LUCRARE DE DIPLOMA: “AUDIT SI CONTROL BANCAR”

PARTEA A II-A:

CONTROL BANCAR

STUDENT: FODOROIU ALIN DANIEL

PROFESOR COORDONATOR:

Cuprins:

CAP. III SUPRAVEGHEREA PRUDENTIALA A SECTORULUI BANCAR

3.1. Autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a bancilor

3.2. Rezolvarea situatiei bancilor problema
3.3. Intarirea sectorului de supraveghere bancara

CAP. IV CONTROLUL FINANCIAR

4.1. Controlul financiar preventiv

4.2. Controlul financiar de gestiune

1
CAP. V TRANSFERUL INTERBANCAR DE FONDURI

5.1. Reglementari
5.2. Supravegherea sistemelor de plati de catre BNR

CAP. VI CONTROLUL OPERATIUNILOR ACTIVE SI PASIVE

6.1. Controlul operatiunilor pasive

6.2. Controlul operatiunilor active

CAP.III SUPRAVEGHEREA PRUDEN-TIALA A SECTORULUI BANCAR

3.1. Autorizarea, reglementarea si supra-vegherea prudentiala a bancilor

3.2. Rezolvarea situatiei bancilor proble-ma

3.3. Intarirea sectorului de supraveghere bancara

3.1. Autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a bancilor

2
 Anul 2018a debutat sub auspicii deosebit de nefavorabile sectorului bancar
romanesc, marcat de influenta unui mediu economic neprielnic, generator de dificultati
suplimentare pentru agentii economici si, implicit, pentru bancile finantatoare.
Anii de tranzitie la economia de piata au condus la acumularea unor
probleme, dintre care mentionam:
 deteriorarea performantelor financiare ale agentilor eco-nomici, care a
condus la transformarea unora dintre acestia in clienti rau platnici;
 lipsa unor piete lichide pentru valorificarea unor garantii aferente
creditelor acordate de banci;
 o legislatie favorabila debitorului (in sensul ca aceasta nu prevede
sanctiuni eficiente impotriva celor care nu rambur-seaza creditele
primite, iar procedurile legale de obtinere a dreptului de executare a
garantiilor continua sa fie de lunga durata);
 manifestarea unui comportament inadecvat din partea proprietarilor
(cum ar fi: transferarea de catre stat a unor probleme apartinand
economiei reale in sectorul bancar, neglijarea exercitarii controlului
asupra managementului bancilor de catre unii actionari privati sau
acordarea preferentiala de credite unor firme);
 practicarea de catre managementul unor banci a unor politici de
creditare necorespunzatoare, mergand de la incompetenta pana la
frauda;
 decapitalizarea bancilor, cu precadere a celor cu capital social exprimat
in lei, prin impozitarea profiturilor neajustate cu rata inflatiei si a
veniturilor din dobanzi neincasate;
 captivitatea unor banci, cu precadere a celor cu capital majoritar de stat,
fata de unii debitori mari din acelasi tip de proprietate;
 limitarea accesului bancilor romanesti la finantarea externa (ca urmare
a inrautatirii succesive a rating-ului de tara).
Toate aceste probleme au creat premisele declansarii unei crize sistemice a
sectorului bancar. Starea de sanatate a sistemului bancar la inceputul anului 2018este
ilustrata de analiza unor indicatori de sistem relevanti, cum ar fi ponderea creditelor
neperformante clasificate in categoriile “indoielnic” si “pierdere” in totalul portofoliului
de credite (58,51%), precum si cea e creantelor restante si indoielnice (la valoare neta) in
capitalurile proprii ale bancilor (253,64%). Nivelul ultimului indicator sugereaza ca, in
conditiile in care cel putin jumatate din creantele respective nu ar fi fost recuperate,
sistemul bancar, in ansamblu ar fi fost practic in stare de faliment. In fapt, problemele erau
localizate la cateva banci, in special la: Bancorex, Banca Agricola, Banckcoop si Banca
Albina. Ponderea ridicata a acestor banci in volumul activelor bancare (34%), ca si in cel
al creantelor restante si indoielnice din sistem (75%) a reliefat dimensiunea implicatiilor
pe care acestea au avut-o asupra sistemului bancar, chiar in conditiile in care nu toate
creditele de natura celor din categoria “pierdere” erau recunoscute, ca atare de aceste
banci.
Viabilitatea institutiilor mentionate era grav amenintata de slaba calitate a
activelor si de administrarea defectuoasa a creditului, cu impact asupra solvabilitatii,
lichiditatii si performantelor lor financiare, veniturile acestora fiind insuficiente pentru a

3
acoperi costul operatiunilor. Dimensiunea excesiva a creditelor neperformante fata de
media pe sistemul bancar (oricum ridicata) reflecta lipsa de performanta in managementul
bancilor respective, precum si carente severe in administrarea riscurilor acumulate inca din
anii anteriori. Problemele din sistemul bancar au fost accentuate si mai mult de nivelul
scazut al rezervelor valutare ale tarii, in contextul varfului de plata a datoriei externe, ca si
de ingreunarea accesului la finantarea externa. Toate acestea faceau ca, in eventualitatea
declansarii unei panici majore ca urmare a falimentului unor banci si a numarului redus de
alternative de plasament ale populatiei (de exemplu, cumpararea de valuta), nu numai
sistemul bancar, ci intreaga economie sa fie in pericol de colaps.
Daca problemele acumulate in sistemul bancar erau deosebit de grave, in
schimb posibilitatile de abordare a lor de catre Banca Nationala a Romaniei erau
substantial mai bune in anii anteriori. Asfel, prin adoptarea noilor legi bancare (Legea
nr.58/2018 – Legea bancara, Legea nr.101/2018 privind Statul Bancii Nationale a
Romaniei si Legea nr.83/2018 privind procedura falimentului bancilor), a fost intarita
substantial capacitatea de actiune a bancii centrale pe linia supravegherii bancare. Pe de
alta parte, la nivelul Guvernului s-a manifestat un angajament real privind asanarea
sistemului bancar. In acelasi timp, numirea la finele anului 2018 a Consiliului de
administratie al Bancii Nationale a Romaniei a creat premisele implementarii unei noi
strategii pe termen lung privind sectorul bancar.
In aceste conditii, la inceputul anului 2018a fost demarat de catre Banca
Nationala a Romaniei un program de restructurare a sistemului bancar destinat prevenirii
riscului de sistem, cu impact imediat asupra sanatatii sectorului bancar, vizand in mod
deosebit urmatoarele directii:
 rezolvarea situatiei bancilor-problema;
 imbunatatirea calitatii supravegherii prudentiale a bancilor,
concretizata, in principal, in introducerea unui sistem de rating bancar
si avertizarea timpurie asupra tendintelor ne-gative din activitatea
bancilor, imbunatatirea cadrului legislativ privind reglementarea
conduitei prudentiale in sectorul bancar, reorganizarea activitatii de
supraveghere, cresterea exigentei in sanctionarea bancilor si, nu in
ultimul rand, in mentinerea unei politici prudente de autorizare a unor
banci;
 imbunatatirea functionarii mecanismului de garantare a depozitelor.

3.2. Rezolvarea situatiei bancilor problema

Avand in vedere situatia specifica a bancilor mari, cu capital majoritar de

stat, si tinand seama de riscul de sistem pe care l-ar fi putut genera intrarea unor astfel de
banci in incetare de plati, Banca Nationala a Romaniei a contribuit, alaturi de Guvern, la
identificarea solutiilor pentru asanarea lor financiara, urmarind, totodata, mentinerea sub

4
control a costurilor operatiunilor si minimizarea impactului monetar al restructurarii
financiare.
O decizie majora de politica economica a constituit-o infiintarea Agentiei
de Valorificare a Activelor Bancare, institutie creata la inceputul anului 2018cu scopul
de a prelua de la bancile cu capital major de stat, aflate in proces de restructurare si/sau
privatizare, creditele din categoria “indoielnic” si “pierdere”, precum si activele
extrabilantiere din aceeasi categorie, in vederea recuperarii acestora de la debitori.
Sprijinita de experti ai Bancii Mondiale, Banca Nationala a Romaniei si-a adus din plin
contributia la solutionarea problemelor tehnice legate de infiintarea AVAB.
Cea mai serioasa amenintare pentru sistem a fost, indiscutabil, creata de
Banca Romana de Comert Exterior (Bancorex), atat datorita dimensiunilor sale (cea mai
mare banca din Romania din punct de vedere al volumelor activelor) cat si faptul ca pe
plan international era asimilata, din punct de vedere al imaginii, statului roman.
Situatia financiara precara inregistrata de banca la inceputul anului 1999,
rezultata in urma acumularii, in anii anteriori, de credite neperformante si angajamente
extrabilantiere asumate de banca (care reprezentau la 31 decembrie 2018 aproximativ 80
la suta din portofoliul de credite), a constituit motivul pentru care aceasta a intrat, practic,
in incetare de plati in luna februarie 1999. In fapt, problemele de lichiditate ale bancii erau
evidente pentru intregul sistem inca din ultima parte a anului 2018, cand banca se
imprumuta de pe piata interbancara cu dobanzi ce au atins un nivel mediu de 250%. In
acest context, in vederea reducerii riscului de sistem, B.N.R. a intervenit prin acordarea de
credit special (care, in timp a insumat aproximativ 9500 de miliarde lei) si a hotarat
instituirea regimului de administrare speciala a bancii incepand cu data de 1 martie 1999,
prin numirea unui administrator special (ale carui atributii principale au constat in
asigurarea conditiilor pentru conservarea activelor si incasarea creantelor in interesul
deponentilor si a altor creditori).
Prevederile Ordonantei Guvernului nr.39/1999, cu modificarile si
completarile ulterioare, au dat posibilitatea mentinerii activitatii Bancii Comerciale
Romane la parametri cat mai apropiati de cei anteriori fuziunii cu Bancorex. In acest scop,
ordonanta a prevazut o serie de masuri care au permis Bancii Comerciale Romane sa preia
de la Bancorex doar partea viabila a activitatii acesteia, activele neperformante, bilantiere
si extrabilantiere, in suma neta de 3801,7 miliarde lei, fiind transferate la AVAB la finele
anului 1999.
Pe parcursul anului 2018noi initiative legislative au continuat procesul de
restructurare a Bancii Agricole, demarat in 2017. Astfel, au fost adoptate o serie de acte
normative care au facilitat transferarea la AVAB a titlurilor de participare ale bancii la
Fondul National de Restructurare Dunarea, in limita unui plafon de 1026 miliarde lei si a
unor active in suma de 2686 miliarde lei, precum si numirea unui comitet de administrare
a bancii.
Deteriorarea pozitiei financiare si prudentiale constatata la Banca Albina si
la Banca Generala de Credit si Promovare – Bankcoop a constituit motivul sanctionarii
acestora de catre Banca Nationala a Romaniei prin limitarea operatiunilor, trecerea la un
regim special de decontare a operatinilor interbancare si instituirea regimului de
supraveghere speciala (incepand cu data de 7 aprilie 1999, in cazul Bancii Albina, si cu 26
aprilie 1999, in cazul Bankcoop). Situatia deosebit de grava a Bancii Albina, fara
posibilitati reale de redresare, a determinat Banca Nationala a Romaniei sa hotarasca

