Audit Si Control Bancar

audit si control bancar
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - BUCURESTI
LUCRARE DE DIPLOMA: “AUDIT SI CONTROL BANCAR”

PARTEA A II-A:
CONTROL BANCAR
STUDENT: FODOROIU ALIN DANIEL
PROFESOR COORDONATOR: profesor universitar doctor

VASILE DEDU
1
Fodoroiu Alin Daniel
Cuprins:
CAP. III SUPRAVEGHEREA PRUDENTIALA A SECTORULUI
BANCAR
3.1. Autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a bancilor

3.2. Rezolvarea situatiei bancilor problema
3.3. Intarirea sectorului de supraveghere bancara
CAP. IV CONTROLUL FINANCIAR
4.1. Controlul financiar preventiv

4.2. Controlul financiar de gestiune
CAP. V TRANSFERUL INTERBANCAR DE FONDURI
5.1. Reglementari
5.2. Supravegherea sistemelor de plati de catre BNR
CAP. VI CONTROLUL OPERATIUNILOR ACTIVE SI PASIVE
6.1. Controlul operatiunilor pasive

6.2. Controlul operatiunilor active
2
CAP.III SUPRAVEGHEREA PRUDEN-

TIALA A SECTORULUI BANCAR
3.1. Autorizarea, reglementarea si supra-

vegherea prudentiala a bancilor
3.2. Rezolvarea situatiei bancilor proble-

ma
3.3. Intarirea sectorului de supraveghere

bancara
3
3.1. Autorizarea, reglementarea si

supravegherea prudentiala a bancilor
Anul 1999 a debutat sub auspicii deosebit de nefavorabile

sectorului bancar romanesc, marcat de influenta unui mediu economic
neprielnic, generator de dificultati suplimentare pentru agentii economici si,
implicit, pentru bancile finantatoare.
Anii de tranzitie la economia de piata au condus la acumularea
unor probleme, dintre care mentionam:
 deteriorarea performantelor financiare ale agentilor eco-
nomici, care a condus la transformarea unora dintre acestia in
clienti rau platnici;
 lipsa unor piete lichide pentru valorificarea unor garantii
aferente creditelor acordate de banci;
 o legislatie favorabila debitorului (in sensul ca aceasta nu
prevede sanctiuni eficiente impotriva celor care nu rambur-
seaza creditele primite, iar procedurile legale de obtinere a
dreptului de executare a garantiilor continua sa fie de lunga
durata);
 manifestarea unui comportament inadecvat din partea
proprietarilor (cum ar fi: transferarea de catre stat a unor
probleme apartinand economiei reale in sectorul bancar,
neglijarea exercitarii controlului asupra managementului
bancilor de catre unii actionari privati sau acordarea
preferentiala de credite unor firme);
 practicarea de catre managementul unor banci a unor politici
de creditare necorespunzatoare, mergand de la incompetenta
pana la frauda;
 decapitalizarea bancilor, cu precadere a celor cu capital social
exprimat in lei, prin impozitarea profiturilor neajustate cu
rata inflatiei si a veniturilor din dobanzi neincasate;
4
 captivitatea unor banci, cu precadere a celor cu capital

majoritar de stat, fata de unii debitori mari din acelasi tip de
proprietate;
 limitarea accesului bancilor romanesti la finantarea externa
(ca urmare a inrautatirii succesive a rating-ului de tara).
Toate aceste probleme au creat premisele declansarii unei crize
sistemice a sectorului bancar. Starea de sanatate a sistemului bancar la
inceputul anului 1999 este ilustrata de analiza unor indicatori de sistem
relevanti, cum ar fi ponderea creditelor neperformante clasificate in
categoriile “indoielnic” si “pierdere” in totalul portofoliului de credite
(58,51%), precum si cea e creantelor restante si indoielnice (la valoare neta)
in capitalurile proprii ale bancilor (253,64%). Nivelul ultimului indicator
sugereaza ca, in conditiile in care cel putin jumatate din creantele respective
nu ar fi fost recuperate, sistemul bancar, in ansamblu ar fi fost practic in stare
de faliment. In fapt, problemele erau localizate la cateva banci, in special la:
Bancorex, Banca Agricola, Banckcoop si Banca Albina. Ponderea ridicata
a acestor banci in volumul activelor bancare (34%), ca si in cel al creantelor
restante si indoielnice din sistem (75%) a reliefat dimensiunea implicatiilor
pe care acestea au avut-o asupra sistemului bancar, chiar in conditiile in care
nu toate creditele de natura celor din categoria “pierdere” erau recunoscute,
ca atare de aceste banci.
Viabilitatea institutiilor mentionate era grav amenintata de slaba
calitate a activelor si de administrarea defectuoasa a creditului, cu impact
asupra solvabilitatii, lichiditatii si performantelor lor financiare, veniturile
acestora fiind insuficiente pentru a acoperi costul operatiunilor. Dimensiunea
excesiva a creditelor neperformante fata de media pe sistemul bancar (oricum
ridicata) reflecta lipsa de performanta in managementul bancilor respective,
precum si carente severe in administrarea riscurilor acumulate inca din anii
anteriori. Problemele din sistemul bancar au fost accentuate si mai mult de
nivelul scazut al rezervelor valutare ale tarii, in contextul varfului de plata a
datoriei externe, ca si de ingreunarea accesului la finantarea externa. Toate
acestea faceau ca, in eventualitatea declansarii unei panici majore ca urmare a
falimentului unor banci si a numarului redus de alternative de plasament ale
populatiei (de exemplu, cumpararea de valuta), nu numai sistemul bancar, ci
intreaga economie sa fie in pericol de colaps.
Daca problemele acumulate in sistemul bancar erau deosebit de
grave, in schimb posibilitatile de abordare a lor de catre Banca Nationala a
Romaniei erau substantial mai bune in anii anteriori. Asfel, prin adoptarea
noilor legi bancare (Legea nr.58/1998 – Legea bancara, Legea nr.101/1998
privind Statul Bancii Nationale a Romaniei si Legea nr.83/1998 privind
5
procedura falimentului bancilor), a fost intarita substantial capacitatea de

actiune a bancii centrale pe linia supravegherii bancare. Pe de alta parte, la
nivelul Guvernului s-a manifestat un angajament real privind asanarea
sistemului bancar. In acelasi timp, numirea la finele anului 1998 a Consiliului
de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a creat premisele
implementarii unei noi strategii pe termen lung privind sectorul bancar.
In aceste conditii, la inceputul anului 1999 a fost demarat de
catre Banca Nationala a Romaniei un program de restructurare a sistemului
bancar destinat prevenirii riscului de sistem, cu impact imediat asupra
sanatatii sectorului bancar, vizand in mod deosebit urmatoarele directii:
 rezolvarea situatiei bancilor-problema;
 imbunatatirea calitatii supravegherii prudentiale a bancilor,
concretizata, in principal, in introducerea unui sistem de
rating bancar si avertizarea timpurie asupra tendintelor ne-
gative din activitatea bancilor, imbunatatirea cadrului
legislativ privind reglementarea conduitei prudentiale in
sectorul bancar, reorganizarea activitatii de supraveghere,
cresterea exigentei in sanctionarea bancilor si, nu in ultimul
rand, in mentinerea unei politici prudente de autorizare a
unor banci;
 imbunatatirea functionarii mecanismului de garantare a
depozitelor.
3.2. Rezolvarea situatiei bancilor

problema
Avand in vedere situatia specifica a bancilor mari, cu capital

majoritar de stat, si tinand seama de riscul de sistem pe care l-ar fi putut
genera intrarea unor astfel de banci in incetare de plati, Banca Nationala a
Romaniei a contribuit, alaturi de Guvern, la identificarea solutiilor pentru
asanarea lor financiara, urmarind, totodata, mentinerea sub control a
6
costurilor operatiunilor si minimizarea impactului monetar al restructurarii

financiare.
O decizie majora de politica economica a constituit-o infiintarea
Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare, institutie creata la inceputul
anului 1999 cu scopul de a prelua de la bancile cu capital major de stat, aflate
in proces de restructurare si/sau privatizare, creditele din categoria
“indoielnic” si “pierdere”, precum si activele extrabilantiere din aceeasi
categorie, in vederea recuperarii acestora de la debitori. Sprijinita de experti
ai Bancii Mondiale, Banca Nationala a Romaniei si-a adus din plin
contributia la solutionarea problemelor tehnice legate de infiintarea AVAB.
Cea mai serioasa amenintare pentru sistem a fost, indiscutabil,
creata de Banca Romana de Comert Exterior (Bancorex), atat datorita
dimensiunilor sale (cea mai mare banca din Romania din punct de vedere al
volumelor activelor) cat si faptul ca pe plan international era asimilata, din
punct de vedere al imaginii, statului roman.
Situatia financiara precara inregistrata de banca la inceputul
anului 1999, rezultata in urma acumularii, in anii anteriori, de credite
neperformante si angajamente extrabilantiere asumate de banca (care
reprezentau la 31 decembrie 1998 aproximativ 80 la suta din portofoliul de
credite), a constituit motivul pentru care aceasta a intrat, practic, in incetare
de plati in luna februarie 1999. In fapt, problemele de lichiditate ale bancii
erau evidente pentru intregul sistem inca din ultima parte a anului 1998, cand
banca se imprumuta de pe piata interbancara cu dobanzi ce au atins un nivel
mediu de 250%. In acest context, in vederea reducerii riscului de sistem,
B.N.R. a intervenit prin acordarea de credit special (care, in timp a insumat
aproximativ 9500 de miliarde lei) si a hotarat instituirea regimului de
administrare speciala a bancii incepand cu data de 1 martie 1999, prin
numirea unui administrator special (ale carui atributii principale au constat in
asigurarea conditiilor pentru conservarea activelor si incasarea creantelor in
interesul deponentilor si a altor creditori).
Prevederile Ordonantei Guvernului nr.39/1999, cu modificarile
si completarile ulterioare, au dat posibilitatea mentinerii activitatii Bancii
Comerciale Romane la parametri cat mai apropiati de cei anteriori fuziunii cu
Bancorex. In acest scop, ordonanta a prevazut o serie de masuri care au
permis Bancii Comerciale Romane sa preia de la Bancorex doar partea
viabila a activitatii acesteia, activele neperformante, bilantiere si
extrabilantiere, in suma neta de 3801,7 miliarde lei, fiind transferate la
AVAB la finele anului 1999.
Pe parcursul anului 1999 noi initiative legislative au continuat
procesul de restructurare a Bancii Agricole, demarat in 1997. Astfel, au
7
fost adoptate o serie de acte normative care au facilitat transferarea la AVAB

a titlurilor de participare ale bancii la Fondul National de Restructurare
Dunarea, in limita unui plafon de 1026 miliarde lei si a unor active in suma
de 2686 miliarde lei, precum si numirea unui comitet de administrare a
bancii.
Deteriorarea pozitiei financiare si prudentiale constatata la
Banca Albina si la Banca Generala de Credit si Promovare – Bankcoop a
constituit motivul sanctionarii acestora de catre Banca Nationala a Romaniei
prin limitarea operatiunilor, trecerea la un regim special de decontare a
operatinilor interbancare si instituirea regimului de supraveghere speciala
(incepand cu data de 7 aprilie 1999, in cazul Bancii Albina, si cu 26 aprilie
1999, in cazul Bankcoop). Situatia deosebit de grava a Bancii Albina, fara
posibilitati reale de redresare, a determinat Banca Nationala a Romaniei sa
hotarasca retragerea autorizatiei de functionare (incepand cu data de 13 mai
1999) si introducerea in justitie a cererii pentru declansarea procedurii
falimentului (admisa de instanta de judecata la data de 25 mai 1999),
controlul asupra bancii fiind ulterior preluat de lichidatorul desemnat de
tribunal. In perioada 25 iulie – 24 august 1999 au fost efectuate prin Fondul
de garantare a depozitelor in sistemul bancar platile compensatorii (in suma
de 361 miliarde lei) pentru depozitele persoanelor fizice, acestea fiind, de
altfel si primele plati efectuate de Fond de la infiintarea sa.
In ceea ce priveste Bankccop, inregistrarea unui patrimoniu net
negativ, precum si adancirea crizei de lichiditate au condus la incetarea
platilor de catre banca, situatie posibil de depasit numai pe baza unei
recapitalizari a acesteia. In conditiile in care solutiile potentiale de redresare a
bancii au fost epuizate, Consiliul de administratie al Bancii Nationale a
Romaniei a introdus, in data de 19 noiembrie 1999, la Tribunalul Bucuresti,
cererea de declansare a procedurii de faliment, cerere admisa prin Sentinta
civila din 8 februarie 2000. Au fost numiti lichidatirii bancii si a fost initiata
actiunea de efectuare a platilor compensatorii de catre deponentii prin Fondul
de garantare a depozitelor in sistemul bancar.
Costurile suportate de stat aferente restructurarii Bancorex si a
Bancii Agricole, prin transferarea la AVAB a activelor neperformante, s-au
ridicat la 13558 miliarde lei si respectiv, la 591 milioane dolari SUA. La
aceste sume s-au adaugat cheltuielile Fondului de garantare a depozitelor in
sistemul bencar cu plata compensatiilor catre deponentii de le Banca Albina,
in valoare de 361 miliarde lei.
Un caz aparte il constituie grupul celor trei banci (Dacia Felix,
Credit Bank si Columna), cazute sub incidenta procedurilor de reorganizare
sau faliment judiciar, prevazute de Legea nr.64/1995. In cazul bancilor Dacia
8
Felix si Credit Bank, Banca Nationala a Romaniei, in calitate de creditor, a

