Tema :

Piața și
mecanismul
de formare
a prețurilor

Studenta : Galavschi Anna

Cadru didactic : Livițchi Oxana

Facultatea : Afaceri Internaționale Cahul (1)

 Cuprins (1)
- Ce este piața? (4)
- Ce este prețul? (5)
- De ce pot diferi piețele? (6)
- Segmentarea pieței (7)
- Planul de marketing (8)
- Mecanismul formării prețurilor în
economia de piață (9)
- 1.Mecanismul formării prețurilor
(10)
- Funcționarea mecanismului autonom al
prețurilor (11)
- 2. Prețul ca instrument și parghie
economico-financiară (12)
- 3. Prețul de echilibru al pieței (13)
- Curba prețurilor unitare de revenire (14)
- Formarea prețului liber și relația acestuia
cu costul plus marja profitului (15)
 Cuprins (2)

- De ce este influențat prețul?(1) (16) – Ce este concurenţa? (25)

- De ce este influențat prețul?(2) (17)
- Categorii de prețuri (18)
- Caracteristicile esenţiale ale preţului de
echilibru (19)
- Formele pieței (20)
- Structura de bază a pieței (21)
- Principalele tipuri de piață (1) (22)
- Principalele tipuri de piață (2) (23)
- Ce funcții îndeplinește piața? (24)
– Câte tipuri de concurență pot fi? (26)
– Concurența loială (27)
– Concurența neloială (28)
– Concurența perfectă și imperfectă (29)
– Rolul concurenței (1) (30)
– Rolul concurenței (2) (31)
– Bibliografie (32)
 Ce este piața?
– Piața este în general orice varietate de sisteme, proceduri, instituții, relații
sociale sau infrastructuri unde are loc comerțuul, se schimbă bunuri și servicii,
ceea ce e o parte constituentă a economiei. În particular, piața este un loc special
amenajat unde oamenii se ocupă cu comerțul. Se poate spune că o piață este
procesul prin care se stabilesc prețurile bunurilor și serviciilor. Piețele
facilitează comerțul și permit distribuirea și alocarea resurselor într-o societate.
Piețele permit evaluarea și stabilirea prețului oricărui element comercial.

– Piața este un agent al activității comerciale ce funcționează în calitate de

întreprindere comercială și se organizează în orașe și alte localități, la decizia
primăriilor municipiilor și comitetelor executive raionale.
Ce este prețul?
– Prețul reprezintă un important instrument de măsurare economică, fiind cea
mai complexă și mai elocventă expresie a consumului de factori de
producție. Prețurile sunt un element indispensabil al economiei de piață. Impactul
prețurilor asupra tuturor componentelor sistemului economic este imens. Cu ajutorul
lor se dirijează cererea, oferta, veniturile (salariu, profit, renta, dobanda) consumul și
investiții1e. Pe de altă parte, forma și evoluția prețurilor se constituie ca un proces
complex, care este influențat de factori numeroși, a căror natură este foarte diversă.
– Prețul constituie forma monetară cea mai complexă de măsurare a bunurilor
care circulă într-o economie de piață. Existența prețurilor nu a implicat întotdeauna
existența monedei; prețul a apărut înaintea banilor, ăn condițiile schimbului direct
(troc sau trampa), când a reprezentat cantitatea dintr-o marfă obținută în schimbul
altei mărfi.
De ce pot diferi piețele?

Piețele pot diferi în funcție de produse (bunuri, servicii) sau de

factori (forța de muncă și de capital) vândute, diferențierea
produselor, locul în care se efectuează schimburile, cumpărătorii
vizați, durata, procesul de vânzare, reglementarea
guvernamentală, taxe, subvenții, salariu minim pe economie,
plafoanele de preț, legalitatea schimbului, lichiditatea, intensitatea
speculațiilor, mărimea, concentrația, asimetria de schimb,
prețurile relative, volatilitatea și extinderea geografică.
Segmentarea pieței
Planul de
marketing
Mecanismul formării prețurilor în
economia de piață

1.Mecanismul formării prețurilor.

2. Prețul ca instrument și parghie economico-

financiară.

