Stadiile dezvoltării individului

( Erik H. Erikson )
STADIUL I: PANA LA UN AN

• Criza: incredere vs. neincredere

• Descriere: in primul an de viata copiii depind de
ceilalti in ceea ce priveste hrana, securitate,
afectivitatea si, mai mult decât atât, sunt nevoiti
sa aiba incredere orbeste in parinti sau in cei ce ii
ingrijesc (si care sunt principalii furnizori ai
mijloacelor subzistentiale).
• Urmari pozitive: daca nevoile bebelusilor sunt
satisfacute pozitiv si cu responsabilitate de catre
parinti (sau cei care ii ocrotesc), micutii nu vor
dezvolta doar un atasament afectiv robust fata de
parinti dar vor castiga incredere si in mediul de
viata, in general.
• Urmari negative: daca aceste conditii de baza nu
sunt implinite, copiii vor manifesta neincredere
nu doar in parinti si in mediul inconjurator cât si
in ei insisi.
STADIUL II: INTRE 1 SI 2 ANI

• Criza: autonomie (independenta) vs.

indoiala/rusine
• Descriere: In aceasta perioada copilul invata sa
mearga, sa vorbeasca, sa utilizeze diverse
obiecte, sa faca diferite lucruri pentru el. In
aceasta etapa se pun bazele increderii in sine si a
auto-controlului.
• Urmari pozitive: daca parintii incurajeaza copilul
in explorarile sale si il sustin atunci când acesta
greseste, micutul isi va consolida increderea in
propriile forte, lucru ce ii va fi folositor când va
intâmpina viitoare situatii ce vor necesita decizii,
autocontrol si independenta.
• Urmari negative: daca parintii sunt exagerat de
protectivi sau deaproba manifestarile de
independenta ale micutei fiinte in dezvoltare,
aceasta va incepe sa se rusineze de actiunile
proprii si, in acelasi timp, va pierde increderea in
propria capacitate decizionala.
STADIUL III: INTRE 2 SI 6 ANI
• Criza: initiativa vs. culpabilitate
• Descriere: Copiii isi descopera noi potentialitati la
aceasta vârsta si dezvolta abilitati motorii, fiind
angajati din ce in ce mai mult in interactiuni
sociale cu cei din jur. Acum sunt nevoiti sa invete
cum se echilibreaza impulsivitatea noilor
explorari fantastice cu responsabilitatea si
autocontrolul realitatii umane.
• Urmari pozitive: daca parintii sunt suportivi dar
constanti in atitudinea disciplinativa, copiii vor
invata sa accepte ca anumite lucruri nu sunt
permise, fara a se simti in culpa, dar in acelasi
timp, vor explora, fara a se rusina, dimensiunea
imaginativa a mintii lor si abordarea jocurilor de
rol imitative.
• Urmari negative: in caz contrar copiii vor dezvolta
un simt al cuplabilitatii dezvoltat si vor considera
ca initiativele individuale sunt neindicate.
STADIUL IV: INTRE 6 SI 12 ANI

• Criza: competenta vs. inferioritate

• Descriere: Scoala este un important
eveniment al stadiului. Micutii invata sa
faca (construiasca) lucruri, sa utilizeze
unelte si achizitioneaza abilitati ce ii pun
bazele viitoarelor ocupatii lucrative. Toate
aceste transformari au loc in acelasi timp
cu schimbarea sferei casnice cu cea
publica.
• Urmari pozitive: daca copiii apreciaza ca
placuta si satisfacatoare stimularea
intelectuala, productivitatea sau in a
obtinerea succesului, ei vor dezvolta un
simt al competentei.
• Urmari negative: in caz contrar se poate
instala un complex de inferioritate.
STADIUL V: INTRE 12 SI 18 ANI

• Criza: identitate vs. confuzie identitara

• Descriere: Iata in care perioada se naste intrebarea
"Cine sunt eu?" Pentru a depasi cu succes aceasta
perioada adolescentul este nevoit, in opinia lui
Erikson, sa isi rezolve toate conflictele
anterioare.Criza de identitate este considerata ca
fiind singurul conflict puternic ce o persoana il are de
infruntat in aceasta viata, iar depasirea acestuia se
poate realiza optim in conditiile in care toate celelalte
au obtinut o solutie pozitiva.
• Urmari pozitive: rezolvarea acestuia duce la iesirea
din stadiu in posesia unui puternic simt al identitatii si
pregatit de planificarea viitorului.
• Urmari negative: nedepasirea crizei va afunda
adolescentul in confuzie, in imposibilitatea de a lua
decizii si a alege, in mod special in privinta vocatiei, a
orientarii sexuale si a rolului sau in viata.
STADIUL VI: INTRE 19 SI 40 ANI

• Criza: intimitate vs. izolare

• Descriere: dimensiunile esentiale ale acestui
stadiu sunt dragostea si relatiile inter-umane. Nu
are importanta cât de mult succes ai in activitatea
profesionala, spune Erikson; nu esti dezvoltat
complet pâna nu esti capabil de a dezvolta
sentimentul intimitatii. Un individ ce nu dezvolta
un sens al identitatii nu se va implic cu usurinta
in relatii intime si va avea tendita de a se izola.
• Urmari pozitive: Indivizii adulti pot dezvolta relatii
apropiate si profunde cu altii daca este insusit
sentimentul intimitatii.
• Urmari negative:nerezolvarea duce la frica de
asumare a unei relatii si, mai grav, la concluzia ca
"nu te poti baza pe nimeni, in lumea asta".
STADIUL VII: INTRE 40 SI 65 ANI

• Criza: deschiderea eu-lui vs. stagnare

• Descriere: prin "deschiderea eu-lui"
("generativity") Erikson se refera la
abilitatea adultului de a se orienta catre
exteriorul sau, in scopul ingrijirii altora
(rolul patern, de exemplu). Erikson afirma
ca adultii au nevoie de copii la fel cu
acestia au nevoie de adulti; acesta este
stadiul in care nevoia de a lasa o
mostenire vie se manifesta...
• Urmari pozitive: criza se poate rezolva
având copii sau ajutând generatia tânara
in diverse moduri.
• Urmari negative: nerezolvarea crizei va
inchide persoana in ea insasi si va duce la
stagnari evolutive in anii urmatori.
STADIUL VII: DE LA 65 ANI PANA LA MOARTE

• Criza: integritate vs. disperare

• Descriere: Aceasta etapa este cea in cadrul careia
se reflecta asupra vietii in general si asupra
propriului rol in "imaginea de ansamblu". Din
analiza rezulta sii posibilitatile de a te simti
multumit si implinit sau dezamagit si disperat.
• Urmari pozitive: daca toat crizele evolutive au
fost rezolvate cu succes, daca domina
sentimentul pozitiv si de impacare cu sine,
adultul va privi fenomenul mortii in mod
integrativ. Erikson spune ca "asa cum un copil nu
se teme de viata, nici un adult echilibrat nu se va
teme de moarte".
• Urmari negative: in caz contrar, idividul se va
simti disperat in fata mortii si va trai fenomenul
având un sentiment de frica profunda.