declansat, inca din cursul anului 1996, actiuni in instanta in vederea
reorganizarii sau lichidarii acestora. Prin sentinta pronuntata de Tribunalul
Cluj, in data de 24 noiembrie 1998, s-a hotarat reluarea activitatii bancii
Dacia Felix, in temeiul legii mentionate mai sus, pe baza unui plan de
reorganizare. Varianta refacuta a planului de reorganizare a fost aprobata de
Tribunalul Cluj – Sectia comerciala si contencios administrativ la data de 18
octombrie 1999, data la care s-a stabilit si un administrator judiciar. Banca
Nationala a Romaniei a contestat pe toate caile legale planul de reorganizare,
considerandu-l necorespunzator cerintelor de redresare a bancii. In ceea ce
priveste Credit Bank, prin Decizia civila a Curtii Supreme de Justitie din data
de 22 aprilie 1999, s-a hotarat declansarea procedurii judiciare in baza Legii
nr.64/1995, numindu-se in acest sens un judecator sindic.
Desigur, cazurile nerezolvate au un impact negativ asupra
autoritatii si credibilitatii Bancii Nationale a Romaniei, constituind, in acelasi
timp, un pericol pentru stabilitatea financiara a sistemului.
Cu toate masurile de asanare intreprinse, la finele anului 1999
existau inca unele banci care prezentau o situatie fragila, caracterizata in
general prin performante nesatisfacatoare si practici riscante. Banca
Nationala a Romaniei a impus o serie de masuri de redresare a situatiei lor
financiare, prin limitarea operatiunilor, interzicerea/limitarea atragerii de noi
depozite de la populatie, solicitandu-le totodata prezentarea unor planuri de
redresare, cu obligativitatea raportarii periodice a stadiului de realizare a
acestora. In urma repetatelor discutii purtate cu actionarii si conducerile
bancilor respective, Banca Nationala a Romaniei apreciaza ca la unele dintre
acestea rezolvarea problemelor este posibila numai prin majorarea capitalului
social.
9
3.3. Intarirea sectorului de supraveghere

bancara
In contextul noului statut al B.N.R., al noii legi bancare si al

Legii privind procedura falimentului bancilor, care au condus la consolidarea
independentei si autoritati bancii centrale, amendarea legislatiei secundare
(norme, circulare si alte reglementari ale bancii centrale) s-a vizat intarirea
capacitatii B.N.R. de a reglementa, supraveghea si, in caz de necesitate, de a
inchide bancile cu probleme, precum si crearea premizelor unei supravegheri
bancare mai eficiente si a unui cadru legislativ coerent si compatibil cu
reglementarile in domeniu ale Uniunii Europene.
Reglementarile emise de B.N.R. in cursul anului 1999 au adus o
serie de elemente noi, cum ar fi:
 obligativitatea bancilor de a majora capitalul social la un
nivel de minimum 100 miliarde lei pana la 30 aprilie 2000
(Normele Bancii Nationale a Romaniei nr.5 din 15 aprilie
1999), pentru a adapta nivelul capitalului la cel prevazut de
directivele in domeniu ale Uniunii Europene;
 obligativitatea bancilor de a adopta un comportament
prudential ameliorat prin provizionarea integrala a dobanzilor
restante de 90 de zile aferente creditelor acordate clientelei
nebancare, precum si a creditelor acordate si a plasamentelor
efectuate la banci, restante de 30 de zile, indiferent de nivelul
garantiilor materiale constituite (Circulara B.N.R. nr.6 din 26
aprilie 1999);
 sporirea exigentei privind rata minima de solvabilitate a
bancilor (prin majorarea acesteia de la 8% la 12%), limitele
de expuneri mari si imprumuturile acordate persoanelor aflate
in relatii speciale cu banca (Normele B.N.R. nr.8 din 1 iunie
1999), in scopul transformarii acestora in institutii stabile,
capabile sa faca fata dificultatilor reale si sa reziste la
influentele din afara sistemului bancar;
 crearea unui instrument operational necesar aplicarii legii
falimentului bancar prin stabilirea metodologiei privind
10
calculul valorii activului si pasivului bancilor, in vederea

stabilirii starii de insolvabilitate a acestora (Normele B.N.R.
nr.9 din 27 septembrie 1999);
 sporirea exigentei privind autorizarea bancilor prin
actualizarea reglementarilor in conformitate cu Legea
bancara nr.58/1998, modificarile acestora vizand, in
principal, continutul documentatiei prezentate la solicitarea
autorizatiei de functionare, obligativitatea varsarii integrale a
capitalului social la constituire, precum si definirea expe-
rientei financiar-bancare in cazul conducatorilor bancii si al
cenzorilor (Normele B.N.R. nr.2 din 22 ianuarie 1999,
modificate prin Normele nr.10 din 20 decembrie 1999);
 stabilirea conditiilor in care pot fi operate modificari
referitoare la denumirea bancii, sediul social, obiectul de
activitate, nivelul capitalului social, actionarii semificativi,
desemnarea unor noi persoane in conducerea bancii,
extinderea retelei teritoriale, deschiderea de reprezentante in
strainatate, auditorul independent (Normele B.N.R. nr.3 din
22 ianuarie 1999, modificate prin Normele nr.11 din 20
decembrie 1999);
 reglementarea modului de organizare si functionare a
Centralei Riscurilor Bancare, stabilindu-se structura infor-
mationala a acesteia, organizarea si gestionarea Registrului
Central al Creditelor si a Registrului Creditelor Restante,
precum si difuzarea informatiei catre utilizatori, permitand
astfel bancilor sa se informeze in timp util asupra
solicitantilor de credit rau platnici (Regulamentul B.N.R. nr.1
din 21 mai 1999).
Pe fondul problemelor cu care s-a confruntat sistemul bancar,
B.N.R. a fost permanent preocupata de mentinerea increderii populatiei in
sistemul bancar. Masurile luate in aceasta directie au vizat imbunatatirea
cadrului legislativ privind activitatea Fondului de garantare a depozitelor in
sistemul bancar (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.110/1999 pentru
modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.39/1996),
modificarile aduse vizand atat flexibilizarea functionarii schemei de garantare
a depozitelor, prin precizarea clara a momentului interventiei Fondului si
scurtarea termenului de efectuare a platilor, cat si suplimentarea resurselor
legale pentru plata compensatiilor pentru depozitele garantate, prin majorarea
contribuitilor anuale ale bancilor si prin autorizarea B.N.R. de a acorda
11
imprumuturi Fondului, atunci cand resursele acestuia sunt depasite de

obligatiile sale de plata.
Operationalitatea Fondului a fost demonstrata in cazul falimen-
tului Bancii Albina, situatie in care actiunea de acordare a compensatiilor
catre deponentii persoane fizice a fost finalizata in 40 de zile.
Existenta mecanismului de asigurare a depozitelor este de natura
sa limiteze riscul de sistem pe care l-ar putea genera incetarea activitatii unei
banci. Este posibila astfel exercitarea unei supravegheri ferme, prin utilizarea
unor parghii specifice economiei de piata, mergand pana la falimentul
bancilor neperformante. Aceasta consecinta nu este de dorit dar, cand situatia
o impune, societatea trebuie sa-si asume costurile asanarii sistemului bancar.
Reorganizarea activitatii de supraveghere din cadrul Bancii
Nationale a Romaniei a urmarit eficientizarea acesteia prin integrarea functiei
de supraveghere in cadrul unei singure directii si printr-o mai buna alocare a
resurselor interne existente. Posturile noii directii, in numar de 101,au fost
ocupate prin preluarea personalului din Directia generala autorizare,
reglementare si surpaveghere prudentiala a bancilor si din Directia generala
de control.
Realizarea procesului de restructurare a permis conducerii
Bancii Nationale a Romaniei fixarea pentru perioada imediat urmatoare a
unui obiectv ambitios, respectiv reducerea la un an a ciclului de inspectie la
sediul bancilor, de la durata anterioara de doi ani.
Ca urmare a intensificarii actiunilor de supraveghere la sediul
bancilor au fost realizate in totalitate programele de inspectie aprobate de
conducerea B.N.R. pentru anul 1999, desfasurandu-se actiuni de control la un
numar de 24 de banci (Demirbank, Eximbank, Banca Turco-Romana,
Mindbank, Banca Comerciala Unirea, Bankcoop, Banca Albina, ABN
AMRO Bank, Libra Bank, Banca Comerciala West Bank, Banca Dacia Felix,
Banca de Credit Industrial si Comercial, Banca Internationala a Religiilor,
Banca Romana de Scont, Banca Comerciala Ion Tiriac, Banca Bucuresti,
Banca Argicola, Banca Romana pentru Dezvoltare, Romanian International
Bank, Banca de Credit si Dezvoltare Romexterra, Bank-Austria Creditanstalt,
Cititbank, Raiffeisenbank, BNP-Dresdner Bank).
Obiectivele specifice ale actiunilor de inspectie la fata locului au
vizat: respectarea legislatiei si a reglementarilor in vigoare; adecvarea
capitalului social in functie de natura si marimea riscurilor, de volumul si
evolutia activelor-problema, precum si de nivelul alocarilor pentru pierderi
din credite; adecvarea politicilor, procedurilor si practicilor de imprumuturi si
investitii; gradul de concentrare a riscurilor; volumul si evolutia activelor
clasificate in categorii necorespunzatoare; imprumuturile acordate
12
persoanelor aflate in relatii speciale cu banca; nivelul, evolutia si stabilitatea

veniturilor, precum si sursele acestora; nivelul cheltuielilor de operare;
vulnerabilitatea la riscurile pietei; tranzactiile cu titluri de valoare;
capacitatea bancii de a asigura adecvarea capitalului prin reinvestirea
profitului; eficienta politicilor si a practicilor de asigurare si gestionare a
lichiditatii; strategiile de administrare a fondurilor; sistemele informatice de
administrare si planurile de finantare; capacitatea managementului de a
identifica, masura, monitoriza si controla riscul activitatilor desfasurate de
banca; acuratetea, operativitatea si eficienta informatiei managementului si a
sistemelor de monitorizare a riscului; adecvarea sistemelor de audit si control
intern; receptivitatea la recomandarile auditorilor si ale autoritatii de
supraveghere; performanta generala a institutiei si profilul sau de risc.
Actiunile de supraveghere desfasurate la fata locului in cursul
anului 1999 au evidentiat unele probleme cu caracter general, comune mai
multor banci, cum ar fi: lipsa unor politici adecvate de administrare a
resurselor si plasamentelor; capitalizarea insuficienta, marcata de forta
financiara redusa a actionarilor si scaderea profitabilitatii; practici deficitare
de administrare a riscurilor; control intern inadecvat atat metodologic cat si
structural, lipsit de capacitatea de a identifica si prezenta administratorilor
riscurile operationale existente sau potentiale; performante deficitare ale
managementului si ale consiliului de administratie. Totodata, a fost con-
statata nerespectarea legislatiei bancare si a normelor de prudenta bancara
(indeosebi a celor din domeniul creditarii si constituirii provizioanelor
specifice de risc) in privinta imprumuturilor acordate persoanelor aflate in
relatii speciale cu banca, a imprumuturilor mari acordate unui singur debitor,
a expunerilor valutare etc.
Aceste neajunsuri au impus masuri pentru instituirea unui climat
de disciplina prin cresterea exigentei in sanctionarea bancilor, materializate
prin transmiterea in cursul anului 1999 a unui numar de 148 de scrisori de
atentionare catre conducerile bancilor pentru nerespectarea termenelor de
transmitere a raportarilor de prudenta bancara si a modalitatilor de intocmire
a acestora, precum si prin sanctionarea (cu avertisment scris, aplicarea de
amenzi, limitarea unor operatiuni, retragerea autorizatiei de functionare) a
unui numar de 14 banci.
Necesitatea promovarii unei supravegheri bancare eficiente,
aliniata practicilor si standardelor internationale, a impus implementarea in
cadrul Directiei supraveghere a unui sistem de avertizare timpurie asupra
tendintelor negative in activitatea bancilor. Acest sistem, creat intr-o forma
simplificata in cursul lunii martie 1999, a fost perfectionat si completat
13
ulterior, trnsformandu-se incepand cu luna octombrie intr-un sistem de rating