5
retragerea autorizatiei de functionare (incepand cu data de 13 mai 1999) si introducerea in
justitie a cererii pentru declansarea procedurii falimentului (admisa de instanta de judecata
la data de 25 mai 1999), controlul asupra bancii fiind ulterior preluat de lichidatorul
desemnat de tribunal. In perioada 25 iulie – 24 august 2018au fost efectuate prin Fondul
de garantare a depozitelor in sistemul bancar platile compensatorii (in suma de 361
miliarde lei) pentru depozitele persoanelor fizice, acestea fiind, de altfel si primele plati
efectuate de Fond de la infiintarea sa.
In ceea ce priveste Bankccop, inregistrarea unui patrimoniu net negativ,
precum si adancirea crizei de lichiditate au condus la incetarea platilor de catre banca,
situatie posibil de depasit numai pe baza unei recapitalizari a acesteia. In conditiile in care
solutiile potentiale de redresare a bancii au fost epuizate, Consiliul de administratie al
Bancii Nationale a Romaniei a introdus, in data de 19 noiembrie 1999, la Tribunalul
Bucuresti, cererea de declansare a procedurii de faliment, cerere admisa prin Sentinta
civila din 8 februarie 2000. Au fost numiti lichidatirii bancii si a fost initiata actiunea de
efectuare a platilor compensatorii de catre deponentii prin Fondul de garantare a
depozitelor in sistemul bancar.
Costurile suportate de stat aferente restructurarii Bancorex si a Bancii
Agricole, prin transferarea la AVAB a activelor neperformante, s-au ridicat la 13558
miliarde lei si respectiv, la 591 milioane dolari SUA. La aceste sume s-au adaugat
cheltuielile Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bencar cu plata compensatiilor
catre deponentii de le Banca Albina, in valoare de 361 miliarde lei.
Un caz aparte il constituie grupul celor trei banci (Dacia Felix, Credit Bank
si Columna), cazute sub incidenta procedurilor de reorganizare sau faliment judiciar,
prevazute de Legea nr.64/2015. In cazul bancilor Dacia Felix si Credit Bank, Banca
Nationala a Romaniei, in calitate de creditor, a declansat, inca din cursul anului 2016,
actiuni in instanta in vederea reorganizarii sau lichidarii acestora. Prin sentinta pronuntata
de Tribunalul Cluj, in data de 24 noiembrie 2018, s-a hotarat reluarea activitatii bancii
Dacia Felix, in temeiul legii mentionate mai sus, pe baza unui plan de reorganizare.
Varianta refacuta a planului de reorganizare a fost aprobata de Tribunalul Cluj – Sectia
comerciala si contencios administrativ la data de 18 octombrie 1999, data la care s-a
stabilit si un administrator judiciar. Banca Nationala a Romaniei a contestat pe toate caile
legale planul de reorganizare, considerandu-l necorespunzator cerintelor de redresare a
bancii. In ceea ce priveste Credit Bank, prin Decizia civila a Curtii Supreme de Justitie din
data de 22 aprilie 1999, s-a hotarat declansarea procedurii judiciare in baza Legii
nr.64/2015, numindu-se in acest sens un judecator sindic.
Desigur, cazurile nerezolvate au un impact negativ asupra autoritatii si
credibilitatii Bancii Nationale a Romaniei, constituind, in acelasi timp, un pericol pentru
stabilitatea financiara a sistemului.
Cu toate masurile de asanare intreprinse, la finele anului 2018existau inca
unele banci care prezentau o situatie fragila, caracterizata in general prin performante
nesatisfacatoare si practici riscante. Banca Nationala a Romaniei a impus o serie de masuri
de redresare a situatiei lor financiare, prin limitarea operatiunilor, interzicerea/limitarea
atragerii de noi depozite de la populatie, solicitandu-le totodata prezentarea unor planuri
de redresare, cu obligativitatea raportarii periodice a stadiului de realizare a acestora. In
urma repetatelor discutii purtate cu actionarii si conducerile bancilor respective, Banca

6
Nationala a Romaniei apreciaza ca la unele dintre acestea rezolvarea problemelor este
posibila numai prin majorarea capitalului social.

3.3. Intarirea sectorului de supraveghere bancara

In contextul noului statut al B.N.R., al noii legi bancare si al Legii privind

procedura falimentului bancilor, care au condus la consolidarea independentei si autoritati
bancii centrale, amendarea legislatiei secundare (norme, circulare si alte reglementari ale
bancii centrale) s-a vizat intarirea capacitatii B.N.R. de a reglementa, supraveghea si, in
caz de necesitate, de a inchide bancile cu probleme, precum si crearea premizelor unei
supravegheri bancare mai eficiente si a unui cadru legislativ coerent si compatibil cu
reglementarile in domeniu ale Uniunii Europene.
Reglementarile emise de B.N.R. in cursul anului 2018au adus o serie de
elemente noi, cum ar fi:
 obligativitatea bancilor de a majora capitalul social la un nivel de
minimum 100 miliarde lei pana la 30 aprilie 2000 (Normele Bancii
Nationale a Romaniei nr.5 din 15 aprilie 1999), pentru a adapta nivelul
capitalului la cel prevazut de directivele in domeniu ale Uniunii
Europene;
 obligativitatea bancilor de a adopta un comportament prudential
ameliorat prin provizionarea integrala a dobanzilor restante de 90 de
zile aferente creditelor acordate clientelei nebancare, precum si a
creditelor acordate si a plasamentelor efectuate la banci, restante de 30
de zile, indiferent de nivelul garantiilor materiale constituite (Circulara
B.N.R. nr.6 din 26 aprilie 1999);
 sporirea exigentei privind rata minima de solvabilitate a bancilor (prin
majorarea acesteia de la 8% la 12%), limitele de expuneri mari si
imprumuturile acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca
(Normele B.N.R. nr.8 din 1 iunie 1999), in scopul transformarii
acestora in institutii stabile, capabile sa faca fata dificultatilor reale si sa
reziste la influentele din afara sistemului bancar;
 crearea unui instrument operational necesar aplicarii legii falimentului
bancar prin stabilirea metodologiei privind calculul valorii activului si
pasivului bancilor, in vederea stabilirii starii de insolvabilitate a
acestora (Normele B.N.R. nr.9 din 27 septembrie 1999);

7
  sporirea exigentei privind autorizarea bancilor prin actualizarea
reglementarilor in conformitate cu Legea bancara nr.58/2018,
modificarile acestora vizand, in principal, continutul documentatiei
prezentate la solicitarea autorizatiei de functionare, obligativitatea
varsarii integrale a capitalului social la constituire, precum si definirea
expe-rientei financiar-bancare in cazul conducatorilor bancii si al
cenzorilor (Normele B.N.R. nr.2 din 22 ianuarie 1999, modificate prin
Normele nr.10 din 20 decembrie 1999);
 stabilirea conditiilor in care pot fi operate modificari referitoare la
denumirea bancii, sediul social, obiectul de activitate, nivelul
capitalului social, actionarii semificativi, desemnarea unor noi persoane
in conducerea bancii, extinderea retelei teritoriale, deschiderea de
reprezentante in strainatate, auditorul independent (Normele B.N.R.
nr.3 din 22 ianuarie 1999, modificate prin Normele nr.11 din 20
decembrie 1999);
 reglementarea modului de organizare si functionare a Centralei
Riscurilor Bancare, stabilindu-se structura infor-mationala a acesteia,
organizarea si gestionarea Registrului Central al Creditelor si a
Registrului Creditelor Restante, precum si difuzarea informatiei catre
utilizatori, permitand astfel bancilor sa se informeze in timp util asupra
solicitantilor de credit rau platnici (Regulamentul B.N.R. nr.1 din 21
mai 1999).
Pe fondul problemelor cu care s-a confruntat sistemul bancar, B.N.R. a fost
permanent preocupata de mentinerea increderii populatiei in sistemul bancar. Masurile
luate in aceasta directie au vizat imbunatatirea cadrului legislativ privind activitatea
Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar (Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr.110/2018pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr.39/2016), modificarile aduse vizand atat flexibilizarea functionarii schemei
de garantare a depozitelor, prin precizarea clara a momentului interventiei Fondului si
scurtarea termenului de efectuare a platilor, cat si suplimentarea resurselor legale pentru
plata compensatiilor pentru depozitele garantate, prin majorarea contribuitilor anuale ale
bancilor si prin autorizarea B.N.R. de a acorda imprumuturi Fondului, atunci cand
resursele acestuia sunt depasite de obligatiile sale de plata.
Operationalitatea Fondului a fost demonstrata in cazul falimen-tului Bancii
Albina, situatie in care actiunea de acordare a compensatiilor catre deponentii persoane
fizice a fost finalizata in 40 de zile.
Existenta mecanismului de asigurare a depozitelor este de natura sa
limiteze riscul de sistem pe care l-ar putea genera incetarea activitatii unei banci. Este
posibila astfel exercitarea unei supravegheri ferme, prin utilizarea unor parghii specifice
economiei de piata, mergand pana la falimentul bancilor neperformante. Aceasta
consecinta nu este de dorit dar, cand situatia o impune, societatea trebuie sa-si asume
costurile asanarii sistemului bancar.
Reorganizarea activitatii de supraveghere din cadrul Bancii Nationale a
Romaniei a urmarit eficientizarea acesteia prin integrarea functiei de supraveghere in
cadrul unei singure directii si printr-o mai buna alocare a resurselor interne existente.
Posturile noii directii, in numar de 101,au fost ocupate prin preluarea personalului din

8
Directia generala autorizare, reglementare si surpaveghere prudentiala a bancilor si din
Directia generala de control.
Realizarea procesului de restructurare a permis conducerii Bancii Nationale
a Romaniei fixarea pentru perioada imediat urmatoare a unui obiectv ambitios, respectiv
reducerea la un an a ciclului de inspectie la sediul bancilor, de la durata anterioara de doi
ani.
Ca urmare a intensificarii actiunilor de supraveghere la sediul bancilor au
fost realizate in totalitate programele de inspectie aprobate de conducerea B.N.R. pentru
anul 1999, desfasurandu-se actiuni de control la un numar de 24 de banci (Demirbank,
Eximbank, Banca Turco-Romana, Mindbank, Banca Comerciala Unirea, Bankcoop,
Banca Albina, ABN AMRO Bank, Libra Bank, Banca Comerciala West Bank, Banca
Dacia Felix, Banca de Credit Industrial si Comercial, Banca Internationala a Religiilor,
Banca Romana de Scont, Banca Comerciala Ion Tiriac, Banca Bucuresti, Banca Argicola,
Banca Romana pentru Dezvoltare, Romanian International Bank, Banca de Credit si
Dezvoltare Romexterra, Bank-Austria Creditanstalt, Cititbank, Raiffeisenbank, BNP-
Dresdner Bank).
Obiectivele specifice ale actiunilor de inspectie la fata locului au vizat:
respectarea legislatiei si a reglementarilor in vigoare; adecvarea capitalului social in
functie de natura si marimea riscurilor, de volumul si evolutia activelor-problema, precum
si de nivelul alocarilor pentru pierderi din credite; adecvarea politicilor, procedurilor si
practicilor de imprumuturi si investitii; gradul de concentrare a riscurilor; volumul si
evolutia activelor clasificate in categorii necorespunzatoare; imprumuturile acordate
persoanelor aflate in relatii speciale cu banca; nivelul, evolutia si stabilitatea veniturilor,
precum si sursele acestora; nivelul cheltuielilor de operare; vulnerabilitatea la riscurile
pietei; tranzactiile cu titluri de valoare; capacitatea bancii de a asigura adecvarea
capitalului prin reinvestirea profitului; eficienta politicilor si a practicilor de asigurare si
gestionare a lichiditatii; strategiile de administrare a fondurilor; sistemele informatice de
administrare si planurile de finantare; capacitatea managementului de a identifica, masura,
monitoriza si controla riscul activitatilor desfasurate de banca; acuratetea, operativitatea si
eficienta informatiei managementului si a sistemelor de monitorizare a riscului; adecvarea
sistemelor de audit si control intern; receptivitatea la recomandarile auditorilor si ale
autoritatii de supraveghere; performanta generala a institutiei si profilul sau de risc.
Actiunile de supraveghere desfasurate la fata locului in cursul anului
2018au evidentiat unele probleme cu caracter general, comune mai multor banci, cum ar
fi: lipsa unor politici adecvate de administrare a resurselor si plasamentelor; capitalizarea
insuficienta, marcata de forta financiara redusa a actionarilor si scaderea profitabilitatii;
practici deficitare de administrare a riscurilor; control intern inadecvat atat metodologic
cat si structural, lipsit de capacitatea de a identifica si prezenta administratorilor riscurile
operationale existente sau potentiale; performante deficitare ale managementului si ale
consiliului de administratie. Totodata, a fost con-statata nerespectarea legislatiei bancare si
a normelor de prudenta bancara (indeosebi a celor din domeniul creditarii si constituirii
provizioanelor specifice de risc) in privinta imprumuturilor acordate persoanelor aflate in
relatii speciale cu banca, a imprumuturilor mari acordate unui singur debitor, a expunerilor
valutare etc.
Aceste neajunsuri au impus masuri pentru instituirea unui climat de
disciplina prin cresterea exigentei in sanctionarea bancilor, materializate prin transmiterea