3. Prețul de echilibru al pieței.

1.Mecanismul formării prețurilor

– Din punct de vedere etimologic, cuvântul preț are la origine termenul

latin pretium și evocă ideea de apreciere sau de evaluare (estimare).
– Formarea și utilizarea prețurilor este legată de procesul schimbului, piața fiind
condiția existenței și a formării prețurilor.
– Prețul reprezintă expresia bănească a valorii mărfurilor, a valorii lor de schimb.
– Conform teoriei obiective, valoarea este dată atât de munca încorporată în marfă,
cât și de utilitatea marfei.
– Conform teoriei subiective a valorii, se apelează la valoarea
estimativă (apreciată, aproximată) pe care omul o atașează diferitelor bunuri
dorite, în funcție de aptitudinile acestora de a satisface nevoile de consum,
calitatea si raritatea lor, dificultațile de procurare de către consumator.
Funcționarea mecanismului
autonom al prețurilor
– Funcționarea mecanismului autonom al prețurilor se caracterizează, deci, prin
următoarele aspecte:
– 1. Reflectarea reală, prin prețuri, a cheltuielilor de muncă ale produselor și serviciilor,
recunoscute ca fiind socialmente necesare;
– 2. Estimarea valorii mărfurilor, diferită în fiecare moment sau etapă, chiar dacă confruntarea
acesteia cu prețuri stabilite anterior nu conduce imediat sau în toate momentele la modificarea
deciziilor de preț;
– 3. Nivelul și structura prețurilor mijloacelor de producție și ale bunurilor de consum se
fundamentează în mod necesar pe baza proporțiilor reflectate pe piată, ca segmente ale
raportului producție-consum;
– 4. Limitele deciziilor de fixare liberă a prețurilor sunt determinate de elementele obiective,
care nu au putut fi identificate prin calculul raportului producție-consum, abaterile sunt
sesizate prin legături de conexiune inversă, care asigură autoreglarea sistemului de prețuri.
2. Prețul ca instrument și parghie
economico-financiară
– 1. Prețurile servesc ca parghii economice la stimularea introducerii tehnicii noi, a
înnoirii structurii producției, a dezvoltării unor ramuri a economiei naționale, susținerea
exportului, orientarea structurală a importului, creșterea calitații produselor,
economisirea resurselor, creșterea eficienței economice, a rentabilității producției.
– 2. Prețurile servesc la reglarea și restabilirea echilibrului economic al întreprinderilor, al
economiei în ansamblul ei.
– 3. Prețurile sunt parghii economice și financiare, atât pentru întreprinderi cât și pentru
stat. În preț și față de preț, se apreciază necesarul de fonduri pentru dezvoltarea și
creșterea producției, modificarea structurii acesteia, resursele financiare ale statului,
mărimea venitului național, raportul dintre acumulare și consum, cheltuielile efectuate
de stat din buget, etc;
– 4. Prețul este folosit și ca parghie a orientării creșterii nivelului de trai, prin corelarea
nivelului prețurilor bunurilor de larg consum cu veniturile populației.
3. Prețul de echilibru al pieței
– Cele două segmente importante ale pieții - oferta și cererea - se referă la circulația mijloacelor de
producție care implică tranzacții între întreprinderi și circulația bunurilor de consum, care se
realizează prin prezența concretă pe piață a consumatorilor.
– Dar, formarea prețului nu depinde numai de punctele de vedere ale vânzătorilor manifestate prin
ofertă, ci și de cele ale cumparătorilor manifestate prin cerere. În aceste condiții prețul se
formează prin consens, fiind un preț de echilibru al celor două mărimi complexe care se
confruntă permanent pe piată: oferta și cererea.
– Ce trebuie să cunoască vânzătorii-producătorii de bunurii și servicii? Întreprinderile care produc
mărfuri, pentru a putea decide asupra prețurilor și asupra cantităților pe care urmează să le
producă, trebuie să fie preocupate în permanență pentru cunoașterea costurilor de producție a
cererii și a concurenței.
– Prin intermediul costurilor se exprimă cheltuielile de exploatare a capacitații de producție și de
utilizare a resurselor de materii prime și forța de muncă. Producatorul își poate determina în mai
multe variante posibile, prețurile de revenire (costurile) și marja beneficiului normal. Astfel se
Curba prețurilor
unitare de revenire

Acest grafic denumit și curba

experienței va fi folosit de către
producător ca un joc strategic -
alegând cantitățile de produse în
funcție de cost și de marja
beneficiului, în raport cu prețul
liber format la piață.
Formarea prețului liber și relația acestuia cu costul plus marja profitului