bancar.
Noul Sistem de Rating Bancar si Avertizare Timpurie
(CAMPL) constituie un instrument util de lucru pentru evaluarea situatiei
institutiilor bancare, in scopul identificarii, intr-o faza incipienta, a acelor
banci care sunt ineficiente sub aspect financiar si operational sau manifesta
evolutii periculoase, solicitand o atentie sporita din partea autoritatii de
supraveghere. Depistarea din vreme a dificultatilor semnalate va contribui,
alaturi de constatarile rezultate din inspectiile la sediul bancilor, la fundamen-
tarea deciziilor in activitatea de supraveghere.
Sistemul se bazeaza pe evaluarea a cinci componente (adecvarea
capitalului – C , calitatea activelor – A, management – M, profitabilitate – P,
lichiditate –L), care reflecta intr-o maniera uniforma si cuprinzatoare conditia
financiara a unei banci, in conformitate cu legislatia si cu reglementarile
bancare in vigoare. Fiecare dintre cele cinci componente este evaluata pe o
scara de valori cuprinsa intre “1” si “5” (“1” rerpezentand cel mai performant
nivel, iar “5”, cel mai scazut). De asemenea, fiecarei banci i se acorda un
rating compus, pentru care se aplica un punctaj de la “1” la “5”, determinat
pe baza evaluarii celor cinci componente specifice de performanta.
Identificarea posibilitatilor de remediere a situatiei financiare si
de inlaturare a deficientelor semnalate prin Sistemul de rating bancar si
avertizare timpurie constituie subiectul principal al analizelor periodice
efectuate de B.N.R. cu conducerile bancilor aflate in dificultate, cu auditorii
independenti si cu Asociatia Romana a Bancilor.
Analizand evolutia indicatorilor la nivel de sistem se poate
concluziona ca masurile adoptate in cursul anului 1999 pe linia intaririi
supravegherii au avut un efect pozitiv.
Mentionam in acest sens tendinta favorabila pe care au avut-o
creantele restante, creditele si dobanzile neperformante clasificate in
categoriile “indoielnic” si “pierdere”, raportul de solvabilitate, rata generala
de risc, precum si alti indicatori financiari si de prudenta bancara, tendinta
reflectata, de altfel si printr-o crestere, spre finele anului 1999, a ponderii
bancilor incadrate in rating-uri superioare in totalul activelor din sistem.
In acest context, se remarca o imbunatatire a evolutiilor
inregistrate de unii indicatori specifici calitatii activelor, cum ar fi diminuarea
ponderilor creditelor si a dobanzilor neperformante, clasificate in categoriile
“indoielnic” si “pierdere” in total portofoliu cu aproximativ 23 puncte
procentuale (de la 58,51% la 35,39%) in cursul anului 1999, ca rezultat al
preluarii de catre AVAB a unei parti din portofoliul de credite neperformante
al Bancorex si Bancii Agricole, al aplicarii prevederilor Normelor Bancii
14
Nationale a Romaniei nr.7 din 11 noiembrie 1998 referitoare la scoaterea in

afara bilantului a creditelor si dobanzilor aferente contractelor de credite
investite cu formula executorie, dar si al intensificarii eforturilor unor banci
de recuperare a creantelor restante.
Noul “Sistem de Avertizare Timpurie si Rating Bancar
(Bank Rating and Early Warning System)” constituie un instrument
eficient de lucru, cu rol deosebit in urmarirea evolutiei fiecarei banci, in
aprecierea soliditatii sistemului bancar precum si in realizarea obiectivului
BNR de mentinere a stabilitatii si increderii populatiei in sistemul bancar
romanesc.
Preocuparea pentru asigurarea sanatatii sistemului bancar trebuie
extinsa asupra institutiilor financiare de mici dimensiuni cum sunt
cooperativele de credit si bancile populare, a caror supraveghere si
reglementare prudentiala nu si-a gasit pana in prezent un cadru institutional
bine pus la punct.
In prezent, activitatea cooperatiei de credit se desfasoara pe baza
prevederilor legii nr.109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei
de consum si a cooperatiei de credit, amendata prin OU nr.114/1999.
In conformitate cu acest act normativ, activitatile desfasurate de
bancile populare includ operatiuni specifice bancilor comerciale (ex:
acordarea de imprumuturi si efectuarea de prestari de servicii bancare;
acordarea cu prioritate, de imprumuturi in conditii avantajoase membrilor
cooperatori; fructificarea economiilor banesti ale membrilor cooperatori si ale
altor persoane; pastrarea disponibilitatilor banesti ale membrilor cooperatori,
ale altor persoane fizice sau juridice, in conturi deschise la cererea acestora si
efectuarea de operatiuni in cont; operatiuni de schimb valutar).
Legea nr.109/1996 nu prevede nici o atributie a BNR sau a altei
autoritati in privinta autorizarii, reglementarii si supravegherii cooperativelor
de credit – banci populare. In acest sens, BNR are in curs de elaborare un
proiect de lege privind cooperatia de credit, care stipuleaza ca aceste unitati
sunt supuse autorizarii, reglementarii si supravegherii BNR.
Referitor la procesul de armonizare a legislatiei bancare
romanesti cu prevederile comunitare in materie, precizam ca Legea
nr.58/1998 ( Legea bancara) este in mare masura armonizata cu
prevederile Directivelor 77/780/CEE ( Prima Directiva Bancara) si
89/646/CEE (A Doua Directiva Bancara). Totodata, cea mai mare parte a
reglementarilor prudentiale emise de BNR sunt in general, compatibile cu
prevederile Directivei Europene, procesul de armonizare deplina fiind in curs
de desfasurare.
15
In anul 1999 a fost aprobata cresterea nivelului minim al

capitalului social al bancilor la 100 miliarde lei, obiectiv care a trebuit
realizat pana la 30 aprilie 2000 pentru bancile in functiune, conform Normei
BNR nr.5/1999.
Nivelul ratei de solvabilitate a bancilor, dupa declinul sever
inregistrat in primele sase luni ale anului 1999, de la 10,25% la 6,65% (ca
urmare a impactului produs asupra rezultatelor financiare ale bancilor de
scoaterea in afara bilantului a creditelor si dobanzilor aferente contractelor de
credit investite cu formula executorie si constituirea de provizioane pentru
dobanzile mai vechi de 90 de zile – Normele Bancii Nationale a Romaniei
nr.7/1998 si Circulara B.N.R.nr.6/1999), se inscrie incepand cu luna
septembrie 1999, pe un trend ascendent situat deasupra limitei minime
prevazute de normele de prudenta bancara (cu valori cuprinse intre 15,33% in
septembrie 1999 si 17,90% in decembrie 1999).
O reducere semnificativa se observa in cazul creantelor restante
si indoielnice (la valoare neta), care au avut o pondere in volumul activelor
bancare de numai 2,36% in total active la 31 decembrie 1999 fata de 14,54%
la 31 decembrie 1998; de 2,61% in sursele atrase si imprumutate fata de
16,19%, respectiv de 31,21% in capitalurile proprii ale bancilor la 31
decembrie 1999, fata de 253,64% la 31 decembrie 1998.
Aceeasi evolutie a avut-o si rata generala de risc, care s-a redus
la finele lunii decembrie 1999 cu 12,88 puncte procentuale fata de inceputul
anului (de la 53,54% la 40,66%).
Tabel nr.1: Dinamica principalilor indicatori agregati

Nr
Denumirea indicatorului 31.12.98 30.06.99 31.12.99
crt
1 Rata de solvabilitate “1” 10,25 6,65 17,90
2 Rata capitalului (Capital propriu / Total activ) 6,08 7,93 7,55
Credite acordate clientelei / Total activ (valoare
3 34,71 32,23 30,81
bruta)*
Credite acordate clientelei / Surse atrase si
4 43,14 39,50 37,04
imprumutate (valoare bruta)*
Plasamente si credite interbancare /Total activ
5 24,39 22,68 26,46
(valoare bruta)*
Credite restante ale clientelei / Total portofoliu
6 32,21 23,36 14,76
credite acordate clientelei (valoare bruta)*
Creante restante si indoielnice / Total activ
7 14,54 7,67 2,36
(valoare neta)
Creante restante si indoielnice / Capitaluri
8 253,64 231,67 31,21
proprii (valoare neta)**
16
Creante restante si indoielnice / Surse atrase si

9 26,29 8,15 2,61
imprumutate (valoare neta)
Gradul de acoperire a riscului de credit
10 73,84 97,66 102,69
(Provizioane constituite / Provizioane necesare)
Rata riscului de credit “1” (Credite si dobanzi
11 clasificate in “indoielnic” si “pierdere” la valoare 58,51 49,15 35,39
bruta / Total credite si dobanzi clasificate)
12 Rata generala de risc 53,54 51,09 40,66
Lichiditate curenta (Active curente / Pasive
13 95,73 95,21 94,29
curente)
*Indicatorii au fost calculati pe baza datelor din bilantul monetar.
**Datele privind capitalurile proprii au fost preluate din raportarea
perudentiala a fondurilor proprii (Normele BNR nr.7/1999). In raport cu informatiile
contabile din Situtia activului net (Norma BNR nr.9/1999), indicatorul reprezenta 24,49%
la 31 decembrie 1999.
Grafic nr.1:Dinamica principalilor indicatori agregati
70
60 creante restante /
surse atrase si
50
valoarea
imprumutate
40
rata capitalului
30
20
10 creante restante / activ
0
8 9 9 9 9 9 9
c .9 b .9 r.9 n . 9 g . 9 t .9 c .9 solvabilitate "1"
c
De Fe Ap Iu Au O De
momentul
Prioritati pe termen scurt
Obiectivele pe termen scurt pentru sectorul bancar sunt

continuarea reformei (restructurare si privatizare) si a transpunerii
directivelor comunitare, in scopul imbunatatirii eficientei si performantelor,
reducerii costului capitalului si imbunatatirii accesului intreprinderilor la
creditul bancar. Un acces mai usor la credite depinde de macrostabilitate,
cresterea gradului de capitalizare, restructurare si reducerea ponderii
17
proprietatii de stat. In acest sens, se va realiza privatizarea Bancii Comerciale

Romane si a Bancii Agricole, in cadrul proiectului de asistenta financiara
PHARE Catch-Up Facility acordat Fondului Proprietatii de Stat. In cadrul
aceluiasi program, Agentia de Valorificare a Activelor Bancare va actiona in
sensul recuperarii creditelor neperformante transferate de la Bancorex si
Banca Agricola.
Un alt obiectiv il reprezinta intarirea capacitatii institutionale
a bancii centrale, la nivelul standardelor necesare participarii la sistemul
european de banci centrale. Vor fi luate masuri pentru dezvoltarea capacitatii
de a efectua activitati bancare specifice economiei de piata si de a forma
personal bancar. BNR coopereaza cu alte autoritati romanesti de supraveghe-
re, care sunt CNVM si OSAAR, si cu alte banci centrale din UE si statele
central-europene.
Proiectul de lege privind cooperatia de credit, elaborat in
conformitate cu prevederile art.90 din Legea nr.58/1998 (care obliga la
adaptarea prealabila, in mod corespunzator, a legislatiei referitoare la
cooperatia de credit) si cu obiectivul armonizarii legislatiei romanesti cu
directivele UE, este in curs de finalizare.
Proiectul stabileste cadrul juridic pentru activitatea cooperatiei
de credit din Romania, care se desfasoara prin intermediul unui sistem
organizat pe trei niveluri, respectiv prin cooperative de credit, case teritoriale
ale cooperativelor de credit si casa centrala a cooperativelor de credit.
In cadrul procesului de elaborare a reglementarilor de prudenta
bancara, Directia politicii financiar-bancare va beneficia de asistenta tehnica
in cadrul Conventiei de infratire incheiata cu un consortiu de banci centrale
(Banca Frantei, Banca Olandei, Banca Italiei), condus de Banca Frantei
(Programul de dezvoltare institutionala si consolidare a supravegherii
bancare), pentru armonizarea contabilitatii bancare cu prevederile legis-
latiei comunitare in materie (consolidarea conturilor si bilanturilor bancilor,
instrumente financiaare derivate etc.), alinierea reglementarilor pruden-
tiale pentru banci la cerintele comunitare (adecvarea capitalului,
supravegherea pe o baza consolidata etc.), precum si elaborarea unor noi
reglementari (lichiditate, supravegherea sucursalelor bancilor straine).
Totodata, tot in baza acestei Conventii de infratire, Directia
supraveghere va primi asistenta in vederea dezvoltarii unei baze de date
pentru perfectionarea Sistemului de Averizare Timpurie si Rating Bancar
(Bank Rating and Early Warning System), precum si in scopul pregatirii
personalului.
BNR urmareste intarirea capacitatii de supraveghere a acestei
Directii din cadrul sau sau/si alinierea sa la sandardele si directivele UE,
18
introducerea unui sistem financiar-contabil integrat si continuarea armo-

nizarii legislative in domeniul bancar.
Totodata, in anul 2001, BNR va actiona pentru cresterea
eficientei sistemului de plati si informare bancara prin:
 introducerea sistemului de decontare pe baza bruta in timp
real (RTGS) si a Casei de Compensatii automate;
 dezvoltarea serviciilor oferite in cadrul sistemului de
informare cu privire la incidentele de plati;
 continuarea armonizarii legislatiei romanesti cu legislatia
comunitara.
Aceste masuri vor contribui la consolidarea sistemului bancar si
la cresterea eficientei sale, vor asigura alocarea nationala a resurselor
financiare catre intreprinderile si sectoarele viabile.
Prioritati pe termen mediu
Pe termen mediu, un obiectiv important este continuarea

armonizarii legislative in domeniul bancar.
Un alt obiectiv este intarirea capacitatii institutionale si
administrative a BNR prin implementarea masurilor ce decurg din auditul
operational si financiar.
Exitenta unui sistem bancar performant reprezinta o conditie
pentru dezvoltarea economiei romanesti si pentru cresterea economica in
viitorii ani. Realizarea acestor obiective va apropia sectorul bancar din
Romania de standardele UE, din moment ce restructurarea completa
sectorului financiar a fost perceputa ca fiind necesara pentru conservarea
increderii populatiei si a investitorilor romani si straini.
19
CAP.IV CONTROLUL FINANCIAR
4.1. Controlul financiar preventiv
4.2. Controlul financiar de gestiune
20
4.1. Control financiar preventiv
Controlul bancar reprezinta o analiza permanenta sau

