COCO CHANEL

creatoarea care a schimbat pentru totdeauna lumea modei

(8.nouăsprezece.1883-01.zece.1971)

„Sunteţi o femeie întreprinzătoare, pentru că ştiţi cum să supravieţuiţi.”

Paul Moran, scriitor
Biografie a lui Coco Chanel

Niciun alt designer nu a stârnit atâtea controverse şi nu a dat naştere atâtor

mituri ca Gabrielle Chanel, femeia care a revoluţionat moda feminină la
începutul secolului al XX-lea.

Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel s-a născut la data de 19 august 1883 şi a decedat
la data de 10 ianuarie 1971. Coco a fost o pionieră a modei franceze, cât şi
internaţionale, a cărei filozofii moderniste, haine pentru femei inspirate din
garderoba bărbaţilor şi căutarea simplităţii scumpe au făcut-o o figură importantă
în lumea modei a secolului XX. Ea a fost fondatorul faimoasei case de modă
Chanel. Influenţa sa extraordinară în modă a fost atât de mare încât a fost numită
de Time 100: The Most Important People of the Century.

Coco Chanel – Femeia din spatele succesului

Gabrielle (Coco) Chanel s-a născut la 20 (19) august 1883 în Seymour, Franţa,
într-un adăpost pentru săraci. Ziua în care s-a născut ea a fost declarată ziua
angajaţilor spitalului. Fiind analfabeţi, nu au putut dovedi sau confirma
ortografierea corectă a numelui de familia, care a fost confirmat de către primarul
François Poitou, că este corect Chasnel. Această greşeală a făcut drumul
biografilor aproape imposibil, cand Chanel a devenit cunoscută. Ea a fost a doua
fiică a lui Albert Chanel şi Eugene Devol Jeanne a cărei căsătorie la acel moment
nu a fost înregistrată. Tatăl său a fost negustor, mama – fiica tâmplarului din sat.
Personalul Adăpostului au înregistrat-o în municipiu, dându-i numele de Gabriel în
onoarea asistentei medicale care a asistat la naştere. A avut cinci fraţi: două surori
Julie şi Antoinette şi trei frati, Alphonse, Lucien şi Pierre.

Mama lui Gabrielle a murit când ea avea unsprezece ani. La o săptămână după
moartea ei, tatăl său a lăsat-o pe Gabrielle şi pe cele două surori a ei într-un
orfelinat de la o mănăstire. După care Gabriel nu îl va mai vedea pe tatăl său.
Viitoarea femeie de afaceri şi-a petrecut 6 ani în orfelinatul mănăstirii din
Aubazine unde a învăţat arta croitoriei.

Orfanii, care au crescut în orfelinat în acele timpuri nu aveau nici un viitor. Cu

toate acestea, visul de a avea o viaţă frumoasă şi un viitor strălucitor au apărut la
Coco Chanel chiar în aceşti ani. În cei şase ani cât a fost crescută de călugăriţe, a
învăţat de la acestea arta cusutului, perfecţionându-se câţiva ani mai târziu la
cursurile Colegiul Notre Dame la Moulins. Vacanţele le petrecea alături de unele
rude mai îndepartate, care au învăţ-o să coasă tot felul de modele şi cusături mult
mai complicate decât ştiau maicutele.

În viitor, ea nu a menţionat niciodată anii în orfelinat, mai mult decât atât, a făcut
tot posibilul pentru a şterge toata mizeria şi sărăcia, care par să fi fost pregătite ei
de soartă.
Coco Chanel – la început de carieră

Gabrielle, cu ajutorul unei recomandări primită de la mănăstire, a început să

lucreze ca asistent pentru vânzarea de lenjerie intimă, într-un mic magazin. Un pic
mai târziu, la vârsta de 18 ani, ea încearcă ca dansatoare şi cântăreaţă, în speranţa
de a face o carieră în teatru. Aceste primele încercări de a merge în lume nu au
adus nimic. Singurul lucru care i l-a adus încercarea ei de a cânta a fost porecla
Coco, pe care a primit-o de la public pentru piesa „Ko Ko Ri Ko” şi „Cua Quy Vu
Coco” care ea le cânta des la cafenea.

În timp ce a eşuat în cariera de cântăreaţă, la vârsta de douăzeci şi doi ani, a fost la

locul şi la timpul potrivit pentru a întâlni un om bogat, un ofiţer francez, care se
ocupa cu textile şi pe deasupra era şi moştenitorul unei averi impresionante,
Etienne Balsan. Coco Chanel a acceptat propunerea lui de a trăi cu el, devenind
mai târziu o amantă recunoscută, păstrându-şi slujba de zi la un atelier de costume.

