Ioan Slavici, MOARA CU NOROC

Fișă de lucru
Reperul 1
Încadrare in curent și în tipologie

1. Încadrarea în curent – Slavici scriitor realist

Pornind de la trăsăturile realismului, ilustrați-le prin apelul la exemple din nuvela „Moara cu noroc”.

Realismul Aplicații
Veridicitatea faptelor Exemplu
Ce fapte, acțiuni ale personajelor pot fi
considerate conforme cu realitatea?

Personaje tipice în împrejurări tipice Ghiță

( Ce tip uman reprezintă? Pentru ce categorie Ana
socială este reprezentativ?) Lică
Pintea

Plasarea acțiunii în timp și în spațiu Unde se petrec majoritatea evenimentelor din

nuvelă?
Precizați în ce localități se mută acțiunea nuvelei.
Când debutează evenimentele surprinse în nuvelă?
Când se sfârșesc? Comentați de ce autorul a ales
aceste două sărbători religioase pentru a marca
debutul și finalul acțiunii.
Extrageși din nuvelă citate care să ilustreze
trecerea timpului.
Obiectivitatea naratică Ilustrați tipul de perspectivă narativă, prin apelul la
textul lui Slavici.
Este Slavici în totalitate obiectiv? Când și cum se
abate de la obiectivitatea totală?
Exemplificați.

2.„Moara cu noroc” – nuvelă psihologică

a)„ Moara cu noroc” – „nuvelă cu subiect de roman” – G. Călinescu

Trăsăturile nuvelei Aplicații

Acțiunea se derulează pe momentele subiectului
Acțiunea se derulează pe un singuri fir narativ
În centrul evenimentelor se află evoluția unui
singur personaj/ construcția acestuia
Precizați momentele subiectului în nuvela
„Moara cu noroc”
Complică Slavici acțiunea? Când?
Care este personajul proincipal al nuvelei?
Justificați.
Ce alte personaje au un rol important în acțiune?
Extrageți din text secvențe în care descoperim
portretele fizice și ale altor personaje.

Nuvela propune conflicte puternice
Nuvele are o construcție riguroasă, cel mai
adesea marcată de simetrie.
Ce mijloace/ modalități de caracterizare
descoperiți în portretizarea lor?
Ce personaje se află în conflict în nuvelă?
În ce constă conflictul de natură psihologică din
nuvelă? Care sunt alegerile pe care trebuie să le
facă Ghiță în plan psihologic? Dar în plan moral?
Cum debutează și cum se încheie nuvelă? Ce
personaj deschide și închide textul? Care este
rolul său? Pe cine îl reprezintă la nivel textual?

b) Elemente de analiză psihologică prezente în nuvelă

Conceptul de „analiză psihologică” este definit de majoritatea exegeţilor în domeniu ca modalitate de

sondare a subiectivităţii personajului pentru a evidenţia tensiunile, căutările, traumele vieţii lui
interioare. Aşadar, pătrunderea în semnificaţiile ascunse ale prozei de analiză este posibilă, în primul
rând, prin relevarea modalităţilor de investigaţie psihologică utilizate de scriitorul respectiv.

Modalităţile de analiză psihologică:

– monologul interior
– introspecţia
– obsesiile personajului
– raportarea comportamentului la anumite întâmplări exterioare
– concordanţa dintre stările sufleteşti ale personajului şi cele ale naturii
– afluxul de gânduri ale personajului
Ca formă a autoanalizei, introspecţia presupune investigarea de către personaje a
propriilor stări sufleteşti, fără ca autorul să intervină în text enunţând observaţiile sale asupra eroilor.
Drept urmare, şi întâmplările sunt trecute prin conştiinţa personajelor. Întrucât aceleaşi întâmplări sunt
oglindite în mod simultan în mai multe conştiinţe subiective, acest lucru va duce, în mod firesc, la
subminarea treptată a poziţiei scriitorului omniscient. Personajele devin reflectori ai întâmplărilor,
fiecare reflectare în conştiinţă a evenimentelor alcătuind o versiune proprie, care se suprapune parţial
peste celelalte. Mutarea conflictului din exterior în interior face ca opera să pară fără acţiune. Diferită
prin natura sa, introspecţia poate fi realizată la diverse niveluri – de observare-constatare, de reflecţie,
de dezbatere. În dependenţă de acest fapt se constituie şi un anumit tip de personaj – personajul care
observă, personajul reflexiv, personajul cu spirit analitic.

O altă modalitate de sondaj psihologic este monologul interior. După o definiţie a

romancierului Edouard Dujardin, este „acel discurs neauzit şi nespus prin care un personaj îşi exprimă
cele mai intime gânduri, acelea care sunt mai aproape de inconştient, anterior oricărei organizări
logice, adică în starea lor originară, prin intermediul unor fraze, reduse la minimum sintactic, astfel
încât să dea impresia că reproduce gândurile chiar aşa cum vin ele în minte”.
 Elemente de analiză psihologică Aplicații ( Moara cu noroc)

Monologul interior

Introspecția

Obsesiile personajului

raportarea comportamentului la anumite

întâmplări exterioare

afluxul de gânduri ale personajului

Stilul Direct, Stilul Indirect, Stilul Indirect Liber

Stil direct
– modalitate prin care se reproduce integral, fara modificari unenunt. Enuntul reprodus este introdus
sau urmat de cuvinte de valoaredeclarativa, care pot fi de cele mai multe ori verbe precum : ‘a
intreba’, ‘azice’, ‘a spune’ etc. In stilul direct, propozitia sau fraza prin care se reproducspusele unui
personaj nu este subordonata din punct de vedere sintacticverbului de declaratie. Independenta fata
de verbul de declaratie seevidentiaza prin doua puncte sa linie de dialog :
Ea pune hartiile una peste alta, apoi se intoarse la sotul sau si-l desteptadin somn :
-Ce-i ? Ce s-a intamplat? iterba el speriat.-
Vin-o cu mine! Ii spuse e. (Ioan Slavici, Moara cu noroc)

Stil indirect –
- modalitate prin care enuntul este transpus de la persoana Ila persoana a III-a. Enuntul este
subordonat, prin transpunere, fata de unverb de declaratie. Propozitiile principale din stilul direct
devin propozitiisubordonate in stilul indirect. Transformarea implica o serie de modificari inconceptia
propozitiei transpuse, prin pierderea unor elemente afective silimitarea la o informatie de tip
enuntiativ Transpunerea in stil indirect a fregmentului din Moara cu noroc de IoanSlavici este
urmatoarea:
Ea puse hartiile una peste alta, apoi se intoarse cu capul ridicat la sotul sau si-l destepta din somn. El o
intreba speriat ce este si ce s-a intamplat.Sotia ii zise sa vina cu ea.
Stil indirect liber

–reproducerea cuvintelor sau gandurilor unui personajfara ca naratorul sa se foloseasca de verbe de

declaratie. Reproducerea serealizeaza fara utilizarea unui element de relatie, ceea ce are ca
efectinterferenta dintre planul sintactic al naratorului si planul sintactic al personajului. Se
caracterizeaza prin transpunerea enuntului de la persoana I la persoanaa III-a, prin pastrarea
nuantelor internationale, a elementelor lexicale sigramaticale de tip afectiv. Sunt eliminate verbele de
declaratie si conjunctiesubordonatoare (proprii stilului indirect), precum si linia de dialog.