Echilibrul pieței.

Modificarea echilibrului
Jecico Viorica
Echilibrul pieței
Echilibrul pieței este denumită în
economie situația de pe o piață, în care
prețul unui bun economic conduce la o
egalitate între cantitatea cerută și cantitatea
oferită. Prețul este denumit preț de
echilibru, iar cantitatea este denumită
cantitate de echilibru.
Echilibrul pieței
Teoria echilibrului general pornește de la mai multe
supoziții care trebuie îndeplinite pentru crearea unui
preț de echilibru. Aceste supoziții nu se pot îndeplini
strict, deoarece rar există preț de echilibru în realitate.
Într-o piață perfectă, însemnând o piață cu mulți
ofertanți mici, raționali, dar și cu consumatori, prețul
pieței neputând să-i influențeze pe nici unul, se
formează un preț de echilibru. Această supoziție este
fundamentală teoriei prețului de echilibru, așa cum ea
se predă în cursurile introductive de economie.
Echilibrul pieței
În multe piețe reale această subpoziție nu poate fi aplicată,
deoarece anumiți cumpărători sau vânzători au suficient de
multă putere pe piață, pentru a modifica prețul după bunul
plac. În astfel de situații modelul simplu al prețului de
echilibru este insuficient și necesită alte cercetări. În
continuare se presupune că nu există costuri de tranzacție,
situație care în realitate este rar întâlnită. Costurile de
tranzacție desemnează acele costuri care apar pe lângă
prețul actual de cumpărare, costuri pentru transport de
exemplu. În multe cazuri acest model este utilizabil ca și o
primă aproximare a dezvoltării pieței.
Echilibrul pieței
Echilibrul pieței
1. P -- preț
2. p*-- preț de echilibru
3. Q-- cantitate
4. q*-- cantitate de echilibru
5. RC-- renta consumatorului
6. RP-- renta producătorului
7. D-- cerere
8. S-- ofertă
Economia generală
Economia generală dedică multă
atenție în funcționării deficitare a
pieței în cazul în care resursele limitate
nu sunt distribuite optimal. De
exemplu dacă un monopolist cere
permanent prețuri excesive, aceasta va
duce la micșorarea cantității oferite
Economia generală
În astfel de cazuri economiștii încearcă să
găsească reguli care ar trebui să ducă la
evitarea sau cel puțin la atenuarea
funcționării deficitare a pieței și la
pierderea bunăstării societății. Statul ar
putea să se implice direct prin măsuri
legale sau indirect prin regularizarea
pieței, de exemplu în forma prețurilor
maximale sau a taxelor.