Balsan îi făcea cadouri cu generozitate şi i-a arătat frumuseţiile vieţii materiale, „o

viaţă bogată”: diamante, rochii şi perle (în Franţa, amantele erau cunoscute de
secole printre cei bogaţi, deşi membrii de ocupaţie, cum ar fi Chanel, au fost reduse
în particular la prostituate de lux).

Deşi i-a plăcut iniţial noua ei viaţă în castel, ea nu s-a putut obişnui cu rolul de
amantă a lui Balsan. În timp ce era cu acesta, Chanel a început să creeze pălării ca
hobby, care mai târziu a devenit un mare interes de-al ei. A fost nevoie de ani
pentru a înţelege ce vrea ea într-adevăr să facă în viaţă. Cu toate acestea, când l-a
anunţat pe Balsan că vrea să înceapă lucrul de modistă, acesta nu a fost de acord.
Balsan credea că nu va merge deoarece în Paris erau mai mulţi şi în plus Coco nu
avea nicio experienţă. După ce şi-a deschis ochii, cum se spune, l-a părăsit pe
Balsan, păstrând apartamentul din Paris.

Nu după mult timp, Chanel a întâlnit un alt bărbat, care i-a tratat ideea cu interes şi
care i-a schimbat complet cursul vieţii. Acest om a fost un englez, Arthur Capel,
cunoscut printre prietenii săi ca „Boy”. Înainte de întâlnirea cu el, Chanel nu a a
crezut că va întâlni o persoană ca şi ea: cu abilităţi de întreprinzător şi caracterul
sportiv. La momentul întâlnirii lor, în ciuda vârstei sale tinere, Arthur Capel era
deja un om de afaceri important. El a ajutat-o pe Coco Chanel să deschidă primul
ei magazin de pălării în Paris în 1910, şi mai târziu, în 1913, un boutique în
Deauville, Franţa.

Coco Chanel – Femeia întreprinzător

Coco Chanel a ales să sfideze toate legile şi să se impună într-o lume, aparent,
controlată de barbaţi, transformându-şi neajunsurile în motivaţii şi idealurile în
destinaţii.
După ce a deschis propria afacere şi a avut posibilitatea de a pune în practică
gusturile şi abilităţile sale, Coco Chanel a devenit o femeie întreprinzător până la
sfârşitul vieţii sale. Nimic nu a putut-o opri: nici lipsa de experienţă, nici primul
război mondial, care a izbucnit la scurt timp. Până la sfârşitul vieţii sale, ea a
continuat să lucreze ca desinger şi ca întreprinzător.

Coco Chanel: „Neajunsurile m-au făcut o femeie puternică”

Afacerea ei a devenit un fenomen necunoscut anterior în istoria modei. Înainte de
croitorie, Chanel nu a făcut niciodată parte din înalta societate. Coco Chanel a
schimbat opinia publică despre activitatea de designer, ajungând să fie cunoscută la
nivel internaţional. Ea a fost invitată peste tot, chiar şi în cercurile cele mai
aristocratice. Cu toate acestea, ea nu a fost deloc surprinsă. Ea a comentat, astfel:
„M-am dus în societate, nu pentru că eu trebuia să proiectez haine. Dimpotrivă.
Am haine de proiectare, pentru că trăiesc într-o societate în care am devenit prima
femeie, trăind o viaţă plină de acest secol.”

În 1910 Coco Chanel şi-a deschis un atelier de pălării pe strada Cambon din Paris,
iar la intrarea în unica încăpere avea doar o mică plăcuţă, pe care scria simplu
„Chanel Modes”. De la început a dat dovadă de multă inventivitate, fiind decisă să
ofere clientelor ceva nou şi nu doar să reproducă modelele deja existente. În doar
trei ani îşi deschidea primul ei magazin în Deauville şi avea deja o listă de cliente
fidele, care la rândul lor aduceau alte doritoare de haine de calitate.

Succesul înregistrat de primele magazine i-au adus notorietate şi oportunităţi de

colaborare cu oameni de afaceri importanţi.