9
in cursul anului 2018a unui numar de 148 de scrisori de atentionare catre conducerile
bancilor pentru nerespectarea termenelor de transmitere a raportarilor de prudenta bancara
si a modalitatilor de intocmire a acestora, precum si prin sanctionarea (cu avertisment
scris, aplicarea de amenzi, limitarea unor operatiuni, retragerea autorizatiei de functionare)
a unui numar de 14 banci.
Necesitatea promovarii unei supravegheri bancare eficiente, aliniata
practicilor si standardelor internationale, a impus implementarea in cadrul Directiei
supraveghere a unui sistem de avertizare timpurie asupra tendintelor negative in
activitatea bancilor. Acest sistem, creat intr-o forma simplificata in cursul lunii martie
1999, a fost perfectionat si completat ulterior, trnsformandu-se incepand cu luna
octombrie intr-un sistem de rating bancar.
Noul Sistem de Rating Bancar si Avertizare Timpurie (CAMPL)
constituie un instrument util de lucru pentru evaluarea situatiei institutiilor bancare, in
scopul identificarii, intr-o faza incipienta, a acelor banci care sunt ineficiente sub aspect
financiar si operational sau manifesta evolutii periculoase, solicitand o atentie sporita din
partea autoritatii de supraveghere. Depistarea din vreme a dificultatilor semnalate va
contribui, alaturi de constatarile rezultate din inspectiile la sediul bancilor, la fundamen-
tarea deciziilor in activitatea de supraveghere.
Sistemul se bazeaza pe evaluarea a cinci componente (adecvarea capitalului
– C , calitatea activelor – A, management – M, profitabilitate – P, lichiditate –L), care
reflecta intr-o maniera uniforma si cuprinzatoare conditia financiara a unei banci, in
conformitate cu legislatia si cu reglementarile bancare in vigoare. Fiecare dintre cele cinci
componente este evaluata pe o scara de valori cuprinsa intre “1” si “5” (“1” rerpezentand
cel mai performant nivel, iar “5”, cel mai scazut). De asemenea, fiecarei banci i se acorda
un rating compus, pentru care se aplica un punctaj de la “1” la “5”, determinat pe baza
evaluarii celor cinci componente specifice de performanta.
Identificarea posibilitatilor de remediere a situatiei financiare si de
inlaturare a deficientelor semnalate prin Sistemul de rating bancar si avertizare timpurie
constituie subiectul principal al analizelor periodice efectuate de B.N.R. cu conducerile
bancilor aflate in dificultate, cu auditorii independenti si cu Asociatia Romana a Bancilor.
Analizand evolutia indicatorilor la nivel de sistem se poate concluziona ca
masurile adoptate in cursul anului 2018pe linia intaririi supravegherii au avut un efect
pozitiv.
Mentionam in acest sens tendinta favorabila pe care au avut-o creantele
restante, creditele si dobanzile neperformante clasificate in categoriile “indoielnic” si
“pierdere”, raportul de solvabilitate, rata generala de risc, precum si alti indicatori
financiari si de prudenta bancara, tendinta reflectata, de altfel si printr-o crestere, spre
finele anului 1999, a ponderii bancilor incadrate in rating-uri superioare in totalul activelor
din sistem.
In acest context, se remarca o imbunatatire a evolutiilor inregistrate de unii
indicatori specifici calitatii activelor, cum ar fi diminuarea ponderilor creditelor si a
dobanzilor neperformante, clasificate in categoriile “indoielnic” si “pierdere” in total
portofoliu cu aproximativ 23 puncte procentuale (de la 58,51% la 35,39%) in cursul anului
1999, ca rezultat al preluarii de catre AVAB a unei parti din portofoliul de credite
neperformante al Bancorex si Bancii Agricole, al aplicarii prevederilor Normelor Bancii
Nationale a Romaniei nr.7 din 11 noiembrie 2018 referitoare la scoaterea in afara

10
bilantului a creditelor si dobanzilor aferente contractelor de credite investite cu formula
executorie, dar si al intensificarii eforturilor unor banci de recuperare a creantelor restante.
Noul “Sistem de Avertizare Timpurie si Rating Bancar (Bank Rating
and Early Warning System)” constituie un instrument eficient de lucru, cu rol deosebit
in urmarirea evolutiei fiecarei banci, in aprecierea soliditatii sistemului bancar precum si
in realizarea obiectivului BNR de mentinere a stabilitatii si increderii populatiei in
sistemul bancar romanesc.
Preocuparea pentru asigurarea sanatatii sistemului bancar trebuie extinsa
asupra institutiilor financiare de mici dimensiuni cum sunt cooperativele de credit si
bancile populare, a caror supraveghere si reglementare prudentiala nu si-a gasit pana in
prezent un cadru institutional bine pus la punct.
In prezent, activitatea cooperatiei de credit se desfasoara pe baza
prevederilor legii nr.109/2016 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum
si a cooperatiei de credit, amendata prin OU nr.114/1999.
In conformitate cu acest act normativ, activitatile desfasurate de bancile
populare includ operatiuni specifice bancilor comerciale (ex: acordarea de imprumuturi si
efectuarea de prestari de servicii bancare; acordarea cu prioritate, de imprumuturi in
conditii avantajoase membrilor cooperatori; fructificarea economiilor banesti ale
membrilor cooperatori si ale altor persoane; pastrarea disponibilitatilor banesti ale
membrilor cooperatori, ale altor persoane fizice sau juridice, in conturi deschise la cererea
acestora si efectuarea de operatiuni in cont; operatiuni de schimb valutar).
Legea nr.109/2016 nu prevede nici o atributie a BNR sau a altei autoritati
in privinta autorizarii, reglementarii si supravegherii cooperativelor de credit – banci
populare. In acest sens, BNR are in curs de elaborare un proiect de lege privind cooperatia
de credit, care stipuleaza ca aceste unitati sunt supuse autorizarii, reglementarii si
supravegherii BNR.
Referitor la procesul de armonizare a legislatiei bancare romanesti cu
prevederile comunitare in materie, precizam ca Legea nr.58/2018 ( Legea bancara) este
in mare masura armonizata cu prevederile Directivelor 77/780/CEE ( Prima
Directiva Bancara) si 89/646/CEE (A Doua Directiva Bancara). Totodata, cea mai
mare parte a reglementarilor prudentiale emise de BNR sunt in general, compatibile cu
prevederile Directivei Europene, procesul de armonizare deplina fiind in curs de
desfasurare.
In anul 2018a fost aprobata cresterea nivelului minim al capitalului
social al bancilor la 100 miliarde lei, obiectiv care a trebuit realizat pana la 30 aprilie
2000 pentru bancile in functiune, conform Normei BNR nr.5/1999.
Nivelul ratei de solvabilitate a bancilor, dupa declinul sever inregistrat in
primele sase luni ale anului 1999, de la 10,25% la 6,65% (ca urmare a impactului produs
asupra rezultatelor financiare ale bancilor de scoaterea in afara bilantului a creditelor si
dobanzilor aferente contractelor de credit investite cu formula executorie si constituirea de
provizioane pentru dobanzile mai vechi de 90 de zile – Normele Bancii Nationale a
Romaniei nr.7/2018 si Circulara B.N.R.nr.6/1999), se inscrie incepand cu luna septembrie
1999, pe un trend ascendent situat deasupra limitei minime prevazute de normele de
prudenta bancara (cu valori cuprinse intre 15,33% in septembrie 2018si 17,90% in
decembrie 1999).

11
 O reducere semnificativa se observa in cazul creantelor restante si
indoielnice (la valoare neta), care au avut o pondere in volumul activelor bancare de
numai 2,36% in total active la 31 decembrie 2018fata de 14,54% la 31 decembrie 2018; de
2,61% in sursele atrase si imprumutate fata de 16,19%, respectiv de 31,21% in capitalurile
proprii ale bancilor la 31 decembrie 1999, fata de 253,64% la 31 decembrie 2018.
Aceeasi evolutie a avut-o si rata generala de risc, care s-a redus la finele
lunii decembrie 2018cu 12,88 puncte procentuale fata de inceputul anului (de la 53,54% la
40,66%).

Tabel nr.1: Dinamica principalilor indicatori agregati

Nr
Denumirea indicatorului 31.12.17 30.06.18 31.12.18
crt
1 Rata de solvabilitate “1” 10,25 6,65 17,90
2 Rata capitalului (Capital propriu / Total activ) 6,08 7,93 7,55
Credite acordate clientelei / Total activ (valoare
3 34,71 32,23 30,81
bruta)*
Credite acordate clientelei / Surse atrase si
4 43,14 39,50 37,04
imprumutate (valoare bruta)*
Plasamente si credite interbancare /Total activ
5 24,39 22,68 26,46
(valoare bruta)*
Credite restante ale clientelei / Total portofoliu
6 32,21 23,36 14,76
credite acordate clientelei (valoare bruta)*
Creante restante si indoielnice / Total activ
7 14,54 7,67 2,36
(valoare neta)
Creante restante si indoielnice / Capitaluri
8 253,64 231,67 31,21
proprii (valoare neta)**
Creante restante si indoielnice / Surse atrase si
9 26,29 8,15 2,61
imprumutate (valoare neta)
Gradul de acoperire a riscului de credit
10 73,84 97,66 102,69
(Provizioane constituite / Provizioane necesare)
Rata riscului de credit “1” (Credite si dobanzi
11 clasificate in “indoielnic” si “pierdere” la valoare 58,51 49,15 35,39
bruta / Total credite si dobanzi clasificate)
12 Rata generala de risc 53,54 51,09 40,66
Lichiditate curenta (Active curente / Pasive
13 95,73 95,21 94,29
curente)

12
 *Indicatorii au fost calculati pe baza datelor din bilantul monetar.
**Datele privind capitalurile proprii au fost preluate din raportarea
perudentiala a fondurilor proprii (Normele BNR nr.7/1999). In raport cu informatiile
contabile din Situtia activului net (Norma BNR nr.9/1999), indicatorul reprezenta 24,49%
la 31 decembrie 1999.

Prioritati pe termen scurt

Obiectivele pe termen scurt pentru sectorul bancar sunt continuarea

reformei (restructurare si privatizare) si a transpunerii directivelor comunitare, in
scopul imbunatatirii eficientei si performantelor, reducerii costului capitalului si
imbunatatirii accesului intreprinderilor la creditul bancar. Un acces mai usor la credite
depinde de macrostabilitate, cresterea gradului de capitalizare, restructurare si reducerea
ponderii proprietatii de stat. In acest sens, se va realiza privatizarea Bancii Comerciale
Romane si a Bancii Agricole, in cadrul proiectului de asistenta financiara PHARE Catch-
Up Facility acordat Fondului Proprietatii de Stat. In cadrul aceluiasi program, Agentia de
Valorificare a Activelor Bancare va actiona in sensul recuperarii creditelor neperformante
transferate de la Bancorex si Banca Agricola.
Un alt obiectiv il reprezinta intarirea capacitatii institutionale a bancii
centrale, la nivelul standardelor necesare participarii la sistemul european de banci
centrale. Vor fi luate masuri pentru dezvoltarea capacitatii de a efectua activitati bancare
specifice economiei de piata si de a forma personal bancar. BNR coopereaza cu alte
autoritati romanesti de supraveghe-re, care sunt CNVM si OSAAR, si cu alte banci
centrale din UE si statele central-europene.
Proiectul de lege privind cooperatia de credit, elaborat in conformitate
cu prevederile art.90 din Legea nr.58/2018 (care obliga la adaptarea prealabila, in mod
corespunzator, a legislatiei referitoare la cooperatia de credit) si cu obiectivul armonizarii
legislatiei romanesti cu directivele UE, este in curs de finalizare.

13
 Proiectul stabileste cadrul juridic pentru activitatea cooperatiei de credit din
Romania, care se desfasoara prin intermediul unui sistem organizat pe trei niveluri,
respectiv prin cooperative de credit, case teritoriale ale cooperativelor de credit si casa
centrala a cooperativelor de credit.
In cadrul procesului de elaborare a reglementarilor de prudenta bancara,
Directia politicii financiar-bancare va beneficia de asistenta tehnica in cadrul Conventiei
de infratire incheiata cu un consortiu de banci centrale (Banca Frantei, Banca Olandei,
Banca Italiei), condus de Banca Frantei (Programul de dezvoltare institutionala si
consolidare a supravegherii bancare), pentru armonizarea contabilitatii bancare cu
prevederile legis-latiei comunitare in materie (consolidarea conturilor si bilanturilor
bancilor, instrumente financiaare derivate etc.), alinierea reglementarilor pruden-tiale
pentru banci la cerintele comunitare (adecvarea capitalului, supravegherea pe o baza
consolidata etc.), precum si elaborarea unor noi reglementari (lichiditate, supravegherea
sucursalelor bancilor straine).
Totodata, tot in baza acestei Conventii de infratire, Directia supraveghere
va primi asistenta in vederea dezvoltarii unei baze de date pentru perfectionarea
Sistemului de Averizare Timpurie si Rating Bancar (Bank Rating and Early Warning
System), precum si in scopul pregatirii personalului.
BNR urmareste intarirea capacitatii de supraveghere a acestei Directii din
cadrul sau sau/si alinierea sa la sandardele si directivele UE, introducerea unui sistem
financiar-contabil integrat si continuarea armo-nizarii legislative in domeniul bancar.
Totodata, in anul 2001, BNR va actiona pentru cresterea eficientei
sistemului de plati si informare bancara prin:
 introducerea sistemului de decontare pe baza bruta in timp real (RTGS)
si a Casei de Compensatii automate;
 dezvoltarea serviciilor oferite in cadrul sistemului de informare cu
privire la incidentele de plati;
 continuarea armonizarii legislatiei romanesti cu legislatia comunitara.
Aceste masuri vor contribui la consolidarea sistemului bancar si la cresterea
eficientei sale, vor asigura alocarea nationala a resurselor financiare catre intreprinderile si
sectoarele viabile.

