SEMINAR 1

I. INTRODUCERE ÎN TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

I.1. Structura sistemului ştiinţelor juridice.

 Teoria generala a dreptului
 Stiintele juridice de ramura
 Stiintele juridice istorice
 Stiintele juridice participative,ajutatoare,auxiliare

I.2. Explicaţi utilizarea sintagmei „sistemul ştiinţelor juridice”.

Sistemul științelor juridice este ansamblul științelor sociale ,care cercetează sistemul juridic al
societății (economie,politică ,drept).

I.3. Definiţi Teoria generală a dreptului.

Teoria generala este disciplina stiintifica ce studiaza ansamblul dreptului,respectiv determinarea

lui,articulatiile si esenta lui,alcatuirea si structurarea lui si care elaboreaza instrumentele esentiale si
conceptele fundamentale prin care dreptul este gandit( „norma juridica”, „izvorul de drept”, „raportul
juridic”, „tehnica juridica”).

I.4. Enumerați trăsăturile Teoriei generale a dreptului.

 este o disciplina stiintifica si didactic-universitara, care cerceteaza genul (dreptul) si nu specia
(ramura de drept);
 nu este o ramura a dreptului,pentru ca studiaza dreptul privit ca ansamblu,ca sistem;
 elaboreaza categorii, concepte si notiuni fundamentale, specifice intregului sistem de
drept,precum norma juridica, tehnica juridica, izvoarele dreptului, raportul juridic, raspunderea
juridica, care sunt apoi utilizate si adaptate la nivelul ramurilor dreptului;
 studiaza relatiile dreptului cu alte domenii ale stiintelor, precum filozofia, sociologia,
politologia, psihologia.

I.6. Precizaţi obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului.

Obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului cuprinde:

 observarea şi cercetarea fenomenului juridic, cu evidenţierea elementelor de generalitate;

 studierea si cercetarea principalelor aspecte ale statului.

I.7. Stabiliţi corelaţia între „drept (fenomen juridic)” şi „stat”, din perspectiva obiectului de studiu al
Teoriei generale a dreptului.

1
Dreptul este expresia vointei statale,
in timp ce statul este principala
organizatie politica a societatii,
bazata, sub aspect organizational si
functional, pe norme juridice
Dreptul este expresia vointei statale,
in timp ce statul este principala
organizatie politica a societatii,
bazata, sub aspect organizational si
functional, pe norme juridice
Dreptul este expresia vointei statale,
in timp ce statul este principala
organizatie politica a societatii,
bazata, sub aspect organizational si
functional, pe norme juridice
Statul este organizația politică a societății constituită pe un teritoriu determinat și care își
exercită puterea politică față de populația stabilită în teritoriu respectiv. Statul este un sistem de
instituții și organe ale guvernanților care exercită puterea față de guvernați(populație),iar dreptul este
expresia vointei statale.

I.8. În cadrul cărei categorii de componente ale sistemului ştiinţelor juridice includeţi:
2
Ecologia Stiinte Juridice ajutatoare
Dreptul roman Stiinte juridice istorice
Istoria statului şi dreptului românesc Stiinte juridice istorice
Dreptul civil Stiinte juridice de ramura
Dreptul administrativ Stiinte juridice de ramura
Economia politică Stiinte Juridice ajutatoare
Dreptul mediului Stiinte juridice de ramura
Dreptul penal Stiinte juridice de ramura
Dreptul internaţional public Stiinte juridice de ramura
Dreptul procesual penal Stiinte juridice de ramura
Dreptul procesual civil Stiinte juridice de ramura

II. METODOLOGIA JURIDICĂ

II.1. Definiţi metodologia juridică și enumeraţi metodele de cercetare științifică juridică.

Metodologia juridica reprezinta un ansamblu de factori care explica raporturile si legaturile ce se

stabilesc intre metodele specifice de cunoastere si cercetare a fenomenului juridic.
Metodele de cercetare stiintifica juridica sunt:
 metoda logica de cercetare juridica;
 metoda comparativa de cercetare juridica;
 metoda istorica de cercetare juridica;
 metoda sociologica de cercetare juridica;
 metoda cantitativa de cercetare juridica.

II.2. Precizaţi metoda/metodele de cercetare ştiinţifică juridică utilizată/utilizate.

Un factor esenţial pentru evoluţia socială a omului îl constituie respectarea intimităţii, fapt
afirmat în plan internaţional de către majoritatea statelor, care au inclus această valoare printre valorile
fundamentale ale societăţii, consacrându-i reglementări juridice şi instituind garanţii pentru protejarea
sa.
O primă menţionare internaţională a dreptului la viaţă privată a fost cuprinsă în Declaraţia
universală a drepturilor omului din 1948, care, în art. 12, prevede că: „nimeni nu va fi obiectul unor
imixtiuni arbitrare în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul său sau în corespondenţă”,
urmată de reglementările cuprinse în art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice. În reglementarea alineatului 1 al art. sus-menţionat, „nimeni nu va putea fi supus vreunor
imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la
atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale”, iar potrivit alineatului 2 „orice persoană are dreptul
la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri”.
La nivel regional menţionăm prevederile art. 11 al Convenţiei americane asupra drepturilor
omului şi, mai ales, pe cele ale art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului, care, la alineatul 1,
prevede că „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului
său şi a corespondenţei sale”, iar la alineatul 2 al aceluiaşi articol stabileşte situaţiile în care autorităţile
pot interveni în exercitarea acestui drept, respectiv doar atunci când acest amestec este reglementat de o
lege şi este necesar într-o societate democratică „pentru securitatea naţională, siguranţa publică,
bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea sănătăţii şi a
moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.

