparatul de cale
cuprinde macazul propriu zis, dispozitivul de manevrare – barele de tracţiune şi/sau de conexiune –
dispozitivul de zăvorîre, şinele de legătură, inima de încrucişare, aripile şi contraşinele.

Schiţa unui aparat de cale simplu este prezentată mai jos:

Figura 1 - Schimbătorul de cale şi părţile lui componente

Macazul reprezintă subansamblul aparatului de cale cu ajutorul căruia se realizează trecerea

vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta. Macazul, la rândul său se compune din două ace, două
contraace, alunecătoare, călcâiele acelor şi plăcile longitudinale.
Acele sunt formate din cupoane de şină, legate între ele printr-o bară de conexiune, care la rândul
ei este fixată de o bară de tracţiune legată la aparatul de manevră. Prin manevrare, acele se rotesc în jurul
unor pivoţi situaţi la călcâiul acului sau se îndoaie datorită elasticităţii acului permiţând schimbarea
direcţiei de mers.
 Figura 2 - Macazul şi părţile lui componente

La inimă se deosebesc vârful, aripile (numite şi labe de iepure), placa suport şi contraşinile. Inima
este legată de macaz prin şine, de anumite lungimi, denumite şine intermediare.

Figura 3 – Inima de încrucişare şi părţile componente

Un macaz poate fi manevrat prin dispozitivul local (când asigurarea se face prin încuietori) şi de la
distanţă, centralizat ( cănd asigurarea se face cu ajutorul fixatorului de vârf).
Aparatul de manevră este un dispozitiv care se amplasează la vîrful macazului şi cu ajutorul lui se
realizează devierea poziţiei acelor. În cazul aparatului de cale care se manevrează manual, aparatul de
manevră se compune din suport, manivelă, contragreutate, indicator de semnalizare, bara de tracţiune şi
bara de conexiune (solidarizate între ele). La aparatul de manevră se deosebesc: suportul, manivela,
contragreutatea, bara de tracţiune, bara de conexiune şi fusul felinarului, precum şi felinarul de
semnalizare.
Figura 4 - Aparat de manevră

Manipularea macazului se face prin acţionarea manivelei, care conduce la bascularea

contragreutăţii, lucru ce asigură forţa necesară pentru lipirea acului de contraac. Suprafeţele de lucru ale
părţile mobile de la macaz trebuie să fie permanent curăţate şi unse, altfel prin acţionare se pot produce
defecte la subansamblele aparatului de cale.
Lipirea corectă a acului de contraac se verifică prin sistemul de zăvorîre.
 Încuietorile de macaz sunt dispozitive care se montează în spaţiul liber dintre primele două
traverse de la vârful macazurilor pentru a da posibilitatea de a se încuia macazul în una dintre cele două
poziţii finale.
Cu ajutorul încuietorilor se realizează:
 Controlul executării corecte a parcursului, care se obţine cu ajutorul cheilor scoase din încuietori;
 Zăvorârea reciprocă a macazurilor şi semnalelor în conformitate cu programul de zăvorâre stabilit
pentru secţia respectivă.
După încuierea unui macaz într-un parcurs, acesta nu se mai poate manevra decât dacă se rupe o piesă
a încuietorii (ciocul).
Figura 5 – încuietoarea de macaz SBW cu o cheie
2.MANEVRAREA ŞI ZĂVORÂREA MACAZURILOR NECENTRALIZATE

Zăvorârea macazului pe una din poziţiile de lucru, se face cu ajutorul fixătorului de vîrf cu cleme.
Fixătorul de vârf cu cleme realizează fixarea acului lipit de contraacul său prin intermediul unei
cleme (pene) în formă de coadă de rândunică. Aceasă clemă este fixată articulat de fiecare ac şi este
ghidată prin canalul casetei de zăvorâre, ce este montată rigid la fiecare contraac.
La acţionarea manivelei, prin bascularea contragreutăţii mecanismului se asigură deplasarea barei
de conexiune şi implicit a acelor macazului. Prin deplasarea acelor, se produce iniţial deszăvorârea
macazului (la dezlipirea acului de contrac), respectiv la finalul cursei de manevrare se produce
zăvorârea macazului (la lipirea acului de contraac).
Manevrarea, verificarea zăvorârii şi asigurarea macazului presupune următoarele:
1. Descuie încuietoarea acului lipit şi coboară ciocul acesteia.
2. Acţionează dispozitivul de manevrare cu contragreutate (basculează mecanismul pe poziţia opusă)
3. Verifică dacă acul s-a lipit de contraac şi dacă aripa clemei de fixare asociată acului lipit, se
sprijină pe porţiunea plană a barei de manevrare. Numai dacă cele două condiţii sunt îndeplinite se
consideră că macazul este zăvorât.
4. Ridică ciocul încuietorii de macaz şi încuie broasca, realizând astfel asigurarea macazului pe
poziţia necesară din parcurs.

În instrucţiile de manipulare ale instalaţiilor SCB se prevede succesiunea de manevrare a macazurilor

din parcurs şi tipul de încuietoare al fiecărui macaz (cu una sau două chei).

Figura 6 – Fazele manevrării şi înzăvorârii macazului prevăzut cu fixator de vârf cu cleme

Părţile componente ale sistemului de zăvorîre cu cleme (pene) în formă de coadă de rândunică este
prezentat în materialul anexat.
 Figura nr.7

Se va urmari ca, clema ”coada de rîndunică”, să ajungă la fine de cursă şi să se sprijine pe

umărul casetei de fixare la şină.
A – Caseta, B – articulatia clemelor( cozilor de rindunica ) la talpa acelor, C – Bara
de actionare

Atentie! La macazurile echipate cu fixătoare de vîrf cu cleme se verifică

înzăvorîrea corectă a macazului (pe poziţia cu acul lipit, clema ”coada de rîndunică”
trebuie să ajungă la fine de cursă şi să se sprijine pe umărul casetei de fixare la şină,
conform figurii 7).