Prioritati pe termen mediu

Pe termen mediu, un obiectiv important este continuarea armonizarii

legislative in domeniul bancar.
Un alt obiectiv este intarirea capacitatii institutionale si administrative
a BNR prin implementarea masurilor ce decurg din auditul operational si financiar.
Exitenta unui sistem bancar performant reprezinta o conditie pentru
dezvoltarea economiei romanesti si pentru cresterea economica in viitorii ani. Realizarea
acestor obiective va apropia sectorul bancar din Romania de standardele UE, din moment
ce restructurarea completa sectorului financiar a fost perceputa ca fiind necesara pentru
conservarea increderii populatiei si a investitorilor romani si straini.

14
CAP.IV CONTROLUL FINANCIAR

4.1. Controlul financiar preventiv

4.2. Controlul financiar de gestiune

4.1. Control financiar preventiv

Controlul bancar reprezinta o analiza permanenta sau periodica a

activitatii bancare, pentru a urmari desfasurarea acesteia si pentru a lua masuri de
imbunatatire.
Controlul financiar preventiv, ca forma a controlului financiar propriu,
urmareste sa preintampine incalcarea dispozitiilor legale in vigoare si producerea de
pagube si se exercita asupra documentelor in care se con-semneaza operatiile ce se refera
la drepturile si obligatiile patrimoniale ale unitatii, in faza de angajare si de plata, in
raporturile cu alte persoane juridice sau fizice.
Se supun controlului financiar preventiv operatii economice cum sunt:
 incheierea contractelor cu partenerii interni si externi;
 incasarile si platile in lei si valuta de orice natura, efectuate in numerar
si prin operatiuni bancare, cu persoane juridice sau fizice;

15
  trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la
diminuarea profitului sau capitalului social;
 gajarea, inchirierea sau concesionarea bunurilor, subuni-tatilor sau
unitatilor componente.
In functie de necesitati, operatiile mentionate se adapteaza si completeaza
de conducerea unitatii, avand in vedere specificul activitatii (bancare) si a structurii ei
organizatorice. Deci, operatiile, documentele si circuitul acestora, se stabilesc de
conducerile ministerelor, departamentelor, altor organe centrale de stat (BNR), regiilor
autonome si organelor locale in functie de specificul activitatii.
Controlul financiar preventiv se exercita de seful compar-timentului
finaciar-contabil. In functie de volumul operatiilor ce se supun controlului financiar
preventiv, conducatorul unitatii, la propunerea contabilului sef poate imputernici si alte
persoane din compartimentul financiar-contabil care sa exercite controlul financiar
preventiv, dar care, de regula, nu participa la intocmirea si contabilizarea documentelor
controlate. Persoanele imputernicite sa exercite controlul financiar preventiv trebuie sa
aiba pregatirea economica si experienta necesara, sa indeplineasca conditiile de cinste si
corectitudine. Legal nu pot fi imputernicite sa exercite controlul financiar preventiv
persoanele aflate in curs de urmarire penala, de judecata sau care au fost condamnate chiar
daca au fost gratiate, pentru fapte privitoare la abuz in serviciu, fals, uz de fals,
inselaciune, dare sau luare de mita si alte infractiuni prin care s-au produs daune
patrimoniului persoanelor fizice sau juridice. Daca in cursul urmaririi penale, al judecatii
sau dupa condamnare a intervenit amnistia, cel care a savarsit vreuna din infractiunile
mentionate, nu poate fi imputernicit sa exercite controlul financiar preventiv timp de 2 ani
de la data aplicarii amnistiei. Cel caruia i s-a suspendat conditionat executarea pedepsei nu
poate fi imputernicit sa exercite controlul financiar preventiv in cursul termenului de
incercare de 2 ani de la expirarea acestui termen.
Imputernicirea se face pe baza de ordin sau decizie a conduca-torului
unitatii. Prin ordin sau decizie se stabilesc concret operatiunile asupra carora se exercita
controlul financiar preventiv, conditiile si perioada in care se desfasoara aceasta activitate.
Exercitarea controlului financiar preventiv se face pe baza de
documente insotite de acte justificative. Documentele se prezinta la controlul financiar
preventiv, semnate de cei care l-au intocmit si de seful comparti-mentului de specialitate
in care s-au intocmit si care raspund de realitatea si exactitatea datelor si legalitatea
operatiilor consemnate in acestea. Obtinerea vizei de control financiar preventiv pe
documente care se dovedesc ulterior nelegale, nu exonereaza de raspundere pe sefii
compartimentelor de specialitate care le-au intocmit.
In cazul in care persoanele desemnate sa exercite controlul financiar
preventiv constata ca operatiile prezentate la control sunt nelegale sau neeficiente, iar
conducatorul unitatii dispune pe propria raspundere efectuarea lor, seful compartimentului
financiar contabil informeaza in scris atat Consiliul de administratie cat si Directia
controlului financiar de stat care dispun masurile necesare in raport de competentele
legale.
Documentele referitoare la operatiile supuse controlului finan-ciar
preventiv care nu au fost vizate nu se inregistreaza in contabilitate. Pentru aceste
documente se tine o evidenta separata. Tot evidenta separata se intocmeste si pentru

16
documentele vizate pentru control financiar preventiv din dispozitia conducatorului
unitatii.
Decizia de organizare si exercitare a controlului financiar preventiv
cuprinde:
 persoanele cu drept de exercitare a controlului financiar preventiv;
 sefii compartimentelor de specialitate care certifica documentele ce se
prezinta in vederea executarii controlului financiar preventiv;
 obiectivele, operatiunile si documentele supuse controlului financiar
preventiv;
 termenele de acordare a vizei de control financiar preventiv de catre
persoanele imputernicite;
 specimenele de semnaturi ale persoanelor imputernicite sa exercite
control financiar preventiv.
Decizia se prezinta fiecarei persoane cu sarcini de acordare a vizei de
control financiar preventiv, sefilor compartimentelor de specialitate si celor care
efectueaza operatiile sau inregistreaza documentele in care sunt consemnate operatiile
supuse controlului financiar preventiv.
In legatura cu activitatea de control financiar preventiv normele legale in
vigoare prevad o serie de obligatii si raspunderi. Astfel, persoanele care exercita acest
control raspund pentru legalitatea si eficienta operatiilor cuprinse in documentele
prezentate de compartimentele de specialitate.
Pe linia organizarii si exercitarii controlului financiar preventiv, normele
legale stabilesc fapte care constituie contraventie si genereaza raspunderea
contraventionala, si anume:
 neemiterea in termen a actelor administrative privind modul de
organizare si exercitare a controlului financiar preventiv;
 atribuirea exercitarii controlului financiar preventiv unei persoane fara
sa se fi obtinut in prealabil de la organele de politie relatii scrise cu
privire la antecedentele penale ale acesteia sau ale carei antecedente
penale duc la interzicerea imputernicirii si exercitarii controlului
financiar preventiv;
 intocmirea si prezentarea controlului financiar preventiv a unor
documente in care sunt consemnate operatii fara baza legala sau cu date
nereale;
 vizarea pentru controlul financiar preventiv a documentelor care contin
operatii prin care se incalca reglementarile in vigoare;
 refuzul nejustificat al vizei de control financiar preventiv pentru
operatii legale;
 inregistrarea in contabilitate a documentelor privind operatiile care sunt
supuse controlului financiar preventiv, fara ca acestea sa poarte viza de
control a persoanelor in drept si aprobarea organelor competente;
 nesesizarea organelor competente de catre conducatorul cu atributii
financiar-contabile a cazurilor de refuz de viza de control financiar
preventiv.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se face de catre:
 organele de control financiar de stat;

17
  organele de control financiar de gestiune ale unitatilor la care se
organizeaza si exercita controlul financiar propriu;
 conducatorul compartimentului financiar-contabil, dar numai pentru
contraventiile constand in intocmirea si prezentarea la controlul
financiar preventiv a unor documente in care sunt consemnate operatii
fara baza legala sau cu date nereale, precum si in cazul inregistrarii in
contabilitate a documen--telor primare, privind operatiile care sunt
supuse controlului financiar preventiv, fara ca acestea sa poarte viza de
control a persoanelor in drept si aprobarea organelor competente.

3.5.Controlul financiar de gestiune

Controlul financiar de gestiune, ca forma a controlului financiar propriu,

este control financiar ulterior care urmareste respectarea dispozitiilor legale cu privire la
gestionarea si gospodarirea mijloacelor materiale si banesti pe baza documentelor
inregistrate in evidenta tehnico-operativa si in contabilitate.
Controlul financiar de gestiune are ca obiectiv principal, care se detaliaza
in functie de specificul activitatii, respectarea normelor legale, cu privire la:
 existenta, integritatea, pastrarea si paza bunurilor si valorilor de orice
fel si detinute sub orice titlu;
 utilizarea valorilor materiale, declasarea si casarea de bunuri;
 efectuarea, in numerar sau prin cont, a incasarilor si platilor, in lei si
valuta, de orice natura, inclusiv a salariilor si a retinerilor din acestea si
a altor obligatii fata de salariati;
 intocmirea si circulatia documentelor primare si de evidenta tehnic-
operativa si contabila.
Controlul financiar de gestiune se exercita cel putin o data pe an. In cazul
unitatilor si gestiunilor materiale reduse ca volum, conducatorii unitatilor pot aproba ca
acestea sa fie controlate la o perioada mai mare de un an, dar nu mai tarziu de o data la doi
ani. Controlul se efectueaza in totalitate sau prin sondaj in raport de volumul, valoarea si
natura bunurilor, tentatiile si posibilitatile de sustrageri, conditiile de pastrare si
gestionare, precum si de frecventa abaterilor constatate anterior, cuprinzandu-se un numar
reprezen-tativ de repere si documente care sa permita tragerea unor concluzii temei-nice
asupra respectarii actelor normative din domeniul financiar, contabil si gestionar. In cazul
constatarii de pagube, controlul se extinde asupra intregii perioade in care, legal, pot fi
luate masuri de recuperare a acestora si de tragere la raspundere a persoanelor vinovate.
In cazul controlului prin inventariere a unor gestiuni la procesele
verbale de control se anexeaza declaratiile gestionarilor, listele de inventariere sau situatia
plusurilor si a lipsurilor constatate si explicatiile gestionarilor asupra concluziilor acestora.
Declaratia gestionarilor se ia inainte de inceperea controlului asupra
gestiunii. Din declaratie trebuie sa rezulte daca gestionarul: are in pastrare si alte valori
apartinand tertilor, are lipsuri in gestiune cunoscute, a primit sau eliberat bunuri fara

18
documente legale, are bunuri nereceptionate sau care trebuie expediate pentru care s-au
intocmit documente aferente, are documente de primire-eliberare care nu au fost operate la
zi in evidenta gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate, detine numerar rezultat
din vanzarea marfurilor aflate in gestiunea sa, are plusuri in gestiune despre a caror
cantitate sau valoare are cunostinta, gestioneaza valori materiale si in alte locuri de
depozitare decat acelea cu privire la care se ia declaratia si unde anume. In declaratie se
mentioneaza numarul si data ultimelor documente de intrare si iesire a valorilor materiale
si banesti, precum si alte date si elemente pe care organul de control sau gestionarul le
considera necesare pentru buna desfasurare a inventarierii gestiunii.
Listele de inventariere se utilizeaza in cazul gestiunilor cu evidenta
global-valorica, iar situatia plusurilor si a lipsurilor (situatia comparativa de gestiune) in
cazul gestiunilor cu evidenta cantitativ-valorica.
Listele de inventariere si situatiile comparative de gestiune se intocmesc
pe locuri de depozitare, pe gestionari si categorii de bunuri si separat pentru bunurile de
prisos, fara miscare, cu miscare lenta, greu vandabile, inutilizabile sau deteriorate,
apartinand altor unitati economice (inchiriate, de custodie etc.). In listele de inventariere
(situatiile comparative) se consemneaza toate valorile materiale si banesti aflate in
gestiune in momentul efectuarii inventarierii, soldurile scriptice potrivit evidentelor
contabile si diferentele provizorii – in plus sau minus – rezultate. Evaluarea stocurilor
faptice se face cu acelasi pret folosit la inregistrarea in contabilitate. Pentru greselile
descoperite cu ocazia controlului exactitatii inregistrarilor si calculelor din contabilitate se
intocmeste o nota, care se prezinta compartimentului contabil, inainte de stabilirea
rezultatelor inventarierii, pentru masuri de corectare. Diferentele preliminare, stabilite prin
compararea soldului scriptic din raportul de gestiune cu totalul rezultat din inventarul
faptic, se trece pe lista de inventariere la sfarsitul recapitulatiei inventarului. Listele de
inventariere se semneaza, pe fiecare fila, de catre organul de control si gestionari, iar
soldurile scriptice se certifica de contabi-lul care conduce evidenta analitica a gestiunii si
de seful compartimentului financiar-contabil, dupa terminarea operatiei de inventariere
faptica. Pe ultima fila a listei de inventariere, gestionarul mentioneaza ca: toate cantita-tile
au fost stabilite in prezenta sa; bunurile respective se afla in pastrarea si raspunderea sa; nu
mai sunt bunuri care nu au fost supuse inventarierii.
Listele de inventariere se pot intocmi intr-o forma simplificata, cu
exceptia gestiunilor a caror evidenta se tine global-valoric, in sensul ca in aceste liste se
inscriu numai sortimentele la care cu ocazia inventarierii se constata plusuri sau minusuri
de inventar. In acest caz este necesar sa se asigure urmatoarele conditii:
 respectarea normelor metodologice cu privire la inregistrarea in fisele
de magazie si in contabilitate a tuturor documentelor de intrare si iesire
a valorilor materiale;
 concordanta dintre evidenta gestionara si contabila;
 confirmarea stocurilor inventariate in fisa de magazie, prin semnatura,
de catre comisia de inventariere;
 inscrierea in listele de inventariere a eventualelor plusuri sau minusuri
constatate, evaluarea si regularizarea lor potrivit normelor legale.
Activitatea de control financiar de gestiune se urmareste de catre seful
compartimentului de control financiar de gestiune pe baza programului de lucru
semestrial. In acest scop, se organizeaza o evidenta simpla a actelor de control incheiate, a