Chanel a introdus în magazinul ei cel nou, din Deauville, haine sport pentru femei.
Contesa de Gontaut-Biron (fiica americanului diplomat John George Alexander
Leishman), ea fiind primul client al lui Chanel din lumea aristocrată. Al treilea
magazin şi cel care i-a adus un succes mult mai mare era localizat tot în Deauville,
când mai multe femei, în timpul Primului Război Mondial au venit să accepte să se
îmbrace frumos şi să poarte rochii pentru ele şi nu pentru bărbaţii lor.
În 1920, Sergei Pavlovich Diaghilev a prezentat-o unui mare compozitor, Igor
Fyodorovich Stravinsky, căruia i-a făcut o ofertă lui şi familei lui, aceasta constând
în a locui cu ea, în acea vreme erau zvonuri cum ca ar fi avut o aventură cu el,
zvonuri care mai târziu s-au dovedit a fi adevărate. Cu timpul magazinele ei s-au
înmulţit, devenind una dintre cele mai celebre creatoare şi având un brand de
milioane de euro.

Euforia anilor '20 avea să fie marcată de schimbările din moda feminină, iar
Chanel a lansat modele simple, inspirate de moda masculină, simţind că femeile îşi
doreau toalete care să fie comode şi practice, de la puloverele pe gât la fustele mai
scurte, de la rochii elegante la accesorii diverse.

În 1921, împreună cu celebrul parfumier Ernest Beaux a creat parfumul No. 5.

Acesta încă este cel mai cumparat şi mai cunoscut parfum din întreaga lume.
Istoria celebrului parfum este legată şi de încercările de înlăturare a
coproprietarilor. Coco a depus o petiţie către oficialităţile germane, cerând să fie
unica proprietară şi să deţină drepturile financiare depline asupra liniei de
parfumuri Chanel, pe motivul ca este ariana iar coproprietarii, familia Wertheimer,
erau evrei. Aceştia anticipaseră problemele pe care ocupaţia nazistă le va aduce cu
sine şi trecuseră deja drepturile către Felix Amiot, un om de afaceri francez. În
urma negocierilor, Coco a ajuns să deţină 2 procente din vânzările din întreaga
lume şi o sumă de bani fixă de câteva milioane de dolari.

Coco Chanel s-a bucurat de atenţia aristocraţiei superioare. În 1925, Vera Bate
Lombardi, fiica nelegitimă a Marchizului de Cambridge, a devenit muza lui
Chanel, şi intermediarul cu familiie regeşti, ea a introdus-o pe Coco unchiului ei,
Ducele de Westminster şi verişorului ei, Ducele de Windsor şi multor alte familii
regale.

Chanel a mai creat cu succes genţi, bijuterii, pantofi şi obiecte vestimentare care au
revoluţionat lumea femeilor. În creaţiile sale s-a inspirat din stilul masculin şi a
transformat hainele obişnuite ale femeilor în creaţii uşor de purtat, simple şi, totuşi
elegante.

Treptat, Coco devenea un nume în lumea franceză şi nu numai, iar anumite curente
şi tendinţe au fost lansate de ea, unele chiar neintenţionat. Când s-a întors după o
vacanţă la Riviera, arsă de soarele puternic, toate femeile cochete şi-au dorit să fie
la fel de bronzate precum Coco. Când a mers la curse purtând un pardesiu cu linie
masculină, îmbracat pentru o ţinută mai comodă, acesta a devenit automat cel mai
dorit model. Devenită o celebritate, a pus un deosebit accent pe calitatea şi
identitatea accesoriilor, purtând uneori un colier de perle, în valoarea de peste
75.000 dolari, pentru a-şi pune în evidenţă creaţiile. Pentru un efect deosebit,
celebra antreprenoare a adoptat ideea de prezentare a creaţiilor vestimentare
împreună cu bijuterii, o idee care a prins şi a fost repede imitată, reuşind să impună
trenduri care au rămas până în ziua de astăzi.
Ea a fost înconjurată de crema societăţii, actori celebri, artişti şi regizori de timp.

La vârsta de cincizeci şi cinci ani de Coco Chanel a atins apogeul frumuseţii şi

glorie sale. Faţa şi figura ei au ajuns la perfecţiune. Niciodată ea a îmbrăcat cu un
astfel de sentiment de imaginaţie şi libertate. La acea vârstă, ea a fost deosebit de
admirată, şi, mai ales, cu nerăbdare fotografiată. Aceştia au fost anii ei de aur.

Coco Chanel – Ani fără un loc de muncă

In 1938 insa a inceput o perioada mai putin buna pentru Coco. Pe masura ce se
apropia razboiul, iar designerul italian Schiaparelli castiga tot mai mult teren in
lumea modei, Chanel a preferat sa se retraga pentru un timp şi şi-a închis
magazinele aproape imediat după declaraţia de război (al doilea război mondial),
gândindu-se că nu e momemtul modei acum.

