Dezvoltarea afectivă și socială a antepreșcolarului

Realizați corespondența între idei:

Nr. idee nr. aceeași idee

1 capacitatea de reglare a emoţiilor 1 copilul cere afectivitate prin gesturi şi expresii drăgălaşe
sau chiar verbal

2 ataşamentul faţă de mamă 2 poate trăi intens o situaţie la care este spectator
contopindu-se cu personajele

3 reacţia de frică de a nu pierde sprijinul matern sau 3 la 15 luni, datorită contradicţiei dintre nevoia de mişcare
satisfacţiile generate de alte persoane îndrăgite de a copilului şi dependenţa sa încă foarte mare de adult
copil, pedepselor şi dezaprobării

4 caracterul capricios al emoţiilor 4 de ex. bate din palme

5 copilul exprimă acum clar bucuriile şi suferinţele 5 poate vorbi despre propriile emoţii precum şi ale
sale prin expresii emoţionale, modelate prin imitaţie celorlalţi

6 nevoia evidentă de a primi afectivitatea celor din jur 6 copilul îşi dezvoltă gradual abilităţile de a inhiba sau de
a minimaliza intensitatea şi durata reacţiilor emoţionale

7 a ii-a perioadă de instabilitate 7 cauza principal a opoziției infantile

8 prezintă ataşament şi în legătură cu obiectele 8 exprimă ca un rezonator sentimentele mamei

preferate

9 copilul utilizează limbajul emoţional şi înţelege 9 exteriorizat prin trecerea rapidă de la emoţii pozitive la
emoţiile emoţii negative, de la râs la plâns şi invers

10 persistă teama de necunoscut (de exemplu „bau- 10 în jurul vârstei de 3ani

bau‖, „moşu‖ sau „baba cloanţa‖) în cazul în care
aceste temeri au fost întărite de părinţi

11 efectul care poate apărea după încetarea crizei 11 în perioada 2-3 ani

12 emoțiile negative care odată stabilizate 12 negativismul primar

13 afecţiunea faţă de mamă rămâne dominantă 13 interiorizarea normelor şi începerea constituirii

supraeului

14 răsfăţul 14 cauza opoziţiei infantile

15 sunt apţi în această fază de dezvoltare să înveţe şi 15 manifestând gelozie când mama mângâie un alt copil.
despre cauzele şi consecinţele sentimentelor lor

16 negativismul primar 16 criza de opoziție

17 întrerupere bruscă a jocului sau a unor activităţi 17 cauza opoziţiei infantile

 plăcute

18 perioadă de instabilitate 18 uneori se accentuează alteori scade în intensitate (12-14

luni) în funcţie de importanţa care este acordată de
familie acestui aspect

19 tendinţa de autoafirmare a copilului 19 duce la anxietate şi agresivitate

20 apar şi se nuanţează reacţii emoţionale pozitive 20 la 2 ani şi jumătate, datorită posibilităţilor sale mici de
adaptare la cerinţele complexe ale adultului

21 timiditatea faţă de străini 21 tind să devină trăsături dominante ale viitoarei

personalităţi

22 după 2 ani 22 copilul devine capricios, dominant, impulsiv şi

neînţelegător

23 descoperirea propriei puteri de ―a face 23 criză de independenţă

24 a se elibera de situaţia de dependenţă pe care o are 24 cauza opoziţiei infantile

faţă de adult

25 criza de opoziție 25 creşterea capacităţii de adaptare faţă de exigenţele

adultului

26 incapacitatea de a înţelege punctul de vedere al 26 râsul, simpatia şi ataşamentul

celuilalt

27 efectul care poate apărea după încetarea crizei 27 prin criza de independență este o primă încercare a
copilului