19
altor actiuni incheiate, a altor actiuni efectuate in afara programului aprobat, precum si a
principalelor rezultate obtinute (plusuri in gestiune, pagube constatate, sanctiuni aplicate
etc.).
Valorificarea constatarilor controlului financiar de gestiune are loc conform
urmatoarei proceduri:
a) pe baza actelor de control intocmite, seful comparti-mentului de
control financiar de gestiune prezinta conducerii unitatii, in care
functioneaza, concluziile controlului efectuat impreuna cu masurile ce
se propun a fi luate in continuare in vederea inlaturarii abaterilor si
tragerii la raspundere a celor care au savarsit nereguli, au produs
pagube sau au comis infractiuni;
b) in cazul competentei si termenelor legale, conducatorii unitatilor iau
masuri pentru aplicarea integrala si la timp a masurilor propuse,
sanctionarea persoanelor vinovate, recuperarea pagubelor si inaintarea
catre procuratura a actelor cuprinzand fapte penale;
c) la solicitarea instantelor de judecata, pachetelor si politiei,
conducatorii unitatilor dispun cu prioritate masurile de con-trol
financiar de gestiune, necesare pentru stabilirea prejudiciilor produse
prin infracctiuni si clarificarea impre-jurarilor care au condus la
savarsirea faptelor penale;
d) in situatia in care conducatorul unitatii nu ia masurile necesare seful
compartimentului controlului financiar de gestiune sesizeaza in scris,
Consiliul de administratie al uni-tatii in care functioneaza, iar in
cazurile privind recuperarea pagubelor si Directia controlului financiar
de stat, care in functie de situatia concreta dispune masurile legale ce se
impun;
e) seful compartimentului controlului financiar de gestiune participa
la sedintele Consiliului de administratie al uni-tatii unde functioneaza
atunci cand se dezbat probleme financiare, contabile si de control de
gestiune. De asemenea, el informeaza semestrial Consiliul de
administratie asupra conditiilor in care s-a realizat programul semestrial
de con-trol, constatarile facute si masurile luate.

CAP.V TRANSFERUL INTERBANCAR DE FONDURI

20
5.1. Transferul interbancar de fonduri - reglementari

5.2. Supravegherea sistemelor de plati de catre BNR

5.1. Transferul interbancar de fonduri -

reglementari

Executia ordinelor de plata ale clientilor non-bancari va determina un lant

de mesaje de plati si inregistrari in contabilitatile diversilor intermediari, in special atunci
cand contrapartidele nu detin conturi la aceeasi banca. Caracteristicile acestor fluxuri de
mesaje si transferuri de fonduri depind de o varietate de factori, inclusiv de gradul de
concentrare din sistemul bancar, de cultura fiduciara si de intensitatea interventiei
autoritatii. Concentrarea masiva reduce probabilitatea ca transferurile clientilor sa implice
schimburi de depozite intre banci diferite. Concentrarea bancara este determinata de
numarul de banci dintr-o tara, de preponderenta institutiilor mari, masurata sub forma
cotei-parti din piata si de zona geografica pe care opereaza diferitele banci. Romania nu a
depasit in ultimii ani situatia unei piete a vanzatorului concentrate in favoarea bancilor de
stat.
Situatia este si mai contraproductiva pentru viitorul platilor deoarece
bancile private nu sunt banci cu retea de impact comercial si cultural mutant la public.
Incapacitatea de inovare si lipsa de randament ori motivare in managementul schimbarii in
ceea ce priveste serviciile de plati in mediile birocratice ale bancilor de stat a generat de
altfel, nu numai stagnarea in domeniul serviciilor prestate populatiei (retail), dar a motivat
si interventia in forta a BNR pentru a forma piata serviciilor interbancare pentru agentii
economici (wholesale).
Alt factor care afecteaza fluxul de instructiuni de plata poate fi existenta a
diferite tipuri de institutii bancare, cum ar fi bancile comerciale, de economii sau
cooperative, care furnizeaza servicii de plati clientilor lor si pot infiinta sisteme de transfer
interbancar a fondurilor intre propriile grupuri. Decontarea intragrup se poate produce
atunci prin intermediul relatiilor de cont corespondent, de multe ori o institutie centrala a
grupului actionand ca o banca a bancherilor pentru membrii grupului. Aceasta situatie nu
este prezenta in Romania, din initiativa institutiilor de credit locale, ci se realizeaza doar
pentru unele produse intens tehnologizate de catre casele de compensatii interbancare
(pentru carduri, pentru tranzactiile RASDAQ, pentru Bursa de Valori Bucuresti).

21
 O oarecare segmentare geografica in desfasurarea transferurilor
interbancare de fonduri poate exista, in mod caracteristic sub forma caselor de compensatii
locale sau regionale. Aceasta descinde din avantajele costului potential al procesarii
tranzactiilor in zona in care s-au produs. Astfel, bancile opereaza la nivel operational
putand compensa si deconta o mare parte a platilor direct cu ajutorul facilitatilor locale.
Segmentarea geografica si compensarea locala sau regionala sunt uzuale acolo unde
tehnologia folosita implica schimbul fizic al instructiunilor de plata, fie pe suport hartie,
fie pe suport magnetic.
Pana in prezent doar casele de compensatii organizate la nivel judetean de
BNR in cadrul DECONT+BNR au o astfel de utilitate dar oferta BNR este la minimul
necesar si onoreaza cu prioritate platile intrajudetene, nefiind structurata pe onoarea unei
cereri regionale (casele de compensatii ale BNR raspund direct doar fata de centrala
BNR).
Asa cum s-a aratat mai sus, un important factor care influenteaza operarea
sistemului de transfer interbancar a fondurilor este utilizarea tehnologiei informatice.
Procesarea electronica si telecomunicatiile, de exemplu, au facut posibila introducerea
sistemelor de decontare bruta continua, la sfarsitul zilei, multiplu in timpul zilei sau in
timp real – sistemele care transfera fonduri intre conturi ce se centralizeaza ierarhic pana
la banca centrala. In cadrul multiplelor sisteme financiare moderne, automatizarea a
condus la o inalta specializare a sistemelor de plati, cum ar fi sistemele de plati de mare si
mica valoare. Astazi in lume, casele de compensatie pe suport hartie sau automate
proceseaza cea mai mare parte a platilor de mica valoare referitoare la tranzactiile
comerciale cu amanuntul. In plus, in aproape fiecare tara exista acum cel putin un sistem
electronic de transfer interbancar de fonduri, de regula ale bancii centrale, care furnizeaza
decontarea in aceeasi zi si finalitate pentru platile bancare decontate bucata cu bucata (pe
gros).
In concordanta cu caracteristicile operationale ale sistemelor de transfer
interbancar ale fondurilor, trebuie de asemenea facuta o distinctie intre sistemele de
decontare pe loturi (pe partizi, batch) de instructiuni (care sunt discontinuie fie si pe
motivul formarii lotului ca metoda de management al finalizarii decontarii – de exemplu
firul de asteptare = cue in cazul sistemelor de decontare pe brut dar la timp amanat =
deferred settlement ) si cele continuie in timp real (invariabil considerand, pentru
decontarea finala, bucata cu bucata instructiunile primite). Un sistem batch implica trans-
miterea sau procesarea unei grupe de instructiuni de transfer de fonduri la un singur
moment de timp. Casele de compensatii manuale opereaza in mod batch pachetele de
documente materiale (de exemplu ordine de plata pe suport hartie). Casele de compensatii
automate (ACH), in mod caracteristic, primesc si trimit majoritatea instructiunilor de plata
prin medii magnetice sau prin intermediul telecomunicatiilor si vor procesa platile pe
computer la un anumit moment al zilei, dar tot lotizand in prealabil, conditionand (in
pachete de memorie) instructiunile primite tot batch. Intr-un sistem in timp real, transmisia
si procesarea instructiunilor de plata au loc plata dupa plata, ideal in chiar momentul cand
fiecare plata este initiata. Informatia care apartine instructiunilor de intrare si iesire este
astfel disponibila continuu. Telecomu-nicatiile moderne si facilitatile oferite de computer
sunt cerinte ale procesarii in timp real, care cu toate ca sunt utilizate in mod obisnuit de
sistemele de decontare pe baza bruta, pot, de asemenea, fi folosite si de sistemele de
decontare pe baza neta. Sistemul DECONT+BNR are o dotare vadit insuficienta din punct

22
de vedere informatic si de telecomunicatii, iar varfurile de sarcina volumetrice pot fi
preluate doar intr-o mica masura de activitatea caselor de compensatii manuale ale BNR
dispersate in teritoriu, stiut fiind ca activitatea de valori mari si importanta critica pentru
succesul decontarii fiecarei zile de plati se desfasoara in capitala, intre sediile
DECONT+BNR din centrala BNR, in corespondenta cu centralele titularilor de conturi
concentrate din considerente istorice in Bucuresti.
In platile internationale, fluxul de mesaje si de inregistrari implica o retea
complexa, multinationala, de banci active in cadrul sistemelor de plati respective ale
fiecarei tari, si care furnizeaza servicii specializate de compensare. Bancile implicate in
executia platilor internationale sunt legate la o serie de retele de comunicatie care
transporta instructiunile de transfer a fondurilor prin intermediul respectivelor sisteme de
plati interne. Retelele trebuie sa fie operate de posta, telegraf si autoritati de
telecomunicatii sau de insasi banci (retele in proprietate), banci centrale sau alti furnizori
de servicii de telecomunicatii intre transportatorii de mesaje private, SWIFT (Socitety for
Worldwide Interbank Financial Telecommunications), care este o companie specializata
aflata in proprietatea comuna a bancilor, fiind sistemul cel mai folosit pentru a transmite
instructiuni de plata peste granita.