periodica a activitatii bancare, pentru a urmari desfasurarea acesteia si
pentru a lua masuri de imbunatatire.
Controlul financiar preventiv, ca forma a controlului financiar
propriu, urmareste sa preintampine incalcarea dispozitiilor legale in vigoare
si producerea de pagube si se exercita asupra documentelor in care se con-
semneaza operatiile ce se refera la drepturile si obligatiile patrimoniale ale
unitatii, in faza de angajare si de plata, in raporturile cu alte persoane juridice
sau fizice.
Se supun controlului financiar preventiv operatii economice cum
sunt:
 incheierea contractelor cu partenerii interni si externi;
 incasarile si platile in lei si valuta de orice natura, efectuate in
numerar si prin operatiuni bancare, cu persoane juridice sau
fizice;
 trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care
duc la diminuarea profitului sau capitalului social;
 gajarea, inchirierea sau concesionarea bunurilor, subuni-
tatilor sau unitatilor componente.
In functie de necesitati, operatiile mentionate se adapteaza si
completeaza de conducerea unitatii, avand in vedere
specificul activitatii (bancare) si a structurii ei organizatorice.
Deci, operatiile, documentele si circuitul acestora, se
stabilesc de conducerile ministerelor, departamentelor, altor
organe centrale de stat (BNR), regiilor autonome si organelor
locale in functie de specificul activitatii.
Controlul financiar preventiv se exercita de seful compar-
timentului finaciar-contabil. In functie de volumul operatiilor ce se supun
controlului financiar preventiv, conducatorul unitatii, la propunerea
contabilului sef poate imputernici si alte persoane din compartimentul
financiar-contabil care sa exercite controlul financiar preventiv, dar care, de
regula, nu participa la intocmirea si contabilizarea documentelor controlate.
21
Persoanele imputernicite sa exercite controlul financiar preventiv trebuie sa

aiba pregatirea economica si experienta necesara, sa indeplineasca conditiile
de cinste si corectitudine. Legal nu pot fi imputernicite sa exercite controlul
financiar preventiv persoanele aflate in curs de urmarire penala, de judecata
sau care au fost condamnate chiar daca au fost gratiate, pentru fapte
privitoare la abuz in serviciu, fals, uz de fals, inselaciune, dare sau luare de
mita si alte infractiuni prin care s-au produs daune patrimoniului persoanelor
fizice sau juridice. Daca in cursul urmaririi penale, al judecatii sau dupa
condamnare a intervenit amnistia, cel care a savarsit vreuna din infractiunile
mentionate, nu poate fi imputernicit sa exercite controlul financiar preventiv
timp de 2 ani de la data aplicarii amnistiei. Cel caruia i s-a suspendat
conditionat executarea pedepsei nu poate fi imputernicit sa exercite controlul
financiar preventiv in cursul termenului de incercare de 2 ani de la expirarea
acestui termen.
Imputernicirea se face pe baza de ordin sau decizie a conduca-
torului unitatii. Prin ordin sau decizie se stabilesc concret operatiunile asupra
carora se exercita controlul financiar preventiv, conditiile si perioada in care
se desfasoara aceasta activitate.
Exercitarea controlului financiar preventiv se face pe baza de
documente insotite de acte justificative. Documentele se prezinta la controlul
financiar preventiv, semnate de cei care l-au intocmit si de seful comparti-
mentului de specialitate in care s-au intocmit si care raspund de realitatea si
exactitatea datelor si legalitatea operatiilor consemnate in acestea. Obtinerea
vizei de control financiar preventiv pe documente care se dovedesc ulterior
nelegale, nu exonereaza de raspundere pe sefii compartimentelor de
specialitate care le-au intocmit.
In cazul in care persoanele desemnate sa exercite controlul
financiar preventiv constata ca operatiile prezentate la control sunt nelegale
sau neeficiente, iar conducatorul unitatii dispune pe propria raspundere
efectuarea lor, seful compartimentului financiar contabil informeaza in scris
atat Consiliul de administratie cat si Directia controlului financiar de stat care
dispun masurile necesare in raport de competentele legale.
Documentele referitoare la operatiile supuse controlului finan-
ciar preventiv care nu au fost vizate nu se inregistreaza in contabilitate.
Pentru aceste documente se tine o evidenta separata. Tot evidenta separata
se intocmeste si pentru documentele vizate pentru control financiar preventiv
din dispozitia conducatorului unitatii.
Decizia de organizare si exercitare a controlului financiar
preventiv cuprinde:
22
 persoanele cu drept de exercitare a controlului financiar

preventiv;
 sefii compartimentelor de specialitate care certifica
documentele ce se prezinta in vederea executarii controlului
financiar preventiv;
 obiectivele, operatiunile si documentele supuse controlului
financiar preventiv;
 termenele de acordare a vizei de control financiar preventiv
de catre persoanele imputernicite;
 specimenele de semnaturi ale persoanelor imputernicite sa
exercite control financiar preventiv.
Decizia se prezinta fiecarei persoane cu sarcini de acordare a
vizei de control financiar preventiv, sefilor compartimentelor de specialitate
si celor care efectueaza operatiile sau inregistreaza documentele in care sunt
consemnate operatiile supuse controlului financiar preventiv.
In legatura cu activitatea de control financiar preventiv normele
legale in vigoare prevad o serie de obligatii si raspunderi. Astfel, persoanele
care exercita acest control raspund pentru legalitatea si eficienta operatiilor
cuprinse in documentele prezentate de compartimentele de specialitate.
Pe linia organizarii si exercitarii controlului financiar preventiv,
normele legale stabilesc fapte care constituie contraventie si genereaza
raspunderea contraventionala, si anume:
 neemiterea in termen a actelor administrative privind modul
de organizare si exercitare a controlului financiar preventiv;
 atribuirea exercitarii controlului financiar preventiv unei
persoane fara sa se fi obtinut in prealabil de la organele de
politie relatii scrise cu privire la antecedentele penale ale
acesteia sau ale carei antecedente penale duc la interzicerea
imputernicirii si exercitarii controlului financiar preventiv;
 intocmirea si prezentarea controlului financiar preventiv a
unor documente in care sunt consemnate operatii fara baza
legala sau cu date nereale;
 vizarea pentru controlul financiar preventiv a documentelor
care contin operatii prin care se incalca reglementarile in
vigoare;
 refuzul nejustificat al vizei de control financiar preventiv
pentru operatii legale;
 inregistrarea in contabilitate a documentelor privind
operatiile care sunt supuse controlului financiar preventiv,
23
fara ca acestea sa poarte viza de control a persoanelor in

drept si aprobarea organelor competente;
 nesesizarea organelor competente de catre conducatorul cu
atributii financiar-contabile a cazurilor de refuz de viza de
control financiar preventiv.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se face de
catre:
 organele de control financiar de stat;
 organele de control financiar de gestiune ale unitatilor la care
se organizeaza si exercita controlul financiar propriu;
 conducatorul compartimentului financiar-contabil, dar numai
pentru contraventiile constand in intocmirea si prezentarea la
controlul financiar preventiv a unor documente in care sunt
consemnate operatii fara baza legala sau cu date nereale,
precum si in cazul inregistrarii in contabilitate a documen--
telor primare, privind operatiile care sunt supuse controlului
financiar preventiv, fara ca acestea sa poarte viza de control a
persoanelor in drept si aprobarea organelor competente.
3.5.Controlul financiar de gestiune
Controlul financiar de gestiune, ca forma a controlului

financiar propriu, este control financiar ulterior care urmareste respectarea
dispozitiilor legale cu privire la gestionarea si gospodarirea mijloacelor
materiale si banesti pe baza documentelor inregistrate in evidenta tehnico-
operativa si in contabilitate.
Controlul financiar de gestiune are ca obiectiv principal, care se
detaliaza in functie de specificul activitatii, respectarea normelor legale, cu
privire la:
 existenta, integritatea, pastrarea si paza bunurilor si valorilor
de orice fel si detinute sub orice titlu;
 utilizarea valorilor materiale, declasarea si casarea de bunuri;
 efectuarea, in numerar sau prin cont, a incasarilor si platilor,
in lei si valuta, de orice natura, inclusiv a salariilor si a
retinerilor din acestea si a altor obligatii fata de salariati;
24
 intocmirea si circulatia documentelor primare si de evidenta

tehnic-operativa si contabila.
Controlul financiar de gestiune se exercita cel putin o data pe an.
In cazul unitatilor si gestiunilor materiale reduse ca volum, conducatorii
unitatilor pot aproba ca acestea sa fie controlate la o perioada mai mare de un
an, dar nu mai tarziu de o data la doi ani. Controlul se efectueaza in totalitate
sau prin sondaj in raport de volumul, valoarea si natura bunurilor, tentatiile si
posibilitatile de sustrageri, conditiile de pastrare si gestionare, precum si de
frecventa abaterilor constatate anterior, cuprinzandu-se un numar reprezen-
tativ de repere si documente care sa permita tragerea unor concluzii temei-
nice asupra respectarii actelor normative din domeniul financiar, contabil si
gestionar. In cazul constatarii de pagube, controlul se extinde asupra intregii
perioade in care, legal, pot fi luate masuri de recuperare a acestora si de
tragere la raspundere a persoanelor vinovate.
In cazul controlului prin inventariere a unor gestiuni la
procesele verbale de control se anexeaza declaratiile gestionarilor, listele de
inventariere sau situatia plusurilor si a lipsurilor constatate si explicatiile
gestionarilor asupra concluziilor acestora.
Declaratia gestionarilor se ia inainte de inceperea controlului
asupra gestiunii. Din declaratie trebuie sa rezulte daca gestionarul: are in
pastrare si alte valori apartinand tertilor, are lipsuri in gestiune cunoscute, a
primit sau eliberat bunuri fara documente legale, are bunuri nereceptionate
sau care trebuie expediate pentru care s-au intocmit documente aferente, are
documente de primire-eliberare care nu au fost operate la zi in evidenta
gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate, detine numerar rezultat
din vanzarea marfurilor aflate in gestiunea sa, are plusuri in gestiune despre a
caror cantitate sau valoare are cunostinta, gestioneaza valori materiale si in
alte locuri de depozitare decat acelea cu privire la care se ia declaratia si unde
anume. In declaratie se mentioneaza numarul si data ultimelor documente de
intrare si iesire a valorilor materiale si banesti, precum si alte date si elemente
pe care organul de control sau gestionarul le considera necesare pentru buna
desfasurare a inventarierii gestiunii.
Listele de inventariere se utilizeaza in cazul gestiunilor cu
evidenta global-valorica, iar situatia plusurilor si a lipsurilor (situatia
comparativa de gestiune) in cazul gestiunilor cu evidenta cantitativ-
valorica.
Listele de inventariere si situatiile comparative de gestiune
se intocmesc pe locuri de depozitare, pe gestionari si categorii de bunuri si
separat pentru bunurile de prisos, fara miscare, cu miscare lenta, greu
vandabile, inutilizabile sau deteriorate, apartinand altor unitati economice
25
(inchiriate, de custodie etc.). In listele de inventariere (situatiile comparative)

se consemneaza toate valorile materiale si banesti aflate in gestiune in
momentul efectuarii inventarierii, soldurile scriptice potrivit evidentelor
contabile si diferentele provizorii – in plus sau minus – rezultate. Evaluarea
stocurilor faptice se face cu acelasi pret folosit la inregistrarea in
contabilitate. Pentru greselile descoperite cu ocazia controlului exactitatii
inregistrarilor si calculelor din contabilitate se intocmeste o nota, care se
prezinta compartimentului contabil, inainte de stabilirea rezultatelor
inventarierii, pentru masuri de corectare. Diferentele preliminare, stabilite
prin compararea soldului scriptic din raportul de gestiune cu totalul rezultat
din inventarul faptic, se trece pe lista de inventariere la sfarsitul recapitulatiei
inventarului. Listele de inventariere se semneaza, pe fiecare fila, de catre
organul de control si gestionari, iar soldurile scriptice se certifica de contabi-
lul care conduce evidenta analitica a gestiunii si de seful compartimentului
financiar-contabil, dupa terminarea operatiei de inventariere faptica. Pe
ultima fila a listei de inventariere, gestionarul mentioneaza ca: toate cantita-
tile au fost stabilite in prezenta sa; bunurile respective se afla in pastrarea si
raspunderea sa; nu mai sunt bunuri care nu au fost supuse inventarierii.
Listele de inventariere se pot intocmi intr-o forma
simplificata, cu exceptia gestiunilor a caror evidenta se tine global-valoric, in
sensul ca in aceste liste se inscriu numai sortimentele la care cu ocazia
inventarierii se constata plusuri sau minusuri de inventar. In acest caz este
necesar sa se asigure urmatoarele conditii:
 respectarea normelor metodologice cu privire la inregistrarea
in fisele de magazie si in contabilitate a tuturor documentelor
de intrare si iesire a valorilor materiale;
 concordanta dintre evidenta gestionara si contabila;
 confirmarea stocurilor inventariate in fisa de magazie, prin
semnatura, de catre comisia de inventariere;
 inscrierea in listele de inventariere a eventualelor plusuri sau
minusuri constatate, evaluarea si regularizarea lor potrivit
normelor legale.
Activitatea de control financiar de gestiune se urmareste de
catre seful compartimentului de control financiar de gestiune pe baza
programului de lucru semestrial. In acest scop, se organizeaza o evidenta
simpla a actelor de control incheiate, a altor actiuni incheiate, a altor actiuni
efectuate in afara programului aprobat, precum si a principalelor rezultate
obtinute (plusuri in gestiune, pagube constatate, sanctiuni aplicate etc.).
26
Valorificarea constatarilor controlului financiar de gestiune are

loc conform urmatoarei proceduri:
a) pe baza actelor de control intocmite, seful comparti-
mentului de control financiar de gestiune prezinta conducerii
unitatii, in care functioneaza, concluziile controlului efectuat
impreuna cu masurile ce se propun a fi luate in continuare in
vederea inlaturarii abaterilor si tragerii la raspundere a celor
care au savarsit nereguli, au produs pagube sau au comis
infractiuni;
b) in cazul competentei si termenelor legale, conducatorii
unitatilor iau masuri pentru aplicarea integrala si la timp a
masurilor propuse, sanctionarea persoanelor vinovate,
recuperarea pagubelor si inaintarea catre procuratura a actelor
cuprinzand fapte penale;
c) la solicitarea instantelor de judecata, pachetelor si politiei,
conducatorii unitatilor dispun cu prioritate masurile de con-
trol financiar de gestiune, necesare pentru stabilirea
prejudiciilor produse prin infracctiuni si clarificarea impre-
jurarilor care au condus la savarsirea faptelor penale;
d) in situatia in care conducatorul unitatii nu ia masurile
necesare seful compartimentului controlului financiar de
gestiune sesizeaza in scris, Consiliul de administratie al uni-
tatii in care functioneaza, iar in cazurile privind recuperarea
pagubelor si Directia controlului financiar de stat, care in
functie de situatia concreta dispune masurile legale ce se
impun;
e) seful compartimentului controlului financiar de gestiune
participa la sedintele Consiliului de administratie al uni-
tatii unde functioneaza atunci cand se dezbat probleme
financiare, contabile si de control de gestiune. De asemenea,
el informeaza semestrial Consiliul de administratie asupra
conditiilor in care s-a realizat programul semestrial de con-
trol, constatarile facute si masurile luate.
27
CAP.V TRANSFERUL INTERBANCAR