3
 Având în vedere sfera largă de reglementare a textului articolului 8 alin. (1) din Convenţie,
considerăm necesare o serie de precizări, deoarece, dincolo de o simplă interpretare, rezultă că
întinderea dreptului la respectarea vieţii private este mai redusă, în cazul în care individul „pune în
contact viaţa sa privată cu viaţa publică”.
Sub aspectul domeniului de aplicare al noţiunii de viaţă privată, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului „a considerat că nici nu este posibilă delimitarea exactă a sferei de întindere a vieţii private,
nici nu este de dorit stabilirea unui câmp de aplicare a noţiunii strict determinat, în condiţiile în care
evoluţia viitoare a societăţii ar putea conduce la excluderea nejustificată a unor ipoteze din domeniul
de incidenţă al articolului 8”, oferind, ca fundament al înţelegerii dreptului la viaţă privată
interpretarea potrivit căreia acesta cuprinde „dreptul de a trăi, atât cât vrei, la adăpost de privirile
celor străini (...). Acesta cuprinde, de asemenea, într-o anumită măsură, dreptul de a stabili şi de a
întreţine relaţii cu alte fiinţe umane, cu deosebire în domeniul afectiv, pentru dezvoltarea şi realizarea
propriei personalităţi”.
Statuând printr-o hotărâre cu valoare de principiu, Curtea a arătat că dreptul la viaţă privată nu
se limitează la un «cerc intim» în care fiecare îşi poate trăi viaţa personală după plac, ci include şi
dreptul de a stabili şi dezvolta relaţii cu semenii sau, altfel spus, viaţa privată nu cuprinde numai
dreptul de a sta închis în propriul „univers”, cu excluderea celorlalţi, adică viaţa privată personală, ci şi
dreptul de a ieşi din acest „univers”, pentru a merge spre ceilalţi membri ai societăţii, adică viaţa
privată socială . Mai mult decât atât, activităţile profesionale sau comerciale sunt incluse şi ele în
noţiunea de viaţă privată, deoarece, în exercitarea profesiei oamenii au posibilitatea de a „strânge
legăturile cu lumea exterioară”, fapt pentru care s-a apreciat că în conţinutul noţiunii de „viaţă privată”
sunt incluse dreptul la propria imagine, dreptul la secretul corespondenţei, ocrotirea secretului
profesional, dreptul la nume, inviolabilitatea domiciliului, situaţia averii, viaţa sentimentală.
Utilă, din perspectiva analizei noastre, este şi referirea la criteriul spaţial în aprecierea
conţinutului noţiunii de viaţă privată, mai ales în cazul persoanelor publice, având în vedere că, spre
exemplu, în legislaţia franceză este stabilit faptul că deplasarea unei persoane pe stradă ţine de viaţa ei
privată, pe când participarea deliberată la un spectacol nu intră în conţinutul noţiunii în discuţie.

Metoda de cercetare stiintifica juridical utilizata este Metoda logica de cercetare juridica.

II.3. Realizaţi o comparaţie între științele juridice istorice și științele juridice participative, auxiliare sau
conexe prin intermediul căreia să identificaţi 2 asemănări şi 2 deosebiri.

Asemănări Deosebiri

Ambele pot fi utilizate in scopul cunoasterii in Stiintele juridice paticipative nu fac parte din
profunzime a fenimenului juridic sistemul propriu zis al stiintelor juridice, iar
stiintele juridice istorice fac parte

Ambele au ca scop aplicarea corecta a normelor Stiintele juridice participative oferta mijloace si
juridice metode stiintifice proprii, ce pot fi utilizate in
scopul cunoasterii in profunzime a fenomenului
juridic iar stiintele juridice istorice studiaza
istoria dreptului din anumite perioade.

4
II.4. Metoda sociologică
Precizați 2 utilizări ale unora dintre intrumentele sociologiei juridice în domeniul dreptului.
Cele 2 instrumente ale sociologiei juridice ce le putem utiliza in domeniul dreptului sunt: observatia
si analiza documentelor sociale si juridice.
 Obdervatia este rezultatul unor activitati pornind de la observatia spontana, posibil a fi
infaptuita de orice persoana si pana la observatia realizata de specialist.

 Analiza documentelor sociale si juridice este o metoda utilizata in studiul fenomenelor avand
asemenea character (social sau juridic) si are ca premise existenta unor documente oficiale,
neoficiale,publice,private,statistice,biografice,jurnalistice,reprezinta o metoda utilizata in
studiul fenomenelor sociale si juridice.

II.5. Exemplificaţi metoda cantitativă de cercetare juridică prin indicarea a cel mult două site-uri,
portaluri, baze de date etc. din următoarele domeniile:

Domeniul Site-uri, portaluri, baze de date

Procesul de elaborare şi sistematizare a legislaţiei legislatie.just.ro
Evidenţa hotărârilor judecătoreşti portal.just.ro
Informaţii juridice juridice.ro