5.2. Supravegherea sistemelor de plati de catre BNR

Ca orice banca centrala contemporana, BNR se va preocupa de de

promovarea unei creatiuni si operari reglementate de sistemele de plati din Romania.
Incredintand in mod formal functia de supraveghere functionala bancii centrale,
prevederile legii sindica si caile prin care aceasta este imputernicita sa o faca si, prin
referinta la notiunea de sistem de plati, specifica si obiectivul exercitarii functiei de
supraveghere functionala. Locul articolului 63 si articolului 64 in economia legii bancare
din 2018 si continutul prevederii lor distinge supravegherea functionala a sistemelor de
plati de alte forme de control, ca o consecinta a legaturilor stranse ce exista intre siguranta
in functionare si eficienta a acestora si functia de control monetar ori imprumutator de
ultima instanta a bancii centrale. Supravegherea functionala este o forma de control
administrativ si este supusa regulilor si principiilor specifice acestei activitati. Acest
control este avantajat prin faptul ca nu se exercita, ca in Occident, intr-un sector al
economiei unde, pana in prezent, datorita traditiei istorice, intermediarii nu au nevoie de o
autorizatie prealabila, prin efectul legii, pentru a se angaja in activitati comerciale de plati,
cu toate ca si acolo, in cazul in care legi speciale o prevad expres, tot banca centrala este
aceea care poate specifica restrictiile obiective pentru cei care doresc sa se angajeze in
activitati de o importanta speciala pentru o functionare corespunzatoare a sistemelor de

23
plati. Pe de alta parte supravegherea bancara si a pietei de capital sunt efectuate intr-un
sector in care, pentru motive prudentiale, bancile si alti intermediari financiari au nevoie
de o dubla autorizatie prealabila de la o autoritate publica si de la banca centrala, ca
institutie independenta care nu-si desfasoara functiile impreuna cu alte institutii (in cazul
Romaniei – Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare).
Obiectul supravegherii functionale este, in termenii acelorasi prevederi
ale legii romane din 2018, sistemul de plati care, pe de o parte, reprezinta o notiune
integratoare care acopera semantic o pluralitate de sisteme de plati individuale si, pe de
alta parte, din multitudinea acestora face practic referire doar la cele care prezinta o
importanta nationala prin amploarea efectelor pe care le-ar declansa producerea de riscuri
asociate lor. Sistemul de plati se refera, pe de alta parte, la un concept pur economic, adica
la o parte a infrastructurii sistemului financiar (alaturi de legi, statistica, cutume, culturi de
intreprindere, etc) destinata sa asigure transferul banesc intre agentii economici. Aceasta
infrastructura se sprijina – dupa unii include in componenta sa – pe toti intermediarii care
presteaza servicii de plati sau legate de acestea cu titlu profesional si de cele mai multe ori
pe baze comerciale. Aceasta infrastructura mai contine, intr-un sens restrans, instrumente,
contracte si lucrari (servicii complexe) care permit executarea de plati. In sens larg, se mai
poate adauga acestei infrastructuri financiare si infrastructura tehnica care asigura
legaturile intre intermediari. Prin urmare, obiectul supravegherii functionale a unui
sistem de plati nu sunt doar bancile si agentii economici care fac comert cu bani, cei ce
emit instrumente de plata cu titlu profesional, ci si alti intermediari non-financiari, agenti
economici care asigura operarea sistemului, inclusiv furnizorii de retele de transmisie de
date si de servicii care urmaresc obtinerea de profit (value added) in cadrul activitatilor de
transfer de fonduri si altor tranzactii financiare.
Instrumentele supravegherii sunt de natura actelor de reglemen-tare ale
bancii centrale, care are obligatia sa intreprinda actiuni preventive asiguratoare pentru
echiparea infrastructurii financiare a natiunii cu structurile organizatorice, operationale si
de reglementare optime pentru functionarea in siguranta si eficienta a sistemelor de plati
de importanta nationala, pe cat posibil permitand, acolo unde aceasta nu stanjeneste
interesul public, pastrarea libertatii accesului si a initiativei pentru toti participantii,
stimularea obiectivelor de interes public indicate de lege, prin promovarea initiativei
individuale si de grup constructive si in consens cu interesele pe termen lung ale unei piete
in formare.
Prin urmare, supravegherea funtionala trebuie realizata de banca centrala in
cele din urma prin actiunea directa a reglementarii si prin acctiunea indirecta a promovarii
cooperarii cu profesiunea bancara, cu ofertantii de servicii in domeniul platilor. Emiterea
noii legislatii bancare din 2018 reprezinta un bun prilej pentru refacerea sistemului de
obligatii colective al profesiunii bacare de a prelua initiativa propriei dezvoltari prin
intermediul sindicatului profesional pe care ar trebui sa il reprezinte Asociatia Romana a
Bancilor (ARB). Mandatarea acesteia sa constituie obligatii opozabile tuturor bancilor
membre in cursul reprezentarii intereselor lor la banca centrala implica refacerea statutului
si a gradului de implicare efectiva a participantilor in activitatea asociatiei lor. Totodata,
BNR ar trebui sa iasa din componenta asociatiei pentru a deveni partener social, nu
membru egal intr-un club de discutii mondene, deoarece persuasiunea morala a bancii
centrale are numeroase alte cai de exercitare.

24
 Reglementarea si cooperarea pot fi suplimentate, dupa caz, de catre banca
centrala, prin emiterea de recomandari, culegerea de date, analize si inspectii la fata
locului la participantii la sistemele de plati.
Avand in vedere ca activitatea de supraveghere functionala a bancii
centrale nu urmeaza sa se exercite asupra unui sector caracterizat de libera intreprindere, ci
pe o piata in formare care doreste sa ajunga in urmatorul deceniu la beneficiile unei
concurente loiale, interesul primordial al supraveghetorului va fi acela de a asigura un
spatiu de afirmare corespunzator si conditii de concurenta loiala la acces pe piata fiecarui
participant care doreste sa investeasca in domeniul, atat de scump astazi, al organizarii si
executarii platilor fara numerar, intr-o cuprindere si coerenta nationala, pe o piata de 25
milioane de locuitori. Pentru aceasta:
1) banca centrala va utiliza instrumente deja folosite pentru a monitoriza
sistemul de plati si pe participanti, constand in reglementarea
circuitelor de plati a caror functionare are implicatii majore asupra
operarii curente a intregului sistem, datorata importantei ori volumului
acestora; banca centrala va anunta in prealabil actiunile de reglementare
pe care le va intreprinde;
2) banca centrala va adapta forma si domeniul interventiilor sale la rolul
pe care diferitele circuite si activitati de plati il au in cadrul ansamblului
sistemului; dupa caz, marimea si intensitatea interventiilor va fi corelata
cu natura posibilelor disfunctionalitati in raport de criteriul
antementionat.
Pentru a defini rolul componentelor sistemului de plati al natiunii asupra
caruia banca centrala decide sa-si concentreze interventia prin acte de reglementare, este
util sa amintim ca, principial, sunt doua tipuri de probleme ce apar in legatura cu sistemele
de plati. In primul rand, insusi faptul de a fi un ”sistem” de proceduri de transfer de
fonduri inseamna ca o operare fluenta depinde de o buna interactiune si cooperare intre
persoanele (juridice) participante. La randul lor, acestea pot fi supuse riscului actiunii unor
factori precum conflictul de interese, consecintele extraneitatii, costurile de tranzactie, etc.
Slabirea coordonarii poate conduce la disfunctionalitati ale structurilor organizatorice
nemultumite de preluarea riscului respectiv, iar lipsa cooperarii poate induce escaladarea
de cautari empiriste de a creea noi institutii care sa produca coordonare in locul satisfacerii
tendintei justificate de a creea noi tipuri de intermediari si instrumente care sa raspunda
optim riscurilor percepute. Are loc astfel, pe plan institutional, o departare parazitara de
necesitatile efective ale cooperarii bazata pe initiativa spontana si interesul ingust al
participantilor la sistem. Aceasta falsa specializare, prolixitatea institutionala, se
completeaza cu cea de-a doua problema principiala a functionarii sistemelor de plati. Pe
langa “imbatranirea” rapida a relatiilor de agregare sistemica, deja constatata din
experienta asociativa a ultimilor ani la noi, societatea romaneasca este interesata in
satisfacerea interesului general si stabil de a avea la dispozitie un minim de servicii de
plati esentiale in scopul stabilitatii generale a economiei simbolice, a unei activitati
economice fluente, a eficientei politicii monetare, a intaririi increderii publice in
mijloacele de plata si in banca centrala. Ca orice banca centrala ce reprezinta interesul
general, BNR este constienta ca acesta nu este insa scopul principal si pentru participantii
la sistem, participanti care nu acorda suficienta atentie interesului general, pur si simplu
din motivul ca sunt in cautarea profitului la nivel microeconomic.

25
 Modul cum interesele societatii si ale participantilor isi pun amprenta
asupra diferitelor domenii din sistemul de plati este diferit. Sistemul de plati se infatiseaza
adeseori ca o piramida cu mai multe trepte:
1) baza piramidei este compusa din serviciile si instrumentele de plati pe
care intermediarii le ofera agentilor economici in calitate de clienti;
2) al doilea nivel include procedurile si serviciile prin care intermediarii
schimba documente si informatie, inclusiv contabila, referitoare la
platile initiate de clienti;
3) al treilea nivel este compus din sistemele de compensatii pentru
tranzactii care presupun descarcarea de obligatii finala in numerar ori in
alte active financiare, precum si procedurile interbancare de plati atat
pentru instructiunile de plati de mare valoare, cat si pentru cele
marunte;
4) varful piramidei este reprezentat de conturile de decontare ale
intermediarilor, cu prioritate cele pentru decontare finala in moneda
bancii centrale si tinute in evidentele acesteia.
Cu cat urcam prin urmare catre varful piramidei, incepand cu nivelul trei,
disfunctionalitatile pot atrage un risc financiar de natura sistemica (si experiente recente in
Occident, dar si la noi, arata ca riscurile care se nasc in interiorul sistemului de plati sunt o
cauza principala a dezechi-librelor sistemice), ori macar transmit un semnal de alerta
timpurie ca acestea sunt pe cale sa se intample. Prin urmare toate actiunile bancii centrale
care isi propun ca obiect zona de varf a piramidei sistemului de plati sunt nu numai utile
dar fac parte autentica din misiunea sa specifica.
La nivelele de jos ale piramidei, obiectivele supraveghetorului sunt acelea
de a pastra increderea publicului in moneda prin promovarea validitatii legale a
instrumentelor de plati fara numerar si conditia lor tehnica pentru aceasta. Urmand un
astfel de interes care nu contravine nici celui al participantilor, banca centrala
supraveghetoare va milita pentru maximizarea eficientei procedurilor operationale utilizate
in productia de servicii si in circulatia instrumentelor de plata. Prin urmare, nu este
conflictual ca supraveghetorul sa tolereze concurenta intre participanti, ba chiar sa se
implice pentru a o stimula de pe o pozitie comerciala egala cu acestia si nu pentru a o
stanjeni uzand de dublul sau rol posibil de supraveghetor si, totodata, de furnizor de
servicii de plati si de oferta de cooperare in domeniu. Chiar daca se margineste la o
atittudine inactiva, banca centrala inca mai poate face uz din afara cadrului operational de
dreptul sau de a restaura, prin reglementare pura (decretare), un comportament de grup
competitiv in randul celorlalti participanti (din sectorul privat).
Supravegherea functionala se mai sprijina, pe langa reglemen-tare, si pe
activitati in domeniul statisticii si analizei de informatii procurate de la participanti si de la
supravegherea prudentiala si controlul financiar-bancar.
O alta cale de exercitare a supravegherii functionale mai este reprezentata
si de activitatea bancii centrale de a impune respectarea propri-ilor reglementari
participantilor, deoarece masurile ei coercitive pot induce deseori nu numai regresia
coercitiei asupra clientilor (tipic pentru piata vanzatorului), dar si inovare (atipica).
Deoarece aceasta functie de control si coercitie se face de catre supraveghetorii
prudentiali, este un avantaj ca banca centrala – intrunind cele doua forme de supraveghere
sub unicul sau acoperis – poseda mijloacele de a limita costurile participantilor de a se

26
conforma celor doua forme de control si de a realiza cele doua activitati, fara redundante
sau contradictii in intentii si metode.
La nivel de Carta Alba, modul in care BNR intentioneaza sa utilizeze
instrumentele pe care le are la dispozitie in indeplinirea prevederilor noii legislatii bancare
din 2018 este, pe scurt, urmatorul:
1) Utilizarea imputernicirii legale de reglementare
 aceasta va fi focalizata pe componentele cele mai expuse la risc sistemic, adica pe
sistemele de transfer interbancar de fonduri de mare valoare, cu scopul ca oferta acestora
sa fie sigura din punct de vedere tehnic, acoperita financiar si eficienta operational;
reglementand performanta minima a unor astfel de sisteme si, dupa caz, putand constata
lipsa acestuia, BNR poate decide sa furnizeze ea insasi direct aceste servicii;
 in ceea ce priveste sistemele de plati marunte, pentru populatie (retail), reglementarea
va urmari stabilirea de cerinte minime de incredere si eficienta la cei care doresc sa
furnizeze astfel de servicii, prin criterii minime de securitate tehnica, utilizarea si
interoperabilitatea mijloacelor de plata pe care le emit, etc.
 de asemenea, reglementarea va urmari sa guverneze anumite tipuri individuale de
activitati cheie conexe sau aflate in legatura cu sistemul de plati, inclusiv la participantii
care furnizeaza servicii de suport logistic si/sau tehnologic pentru sistemele de plati de
importanta nationala.
2) Utilizarea politicilor si masurilor de promovare a cooperarii
 utilizarea se va face in directia problemelor care necesita o coordonare urgenta,
consistenta si eficienta; dintre problemele care pot deveni obiectul cooperarii vor avea
prioritate cele care raspund intereselor publice, deoarece cooperarea intr-un astfel de
domeniu nu poate fi refuzata nici de participanti; bine utilizat, instrumentul cooperarii se
poate dovedi larg acceptat si eficient in domeniul procedurilor interbancare ale platilor
marunte; banca centrala se poate dovedi un bun avocat al companiilor de plati private
active si inovative, care caracterizeaza peste tot in lume lucrul cu populatia, pe langa
banci, in special cele mari, care au pornirea “naturala” de a suprima concurenta;
 un bun randament de utilizare a instrumentului cooperarii se poate obtine de catre
banca centrala daca aceasta incurajeaza asociatiile ori sindicatele profesionale ori alte
forme de coordonare, in care nu poate fi refuzata sa intre in numele celor care nu au fost
primiti in astfel de asociatii, si exclusiv cu scopul de a obtine o armonizare eficienta a
intereselor membrilor vechi cu noii veniti;
 daca BNR constata ca eforturile sale de a utiliza instrumentul cooperarii in
conformitate cu cele de mai sus esueaza sau nu este eficient in timpul si la costurile
socialmente acceptabile, ea va face uz de instrumentul reglementarii pentru a impune
cooperarea cu minim de efect negativ asupra libertatii de initiativa a participantilor.
3) Utilizarea statisticii, analizei si inspectiilor la fata locului la
participantii la sistemul de plati
 controlul folosirii instrumentarului antementionat precum si selectia acestuia ori
crearea de noi instrumente depind de analiza unui flux de informatie cantitativa si
calitativa obtinute de banca centrala de la participanti;
 in completarea informatiilor primite, banca centrala poate conduce activitati de
inspectie la fata locului la persoane juridice care se angajeaza in activitati de plati; la
intermediarii financiari bancari astfel de inspectii vor fi corelate cu cele de supraveghere
prudentiala si control bancar;