DE FONDURI
5.1. Transferul interbancar de fonduri -

reglementari
5.2. Supravegherea sistemelor de plati de

catre BNR
28
5.1. Transferul interbancar de fonduri -

reglementari
Executia ordinelor de plata ale clientilor non-bancari va

determina un lant de mesaje de plati si inregistrari in contabilitatile diversilor
intermediari, in special atunci cand contrapartidele nu detin conturi la aceeasi
banca. Caracteristicile acestor fluxuri de mesaje si transferuri de fonduri
depind de o varietate de factori, inclusiv de gradul de concentrare din
sistemul bancar, de cultura fiduciara si de intensitatea interventiei autoritatii.
Concentrarea masiva reduce probabilitatea ca transferurile clientilor sa
implice schimburi de depozite intre banci diferite. Concentrarea bancara este
determinata de numarul de banci dintr-o tara, de preponderenta institutiilor
mari, masurata sub forma cotei-parti din piata si de zona geografica pe care
opereaza diferitele banci. Romania nu a depasit in ultimii ani situatia unei
piete a vanzatorului concentrate in favoarea bancilor de stat.
Situatia este si mai contraproductiva pentru viitorul platilor
deoarece bancile private nu sunt banci cu retea de impact comercial si
cultural mutant la public. Incapacitatea de inovare si lipsa de randament ori
motivare in managementul schimbarii in ceea ce priveste serviciile de plati in
mediile birocratice ale bancilor de stat a generat de altfel, nu numai stagnarea
in domeniul serviciilor prestate populatiei (retail), dar a motivat si interventia
in forta a BNR pentru a forma piata serviciilor interbancare pentru agentii
economici (wholesale).
Alt factor care afecteaza fluxul de instructiuni de plata poate fi
existenta a diferite tipuri de institutii bancare, cum ar fi bancile comerciale,
de economii sau cooperative, care furnizeaza servicii de plati clientilor lor si
pot infiinta sisteme de transfer interbancar a fondurilor intre propriile grupuri.
Decontarea intragrup se poate produce atunci prin intermediul relatiilor de
cont corespondent, de multe ori o institutie centrala a grupului actionand ca o
banca a bancherilor pentru membrii grupului. Aceasta situatie nu este
29
prezenta in Romania, din initiativa institutiilor de credit locale, ci se

realizeaza doar pentru unele produse intens tehnologizate de catre casele de
compensatii interbancare (pentru carduri, pentru tranzactiile RASDAQ,
pentru Bursa de Valori Bucuresti).
O oarecare segmentare geografica in desfasurarea transferurilor
interbancare de fonduri poate exista, in mod caracteristic sub forma caselor
de compensatii locale sau regionale. Aceasta descinde din avantajele costului
potential al procesarii tranzactiilor in zona in care s-au produs. Astfel, bancile
opereaza la nivel operational putand compensa si deconta o mare parte a
platilor direct cu ajutorul facilitatilor locale. Segmentarea geografica si
compensarea locala sau regionala sunt uzuale acolo unde tehnologia folosita
implica schimbul fizic al instructiunilor de plata, fie pe suport hartie, fie pe
suport magnetic.
Pana in prezent doar casele de compensatii organizate la nivel
judetean de BNR in cadrul DECONT+BNR au o astfel de utilitate dar oferta
BNR este la minimul necesar si onoreaza cu prioritate platile intrajudetene,
nefiind structurata pe onoarea unei cereri regionale (casele de compensatii ale
BNR raspund direct doar fata de centrala BNR).
Asa cum s-a aratat mai sus, un important factor care influenteaza
operarea sistemului de transfer interbancar a fondurilor este utilizarea
tehnologiei informatice. Procesarea electronica si telecomunicatiile, de
exemplu, au facut posibila introducerea sistemelor de decontare bruta
continua, la sfarsitul zilei, multiplu in timpul zilei sau in timp real – sistemele
care transfera fonduri intre conturi ce se centralizeaza ierarhic pana la banca
centrala. In cadrul multiplelor sisteme financiare moderne, automatizarea a
condus la o inalta specializare a sistemelor de plati, cum ar fi sistemele de
plati de mare si mica valoare. Astazi in lume, casele de compensatie pe
suport hartie sau automate proceseaza cea mai mare parte a platilor de mica
valoare referitoare la tranzactiile comerciale cu amanuntul. In plus, in
aproape fiecare tara exista acum cel putin un sistem electronic de transfer
interbancar de fonduri, de regula ale bancii centrale, care furnizeaza
decontarea in aceeasi zi si finalitate pentru platile bancare decontate bucata
cu bucata (pe gros).
In concordanta cu caracteristicile operationale ale sistemelor de
transfer interbancar ale fondurilor, trebuie de asemenea facuta o distinctie
intre sistemele de decontare pe loturi (pe partizi, batch) de instructiuni (care
sunt discontinuie fie si pe motivul formarii lotului ca metoda de management
al finalizarii decontarii – de exemplu firul de asteptare = cue in cazul
sistemelor de decontare pe brut dar la timp amanat = deferred settlement ) si
cele continuie in timp real (invariabil considerand, pentru decontarea finala,
30
bucata cu bucata instructiunile primite). Un sistem batch implica trans-

miterea sau procesarea unei grupe de instructiuni de transfer de fonduri la un
singur moment de timp. Casele de compensatii manuale opereaza in mod
batch pachetele de documente materiale (de exemplu ordine de plata pe
suport hartie). Casele de compensatii automate (ACH), in mod caracteristic,
primesc si trimit majoritatea instructiunilor de plata prin medii magnetice sau
prin intermediul telecomunicatiilor si vor procesa platile pe computer la un
anumit moment al zilei, dar tot lotizand in prealabil, conditionand (in pachete
de memorie) instructiunile primite tot batch. Intr-un sistem in timp real,
transmisia si procesarea instructiunilor de plata au loc plata dupa plata, ideal
in chiar momentul cand fiecare plata este initiata. Informatia care apartine
instructiunilor de intrare si iesire este astfel disponibila continuu. Telecomu-
nicatiile moderne si facilitatile oferite de computer sunt cerinte ale procesarii
in timp real, care cu toate ca sunt utilizate in mod obisnuit de sistemele de
decontare pe baza bruta, pot, de asemenea, fi folosite si de sistemele de
decontare pe baza neta. Sistemul DECONT+BNR are o dotare vadit
insuficienta din punct de vedere informatic si de telecomunicatii, iar varfurile
de sarcina volumetrice pot fi preluate doar intr-o mica masura de activitatea
caselor de compensatii manuale ale BNR dispersate in teritoriu, stiut fiind ca
activitatea de valori mari si importanta critica pentru succesul decontarii
fiecarei zile de plati se desfasoara in capitala, intre sediile DECONT+BNR
din centrala BNR, in corespondenta cu centralele titularilor de conturi
concentrate din considerente istorice in Bucuresti.
In platile internationale, fluxul de mesaje si de inregistrari
implica o retea complexa, multinationala, de banci active in cadrul sistemelor
de plati respective ale fiecarei tari, si care furnizeaza servicii specializate de
compensare. Bancile implicate in executia platilor internationale sunt legate
la o serie de retele de comunicatie care transporta instructiunile de transfer a
fondurilor prin intermediul respectivelor sisteme de plati interne. Retelele
trebuie sa fie operate de posta, telegraf si autoritati de telecomunicatii sau de
insasi banci (retele in proprietate), banci centrale sau alti furnizori de servicii
de telecomunicatii intre transportatorii de mesaje private, SWIFT (Socitety
for Worldwide Interbank Financial Telecommunications), care este o
companie specializata aflata in proprietatea comuna a bancilor, fiind sistemul
cel mai folosit pentru a transmite instructiuni de plata peste granita.
31
5.2. Supravegherea sistemelor de plati de

catre BNR
Ca orice banca centrala contemporana, BNR se va preocupa de

de promovarea unei creatiuni si operari reglementate de sistemele de plati din
Romania. Incredintand in mod formal functia de supraveghere functionala
bancii centrale, prevederile legii sindica si caile prin care aceasta este
imputernicita sa o faca si, prin referinta la notiunea de sistem de plati,
specifica si obiectivul exercitarii functiei de supraveghere functionala. Locul
articolului 63 si articolului 64 in economia legii bancare din 1998 si
continutul prevederii lor distinge supravegherea functionala a sistemelor de
plati de alte forme de control, ca o consecinta a legaturilor stranse ce exista
intre siguranta in functionare si eficienta a acestora si functia de control
monetar ori imprumutator de ultima instanta a bancii centrale. Supravegherea
functionala este o forma de control administrativ si este supusa regulilor si
principiilor specifice acestei activitati. Acest control este avantajat prin faptul
ca nu se exercita, ca in Occident, intr-un sector al economiei unde, pana in
prezent, datorita traditiei istorice, intermediarii nu au nevoie de o autorizatie
prealabila, prin efectul legii, pentru a se angaja in activitati comerciale de
plati, cu toate ca si acolo, in cazul in care legi speciale o prevad expres, tot
banca centrala este aceea care poate specifica restrictiile obiective pentru cei
care doresc sa se angajeze in activitati de o importanta speciala pentru o
functionare corespunzatoare a sistemelor de plati. Pe de alta parte
supravegherea bancara si a pietei de capital sunt efectuate intr-un sector in
care, pentru motive prudentiale, bancile si alti intermediari financiari au
nevoie de o dubla autorizatie prealabila de la o autoritate publica si de la
banca centrala, ca institutie independenta care nu-si desfasoara functiile
32
impreuna cu alte institutii (in cazul Romaniei – Comisia Nationala a