Datorită unor zvonuri despre aventura ei cu un ofiţer german senior, Chanel a fost
arestată în septembrie 1944, la iniţiativa Comisiei pentru morală publică. La câteva
ore după arestare, ea a fost eliberată. La scurt timp după aceea, Chanel a plecat în
Elveţia. Aveau sa fie nu mai putin de 15 ani in care s-a aflat in cea mai mare parte
a timpului in Elveţia

Coco Chanel – un nou început

Anii au trecut, şi gloria lui Chanel a intrat în uitare. Dacă moda de dinainte de
război a fost dominată de designeri de sex feminin, cum ar fi Chanel, Lanvin,
Chiaparelli, Vionnet, post-război lumea modei a fost luată bărbaţi: Balenciaga,
Dior. Dacă succesul lui Coco a fost extraordinar înainte de război, părea că după
moda Chanel nu avea nici un viitor.

Abia în 1954 va reveni în salonul ei parizian, pentru a revigora vânzările

parfumurilor Chanel, în continuă scădere. Pe data de cinci februarie 1954 (cinci -
numărul ei norocos) a avut loc deschiderea Casei Chanel. Revizuită, criticii au fost
fără milă: „Fiasco” a fost titlul unui articol despre Coco Chanel în ziarul Daily
Mail, însă Chanel a rămas indiferentă la critici. În trei ani a reuşit să ajungă iar pe
culmile succesului anterior. Atunci când i s-a cerut să comenteze despre succesul
său, ea a spus simplu: „Eleganţa de îmbrăcăminte înseamnă, mai întâi, libertatea de
mişcare”.

Considerată de mulţi doar o „colaboraţionistă”, Chanel a revenit cu greu în lumea

modei pariziene şi mai ales în inimile francezilor, dar a făcut-o în stilul ei direct,
începând o nouă viaţă. Ea a reuşit să schimbe încă o dată stilul şi moda, a face
propriul stil să domine, acum şi pentru totdeauna .

Prima sa mare reuşită postbelică a fost lansarea colecţiei de costume din jerseu şi
tweed, primite cu reţineri de presa de specialitate, dar care au stârnit o adevarată
frenezie, nenumarate ateliere încercând să le imite. Aceste produse erau copiate şi
prezente peste tot, în bună parte din cauza lui Coco Chanel, care a refuzat mereu
să condamne copierea în lumea modei. Obişnuia să spună ca ea nu este o artistă şi
că rolul hainelor este de a fi purtate pe stradă, indiferent dacă este vorba de
originale sau copii mai ieftine. De jumatate de secol moda feminină fusese
marcată de Coco Chanel, care oferea doritorilor propria formulă a succesului „Nu
ai nevoie de geniu, doar de multă îndemânare, talent şi puţin bun gust”. Coco
Chanel a devenit un mit şi un model pentru tinerii designeri.

Printre clienţii săi se numărau cele mai elegante, importante şi frumoase femei din
lume, precum Prinţesa Grace, Regina Fabiola, Marlene Dietrich, Ingrid Bergman.
De asemenea, familiile Rothschild şi Rockefeller. A fost pus în scenă pe
Broadway un musical inspirat de viaţa celebrei Coco Chanel, rolul principal fiind
interpretat de Katharine Hepburn, iar succesul a fost surprinzător.

Printre prietenii lui Coco Chanel se numărau personalităţi ale lumii artistice
precum Cocteau, Colette, Dali sau Picasso, care i-au oferit adesea noi surse de
inspiraţie. Nu au fost singurii. Una dintre cele mai importante relaţii a fost cea cu
Ducele de Westminster, care a cerut-o în căsătorie, dar a fost refuzat cu o replică
rămasă celebră:
„Au existat mai multe Ducese de Westminster, dar există o singură Coco Chanel”.

Toata viaţa a ales să fie diferită, pentru a putea fi de neînlocuit şi a încercat să

demonstreze lumii întregi că moda este trecătoare, în schimb stilul este cel care
rămâne pentru totdeauna:
„Nu-mi place când oamenii vorbesc despre modă de Chanel. Chanel este un
stil. Moda se demodează. Stilul – Niciodată” – Coco Chanel

Pe data de 10 ianuarie 1971, Coco s-a stins din viaţă iar Karl Lagerfeld a preluat
activitatea casei de moda Coco Chanel şi a continuat cu succes munca
Domnişoarei. Creaţiile sale încă mai păstrează linia originală şi nu suferă
schimbări importante.