27
 rezultatul activitatilor precedente presupune monitorizarea tuturor participantilor care
prin rolul lor sau prin procedurile operationale aplicate prezinta potential de risc, in primul
rand a acelora care, prelucrand un mare numar de tranzactii, pot genera risc sistemic,
segmentare nejustificata a pietei serviciilor de plati ori ineficienta.
Utilizarea tuturor instrumentelor mentionate mai sus se poate face pe baza
continua ori discontinua. Pentru a obtine insa efectul ca sistemele de plati supravegheate
functional sa indeplineasca in orice moment standardele de buna functionare masurabile
cu indicatorii specifici imprumutati de la supravegherea bancara prudentiala, sistemele de
plati, ca expresie a infrastructurii, trebuie sa fie o constanta in raport cu riscul comercial
asumat de clientii pe care ii servesc. Banca centrala, prin rezultatele supravegherii lor
functionale, trebuie sa fie in orice moment capabila sa afirme, evaluand riscurile asociate
functionarii sistemului de plati, imunitatea acestuia la orice serioasa deteriorare a
lichiditatii unuia sau mai multora dintre intermediari, conform practicilor internationale
privind stabilitatea pe pietele financiare si valutare.

CAP.VI CONTROLUL OPERATIUNI-LOR ACTIVE SI PASIVE

6.1. Controlul operatiunilor pasive

28
6.2. Controlul operatiunilor active

6.1. Controlul operatiunilor pasive

Operatiunile pasive reprezinta pentru o banca operatiunile de constituire a

resurselor si se evidentiaza in pasivul bilantului contabil sub forma de:
 depozite la vedere si la termen;
 imprumuturi de refinantare de la Banca Centrala si imprumuturi
contractate la alte institutii financiare;
 capitalul propriu (capitalul social si fondul de rezerva).
Principala sursa de finantare a unei banci este reprezentata de depozitele
constituite la banca de catre clientela alcatuita din persoane fizice si juridice, pentru banca
fiind importanta indeosebi constituirea depozitelor la termen deoarece acestea au o
scadenta dinainte stabilita, eventualele retrageri de sume din aceste depozite inainte de
scadenta conducand la neacordarea dobanzilor specifice categoriilor de depozite la termen,
dar acordarea celei bonificate in cazul disponibilitatilor la vedere.
In conditiile unei economii caracterizate prin instabilitate, cum este
economia Romaniei, dobanda care trebuie sa se practice la depozitele la termen trebuie sa
fie variabila si nu fixa, banca limitand astfel riscul aparitiei de pierderi din evolutia
dobanzii pe piata.
O importanta deosebita trebuie sa se acorde modului in care se stabilesc
dobanzile pasive, adica dobanzi ce remunereaza sursa atrasa sub forma de depozite.
Astfel, se impune verificarea modului in care si-a desfasurat activitatea compartimentul de
marketing bancar, compartiment care nu trebuie sa lipseasca din organigrama unei banci.
Se va verifica veridicitatea informatiilor cu privire la dobanzile practicate de bancile
concurente, cu privire la tendinta dobanzilor in perioada imediat urmatoare, precum si
daca in stabilirea dobanzilor pasive s-au avut in vedere elementele mentionate. O data
stabilite nivelurile de dobanda, se va verifica modul de aplicare a acestora, modul de

29
calcul al dobanzii prin programele informatice, avandu-se in vedere corectitudinea
calcului dobanzii ce se inregistreaza pe cheltuiala bancii.
In structura depozitelor la termen, se cuprind si certificate de depozit,
caracteristica acestora fiind dobanda fixa pe toata durata existentei certificatului. In ceea
ce priveste stabilirea nivelului de dobanda, acesta este mai ridicat decat in cazul
constituirii de depozite obisnuite, dar trebuie sa se tina seama ca acordarea unei dobanzi
mult mai mari decat cele percepute in mod normal de banca, poate conduce la nasterea
interpretarii ca banca are probleme cu sursele si in consecinta efectul atragerii
disponibilitatilor clientelei sa nu fie cel scontat.
Banca, in atragerea de resurse, trebuie sa efectueze o selectie a clientelei, sa
se indrepte spre atragerea disponibilitatilor de la agentii economici, stiind ca ponderea cea
mai mare a resurselor banesti se afla in posesia acestora. Astfel, se impune elaborarea unei
strategii care sa vizeze, in functie si de interesele agentilor economici, acordarea unui
nivel de dobanda mai ridicat decat cel practicat in mod uzual de banca, constituirea de
depozite si la alte termene decat cele standard de o luna, trei luni, sase luni sau un an,
acordarea de alte facilitati. Elementele mentionate mai sus, alaturi de efectuarea
ireprosabila a tuturor operatiunilor solicitate de client, pot conduce la cresterea
performantelor bancare.
In sfera controlului, nu trebuie avuta in vedere doar verificarea modului de
respectare a prevederior normelor bancare, ci si propunerea unor masuri care sa conduca la
eficientizarea activitatii bancare.
Banca, prin programe specifice, se poate indrepta, de asemenea, spre
atragerea unor anumite categorii sociale din randul persoanelor fizice, in special a acelor
categorii cu venituri ridicate.
Rolul pe care trebuie sa-l aiba marketingul intr-o banca este acela de a
evalua necesitatile prezente si viitoare ale clientelei si venirea de catre banca in
satisfacerea acestor nevoi cu servicii si produse bancare noi.
In activitatea de control, cand se constata ca unei anumite persoane fizice
sau juridice i s-au aplicat niveluri de dobanzi mai ridicate decat cele practicate in mod
frecvent de banca, se va verifica pe deoparte daca nivelul de dobanda acordat este aferent
unei sume considerate ca fiind semnificativa, precum si modul de valorificare de catre
banca a sumei astfel remunerate, iar pe de alta parte existenta derogarilor de la normele
bancii.
O categorie deosebita in cadrul depozitelor bancare o reprezinta depozitele
constituite de alte banci la banca in cauza. Aceasta operatiune reprezinta o plasare
temporara a surplusurilor de disponibilitati existente la banca ce constituie depozite la
banca ce are nevoie de disponibilitati. Se impune verificarea tuturor elementelor care sunt
continute de conventia incheiata intre parti si a modului in care s-a stabilit dobanda ce va
remunera depozitul astfel constituit. Se va verifica totodata daca solutia aleasa in ceea ce
priveste atragerea de surse de la o alta banca in conditiile respective a fost cea optima.
Conventia, pe langa existenta semnaturilor persoanelor autorizate de cele doua banci, parti
ale acesteia, trebuie sa contina toate elementele cu privire la data constituirii, perioada
pentru care a fost constituita, suma, procentul de dobanda negociat, denumirea societatilor
bancare implicate si conturile acestora.
Imprumuturile de refinantare de la BNR pot imbraca forma imprumuturilor
structurale, de licitatie, speciale si lombard (overdraft). O banca apeleaza la aceste

30
imprumuturi pentru a-si asigura licchiditati si pentru a optimiza structura portofoliului de
titluri pe care le detine.
Avand in vedere cele doua forme de imprumuturi, se constata in practica un
volum mai mare al imprumuturilor interbancare. Atreagerea de resurse financiare prin
emisiunea de titluri proprii de credit (obligatiuni), desi posibila, nu este pusa in practica de
societatile bancare romanesti. Important pentru banca este ca aceasta sa nu ajunga sa
apeleze la acest gen de surse in situatii de criza, deoarece in aceste situatii dobanzile ce le
sunt percepute sunt foarte mari, impactul asupra performantelor bancare fiind unul
negativ.
Capitalul propriu detine o pondere scazuta in totalul pasivelor bancare,
tendinta fiind de diminuare continua, rezultat al expansiunii activitatilor bancare.
Din aceasta cauza, trebuie sa se acorde o atentie deosebita indicatorului de
solvabilitate ce se exprima ca raport intre fondurile proprii si expunerea neta sau ca raport
intre capitalul propriu si expunerea neta. BNR a impus societatilor bancare obligativitatea
calcularii si raportarii acestui indicator, precum si mentinerea la un nivel de cel putin 12%
a valorii acestuia atunci cand indicatorul se calculeaza pe baza fondurilor proprii sau la un
nivel de cel putin 8% atunci cand in calcul se foloseste nivelul capitalului social.
Din categoria capitalurilor proprii se disting:
 capitalul social;
 fondurile de rezerva.
Orice banca trebuie sa aiba un nivel minim de capital social stabilit de
BNR, in prezent acesta fiind de 100 miliarde lei. Capitalul social al bancii trebuie varsat
integral si exclusiv in forma baneasca inca de la momentul subscrierii. In afara de
posibilitatile de majorare a acestuia pe calea subscrierii de noi aporturi in forma baneasca
mai exista si posibilitatea utilizarii altor surse:
a) primele de emisiune sau aport si alte prime legate de capital, integral
incasate, ramase dupa plata si acoperirea cheltuielilor neamortizate
efectuate cu astfel de operatiuni, precum si rezervele constituite pe
seama unor astfel de prime;
b) dividendele din profitul net cuvenit actionarilor dupa plata impozitelor
pe dividende potrivit legii;
c) rezervele din influentele de curs valutar aferente aprecierii
disponibilitatilor in valuta, reprezentand capitalul social in valuta;
d) rezervele constituite din profitul net, existente in sold, potrivit ultimului
bilant contabil;
e) diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului ce pot fi incluse in
rezerve si utilizate pentru majorarea capitalului social.
Constituirea fondului de rezerva ce se compune din profitul bancii are drept
scop cresterea lichiditatilor si solvabilitatea bancii. Ca urmare a ponderii scazute a
capitalului propriu in total pasive, in aceste conditii riscul de faliment fiind destul de mare,
odata cu cresterea nivelului activelor ponderate cu risc se impune cresterea capitalului
propriu al bancii la acel nivel care sa conduca la obtinerea nivelului de 12% al
indicatorului de solvabilitate.

31
 6.2. Controlul operatiunilor active

Dintre toate operatiunile active creditul reprezinta operatiunea activa de

importanta majora.
In conformitate cu Legea bancara nr.58/2018 prin credit se intelege orice
angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului de rambursare a sumei
platite, precum si la plata unei dobanzi sau a altor tipuri de cheltuieli legate de aceasta
suma sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de achizitionare a
unui titlu care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani.
Din punct de vedere al scadentei, creditul poate fi:
 pe termen scurt, a carui durata de rambursare nu depaseste 12 luni;
 pe termen mediu, a carui durata de rambursare este cuprinsa intre 1 si 5
ani;
 pe termen lung, a carui durata de rambursare este mai mare de 5 ani.
O importanta deosebita o prezinta clasificarea creditelor in functie de
calitatea lor. Astfel, creditele se impart in:
1) credite performante;
2) credite nerambursate la scadenta.
Creditele performante reprezinta pentru o societate bancara acea categorie
de credite ce sunt rambursate intru totul conform prevederilor din contractul de credit.
Creditele nerambursate la scadenta reprezinta acea categorie de credite ce
nu sunt rambursate la scadenta, fiind evidentiate in categoriile restante sau chiar
indoielnice, dupa caz.
Pentru obtinerea de credite, solicitantii persoane juridice prezin-ta bancii
cererea de credit la care se va anexa urmatoarea documentatie:
 documente care atesta constituirea legala a societatii;
 acordul dat organului de conducere al societatii, abilitat prin documente
de constituire a acesteia sa reprezinte societatea in angajarea de
imprumuturi in numele sau;
 situatia evolutiva a patrimoniului si a principalilor indicatori de rezerve
financiare pe ultimul an;
 ultimul bilant contabil annual, contul de profit si pierderi si ultima
balanta contabila de verificare insotite de dovada depunerii la Directia
Generala a Finantelor Publice;
 bugetul de venituri si cheltuieli pe anul in curs;
 planul de trezorerie;
 documentatia tehnico-economica si studiul de fezabilitate;
 lista bunurilor materiale care constituie garantii asiguratorii pentru
banca;
 alte documente.
In scopul acordarii de credite, la orice solicitare de credit, inspectorul
bancar trebuie sa efectueze o vizita de informare-documentare la sediul agentilor
economici, in urma careia poate decide daca urmeaza a se intocmi sau nu documentatia
necesara analizei.