Valorilor Mobiliare).
Obiectul supravegherii functionale este, in termenii acelorasi
prevederi ale legii romane din 1998, sistemul de plati care, pe de o parte,
reprezinta o notiune integratoare care acopera semantic o pluralitate de
sisteme de plati individuale si, pe de alta parte, din multitudinea acestora face
practic referire doar la cele care prezinta o importanta nationala prin
amploarea efectelor pe care le-ar declansa producerea de riscuri asociate lor.
Sistemul de plati se refera, pe de alta parte, la un concept pur economic, adica
la o parte a infrastructurii sistemului financiar (alaturi de legi, statistica,
cutume, culturi de intreprindere, etc) destinata sa asigure transferul banesc
intre agentii economici. Aceasta infrastructura se sprijina – dupa unii include
in componenta sa – pe toti intermediarii care presteaza servicii de plati sau
legate de acestea cu titlu profesional si de cele mai multe ori pe baze
comerciale. Aceasta infrastructura mai contine, intr-un sens restrans,
instrumente, contracte si lucrari (servicii complexe) care permit executarea de
plati. In sens larg, se mai poate adauga acestei infrastructuri financiare si
infrastructura tehnica care asigura legaturile intre intermediari. Prin urmare,
obiectul supravegherii functionale a unui sistem de plati nu sunt doar
bancile si agentii economici care fac comert cu bani, cei ce emit instrumente
de plata cu titlu profesional, ci si alti intermediari non-financiari, agenti
economici care asigura operarea sistemului, inclusiv furnizorii de retele de
transmisie de date si de servicii care urmaresc obtinerea de profit (value
added) in cadrul activitatilor de transfer de fonduri si altor tranzactii
financiare.
Instrumentele supravegherii sunt de natura actelor de reglemen-
tare ale bancii centrale, care are obligatia sa intreprinda actiuni preventive
asiguratoare pentru echiparea infrastructurii financiare a natiunii cu
structurile organizatorice, operationale si de reglementare optime pentru
functionarea in siguranta si eficienta a sistemelor de plati de importanta
nationala, pe cat posibil permitand, acolo unde aceasta nu stanjeneste
interesul public, pastrarea libertatii accesului si a initiativei pentru toti
participantii, stimularea obiectivelor de interes public indicate de lege, prin
promovarea initiativei individuale si de grup constructive si in consens cu
interesele pe termen lung ale unei piete in formare.
Prin urmare, supravegherea funtionala trebuie realizata de banca
centrala in cele din urma prin actiunea directa a reglementarii si prin
acctiunea indirecta a promovarii cooperarii cu profesiunea bancara, cu
ofertantii de servicii in domeniul platilor. Emiterea noii legislatii bancare din
1998 reprezinta un bun prilej pentru refacerea sistemului de obligatii
33
colective al profesiunii bacare de a prelua initiativa propriei dezvoltari prin

intermediul sindicatului profesional pe care ar trebui sa il reprezinte Asociatia
Romana a Bancilor (ARB). Mandatarea acesteia sa constituie obligatii
opozabile tuturor bancilor membre in cursul reprezentarii intereselor lor la
banca centrala implica refacerea statutului si a gradului de implicare efectiva
a participantilor in activitatea asociatiei lor. Totodata, BNR ar trebui sa iasa
din componenta asociatiei pentru a deveni partener social, nu membru egal
intr-un club de discutii mondene, deoarece persuasiunea morala a bancii
centrale are numeroase alte cai de exercitare.
Reglementarea si cooperarea pot fi suplimentate, dupa caz, de
catre banca centrala, prin emiterea de recomandari, culegerea de date, analize
si inspectii la fata locului la participantii la sistemele de plati.
Avand in vedere ca activitatea de supraveghere functionala a
bancii centrale nu urmeaza sa se exercite asupra unui sector caracterizat de
libera intreprindere, ci pe o piata in formare care doreste sa ajunga in
urmatorul deceniu la beneficiile unei concurente loiale, interesul primordial
al supraveghetorului va fi acela de a asigura un spatiu de afirmare
corespunzator si conditii de concurenta loiala la acces pe piata fiecarui
participant care doreste sa investeasca in domeniul, atat de scump astazi, al
organizarii si executarii platilor fara numerar, intr-o cuprindere si coerenta
nationala, pe o piata de 25 milioane de locuitori. Pentru aceasta:
1) banca centrala va utiliza instrumente deja folosite pentru a
monitoriza sistemul de plati si pe participanti, constand in
reglementarea circuitelor de plati a caror functionare are
implicatii majore asupra operarii curente a intregului sistem,
datorata importantei ori volumului acestora; banca centrala
va anunta in prealabil actiunile de reglementare pe care le va
intreprinde;
2) banca centrala va adapta forma si domeniul interventiilor sale
la rolul pe care diferitele circuite si activitati de plati il au in
cadrul ansamblului sistemului; dupa caz, marimea si
intensitatea interventiilor va fi corelata cu natura posibilelor
disfunctionalitati in raport de criteriul antementionat.
Pentru a defini rolul componentelor sistemului de plati al
natiunii asupra caruia banca centrala decide sa-si concentreze interventia prin
acte de reglementare, este util sa amintim ca, principial, sunt doua tipuri de
probleme ce apar in legatura cu sistemele de plati. In primul rand, insusi
faptul de a fi un ”sistem” de proceduri de transfer de fonduri inseamna ca o
operare fluenta depinde de o buna interactiune si cooperare intre persoanele
(juridice) participante. La randul lor, acestea pot fi supuse riscului actiunii
34
unor factori precum conflictul de interese, consecintele extraneitatii, costurile

de tranzactie, etc. Slabirea coordonarii poate conduce la disfunctionalitati ale
structurilor organizatorice nemultumite de preluarea riscului respectiv, iar
lipsa cooperarii poate induce escaladarea de cautari empiriste de a creea noi
institutii care sa produca coordonare in locul satisfacerii tendintei justificate
de a creea noi tipuri de intermediari si instrumente care sa raspunda optim
riscurilor percepute. Are loc astfel, pe plan institutional, o departare
parazitara de necesitatile efective ale cooperarii bazata pe initiativa spontana
si interesul ingust al participantilor la sistem. Aceasta falsa specializare,
prolixitatea institutionala, se completeaza cu cea de-a doua problema
principiala a functionarii sistemelor de plati. Pe langa “imbatranirea” rapida
a relatiilor de agregare sistemica, deja constatata din experienta asociativa a
ultimilor ani la noi, societatea romaneasca este interesata in satisfacerea
interesului general si stabil de a avea la dispozitie un minim de servicii de
plati esentiale in scopul stabilitatii generale a economiei simbolice, a unei
activitati economice fluente, a eficientei politicii monetare, a intaririi
increderii publice in mijloacele de plata si in banca centrala. Ca orice banca
centrala ce reprezinta interesul general, BNR este constienta ca acesta nu este
insa scopul principal si pentru participantii la sistem, participanti care nu
acorda suficienta atentie interesului general, pur si simplu din motivul ca sunt
in cautarea profitului la nivel microeconomic.
Modul cum interesele societatii si ale participantilor isi pun
amprenta asupra diferitelor domenii din sistemul de plati este diferit.
Sistemul de plati se infatiseaza adeseori ca o piramida cu mai multe trepte:
1) baza piramidei este compusa din serviciile si instrumentele
de plati pe care intermediarii le ofera agentilor economici in
calitate de clienti;
2) al doilea nivel include procedurile si serviciile prin care
intermediarii schimba documente si informatie, inclusiv
contabila, referitoare la platile initiate de clienti;
3) al treilea nivel este compus din sistemele de compensatii
pentru tranzactii care presupun descarcarea de obligatii finala
in numerar ori in alte active financiare, precum si procedurile
interbancare de plati atat pentru instructiunile de plati de
mare valoare, cat si pentru cele marunte;
4) varful piramidei este reprezentat de conturile de decontare
ale intermediarilor, cu prioritate cele pentru decontare finala
in moneda bancii centrale si tinute in evidentele acesteia.
Cu cat urcam prin urmare catre varful piramidei, incepand cu
nivelul trei, disfunctionalitatile pot atrage un risc financiar de natura
35
sistemica (si experiente recente in Occident, dar si la noi, arata ca riscurile

care se nasc in interiorul sistemului de plati sunt o cauza principala a dezechi-
librelor sistemice), ori macar transmit un semnal de alerta timpurie ca acestea
sunt pe cale sa se intample. Prin urmare toate actiunile bancii centrale care isi
propun ca obiect zona de varf a piramidei sistemului de plati sunt nu numai
utile dar fac parte autentica din misiunea sa specifica.
La nivelele de jos ale piramidei, obiectivele supraveghetorului
sunt acelea de a pastra increderea publicului in moneda prin promovarea
validitatii legale a instrumentelor de plati fara numerar si conditia lor tehnica
pentru aceasta. Urmand un astfel de interes care nu contravine nici celui al
participantilor, banca centrala supraveghetoare va milita pentru maximizarea
eficientei procedurilor operationale utilizate in productia de servicii si in
circulatia instrumentelor de plata. Prin urmare, nu este conflictual ca
supraveghetorul sa tolereze concurenta intre participanti, ba chiar sa se
implice pentru a o stimula de pe o pozitie comerciala egala cu acestia si nu
pentru a o stanjeni uzand de dublul sau rol posibil de supraveghetor si,
totodata, de furnizor de servicii de plati si de oferta de cooperare in domeniu.
Chiar daca se margineste la o atittudine inactiva, banca centrala inca mai
poate face uz din afara cadrului operational de dreptul sau de a restaura, prin
reglementare pura (decretare), un comportament de grup competitiv in randul
celorlalti participanti (din sectorul privat).
Supravegherea functionala se mai sprijina, pe langa reglemen-
tare, si pe activitati in domeniul statisticii si analizei de informatii procurate
de la participanti si de la supravegherea prudentiala si controlul financiar-
bancar.
O alta cale de exercitare a supravegherii functionale mai este
reprezentata si de activitatea bancii centrale de a impune respectarea propri-
ilor reglementari participantilor, deoarece masurile ei coercitive pot induce
deseori nu numai regresia coercitiei asupra clientilor (tipic pentru piata
vanzatorului), dar si inovare (atipica). Deoarece aceasta functie de control si
coercitie se face de catre supraveghetorii prudentiali, este un avantaj ca banca
centrala – intrunind cele doua forme de supraveghere sub unicul sau acoperis
– poseda mijloacele de a limita costurile participantilor de a se conforma
celor doua forme de control si de a realiza cele doua activitati, fara
redundante sau contradictii in intentii si metode.
La nivel de Carta Alba, modul in care BNR intentioneaza sa
utilizeze instrumentele pe care le are la dispozitie in indeplinirea prevederilor
noii legislatii bancare din 1998 este, pe scurt, urmatorul:
1) Utilizarea imputernicirii legale de reglementare
36
 aceasta va fi focalizata pe componentele cele mai expuse la risc sistemic,

adica pe sistemele de transfer interbancar de fonduri de mare valoare, cu
scopul ca oferta acestora sa fie sigura din punct de vedere tehnic, acoperita
financiar si eficienta operational; reglementand performanta minima a unor
astfel de sisteme si, dupa caz, putand constata lipsa acestuia, BNR poate
decide sa furnizeze ea insasi direct aceste servicii;
 in ceea ce priveste sistemele de plati marunte, pentru populatie (retail),
reglementarea va urmari stabilirea de cerinte minime de incredere si eficienta
la cei care doresc sa furnizeze astfel de servicii, prin criterii minime de
securitate tehnica, utilizarea si interoperabilitatea mijloacelor de plata pe care
le emit, etc.
 de asemenea, reglementarea va urmari sa guverneze anumite tipuri
individuale de activitati cheie conexe sau aflate in legatura cu sistemul de
plati, inclusiv la participantii care furnizeaza servicii de suport logistic si/sau
tehnologic pentru sistemele de plati de importanta nationala.
2) Utilizarea politicilor si masurilor de promovare a
cooperarii
 utilizarea se va face in directia problemelor care necesita o coordonare
urgenta, consistenta si eficienta; dintre problemele care pot deveni obiectul
cooperarii vor avea prioritate cele care raspund intereselor publice, deoarece
cooperarea intr-un astfel de domeniu nu poate fi refuzata nici de participanti;
bine utilizat, instrumentul cooperarii se poate dovedi larg acceptat si eficient
in domeniul procedurilor interbancare ale platilor marunte; banca centrala se
poate dovedi un bun avocat al companiilor de plati private active si inovative,
care caracterizeaza peste tot in lume lucrul cu populatia, pe langa banci, in
special cele mari, care au pornirea “naturala” de a suprima concurenta;
 un bun randament de utilizare a instrumentului cooperarii se poate obtine
de catre banca centrala daca aceasta incurajeaza asociatiile ori sindicatele
profesionale ori alte forme de coordonare, in care nu poate fi refuzata sa intre
in numele celor care nu au fost primiti in astfel de asociatii, si exclusiv cu
scopul de a obtine o armonizare eficienta a intereselor membrilor vechi cu
noii veniti;
 daca BNR constata ca eforturile sale de a utiliza instrumentul cooperarii in
conformitate cu cele de mai sus esueaza sau nu este eficient in timpul si la
costurile socialmente acceptabile, ea va face uz de instrumentul reglementarii
pentru a impune cooperarea cu minim de efect negativ asupra libertatii de
initiativa a participantilor.
3) Utilizarea statisticii, analizei si inspectiilor la fata locului
la participantii la sistemul de plati
37
 controlul folosirii instrumentarului antementionat precum si selectia

acestuia ori crearea de noi instrumente depind de analiza unui flux de
informatie cantitativa si calitativa obtinute de banca centrala de la
participanti;
 in completarea informatiilor primite, banca centrala poate conduce
activitati de inspectie la fata locului la persoane juridice care se angajeaza in
activitati de plati; la intermediarii financiari bancari astfel de inspectii vor fi
corelate cu cele de supraveghere prudentiala si control bancar;
 rezultatul activitatilor precedente presupune monitorizarea tuturor
participantilor care prin rolul lor sau prin procedurile operationale aplicate
prezinta potential de risc, in primul rand a acelora care, prelucrand un mare
numar de tranzactii, pot genera risc sistemic, segmentare nejustificata a pietei
serviciilor de plati ori ineficienta.
Utilizarea tuturor instrumentelor mentionate mai sus se poate
face pe baza continua ori discontinua. Pentru a obtine insa efectul ca
sistemele de plati supravegheate functional sa indeplineasca in orice moment
standardele de buna functionare masurabile cu indicatorii specifici
imprumutati de la supravegherea bancara prudentiala, sistemele de plati, ca
expresie a infrastructurii, trebuie sa fie o constanta in raport cu riscul
comercial asumat de clientii pe care ii servesc. Banca centrala, prin
rezultatele supravegherii lor functionale, trebuie sa fie in orice moment
capabila sa afirme, evaluand riscurile asociate functionarii sistemului de plati,
imunitatea acestuia la orice serioasa deteriorare a lichiditatii unuia sau mai
multora dintre intermediari, conform practicilor internationale privind
stabilitatea pe pietele financiare si valutare.
38
CAP.VI CONTROLUL OPERATIUNI-