De regulă, cantitatea cumpărată

variază invers proporțional cu
prețul - ea crește când prețul este
mic și scade când prețul este
mare. Deci, cererea nu este o
cantitate fixă.
Ea reprezintă relația dintre
diferitele prețuri posibile ale
produsului și cantitățile care ar fi
cumpărate pentru fiecare preț.
Prețul de echilibru presupune,
pentru a nu se obține pierderi în
economie, egalitatea dintre
ofertă și cerere.
De ce este influențat prețul?(1)

Creşterea sau scăderea preţului determină modificarea cererii şi ofertei, în sens invers una faţă de
cealaltă. Nivelul şi dinamica cererii şi ofertei pot determina modificări ale preţurilor de piaţă astfel:
Din partea cererii, preţul va fi influenţat de:
• utilitatea economoică pe care consumatorul o atribuie unui bun;
• veniturile de care dispune;
• preferinţele sale;
• preţul aceluiaşi obiect pe alte pieţe;
• preţul unor mărfuri similare (bunuri substituibile).
Atunci când cererea pentru un produs este mai mare decât oferta, preţul bunului respectiv creşte
ceea ce va determina reducerea cererii şi apropierea ei de ofertă, şi invers, când cererea este mai
mică decât oferta, preţul scade stimulând cererea consumatorilor să crească pentru a se apropia sau
egaliza cu bunul respectiv.
 De ce este influențat prețul?(2)

Creşterea sau scăderea preţului determină modificarea cererii şi ofertei, în sens invers una faţă
de cealaltă. Nivelul şi dinamica cererii şi ofertei pot determina modificări ale preţurilor de piaţă
astfel:
Din partea ofertei, preţul va fi influenţat de:
• costul producţiei;
• costul stocării produselor;
• nivelul impozitelor şi al taxelor;
• numărul firmelor concurente pe piaţă;
• preţul aceluiaşi produs pe alte pieţe.
Atunci când oferta de mai mare decât cererea la un bun economic va determina scăderea
preţului, stimulând cererea să crească la nivelul ofertei existente, şi invers, dacă oferta este mai
mică decât cererea, ea va duce la scumpirea produsului, reducând cererea la nivelul scăzut al
ofertei.
 Categorii de prețuri

Experienţa istorică reliefează existenţa unor trăsături general-valabile ale formării şi

funcţionării preţurilor, trăsături care îşi au sursă primară în teoria factorilor de
producţie. În practica economică, se întâlnesc trei categorii de preţuri:
• preţuri libere - care se formează în condiţii de concurenţă deschisă, la
intersecţia cererii cu oferta;
• preţuri administrate - care sunt impuse de firme mari, dominate pe piaţă sau
controlate de stat;
• preţuri mixte - care se formează prin împletirea mecanismului pieţei cu
intervenţia statului sau a firmelor care, prin puterea lor economică, domină
segmente mari ale pieţei.
Caracteristicile esenţiale ale
preţului de echilibru
Caracteristicile esenţiale ale preţului de echilibru sunt:
1. Se formează în mod spontan, prin jocul liber al forţelor pieţei;
2. Este o mărime dată, nu poate fi ales în mod liber de producători sau
consumatori;
3. Preţul de piaţă al bunului respectiv nu va putea fi influenţat nici de
producător şi nici de consumator;
4. Echilibrul pieţei nu înseamnă imobilitatea forţelor libere, ci
continua mişcare a acestora, ceea ce face ca preţurile pieţei şi
echilibrele acesteia să fie dinamice.
 Formele pieței 
Formele pieței sunt:
• Concurență perfectă care constă într-un număr mare de firme care produc același produs;
• Concurență monopolistică care constă într-un număr mare de firme oarecum
independente;
• Oligopol, piața este dominată de un număr restrâns de ofertanți;
• Oligopson, piața este dominată de un număr mare de ofertanți și de un număr redus de
cumpărători;
• Monopol, există un singur ofertant al unui produs sau serviciu;
• Monopol natural, un monopol în care economiile de scară cauzează creșterea eficienței
odată cu creșterea mărimii firmei;
• Monopson, există doar un cumpărător pe piață.
Structura de bază a pieței
Structura de bază a pieței