După preluarea casei Chanel de către Karl Lagerfeld, noul „naş” al companiei,
Jacques Polge, a oferit un nou parfum, un adevarat omagiu numit Coco. Mai mult,
în amintirea celei care înfiinţase compania a fost lansat din nou modelul de sticluţă
din 1921 pentru No 5. În 1990 se lansează Egoiste, un parfum pentru bărbaţi, urmat
în 1996 de Allure, iar în 2002 de Coco Mademoiselle.

Familia Wertheimer deţine şi astăzi Compania Chanel, iar de-a lungul anilor
numeroase personalităţi ale lumii artistice au apărut în reclamele pentru celebrele
parfumuri, cum a facut Catherine Deneuve, care a fost imaginea Chanel No 5 în
Statele Unite. Carole Bouquet, avea sa fie mai mult decat imaginea Casei Chanel -
femeia franceză perfectă şi modernă.
O ştim datorită parfumului Coco Chanel No. 5 şi o aplaudăm pentru
iniţiativele de modernizare a liniei vestimentare feminine.

Parfumurile Chanel

Dorind sa diversifice oferta Chanel, Coco va realiza şi o gamă de parfumuri, în

colaborare cu unii dintre cei mai importanţi experţi în domeniu. Primul avea să fie
celebrul Chanel No 5, realizat în 1921.

Se pare că Ernest Beaux, care lucrase ca parfumier pentru ţarii Rusiei, i-a oferit lui
Coco Chanel două serii de variante, numerotate de la 1 la 5 şi de la 20 la 24, iar
creatoarea a ales numarul 5.

Cand Ernest a întrebat-o ce nume va purta parfumul, aceasta i-a răspuns ca va fi

pur şi simplu Chanel Nr. 5, pentru că îl va lansa pe 5 mai, în speranţa că această
coincidenţă îi va purta noroc. După cum s-a văzut mai târziu, Chanel No 5 a fost
un succes imens. Primul model al sticlutei a fost realizat chiar de Chanel, care a
realizat o schiţă foarte simplă, care să se remarce tocmai prin liniile clasice. Coco
Chanel l-a ales ca producător şi distribuitor al parfumurilor sale pe Pierre
Wertheimer, un celebru om de afaceri şi proprietar al Companiei Bourjois.
A fost doar primul pas în acest domeniu, pentru ca între 1920 - 1930 Coco Chanel
va lansa mai multe noi parfumuri, între care Chanel No 22 în 1922, Cuir de Russie
în 1924, Gardenia în 1925, Bois des Iles in 1926. Chanel No 19, unul dintre cele
mai apreciate, şi-a primit numele după ziua de naştere a creatoarei, compoziţia
fiind realizată de succesorul lui Ernest Beaux, Henri Robert. Chanel No 19 a fost
lansat pe 19 august 1970, când creatoarea împlinea 87 de ani şi era o legendă a
modei. Avea să fie şi ultima lansare importantă, Coco Chanel murind cateva luni
mai târziu.

Costumul Chanel
Chiar dacă este un costum din anii ‟30, din anii ‟60 sau unul actual, clasicul
Costum Chanel are linii inconfundabile. Un asemenea veşmânt tipic are împletite
ornamente şi fustă cu formă suplă subliniată de un lanţ auriu de legătură. Nasturii
seamănă cu nişte monede sau sunt aurii şi încrustaţi cu celebrul logo al firmei
format din două litere de „c”. Pe bata fustei, în interior, este întotdeauna cusută o
panglică, spre a preveni alunecarea bluzei, iar fermoarul este plasat pe o parte a
fustei, pentru ca aceasta să fie confortabilă. Într-un fel, a purta un costum Chanel e
ca şi cum a-i purta un costum lucrat pe măsură, făcut să se potrivească în aşa fel
încât, când purtătoarea se mişcă, acesta rămâne perfect graţios şi elegant.„Micuţa
rochie neagră”
Iniţiind o tendinţă radicală în modă prin folosirea veşmintelor negre, Coco a creat
de asemenea „the little black dress” (micuţa rochie neagră). Acest concept preceda
cu mult timpurile, iar rochia ei reprezintă prima rochie neagră ce nu fusese creată
pentru o înmormântare.
În zilele noastre, o femeie care nu deţine încă în garderoba proprie sus-numitul
obiect de vestimentaţie poate să-şi ia gândul că va fi vreodată elegantă. Rochia
neagră este marca bunului-gust şi cea care salvează de cele mai multe ori o femeie
din ghearele dilemei: „Cu ce să mă îmbrac?” în cazul unei ocazii importante. Ideea
Mademoisellei despre funcţionalitatea vestimentaţiei era aceea de a putea fi
folosită cu succes în cât mai multe situaţii: la serviciu, pe stradă, la un cocktail, în
cazul unei ieşiri în oraş imprevizibilă şi chiar în cazul unei serate stilate.Bineînţeles
cu schimbarea şi/sau adăugarea unor accesorii de efect: bijuterii, poşete, pantofi,
eşarfe etc.
http://www.ipedia.ro/stirepoza.php?id=1036