32
 Pentru analiza bonitatii agentilor economici se pot utiliza urmatorii
indicatori economici: lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea si gradul de indatorare.
In scopul determinarii riscului de credit si limitarii acestuia, banca trebuie
sa-si clasifice creditele acordate in una din urmatoarele cinci categorii: standard, in
observatie, substandard, indoielnic sau pierdere.
Clasificarea creditelor se va face tinand cont de evaluarea performantelor
financiare ale clientului si de capacitatea acestuia de a-si onora datoria la scadenta. In
urma evaluarii performantelor financiare ale clientilor, creditele se vor include in una din
urmatoarele categorii:
 categoria “A” – performantele financiare sunt foarte bune si permit
achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei. Totodata se prefigureaza
mentinerea in perspectiva a performantelor financiare la un nivel
ridicat;
 categoria “B” – performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar
nu pot mentine acest nivel in perspectiva mai indelungata;
 categoria “C” – performantele financiare sunt satisfacatoare, dar au o
evidenta tendinta de inrautatire;
 categoria “D” – performanta financiara este scazuta si cu o evidenta
ciclicitate la intervale scurte de timp;
 categoria “E” – performantele financiare arata pierderi si exista
perspective clare ca nu pot fi platite nici ratele, nici dobanzile.
Prin coroborarea datelor privind performanta financiara a clientului cu
datele privind serviciul datoriei, se va avea in vedere urma-toarea clasificare:

Tabel nr.3: Clasificarea creditelor acordate de catre o societate bancara

serviciu
performan l bun slab necorespunzator
te bancare datoriei
Categoria A standard in observatie substandard
Categoria B in observatie substandard indoielnic
Categoria C substandard indoielnic pierdere
Categoria D indoielnic pierdere pierdere
Categoria E pierdere pierdere pierdere

Una dintre metodele de credit-scoring ce poate fi folosita la incadrarea

agentilor economici intr-una din categoriile A-E are in vedere urmatorii indicatori si
urmatoarele punctaje:

Tabel nr.4: Credit-scoring

nr nr de
Indicator Formula de calcul Rezultatul
crt punc-

33
 te
Lc < 80 -2
80 <= Lc < 100 -1
100 <= Lc < 120 1
1 Lichiditate curenta Lc =(Ac-Sn-Ci / D<1an) *100 120 <= Lc <150 2
150 <= Lc <170 3
Lc >= 170 4
S <80 0
80 <= S <100 1
100 <= S <120 2
2 Solvabilitate S = (A-Sn-Ci-Aa / D) *100
120 <= S <140 3
140 <= S < 160 4
S >= 160 5
sub 1 0
1,1-2 1
Rentabilitate in
3 Rc = (P / Ct ) *100 2,1-3 2
functie de costuri
3,1-5 3
peste 5 4
Gi > 100 -1
80 <= Gi < 100 0
Gradul de
4 Gi = (D / Ct )*100 60 <= Gi < 80 1
indatorare
40 <= Gi < 60 2
Gi < 40 3
-garantii guvernamen- 4
tale;
-garantii bancare ire- 4
versibile de la banci-
le romane sau strai-
ne de prim rang;
5 Garantii - -depozite bancare; 4
-ipoteci; 3
-gaj; 2
-cesiune de creante; 1
-fidejusiune(cautiune); 1
-gaj general. 0

unde:
Lc = lichiditate curenta;
Ac = active circulante;
Sn = stocuri nevalorificabile;
Ci = clienti incerti;
D < 1 an = datorii cu scadenta mai mica de un an;

34
 S = solvabilitate;
A = total active;
Aa = alte active incerte;
D = datorii totale
Gi = grad de indatorare;
Cp = capitaluri proprii;
Rc =rentabilitatea in functie de costuri;
P = profit;
Ct = cheltuieli totale.

In functie de punctaj, incadrarea poate fi stabilita astfel:

Tabel nr.5: incadrarea

Punctaj Categorie
peste 17 A
13,1 – 17 B
10,1 – 13 C
5,1 – 10 D
pana la 5 E

Este indicat ca banca sa acorde credite agentilor economici care se

incadreaza exclusiv in categoriile A si B, excluzandu-se de la creditarea agentilor
economici ce se incadreaza in categoriile C, D, E. Apreciind ca agentul economic se
incadreaza in una din categoriile A sau B se poate trece la urmatoarea etapa si anume
stabilirea garantiilor.
In vederea recuperarii creditelor si a dobanzilor aferente, in situatia in care
imprumutatul nu-si executa obligatiile contractuale de rambursare a ratelor scadente, din
cauze neprevazute la data acordarii creditului, dar si pentru a se crea un privilegiu fata de
alti creditori, banca va trebui in mod obligatoriu sa solicite garantii asiguratorii. Pentru
banca este avantajoasa situatia in care la scadentele prevazute in contractul de credit,
imprumutatul isi onoreaza obligatiile de plata, deoarece pe de o parte fondurile primite pot
fi fructificate superior, iar pe de alta parte executarea garantiilor in caz de neplata este un
procedeu de durata, care produce cheltuieli. Pentru garantii sigure nu trebuie sa se accepte
terenuri, imobile in zone lipsite de interes, marfuri care nu sunt solicitate de cumparatori
sau alte bunuri care necesita eforturi deosebite in executarea lor. Pe de alta parte,
evaluarea bunurilor acceptate ca garantie de catre banca trebuie sa fie reala, evitandu-se
cazurile de supraevaluare, intalnite in practica, ce au condus la pierderi importante pentru
banci.
Dupa acceptarea garantiilor, acestea trebuie asigurate la o societate de
asigurari in favoarea bancii, pe perioada derularii contractului de credit si pentru o valoare
cel putin egala cu valoarea cu care bunurile au fost luate in calculul garantiilor, dupa care
se incheie contractele de ipoteca sau gaj dupa caz.
Desi in practica se constata ca unii lucratori bancari considera ca o data cu
semnarea contractului de credit misiunea lor a luat sfarsit, persoanele din cadrul
compartimentului credite trebuie sa urmareasca incasarea la scadenta a ratelor scadente si
a dobanzilor aferente si sa anunte conducerea in caz de neplata, trebuie sa urmareasca

35
destinatia creditului, orice schimbare a acesteia obligand banca sa rezilieze unilateral
contractul, precum si existenta garantiilor. Totodata trebuie sa se efectueze periodic pe
baza de balanta de verificare, bilantul contabil sau alte situatii, noi calcule ale ale
indicatorilor economico-financiari pentru a determina situatia agentilor economici la un
moment dat. Verificarea agentilor economici trebiue sa se realizeze obligatoriu nu numai
scriptic ci si faptic prin deplasari la sediul agentilor economici.
Analiza agentului economic trebuie extinsa si asupra unor elemente ce
asigura cunoasterea aprofundata a situatiei din sfera sa de activitate, precum: tendinta de
dezvoltare, evolutia conjuncturala si in mod deosebit trasaturile caracteristice ale agentilor
economici, factorii de crestere economica, evolutia si perspectivele desfacerii, potentialul
tehnic si uman, intensitatea concurentei, pozitia agentului economic pe piata, imaginea
acestuia si a produselor sale.
In activitatea ei, banca trebuie sa aiba in vedere respectarea urmatoarelor
masuri impuse de lege si reglementari BNR:
 expunerea maxima fata de un singur debitor, exprimata procentual, ca
raport intre valoarea totala a acesteia si nivelul fondurilor proprii ale
bancii sa fie de maxim 20%;
 expunerea maxima agregata sa fie de cel mult 8 ori valoarea fondurilor
proprii;
 clasificarea creditelor acordate si a dobanzii neincasate aferente
acestora si constituirea provizioanelor specifice de risc;
 constituirea rezervei generale pentru risc de credit.
Un rol deosebit in desfasurarea corecta a operatiunilor de creditare il are
pregatirea profesionala de o maniera ireprosabila a persoanelor care vor lucra in cadrul
compartimentului credite.
Cele enuntate mai sus reprezinta coordonatele unei metode de control care
pusa in practica ar fi in masura sa duca la limitarea sau chiar anularea efectelor negative
inregistrate in prezent la acordarea si verificarea creditelor.
Pe langa credit – operatiune activa de importanta majora nu trebuie uitate
celelalte operatiuni active – operatiuni de utilizare a resurselor proprii:
 titlurile;
 constituirea de depozite la alte banci sau la BNR;
 numerar si rezerve la BNR;
 active corporale si alte active.
In verificarea acestor operatiuni, un accent deosebit trebuie pus pe
stabilirea eficientei acestora din punctul de vedere al alegerii variantei optime de plasare
de catre banca a fondurilor obtinute.
Daca numerarul si activele corporale nu genereaza venituri, constituirea lor
fiind necesare pentru buna desfasurare a activitatii bancare, operatiunile cu titluri, de
constituire de depozite sau de constituire a rezervei minime obligatorii (intr-o mai mica
masura), sunt aducatoare de venituri, ele fiind importante pentru profitul si soliditatea
bancii.
In activitatea ei, banca trebuie sa puna accent tot mai mare pe valorificarea
sursei atrase in alte forme decat forma traditionala si anume creditul bancar. In prezent, se
distinge o diminuare a procentului detinut de catre credite in totalul operatiunilor active, in
favoarea operatiilor cu titluri, titluri de stat si a celor de constituire de depozite la alte

36
banci. Se remarca totodata cresterea procentuala a rezervei minime obligatorii, rezerve ce
sunt remunerate de BNR ca un procent de dobanda redus in comparatie cu dobanzile
aferente pe piata la diferite forme de plasament.
Cresterea procentului de constituire a rezervei minime obligatorii conduce
la scumpirea creditului si la gasirea unor posibilitati de plasare care sa acopere inclusiv
diferenta de dobanda intre procentul de dobanda acordat de banca la atragerea surselor si
procentul de dobanda mai mic primit de banca la disponibilitatile ce se constituie in
rezerva minima obligatorie.
In structura portofoliului de titluri se includ titluri de propri-etate sau de
creanta, guvernamentale si private, pe termen lung sau pe termen scurt. Aceste titluri sunt
purtatoare de venit sub forma de dividende, dobanzi, scont sau renta. Constituirea lui este
importanta atat pentru maximizarea veniturilor cat si pentru asigurarea lichiditatii (titluri
pe termen scurt in special bonuri de tezaur).
In practica bancara exista mai multe posibilitati de constituire a acestor
protofolii de titluri si anume:
a) scontarea cambiilor;
b) luarea titlurilor in pensiune (cu contract de rascumparare). In acest caz,
debitorul se obliga sa le rascumpere la acelasi pret, inclusiv dobanda
calculata la valoarea nominala a titlurilor, taxa de pensiune si numarul
de zile pana la rascumparare;
c) lombardarea titlurilor de credit pe termen lung (obligatiuni) emise de
stat sau intreprinderi (imprumut garantat cu hartii de valoare);
d) achizitia directa a titlurilor prin subsriere, licitatie sau prin bursa de
valori.
In activitatile bancii cu titluri de valori se va pune accent deosebit pe
respectarea prevederilor din cadrul legislatiei privind bursele de valori, aceste activitati
desfasurandu-se prin societati distincte, specifice pietei de capital, care functioneaza sub
reglementarea si supravegherea CNVM.
Astfel, negocierea si incheierea tranzactiilor in cadrul Bursei de Valori
Bucuresti sau in cadrul pietei RASDAQ se realizeaza exclusiv de Societatile de Valori
Mobiliare (SVM) care au statut de membru al acestora. Societatile bancare pot incheia
contracte cu o SVM sau cu mai multe, deosebit de importante fiind precizarile referitoare
la modul de efectuare a operatiunilor ordonate de banca societatii de valori mobiliare,
alegandu-se acele societati care asigura servicii prompte si eficiente la un nivel mai redus
al comisioanelor, tinand cont ca volumul operatiunilor de vanzare-cumparare de titluri
dispuse de banca este mare.

Bibliografie:

37
1) Cezar Basno, Nicolae Dardac – “Moneda, credit, banci”

2) Cezar Basno, Nicolae Dardac – “Operatiuni bancare” – Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti

3) Vasile Dedu – “Gestiune bancara”

4) Mircea Boulescu, Maricel Ghita – “Control financiar” – Editura

Eficient, Bucuresti 2017

5) Raportul anual BNR – 2018

6) Legea bancara - 2018

38