LOR ACTIVE SI PASIVE
39
Operatiunile pasive reprezinta pentru o banca operatiunile de

constituire a resurselor si se evidentiaza in pasivul bilantului contabil sub
forma de:
 depozite la vedere si la termen;
 imprumuturi de refinantare de la Banca Centrala si
imprumuturi contractate la alte institutii financiare;
 capitalul propriu (capitalul social si fondul de rezerva).
Principala sursa de finantare a unei banci este reprezentata de
depozitele constituite la banca de catre clientela alcatuita din persoane fizice
si juridice, pentru banca fiind importanta indeosebi constituirea depozitelor la
termen deoarece acestea au o scadenta dinainte stabilita, eventualele retrageri
de sume din aceste depozite inainte de scadenta conducand la neacordarea
dobanzilor specifice categoriilor de depozite la termen, dar acordarea celei
bonificate in cazul disponibilitatilor la vedere.
In conditiile unei economii caracterizate prin instabilitate, cum
este economia Romaniei, dobanda care trebuie sa se practice la depozitele la
termen trebuie sa fie variabila si nu fixa, banca limitand astfel riscul aparitiei
de pierderi din evolutia dobanzii pe piata.
O importanta deosebita trebuie sa se acorde modului in care se
stabilesc dobanzile pasive, adica dobanzi ce remunereaza sursa atrasa sub
forma de depozite. Astfel, se impune verificarea modului in care si-a
desfasurat activitatea compartimentul de marketing bancar, compartiment
care nu trebuie sa lipseasca din organigrama unei banci. Se va verifica
veridicitatea informatiilor cu privire la dobanzile practicate de bancile
concurente, cu privire la tendinta dobanzilor in perioada imediat urmatoare,
precum si daca in stabilirea dobanzilor pasive s-au avut in vedere elementele
mentionate. O data stabilite nivelurile de dobanda, se va verifica modul de
40
aplicare a acestora, modul de calcul al dobanzii prin programele informatice,

avandu-se in vedere corectitudinea calcului dobanzii ce se inregistreaza pe
cheltuiala bancii.
In structura depozitelor la termen, se cuprind si certificate de
depozit, caracteristica acestora fiind dobanda fixa pe toata durata existentei
certificatului. In ceea ce priveste stabilirea nivelului de dobanda, acesta este
mai ridicat decat in cazul constituirii de depozite obisnuite, dar trebuie sa se
tina seama ca acordarea unei dobanzi mult mai mari decat cele percepute in
mod normal de banca, poate conduce la nasterea interpretarii ca banca are
probleme cu sursele si in consecinta efectul atragerii disponibilitatilor
clientelei sa nu fie cel scontat.
Banca, in atragerea de resurse, trebuie sa efectueze o selectie a
clientelei, sa se indrepte spre atragerea disponibilitatilor de la agentii
economici, stiind ca ponderea cea mai mare a resurselor banesti se afla in
posesia acestora. Astfel, se impune elaborarea unei strategii care sa vizeze, in
functie si de interesele agentilor economici, acordarea unui nivel de dobanda
mai ridicat decat cel practicat in mod uzual de banca, constituirea de depozite
si la alte termene decat cele standard de o luna, trei luni, sase luni sau un an,
acordarea de alte facilitati. Elementele mentionate mai sus, alaturi de
efectuarea ireprosabila a tuturor operatiunilor solicitate de client, pot conduce
la cresterea performantelor bancare.
In sfera controlului, nu trebuie avuta in vedere doar verificarea
modului de respectare a prevederior normelor bancare, ci si propunerea unor
masuri care sa conduca la eficientizarea activitatii bancare.
Banca, prin programe specifice, se poate indrepta, de asemenea,
spre atragerea unor anumite categorii sociale din randul persoanelor fizice, in
special a acelor categorii cu venituri ridicate.
Rolul pe care trebuie sa-l aiba marketingul intr-o banca este
acela de a evalua necesitatile prezente si viitoare ale clientelei si venirea de
catre banca in satisfacerea acestor nevoi cu servicii si produse bancare noi.
In activitatea de control, cand se constata ca unei anumite
persoane fizice sau juridice i s-au aplicat niveluri de dobanzi mai ridicate
decat cele practicate in mod frecvent de banca, se va verifica pe deoparte
daca nivelul de dobanda acordat este aferent unei sume considerate ca fiind
semnificativa, precum si modul de valorificare de catre banca a sumei astfel
remunerate, iar pe de alta parte existenta derogarilor de la normele bancii.
O categorie deosebita in cadrul depozitelor bancare o reprezinta
depozitele constituite de alte banci la banca in cauza. Aceasta operatiune
reprezinta o plasare temporara a surplusurilor de disponibilitati existente la
banca ce constituie depozite la banca ce are nevoie de disponibilitati. Se
41
impune verificarea tuturor elementelor care sunt continute de conventia

incheiata intre parti si a modului in care s-a stabilit dobanda ce va remunera
depozitul astfel constituit. Se va verifica totodata daca solutia aleasa in ceea
ce priveste atragerea de surse de la o alta banca in conditiile respective a fost
cea optima. Conventia, pe langa existenta semnaturilor persoanelor autorizate
de cele doua banci, parti ale acesteia, trebuie sa contina toate elementele cu
privire la data constituirii, perioada pentru care a fost constituita, suma,
procentul de dobanda negociat, denumirea societatilor bancare implicate si
conturile acestora.
Imprumuturile de refinantare de la BNR pot imbraca forma
imprumuturilor structurale, de licitatie, speciale si lombard (overdraft). O
banca apeleaza la aceste imprumuturi pentru a-si asigura licchiditati si pentru
a optimiza structura portofoliului de titluri pe care le detine.
Avand in vedere cele doua forme de imprumuturi, se constata in
practica un volum mai mare al imprumuturilor interbancare. Atreagerea de
resurse financiare prin emisiunea de titluri proprii de credit (obligatiuni), desi
posibila, nu este pusa in practica de societatile bancare romanesti. Important
pentru banca este ca aceasta sa nu ajunga sa apeleze la acest gen de surse in
situatii de criza, deoarece in aceste situatii dobanzile ce le sunt percepute sunt
foarte mari, impactul asupra performantelor bancare fiind unul negativ.
Capitalul propriu detine o pondere scazuta in totalul pasivelor
bancare, tendinta fiind de diminuare continua, rezultat al expansiunii
activitatilor bancare.
Din aceasta cauza, trebuie sa se acorde o atentie deosebita
indicatorului de solvabilitate ce se exprima ca raport intre fondurile proprii si
expunerea neta sau ca raport intre capitalul propriu si expunerea neta. BNR a
impus societatilor bancare obligativitatea calcularii si raportarii acestui
indicator, precum si mentinerea la un nivel de cel putin 12% a valorii acestuia
atunci cand indicatorul se calculeaza pe baza fondurilor proprii sau la un
nivel de cel putin 8% atunci cand in calcul se foloseste nivelul capitalului
social.
Din categoria capitalurilor proprii se disting:
 capitalul social;
 fondurile de rezerva.
Orice banca trebuie sa aiba un nivel minim de capital social
stabilit de BNR, in prezent acesta fiind de 100 miliarde lei. Capitalul social al
bancii trebuie varsat integral si exclusiv in forma baneasca inca de la
momentul subscrierii. In afara de posibilitatile de majorare a acestuia pe calea
subscrierii de noi aporturi in forma baneasca mai exista si posibilitatea
utilizarii altor surse:
42
a) primele de emisiune sau aport si alte prime legate de capital,

integral incasate, ramase dupa plata si acoperirea cheltuielilor
neamortizate efectuate cu astfel de operatiuni, precum si
rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;
b) dividendele din profitul net cuvenit actionarilor dupa plata
impozitelor pe dividende potrivit legii;
c) rezervele din influentele de curs valutar aferente aprecierii
disponibilitatilor in valuta, reprezentand capitalul social in
valuta;
d) rezervele constituite din profitul net, existente in sold,
potrivit ultimului bilant contabil;
e) diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului ce pot fi
incluse in rezerve si utilizate pentru majorarea capitalului
social.
Constituirea fondului de rezerva ce se compune din profitul
bancii are drept scop cresterea lichiditatilor si solvabilitatea bancii. Ca
urmare a ponderii scazute a capitalului propriu in total pasive, in aceste
conditii riscul de faliment fiind destul de mare, odata cu cresterea nivelului
activelor ponderate cu risc se impune cresterea capitalului propriu al bancii la
acel nivel care sa conduca la obtinerea nivelului de 12% al indicatorului de
solvabilitate.
Dintre toate operatiunile active creditul reprezinta operatiunea

activa de importanta majora.
In conformitate cu Legea bancara nr.58/1998 prin credit se
intelege orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului
de rambursare a sumei platite, precum si la plata unei dobanzi sau a altor
tipuri de cheltuieli legate de aceasta suma sau orice prelungire a scadentei
unei datorii si orice angajament de achizitionare a unui titlu care incorporeaza
o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani.
Din punct de vedere al scadentei, creditul poate fi:
 pe termen scurt, a carui durata de rambursare nu depaseste 12
luni;
43
 pe termen mediu, a carui durata de rambursare este cuprinsa

intre 1 si 5 ani;
 pe termen lung, a carui durata de rambursare este mai mare
de 5 ani.
O importanta deosebita o prezinta clasificarea creditelor in
functie de calitatea lor. Astfel, creditele se impart in:
1) credite performante;
2) credite nerambursate la scadenta.
Creditele performante reprezinta pentru o societate bancara acea
categorie de credite ce sunt rambursate intru totul conform prevederilor din
contractul de credit.
Creditele nerambursate la scadenta reprezinta acea categorie de
credite ce nu sunt rambursate la scadenta, fiind evidentiate in categoriile
restante sau chiar indoielnice, dupa caz.
Pentru obtinerea de credite, solicitantii persoane juridice prezin-
ta bancii cererea de credit la care se va anexa urmatoarea documentatie:
 documente care atesta constituirea legala a societatii;
 acordul dat organului de conducere al societatii, abilitat prin
documente de constituire a acesteia sa reprezinte societatea in
angajarea de imprumuturi in numele sau;
 situatia evolutiva a patrimoniului si a principalilor indicatori
de rezerve financiare pe ultimul an;
 ultimul bilant contabil annual, contul de profit si pierderi si
ultima balanta contabila de verificare insotite de dovada
depunerii la Directia Generala a Finantelor Publice;
 bugetul de venituri si cheltuieli pe anul in curs;
 planul de trezorerie;
 documentatia tehnico-economica si studiul de fezabilitate;
 lista bunurilor materiale care constituie garantii asiguratorii
pentru banca;
 alte documente.
In scopul acordarii de credite, la orice solicitare de credit,
inspectorul bancar trebuie sa efectueze o vizita de informare-documentare la
sediul agentilor economici, in urma careia poate decide daca urmeaza a se
intocmi sau nu documentatia necesara analizei.
Pentru analiza bonitatii agentilor economici se pot utiliza
urmatorii indicatori economici: lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea si
gradul de indatorare.
44
In scopul determinarii riscului de credit si limitarii acestuia,

banca trebuie sa-si clasifice creditele acordate in una din urmatoarele cinci
categorii: standard, in observatie, substandard, indoielnic sau pierdere.
Clasificarea creditelor se va face tinand cont de evaluarea
performantelor financiare ale clientului si de capacitatea acestuia de a-si
onora datoria la scadenta. In urma evaluarii performantelor financiare ale
clientilor, creditele se vor include in una din urmatoarele categorii:
 categoria “A” – performantele financiare sunt foarte bune si
permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei. Totodata se
prefigureaza mentinerea in perspectiva a performantelor
financiare la un nivel ridicat;
 categoria “B” – performantele financiare sunt bune sau foarte
bune, dar nu pot mentine acest nivel in perspectiva mai
indelungata;
 categoria “C” – performantele financiare sunt satisfacatoare,
dar au o evidenta tendinta de inrautatire;
 categoria “D” – performanta financiara este scazuta si cu o
evidenta ciclicitate la intervale scurte de timp;
 categoria “E” – performantele financiare arata pierderi si
exista perspective clare ca nu pot fi platite nici ratele, nici
dobanzile.
Prin coroborarea datelor privind performanta financiara a
clientului cu datele privind serviciul datoriei, se va avea in vedere urma-
toarea clasificare:
Tabel nr.3: Clasificarea creditelor acordate de catre o societate bancara

serviciul
performante datoriei bun slab necorespunzator
bancare
Categoria A standard in observatie substandard
Categoria B in observatie substandard indoielnic
Categoria C substandard indoielnic pierdere
Categoria D indoielnic pierdere pierdere
Categoria E pierdere pierdere pierdere
45
Una dintre metodele de credit-scoring ce poate fi folosita la

incadrarea agentilor economici intr-una din categoriile A-E are in vedere
urmatorii indicatori si urmatoarele punctaje:
Tabel nr.4: Credit-scoring

nr de
nr
Indicator Formula de calcul Rezultatul punc-
crt
te
Lc < 80 -2
80 <= Lc < 100 -1
100 <= Lc < 120 1
1 Lichiditate curenta Lc =(Ac-Sn-Ci / D<1an) *100 120 <= Lc <150 2
150 <= Lc <170 3
Lc >= 170 4
S <80 0
80 <= S <100 1
100 <= S <120 2
2 Solvabilitate S = (A-Sn-Ci-Aa / D) *100
120 <= S <140 3
140 <= S < 160 4
S >= 160 5
sub 1 0
1,1-2 1
Rentabilitate in
3 functie de costuri
Rc = (P / Ct ) *100 2,1-3 2
3,1-5 3
peste 5 4
Gi > 100 -1
80 <= Gi < 100 0
Gradul de
4 indatorare
Gi = (D / Ct )*100 60 <= Gi < 80 1
40 <= Gi < 60 2
Gi < 40 3
-garantii guvernamen- 4
tale;
-garantii bancare ire- 4
versibile de la banci-
le romane sau strai-
ne de prim rang;
5 Garantii - -depozite bancare; 4
-ipoteci; 3
-gaj; 2
-cesiune de creante; 1
-fidejusiune(cautiune); 1
-gaj general. 0
46
unde:
Lc = lichiditate curenta;
Ac = active circulante;
Sn = stocuri nevalorificabile;
Ci = clienti incerti;
D < 1 an = datorii cu scadenta mai mica de un an;
S = solvabilitate;
A = total active;
Aa = alte active incerte;
D = datorii totale
Gi = grad de indatorare;
Cp = capitaluri proprii;
Rc =rentabilitatea in functie de costuri;
P = profit;
Ct = cheltuieli totale.
In functie de punctaj, incadrarea poate fi stabilita astfel:
Tabel nr.5: incadrarea