Sursa:

www.artline.ro

Karen Karbo “Coco Chanel. Un mit”

Coco Chanel: femeia care a revoluţionat moda feminină

Doar numele ei era de ajuns pentru a defini o pereche de pantofi, o pălărie, un
portofel, un costum, un parfum, nişte bijuterii – un întreg look. Deoarece acesta
conferea prestigiu, calitate, gust impacabil şi stil inconfundabil. La peste un
secol de la naşterea ei, IMPARŢIAL de Bacău ţine să omagieze remarcabilul
talent al celei care a fost cel mai important arbitru al modei feminine în secolul
trecut, femeia care a revoluţionat look-ul feminin celebrând modernitatea: Coco
Chanel.

Inovaţiile ei au stat la baza garderobelor mai multor generaţii de femei: costumul

din jerseu şi rochiile, turbanul drapat, cămaşa, fusta plisată, bluza tricotată,
costumul cardigan, micuţa rochie neagră (cunoscută în domeniu ca “the little black
dress”), trenciul şi altele. De cele mai multe ori, factorul determinant al acestor
noutăţi consta în capacitatea practică a acestor lucruri, dar, uneori, inovaţiile erau
pur accidentale, ca atunci când şi-a ars părul şi a fost nevoită să şi-l taie complet şi
să folosească perucă, adoptând un look teatral, lansând astfel nebunia modei
perucilor. Totuşi, întotdeauna ideile lui Chanel impuneau respect.

Femeia din spatele succesului

”Inovaţiile sale în domeniul vestimentaţiei feminine au dat roade, iar pe la mijlocul
anilor ‟20 afacerea era înfloritoare şi Coco a mai deschis două magazine: unul la
Paris şi celălalt la Biarritz. Împreună, cele două magazine aveau peste 300 de
angajaţi. Aceasta este perioada în care Chanel a creat cel mai cunoscut parfum al
său, No.5.
În 1931, Coco a fost angajată de Samuel Goldwin, reprezentant al United Artists
din SUA, pentru suma de un milion de dolari, ca să-i „îmbrace” vedetele, printre
care se numărau Kathrine Hepburn, Grace Kelly (devenită ulterior Prinţesă de
Monaco), Elizabeth Taylor şi Gloria Swanson. Contractul nu a durat prea mult
deoarece multe dintre starlete i-au refuzat serviciile. Mai târziu, în aceeaşi decadă,
acasă în Franţa, va desena şi dezvolta o serie de bijuterii inspirate de mişcarea Art
Deco a anilor „30.
Căderea Parisului în 1939 va fi urmată de închiderea magazinelor Chanel şi
petrecerea următorilor 15 ani ai Mademoisellei în exil, în Elveţia, datorită unei
legături amoroase avută cu un ofiţer nazist şi din cauza căreia fusese şi interogată
de către Poliţia franceză. În 1954, Chanel hotărăşte să se reîntoarcă în lumea
modei. Unii spun că popularitatea noului look încorsetat lansat de Dior ar fi
dezgustat-o în aşa hal pe Coco, încât imaginaţia sa aflată în stare latentă s-ar fi
trezit inspirând-o din nou. Iarăşi creaţiile sale au dat roade şi, de data aceasta,
starurile Hollywood-ului i-au îmbrăţişat stilul. De fapt, Chanel a petrecut marea
parte a anilor ‟50-‟60 muncind pentru diverse studiouri de film americane. În
această perioadă, hainele sale au devenit foarte populare, mai ales în Statele Unite.
.
La 25 de ani cunoaste un barbat care ii va transforma viata iremediabil. Moștenitor
dintr-o dinastie din industria textilă, baronul Étienne Balsan se indragosteste de
Coco, hotarand sa ii devina amanta. Acesta este si momentul in care debuteaza in
lumea modei, deschizandu-si la Paris primul magazin de palarii. Restul este
istorie…istoria unui titan care a luptat intotdeauna cu manusi de catifea.

