TESTUL OMULEŢULUI

Omuleţul este imaginea EU-ului. Modul în care copilul îl

desenează, îl îmbracă, îl decorează şi îl completează cu
diverse alte elemente este o mină de informaţii despre
acesta, despre dificultatea sau uşurinţa cu care el îşi ocupă
locul în viaţă, comunică şi evoluează. Practic, evoluţia
omuleţului este chiar imaginea evoluţiei copilului . În
continuare, vă prezentăm câteva elemente mai importante
ale desenului omuleţului şi semnificaţiile acestora.

Plasamentul în pagină al desenului. Arată, în mare,

unde se plasează subiectul relativ la mediul său:
- sus în pagină: se simte “în aer”, fără o bază solidă;
- deasupra mijlocului paginii: tendinţa de a recurge la
imaginaţie pentru satisfacerea nevoii de putere; poate indica
înfumurarea faţă de alţii;
- în centrul paginii: insecuritate şi rigiditate, nevoia de a
menţine un control atent;
- sub mijlocul paginii: se simte nesigur şi inadecvat, are o stare
depresivă; are nevoie de fundaţii solide, de control şi echilibru
solide;
- partea stângă a paginii: dominanţă emoţională,accent pe
trecut, tendinţe spre impulsivitate, orientare către sine;
- partea dreaptă a paginii: control emoţional, orientare către
mediu;
- colţul din stânga sus al paginii: anxietate, dorinţă de a se feri
de experienţe noi şi de a se întoarce în trecut sau de a căuta
satisfacţii în plan imaginar.
 Braţele. Sunt instrumente pentru: “mânuirea” lumii;
respingerea unor anumite persoane; căutarea altora; atragerea
unor persoane; exprimarea furiei; apărarea propriului Eu;
obţinerea a ceea ce se vrea, etc:
- omise: poate fi, pur şi simplu, o scăpare din vedere, dar poate
indica şi trăiri puternice de vinovaţie, privind ostilitatea şi
sexualitatea;
- scurte: lipsa ambiţiei, sentiment de slăbiciune;
- subţiri: senzaţii de slăbiciune şi inutilitate, trăire puternică a
lipsei de realizare;
- îndoite: îndepărtarea lumii şi a oamenilor din cauza
suspiciunii şi a ostilităţii;
- la spate: trăiri de culpă; nevoia de a controla agresiunea;
- mult haşurate: pot indica un sentiment al pedepsirii;
- larg deschise: dorinţă de putere;
- lungi: ambiţie, dorintă de succes, persoană care cere dreptate
şi atenţie;
- mai mari la mâini decât la umăr: tind să indice lipsa
autocontrolului şi tendinţa de a fi impulsiv;
- extinse în afară: persoană care are nevoie de suport emoţional
în perioadele de stres.
 Labele picioarelor. Sunt un simbol al autonomiei:
- omise: lipsă de mobilitate sau autonomie;
- foarte mici: control constructiv, rigid , al sexualităţii ; posibilă
dependenţă de ceilalţi ;
- foarte mari: indică nevoia excesivă de sexualitate; nevoia unui
fundament solid;
- foarte lungi: preocupare pentru sexualitatea masculină,
nevoia de independenţă.
 Degetele. Sunt unelte de manipulare a mediului, puncte de
contact social, au potenţial de comunicare, dar şi de agresiune:
- mari, ascuţite sau în formă de gheare: trăiri de ostilitate şi
agresiune;
- încleştate sau tăiate: încercare de a suprima impulsurile
agresive;
- asemănătoare unor ciorchini de struguri sau petale: abilitate
manuală slabă;
- mult haşurate: sentiment de vină, probabil, privind
sexualitatea sau ostilitatea;
- înmănuşate: reprimarea agresivităţii;
- mai mult de cinci degete: foarte ambiţios şi acaparator;
- ca un băţ: agresivitate infantilă.

Faţa. Este “faţada” prezentată lumii, fiind , de aceea, cel

mai de încredere indicator al stării de spirit din cadrul acestui
test:
- accentuare puternică: preocupare pentru relaţiile sociale şi
aparenţele exterioare;
- vagă sau omisă: timiditate, retragere din relaţiile sociale;
- desenată la urmă: dificultăţi în relaţiile sociale, încercare de a
evita autoevaluarea;
- frunte încruntată: aspiraţii intelectuale sau accent pe
controlul emoţional.

Gura (buzele):
- accentuate: nevoi puternice de dependenţă;
- dinţi care se văd: tendinţe ostile orale;
- largă, cu colţurile în sus: tendinţă de a se prezenta zâmbind,
de a prezenta o faţadă acceptabilă, care să mascheze trăiri mai
puţin acceptabile;
- crestătură a gurii: ostilitate, furie, agresivitate;
- mică: o anume respingere sau negare a nevoilor de
dependenţă;
- omisă: respingerea severă a nevoii de afecţiune, sentiment de
culpabilitate.