Structura pieței Bariere pentru Numărul Bariere pentru Numărul

comercianți comercianților cumpărători cumpărătorilor

Concurență
Nu Mulți Nu Mulți
perfectă

Concurență
Nu Mulți Nu Mulți
monopolistă

Oligopol Da Puțini Nu Mulți

Oligopson Nu Mulți Da Puțini
Monopol Da Unul Nu Mulți
Monopson Nu Mulți Da Unul
Principalele tipuri de piață (1)

Din punct de vedere al obiectului tranziției de vânzare și cumpărare se disting

următoarele tipuri de piețe:
-Piața bunurilor și serviciilor;
-Piața factorilor de producție- formată la rândul său din: piața resurselor naturale(inclusiv
pamântul), piața capitalului și titlurilor de valori, piața forței de muncă;
-Piața monetară, financiară, etc.
Aceste piețe nu reprezintă în sine piețe unice, ci sunt constituite la rândul lor din alte
piețe. De exemplu: piața bunurilor și serviciilor cuprinde mai multe piețe sectoriale ce
corespund bunurilor și serviciilor produse și cumpărate în societate, grupate după diverse
criterii în categorii mai generale sau specializate (piața bunurilor de consum, piața
mijloacelor de producție, piața serviciilor, piața automobililor, piața rulmentilor,etc.).
Piața muncii nu este o singură piață ci tot atâtea câte domenii profisionale există, iar în
cadrul acestora, câte specializâri sunt, fiecare cu grad diferit.
 Principalele tipuri de piață (2)

Din punct de vedere al extinderii teritoriale există:

– Piața locală;
– Piața regională;
– Piața natională;
– Piața mondială.
Aceste piețe formează un tot întreg, ele se întrepătrund, se influențează și se
determină reciproc. Aceasta înseamnă că evoluția și mutațiile din oricare parte a
pieții se reflectă și afectează evoluția și mutațiile din celelalte segmente de piață, și
implict, ale pieței pe ansamblu. La fel dezichilibrele manifestate pe o anumită piată
se propagă și pe alte piețe și se amplifică în funcție de locul și importanța pieței
respective, în sistemul de piață și în economia națională în ansamblul ei.
 Ce funcții îndeplinește piața?
Există două funcţii esenţiale pe care piaţa le îndeplineşte şi care sunt absolut necesare pentru
reproductibilitatea sistemului economic:
1. Piaţa asigură contactul permanent dintre producătorii şi consumatorii de mărfuri, dintre ofertă şi
cerere, dintre producţie şi consum atât la nivel microeconomic cât şi macroeconomic, având
următoarele semnificaţii:
• dinamica pieţei reflectă schimbările care se produc în sistemul trebuinţelor economice ale societăţii
orientând activităţile de producere a bunurilor şi serviciilor;
• jocul liber al cererii şi ofertei determină modul în care agenţii economici îşi procură şi utilizează
resursele naturale, materiale, financiare şi umane în cadrul pieţei;
• sistemul propriu de pârgii economice creat de piaţă duce la reglarea acesteia şi a economiei
naţionale în ansamblu.
2. Piaţa are rolul de sistem de comunicaţie a informaţiilor necesare agenţilor economici, în calitatea lor
de producători şi consumatori. Piaţa contemporană se prezintă ca o realitate complexă, formată
dintr-un sistem de pieţe distincte, dar interdependente. 
 Ce este concurenţa?
Concurenţa reprezintă calea de satisfacere a intereselor tuturor participanţilor la
viaţa economică, fiind considerată „mâna invizibilă” care îi determină pe agenţii
economici:
• să producă şi să vândă ceea ce este cerut de consumatori în condiţiile cele mai
favorabile şi la costuri cât mai reduse;
• să satisfacă interesele tuturor participanţilor la activitatea economică;
• să obţină profituri cât mai mari şi poziţii avantajoase pe piaţă;
• să-şi manifeste libera iniţiativă printr-o serie de acţiuni şi strategii. Concurenţa
reprezintă rivalitatea ce se naşte pe piaţă, între agenţii economici, producători de
bunuri şi servicii pentru atragerea clienţilor prin calitatea mai bună a produselor,
prin preţuri atractive, prin vânzarea de produse dorite şi cerute de consumatori.
Câte tipuri de concurență pot fi?