Punctaj Categorie
peste 17 A
13,1 – 17 B
10,1 – 13 C
5,1 – 10 D
pana la 5 E
Este indicat ca banca sa acorde credite agentilor economici care

se incadreaza exclusiv in categoriile A si B, excluzandu-se de la creditarea
agentilor economici ce se incadreaza in categoriile C, D, E. Apreciind ca
agentul economic se incadreaza in una din categoriile A sau B se poate trece
la urmatoarea etapa si anume stabilirea garantiilor.
In vederea recuperarii creditelor si a dobanzilor aferente, in
situatia in care imprumutatul nu-si executa obligatiile contractuale de
rambursare a ratelor scadente, din cauze neprevazute la data acordarii
creditului, dar si pentru a se crea un privilegiu fata de alti creditori, banca va
trebui in mod obligatoriu sa solicite garantii asiguratorii. Pentru banca este
avantajoasa situatia in care la scadentele prevazute in contractul de credit,
imprumutatul isi onoreaza obligatiile de plata, deoarece pe de o parte
fondurile primite pot fi fructificate superior, iar pe de alta parte executarea
47
garantiilor in caz de neplata este un procedeu de durata, care produce

cheltuieli. Pentru garantii sigure nu trebuie sa se accepte terenuri, imobile in
zone lipsite de interes, marfuri care nu sunt solicitate de cumparatori sau alte
bunuri care necesita eforturi deosebite in executarea lor. Pe de alta parte,
evaluarea bunurilor acceptate ca garantie de catre banca trebuie sa fie reala,
evitandu-se cazurile de supraevaluare, intalnite in practica, ce au condus la
pierderi importante pentru banci.
Dupa acceptarea garantiilor, acestea trebuie asigurate la o
societate de asigurari in favoarea bancii, pe perioada derularii contractului de
credit si pentru o valoare cel putin egala cu valoarea cu care bunurile au fost
luate in calculul garantiilor, dupa care se incheie contractele de ipoteca sau
gaj dupa caz.
Desi in practica se constata ca unii lucratori bancari considera ca
o data cu semnarea contractului de credit misiunea lor a luat sfarsit,
persoanele din cadrul compartimentului credite trebuie sa urmareasca
incasarea la scadenta a ratelor scadente si a dobanzilor aferente si sa anunte
conducerea in caz de neplata, trebuie sa urmareasca destinatia creditului,
orice schimbare a acesteia obligand banca sa rezilieze unilateral contractul,
precum si existenta garantiilor. Totodata trebuie sa se efectueze periodic pe
baza de balanta de verificare, bilantul contabil sau alte situatii, noi calcule ale
ale indicatorilor economico-financiari pentru a determina situatia agentilor
economici la un moment dat. Verificarea agentilor economici trebiue sa se
realizeze obligatoriu nu numai scriptic ci si faptic prin deplasari la sediul
agentilor economici.
Analiza agentului economic trebuie extinsa si asupra unor
elemente ce asigura cunoasterea aprofundata a situatiei din sfera sa de
activitate, precum: tendinta de dezvoltare, evolutia conjuncturala si in mod
deosebit trasaturile caracteristice ale agentilor economici, factorii de crestere
economica, evolutia si perspectivele desfacerii, potentialul tehnic si uman,
intensitatea concurentei, pozitia agentului economic pe piata, imaginea
acestuia si a produselor sale.
In activitatea ei, banca trebuie sa aiba in vedere respectarea
urmatoarelor masuri impuse de lege si reglementari BNR:
 expunerea maxima fata de un singur debitor, exprimata
procentual, ca raport intre valoarea totala a acesteia si nivelul
fondurilor proprii ale bancii sa fie de maxim 20%;
 expunerea maxima agregata sa fie de cel mult 8 ori valoarea
fondurilor proprii;
48
 clasificarea creditelor acordate si a dobanzii neincasate

aferente acestora si constituirea provizioanelor specifice de
risc;
 constituirea rezervei generale pentru risc de credit.
Un rol deosebit in desfasurarea corecta a operatiunilor de
creditare il are pregatirea profesionala de o maniera ireprosabila a
persoanelor care vor lucra in cadrul compartimentului credite.
Cele enuntate mai sus reprezinta coordonatele unei metode de
control care pusa in practica ar fi in masura sa duca la limitarea sau chiar
anularea efectelor negative inregistrate in prezent la acordarea si verificarea
creditelor.
Pe langa credit – operatiune activa de importanta majora nu
trebuie uitate celelalte operatiuni active – operatiuni de utilizare a resurselor
proprii:
 titlurile;
 constituirea de depozite la alte banci sau la BNR;
 numerar si rezerve la BNR;
 active corporale si alte active.
In verificarea acestor operatiuni, un accent deosebit trebuie pus
pe stabilirea eficientei acestora din punctul de vedere al alegerii variantei
optime de plasare de catre banca a fondurilor obtinute.
Daca numerarul si activele corporale nu genereaza venituri,
constituirea lor fiind necesare pentru buna desfasurare a activitatii bancare,
operatiunile cu titluri, de constituire de depozite sau de constituire a rezervei
minime obligatorii (intr-o mai mica masura), sunt aducatoare de venituri, ele
fiind importante pentru profitul si soliditatea bancii.
In activitatea ei, banca trebuie sa puna accent tot mai mare pe
valorificarea sursei atrase in alte forme decat forma traditionala si anume
creditul bancar. In prezent, se distinge o diminuare a procentului detinut de
catre credite in totalul operatiunilor active, in favoarea operatiilor cu titluri,
titluri de stat si a celor de constituire de depozite la alte banci. Se remarca
totodata cresterea procentuala a rezervei minime obligatorii, rezerve ce sunt
remunerate de BNR ca un procent de dobanda redus in comparatie cu
dobanzile aferente pe piata la diferite forme de plasament.
Cresterea procentului de constituire a rezervei minime
obligatorii conduce la scumpirea creditului si la gasirea unor posibilitati de
plasare care sa acopere inclusiv diferenta de dobanda intre procentul de
dobanda acordat de banca la atragerea surselor si procentul de dobanda mai
49
mic primit de banca la disponibilitatile ce se constituie in rezerva minima

obligatorie.
In structura portofoliului de titluri se includ titluri de propri-
etate sau de creanta, guvernamentale si private, pe termen lung sau pe termen
scurt. Aceste titluri sunt purtatoare de venit sub forma de dividende, dobanzi,
scont sau renta. Constituirea lui este importanta atat pentru maximizarea
veniturilor cat si pentru asigurarea lichiditatii (titluri pe termen scurt in
special bonuri de tezaur).
In practica bancara exista mai multe posibilitati de constituire a
acestor protofolii de titluri si anume:
a) scontarea cambiilor;
b) luarea titlurilor in pensiune (cu contract de rascumparare). In
acest caz, debitorul se obliga sa le rascumpere la acelasi pret,
inclusiv dobanda calculata la valoarea nominala a titlurilor,
taxa de pensiune si numarul de zile pana la rascumparare;
c) lombardarea titlurilor de credit pe termen lung (obligatiuni)
emise de stat sau intreprinderi (imprumut garantat cu hartii de
valoare);
d) achizitia directa a titlurilor prin subsriere, licitatie sau prin
bursa de valori.
In activitatile bancii cu titluri de valori se va pune accent
deosebit pe respectarea prevederilor din cadrul legislatiei privind bursele de
valori, aceste activitati desfasurandu-se prin societati distincte, specifice
pietei de capital, care functioneaza sub reglementarea si supravegherea
CNVM.
Astfel, negocierea si incheierea tranzactiilor in cadrul Bursei de
Valori Bucuresti sau in cadrul pietei RASDAQ se realizeaza exclusiv de
Societatile de Valori Mobiliare (SVM) care au statut de membru al acestora.
Societatile bancare pot incheia contracte cu o SVM sau cu mai multe,
deosebit de importante fiind precizarile referitoare la modul de efectuare a
operatiunilor ordonate de banca societatii de valori mobiliare, alegandu-se
acele societati care asigura servicii prompte si eficiente la un nivel mai redus
al comisioanelor, tinand cont ca volumul operatiunilor de vanzare-cumparare
de titluri dispuse de banca este mare.
50
Bibliografie:
1) Cezar Basno, Nicolae Dardac – “Moneda, credit, banci”
2) Cezar Basno, Nicolae Dardac – “Operatiuni bancare” –

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
3) Vasile Dedu – “Gestiune bancara”
4) Mircea Boulescu, Maricel Ghita – “Control financiar” –

Editura Eficient, Bucuresti 1997
5) Raportul anual BNR – 1999
6) Legea bancara - 1998
51

Audit Si Control Bancar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Audit Si Control Bancar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

audit si control bancar

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - BUCURESTI

LUCRARE DE DIPLOMA: “AUDIT SI CONTROL BANCAR”

STUDENT: FODOROIU ALIN DANIEL

PROFESOR COORDONATOR: profesor universitar doctor

3.1. Autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a bancilor

CAP. IV CONTROLUL FINANCIAR

4.1. Controlul financiar preventiv

CAP. V TRANSFERUL INTERBANCAR DE FONDURI

CAP. VI CONTROLUL OPERATIUNILOR ACTIVE SI PASIVE

6.1. Controlul operatiunilor pasive

CAP.III SUPRAVEGHEREA PRUDEN-

3.1. Autorizarea, reglementarea si supra-

3.2. Rezolvarea situatiei bancilor proble-

3.3. Intarirea sectorului de supraveghere

3.1. Autorizarea, reglementarea si

Anul 1999 a debutat sub auspicii deosebit de nefavorabile

 captivitatea unor banci, cu precadere a celor cu capital

procedura falimentului bancilor), a fost intarita substantial capacitatea de

3.2. Rezolvarea situatiei bancilor

Avand in vedere situatia specifica a bancilor mari, cu capital

costurilor operatiunilor si minimizarea impactului monetar al restructurarii

fost adoptate o serie de acte normative care au facilitat transferarea la AVAB

Felix si Credit Bank, Banca Nationala a Romaniei, in calitate de creditor, a

3.3. Intarirea sectorului de supraveghere

In contextul noului statut al B.N.R., al noii legi bancare si al

calculul valorii activului si pasivului bancilor, in vederea

imprumuturi Fondului, atunci cand resursele acestuia sunt depasite de

persoanelor aflate in relatii speciale cu banca; nivelul, evolutia si stabilitatea

ulterior, trnsformandu-se incepand cu luna octombrie intr-un sistem de rating

Nationale a Romaniei nr.7 din 11 noiembrie 1998 referitoare la scoaterea in

In anul 1999 a fost aprobata cresterea nivelului minim al

Tabel nr.1: Dinamica principalilor indicatori agregati

Creante restante si indoielnice / Surse atrase si

Grafic nr.1:Dinamica principalilor indicatori agregati

Prioritati pe termen scurt

Obiectivele pe termen scurt pentru sectorul bancar sunt

proprietatii de stat. In acest sens, se va realiza privatizarea Bancii Comerciale

introducerea unui sistem financiar-contabil integrat si continuarea armo-

Prioritati pe termen mediu

Pe termen mediu, un obiectiv important este continuarea

CAP.IV CONTROLUL FINANCIAR

4.1. Controlul financiar preventiv

4.2. Controlul financiar de gestiune

4.1. Control financiar preventiv

Controlul bancar reprezinta o analiza permanenta sau

Persoanele imputernicite sa exercite controlul financiar preventiv trebuie sa

 persoanele cu drept de exercitare a controlului financiar

fara ca acestea sa poarte viza de control a persoanelor in

3.5.Controlul financiar de gestiune

Controlul financiar de gestiune, ca forma a controlului

 intocmirea si circulatia documentelor primare si de evidenta

(inchiriate, de custodie etc.). In listele de inventariere (situatiile comparative)

Valorificarea constatarilor controlului financiar de gestiune are

CAP.V TRANSFERUL INTERBANCAR

5.1. Transferul interbancar de fonduri -

5.2. Supravegherea sistemelor de plati de

5.1. Transferul interbancar de fonduri -

Executia ordinelor de plata ale clientilor non-bancari va

prezenta in Romania, din initiativa institutiilor de credit locale, ci se

bucata cu bucata instructiunile primite). Un sistem batch implica trans-

5.2. Supravegherea sistemelor de plati de

Ca orice banca centrala contemporana, BNR se va preocupa de