Care sunt evenimentele recente din viata, care v-au determinat sa va apropiati de
arta, sub toate formele ei?

Crescand intr-un orfelinat si fiind mereu inconjurata de maicute, care se

indeletniceau cu cusutul a starnit in mine aceasta dorinta de a croi. De la ele am
invatat tehnicile de baza, in momentul cand am crescut sufient de mult incat sa
inteleg acele metode. Mi-am format ochiul si educat talentul in design deabia in
ultimii ani, cand am inceput sa iau contact cu clientii fideli. Practic mi-am dat
seama cat de complex este intreg procesul de creatie. Cum un mic detaliu poate sa
dea clasa unei tinute sau sa o distruga complet.
Ce rol au jucat mentorii tai, in dezvoltarea abilitatilor dumneavostra in sfera
profesionala?
Mentorii mei au fost, dupa cum v-am spus, calugaritele, care m-au invatat tot ce au
stiut si ele. Acea mica invatatura oferita de ele mi-a oferit, la inceputul carierei
mele, ocazia de a deveni ceea ce sunt astazi. Proprietarii de magazine au tendinta
de a angaja mai mult personal talentat la cusut si croit, decat pe cel care nu stie nici
sa bage ata in ac. Faptul ca eu am lucrat intr-un magazin mi-a oferit avantaje foarte
mari, mi-a permis practic sa invat mai multe si sa imi dau seama cum functioneaza
un magazin, inainte de a-l avea pe al meu. Intalnindu-i pe toti acei oameni care au
devenit deja celebrii in industria modei m-a facut sa inteleg cat de greu este sa
ajungi pe culmile succesului. L-a inceput m-a cam speriat! M-am gandit ca v-a fi
cam dificil sa incerc sa devin cunoscuta in aceasta industrie, din fericire drumul a
fost mult mai usor decat credeam.
Cu ce obiecte vestimentare ati inceput atunci cand ati intrat in lumea modei?
Crescand si traind in Franta nu a fost tocmai usor. Mi-am deschis primul magazin
in 1910, deci atunci am intrat, practic, in lumea modei. Eram pe cont propriu si
vindeam palarii in Franta. In acea perioada moda este foarte importanta, asa incat
un boutique micut ca al meu fie era foarte aglomerat tot timpul, fie era “mort”.
Dupa cum v-am spus, cunoscand tipologia oamenilor m-a facut, la acea vreme, sa
stiu cum sa atrag atentia asupra magazinului meu. Am stiut sa imi atrag clientii si
sa interactionez cu ei, lucru care mi-a crescut vanzarile. Poti spune ca am fost mai
mult norocoasa la inceputul carierei mele.
Cum v-a afectat munca situatia culturala, economica dar si politica de la vremea
respectiva?
Criza economica rezultata in urma razboiului m-a fortat atat pe mine cat si pe micii
antreprenori sa ne inchidem magazinele pentru cativa ani. Practic nu existau bani
pentru nimic, si fara oameni care sa cumpere nu am avut cum sa investesc in
crearea de produse. Am luat o pauza si am lucrat ca asistenta in perioada Primului
Razboi Mondial. In urma acestei experiente am reusit sa dau si de probleme, fiind
acuzata ca am avut o aventura cu un ofiter nazist. Acest lucru mi-a ingreunat
reintoarcerea in moda. Toata lumea credea despre mine ca sunt o persoana rea,
cruda, pentru ca ma asociau cu nazistii. Va asigur ca nu sunt o persoana groaznica,
iar razboiul a fost un adevarat dezastru. M-am reinters, totusi, cu o noua abordare
pentru femei, lucru care mi-a facut cunoscut numele.
Care au fost cele mai mari realizati in industria modei?
As spune ca cea mai mare realizare a mea a fost crearea rochiei negre, “the little
black dress”. A fost un adevarat succes. Le-am oferit femeilor un mare avantaj, in
special celor ocupate. Cu aceasta rochie poti merge de la servici la o cina, si te poti
simti si arata la fel de frumoasa. Am conceput acest articol vestimentat nu numai
din necesitatea mea, ci punandu-ma in pielea tuturor femeilor ocupate. Scopul meu
a fost sa realizez ceva frumos si confortabil pentru ca femeile foarte ocupate cu
serviciul sa poarte.
Care au fost cele mai mari oportunitati din viata, cand munca s-a transfornat in
arta?
Am avut sansa de a realiza costume pentru filmul Regula Jocului, dar si pentru
altele. Aceast lucru mi-a oferit noi provocari. In acest caz am fost nevoita sa
gandesc crearea vestimentatiei in functie de caracterul personajului, practic hainele
trebuiau sa contureze personalitatea jucata. A fost o experienta din care am invatat
cum sa exprin personalitatea prin creatie vestimentara. Pot spune ca a fost un
moment de referinta al carierei mele; am avut abilitatea de a ma “juca” cu hainele
in toate combinatiile posibile. Sunt fericita ca am talentul de a diversifica, in
industria modei. Sunt la fel de recunoscatoare pentru oportunitatile din viata, cu
care am fost binecuvantata.