În funcţie de instrumentele luptei de concurenţă, care pot fi

de natură economică şi extraeconomică, concurenţa poate
fi:
– 1. Loială sau corectă
– 2. Neloială
– 3. Perfectă
– 4. Imperfectă
 Concurența loială

Concurența loială sau corectă care se desfăşoară conform reglementărilor legale prin
folosirea fără discriminare de către vânzător a instrumentelor economice de luptă
concurenţială, care sunt:
– o menţinere sau reducerea costurilor şi ridicarea calităţii produselor; o scăderea
preţurilor de vânzare pe piaţă;
– o introducerea în fabricaţie şi lansarea pe piaţă a unor produse noi, care să atragă
clienţii;
– o acordarea unor avantaje suplimentare clienţilor (servicii post-vânzare, termene de
garanţie, credite etc.); o informare a consumatorilor asupra caracteristicilor produselor
proprii; o puterea economică a fiecărui participant (randamentul factorilor de producţie
utilizaţi, mărimea capitalului firmei, volumul şi calitatea resurselor folosite etc.); o
sponsorizarea unor acţiuni cu caracter social, cultural, sportiv, emisiuni radio-TV etc.
 Concurența neloială
Concurența neloială - bazată pe utilizarea unor practici şi metode de vânzare aflate în
discordanţă cu normele şi reglementările comerciale în vigoare utilizând instrumentele
extraeconomice incorecte, ilegale pentru a pătrunde pe piaţă şi a obţine avantaje
suplimentare în raport cu ceilalţi concurenţi, astfel:
– o speculare a unor situaţii critice (războaie, crize economice, calamităţi);
– o crearea de situaţii artificiale pe piaţa diferitelor bunuri folosite în scopuri
speculative; o discreditarea activităţii adversarilor sau produselor unor firme
concurente;
– o violare a secretelor tehnologice, comerciale şi bancare ale firmelor concurente; o
trafic de influenţă, mită, şantaj;
– o presiuni morale uneori chiar politice asupra firmelor concurente; o evaziune
fiscală, stimulente acordate clienţilor etc.
Concurența perfectă și imperfectă

Concurența perfectă - când se exercită între un număr

teoretic nelimitat de producători şi consumatori,
cumpărătorul având o mare libertate de alegere;

Concurența imperfectă - apare în situaţia în care fie

producătorii fie cumpărătorii sunt în număr mic, ceea ce
reduce posibilitatea satisfacerii intereselor lor.
 Rolul concurenței (1)
În economia de piaţă, concurența prin funcţiile ei generale, îndeplineşte un rol important
în economie, stimulând progresul economic, rol ce se reflectă în efectele ei pozitive:
• oferă tuturor participanţilor la lupta concurenţială şanse egale de a obţine profituri
convenabile, favorizându-l pe cel eficient, abil şi dezavantajându-l pe cel ce nu se
adaptează exigenţelor pieţei;
• prin intermediul pieţei şi al pârghiilor economice ale acesteia se pune în mişcare
întregul sistem de legături dintre agenţii economici impunând acestora şi
consumatorilor legile obiective ale producţiei, distribuţiei, circulaţiei şi consumaţiei
bunurilor economice;
• menţinerea preţurilor de vânzare la un nivel real şi reducerea costurilor de producţie;
• creşterea producţiei, diversificarea acestuia şi ridicarea calităţii produselor.
 Rolul concurenței (2)
În economia de piaţă, concurența prin funcţiile ei generale, îndeplineşte un rol important în
economie, stimulând progresul economic, rol ce se reflectă în efectele ei pozitive:
• întreţine interesul pentru creşterea eficienţei economice determinând întreprinzătorii să
promoveze progresul tehnic, stimulându-le iniţiativa, creativitatea;
• determină satisfacerea mai bună a nevoilor de consum ale populaţiei. Concurenţa poate
genera şi apariţia unor efecte negative, ea nu poate soluţiona de la sine problemele
economiei de piaţă manifestându-se ca un proces contradictoriu:
• generează confruntări neloiale între competitori;
• sacrificarea intereselor unor consumatori, producţia orientându-se spre cei care îşi
permit să cumpere, nefiind luate în calcul nevoile de consum ale celor cu venituri mici;
• reducerea costurilor se poate face sacrificând calitatea produselor sau cheltuielile pentru
protecţia mediului înconjurător.
 Bibliografie

– www.ro.wikipedia.org
– www.rasfoiesc.com
– www.referatele.com
– www.administrare.info
– www.conspecte.com
– Catedra de Finanțe-Moneda din cadrul Academiei de Studii
Economice – București, colectivul coordonat de d-na Prof. Univ.
Tatiana Mosteanu