TEORIA GENERALĂ A

DREPTULUI
- CURS 2-

Conf. univ. dr. Irina GRIGORE-RĂDULESCU

 CAPITOLUL III
CONCEPTUL DREPTULUI

ROLUL CAPITOLULUI

definirea sensurilor noţiunii de „drept”;

definiția dreptului, în ansamblul său;
sistemul dreptului și diviziunile lui;
marile sisteme de drept.
CONŢINUT

III.1. Accepţiunile noţiunii de „drept”

III.2. Dimensiunea istorică a dreptului

III.3. Dimensiunea socială a dreptului
III.4. Esenţa, conținutul și forma dreptului

III.5. Sistemul dreptului. Diviziunile dreptului: drept

public şi drept privat
III.6. Definiţia dreptului
III.7. Tipologia dreptului
 III.1. ACCEPȚIUNILE NOȚIUNII DE DREPT

1. ştiinţa dreptului;
2. dreptul obiectiv;

3. dreptul pozitiv;
4. dreptul subiectiv;
5. dreptul national;

6. dreptul internaţional;
7. dreptul regional;

8. dreptul ca artă;
9. dreptul privit în dimensiunea sa morală.
III.2. DIMENSIUNEA ISTORICĂ A DREPTULUI

Concepţia modernă fundamentează teoria apariţiei

dreptului în condiţii social istorice determinate, pe o
anumită treaptă de dezvoltare a societăţii, adică odată cu
apariţia statului. Statul creează dreptul, elaborând reguli
de conduită cu caracter general şi obligatoriu.
 III.3. DIMENSIUNEA SOCIALĂ A DREPTULUI

Dimensiune socială = dreptul este creaţie a statului cu

scopul asigurării ordinii în cadrul societăţii respective =>

Realitatea juridică – componente:

- conştiinţa juridică;
- dreptul;
- relaţiile juridice (ordinea de drept).
 III.4. ESENŢA, CONȚINUTUL ȘI FORMA
DREPTULUI

Esenţa dreptului - voinţa generală oficializată, care devine

voinţă juri­dică, exprimată în norme juridice şi apărată de
stat, în concordanţă cu interesele generale fun­da­mentale ale
societăţii.

Conținutul dreptului - sistem de reglementări şi instituţii.

Forma dreptului - organizarea interioară şi aspectul

exterior al acestuia.
 III.5. SISTEMUL DREPTULUI. DIVIZIUNILE
DREPTULUI: DREPTUL PUBLIC ȘI DREPTUL
PRIVAT
Sistemul dreptului cuprinde ansamblul relaţionării
normele juridice, care dau unitate, funcţionalitate şi
ierarhizare dreptului.

Elementele componente ale sistemului dreptului sunt:

- normele juridice;
- instituţiile juridice;
- ramurile de drept.
DIVIZIUNILE DREPTULUI: DREPTUL PUBLIC
DREPTUL PRIVAT
DISTINCȚIA:
1. generalitatea interesului
dreptul public protejează prin normele sale un interes general, al
societăţii;
dreptul privat protejează interesele par­ti­culare ale subiectelor de
drept;
2. forţa obligatorie
dreptul public este constituit din norme imperative, de ordine
publică;
dreptul privat cuprinde, în principal, norme permisive şi su­pletive;

3. modalităţile de exprimare a voinţei

dreptul public se manifestă prin acţiunea autoritară a organelor care
elaborează sau aplică dreptul;
dreptul privat presu­pune manifestarea de voinţelor liber exprimate.
III.6. DEFINIȚIA DREPTULUI

Dreptul reprezintă totalitatea normelor juridice elaborate

sau recunoscute de puterea de stat, care au ca scop
organizarea şi disciplinarea comportamentului subiectelor
de drept în cadrul celor mai importante relaţii din societate,
conform valorilor sociale ale societăţii respective, stabilind
drepturi şi obligaţii juridice a căror respectare este
asigurată, la nevoie, de forţa coercitivă a statului.
III.7. TIPOLOGIA DREPTULUI

- apartenenţa la un bazin de civilizaţie juridică =>

familiile de drept sau marile sisteme de drept:

1. marele sistem de drept romano-germanic;

2. marele sistem de drept anglo-saxon (common-law);
3. sistemele juridice religioase şi tradiţionale;
4. sistemul de drept al Uniunii Europene.
 RECOMANDARE

Accepțiunile noțiunii de „drept” vor fi utilizate în cadrul altor ramuri de

drept și, cu ajutorul lor, vor fi explicate noi concepte juridice.

Componentele realităţii juridice contribuie la înţelegerea procesului de

formare a normelor juridice, iar definiția dreptului trebuie înțeleasă logic.

Marile sisteme de drept ne ajută să grupăm sistemele de drept naționale ale

statelor în fucnție de trăsăturile commune, dobândite în raport cu formarea
lor și contribuie, totodată, la înțelegerea deosebirilor dintre acestea.
 BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

 Grigore-Rădulescu M.-I., Teoria generală a dreptului, Ediția a III-a,

revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2019, pp. 26-46;
BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
 Craiovan, I., Tratat de teoria generală a dreptului, Ediţia a III-a revăzută şi
adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015;
 Cristea Simona, Teoria generală a dreptului, Ediţia 3, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2018;
 Dănişor, D.C., Dogaru, I., Dănişor, Gh., Teoria generală a dreptului, Curs
universitar, Ediția 2, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008;
 Djuvara, M., Teoria generală a dreptului. Drept raţional, izvoare şi drept
pozitiv, Editura All, Bucureşti, 1995;
 Popa Nicolae, Teoria generală a dreptului, Ediţia 5, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2014;
 Popescu Sofia, Hrestic Maria-Luiza, Șerban Alexandrina, Stancu Radu,
Viziteu Mădălina, Teoria generală a dreptului, Ed. Pro Universitaria,
Bucureşti, 2016;
 Voicu, C., Voicu Adriana Camelia, Teoria generală a dreptului, Ediţie
revăzută şi actualizată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013.