Care au fost deciziile din viata personala, care v-au ajuta sa deveniti ceea ce
sunteti astazi?
Am luat hotararea de a renunta la o cariera in muzica. Nu am simtit ca este locul de
care apartin. Desi au existat multi oameni carora le-a placut vocea mea si au vrut sa
incerc sa am o cariera de succes in acest domeniu. Eu am ales insa, ceva cu totul
diferit, dar am stiut in adancul sufletului meu ca aceasta este calea mea. Am facut o
alegere si am riscat tot ce aveam, la acea vreme, pentru a incerca sa prind stelele si
sa imi traiesc visul vietii. Am stiut, de la inceput, ca voi fi nevoita sa trec prin
multe si sa muncesc foarte mult pentru a ajunge pe culmi. Cand a inceput razboiul
am fost nevoita sa inchid magazinul, am stiut ca nu va merge din cauza crizei
economice. Mi-a fost foarte greu, pentru ca nu stiam ceea ce urma sa imi ofere
viitorul. Fara locul meu de munca nu pres stiam ce urmeaza sa fac.
Care au fost piedicile pe care ati fost nevoita sa le depasiti in drumul spre succes?
A trebuit sa invat sa accept ca voi avea competitie, m-am luptat si cu criticile. Erau
foarte multi designer care nu vroiau sa aiba de-a face cu mine. In Franta, moda este
atat de importanta incat toata lumea vrea sa fie implicata in ea. Marii designeri,
care isi crescusera mult afacerile nu prea vroiau sa imparta lumina reflectoarelor cu
nimeni. A trebuit sa realizez ca nimeni nu imiva aduce lauri pe o tava argintata, ci
ca va trebui sa muncesc pentru asta. Chiar daca eram inconjurata de oameni care
mi-ar fi putut ajuta sa evoluez, tot am fost nevoita sa muncesc mult pentru a-mi
castiga clientii prin unicitatea si calitatea hainelor pe care le-am creat. Am fost
nevoita sa ma gandesc la ceva ce nu putea sa le ofere concurenta si in acelasi timp
sa nu se demodeze.
Care au fost lipsurile din viata de artist, dar si de om?
Ca om am simtit toata viata lipsa familiei. Am cateva rude de sange, indepartate,
carora le sunt extrem de recunoscatoare. Nu am avut-o pe mama alaturi, nici pe
tata nu l-am avut. A fost ca o lupta pentru mine, pentru ca mi-a dorit sa am langa
mine pe cineva care sa ma sustina in eforturile de a devein designer. Intr-un sfarsit
mi-am dat seama ca dezavantajele si neajunsurile m-au facut o persoana puternica
si m-au determinat sa fac lucrurile pe cont propriu. Ca artist, asa cum am mai spus
cea mai dificila perioada a fost sa ma lupt cu criza economica de dupa razboi.
Care este morala experientei de viata de pana acum?
Avand atat de putine lucruri in procesul meu de crestere m-a facut sa ma dezvolt si
sa fac ceva al meu, pe care ma pot baza. Ma facut sa infaptuiesc lucruri, despre
care oamenii spuneau sa sunt imposibile de realizat. Am vrut sa le demonstrez
oamenilor sa pot sa imbunatatesc industria modei pentru femei si chiar sa ii schimb
reperele pentru totdeauna. Am vrut sa le demonstrez sa pot face din lucruri mici si
neinsemnate lucruri atat de importante. Avand succesul de acum, si avnd motivatia
de a-mi atinge idealurile este ceva uimitor pentru mine. Sunt atat de onorata pentru
faptul ca eu sunt cea care a avut un impact atat de mare asupra evolutiei
vestimentare a femeii…sa fiu creatoarea acelui “ceva” care creste si se
reinterpreteaza in fiecare an, dar nu se demodeaza niciodata.