REGLEMENTARI SI SUPRAVEGHERE BANCARA

Continutul, bancare

necesitatea

si

obiectivele

supravegherii

Autoritatea de supraveghere bancara Modalitati de supraveghere bancara Supravegherea bancara in Romania si UE Reglementari privindind supravegherea bancara

Abstract: Procesul de supraveghere a instutiilor bancare reprezinta pilonul central al stabilitatii financiare. Un trend recent il reprezinta crearea unei singure autoritati de supraveghere a sectorului bancar, asigurarilor precum si a pietei de capital. In literatura financiara gasim o multitudine de argumente in favoarea acestui trend, dar exista si pareri ale specialistilor care considera ca supravegherea bancara este necesara a fi executata doar de bancile centrale. In cursul de fata ne propunem sa prezentam atat avantajele cat si dezavantajele supravegherii unificate precum si oportunitatea de a trece la o singura autoritate de supraveghere a activitatii
Page36

financiare din Romania.

Continutul, necesitatea si obiectivele supravegherii bancare

Activitatea de autorizare, reglementare si supravghere prudentiala a societatilor bancare are ca obiectiv principal mentinerea stabilitatii si viabilitatii intregului sistem bancar. Reglementarile elaborate de BNR sunt aliniate la standardele internationale in materie, fiind in concordanta atat cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancara, cat si de Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activitatii institutiilor financiare si de credit1. Procesul de supraveghere prudentiala a sectorului bancar romanesc s-a realizat pe 3 planuri: legislativ, institutional si operational 2. In plan legislativ, s-au emis reglementari privitoare la adecvarea capitalului, clasificarea activelor, aplicarea legii falimentului bancar, etc. In plan institutional, s-a creat Fondul de Garantare a Depozitelor, Centrala Riscurilor Bancare, Centrala Incidentelor de Plati, Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor etc, iar in plan operational, s-a ameliorat climatul bancar prin imbunatatirea indicatorilor de performanta bancara si scaderea creditelor neperformante. In Romania supravegherea bancara este caracterizata in prezent de o adaptare la noile conditii ale tehnologizarii informatice din sectorul bancar, impunandu-se o verificare on-site, cat si o evaluare de tip off-site, adaptarea managementului contabilitatii bancare si controlului intern la cerintele diversificarii produselor si serviciilor bancare 3. Crizele bancare, schimbarile tehnologice rapide si globalizarea

continua a determinat politicile nationale si internationale sa acorde o mai

2

Page36

Stoica Maricica Management bancar, Edit. Economica, Bucuresti, 1999, pag.13 Florin Coman Activitatea bancara profit si performanta, Edit. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag.30-32 3 Studii si cercetari economice vol.9-10 Reconstructia sistemului financiar bancar romanesc in perspectiva integrarii europene, Centrul de Informare si Documentare Economica, Bucuresti, 2002, pag.39

mare atentie rolului crucial al reglementarii si supravegherii bancare. Aceste discutii se refera in mod special la acele probleme legate de existenta unei singure autoritati de supraveghere si care este gradul de independenta al autoritatii de suparaveghere fata de politica statului si a bancilor. Problema adusa cel mai des in discutie dupa Acordul de la Basel II in tot mai multe tari este acel al ariei de cuprindere a supravegherii: ar trebui sa exite o singura autoritate de supraveghere financiara, in cadrul careia bancile sa ocupe doar o mica parte din aceasta activitate. In ceea ce priveste supravegherea doar in domeniul bancar, exista variate opinii conform carora ar trebui sa existe o singura autoritate al carei scop sa fie supravegherea bancara a intregului sector bancar sau ar trebui sa existe mai multe institutii abilitate cu aceasta responsabilitate. Pentru fiecare dintre cele doua variante exista atat opinii pro care au in vedere avantajele unui astfel de sistem de supraveghere, cat si pareri care se opun tinand seama in primul rand de posibilele dezavantaje ale unei supravegheri pe mai multe niveluri. Cei care apreciaza necesitatea unei singure autoritati autorizata sa realizeze supravegherea bancara au in vedere eliminarea concurentei in ceea ce priveste aceasta activitate pe cand cei care doresc ca activitatea de reglementare si control al bancilor sa se realizeze in cadrul unei structuri pun accent pe ideea realizarii unei competitivitati inovative. Majoritatea tarilor din Uniunea Europeana au adoptat modelul unei singure autoritati insarcinata cu efectuarea operatiunilor de monitorizare a bancilor la nivel national, exceptie de la acestea facand Germania care a apelat la modelul mai multor institutii in a caror sarcina se afla realizarea supravegherii in domeniul bancar. O alta problema care se pune este aceea daca lasa in atributia bancilor centrale responsabilitatea de supraveghere alaturi de politica monetara, sau ar trebui ca aceasta activitate sa fie specifica unei alte institutii. Cei care agreaza ideea ca banca centrala ar trebui sa exercite ca banca centrala este aceea care dispune cel mai rapid de informatii
Page36

functia de supraveghetor bancar sustin aceasta idee avand in vedere faptul

pertinente din intreg sectorul bancar si este prima care poate sa cunoasca si sa evalueze performanta bancilor nationale. Pe de alta parte, posibile conflicte de interese intre politica monetara specifica bancii de emisiune si activitatea de supraveghere apare ca motivatie a celor care se opun ideii de concentrare a acestei din urma activitati in sarcina bancilor centrale. De asemenea, banca centrala ar putea sa practice o politica monetara expansionista in cazul unei economii aflate in cadere fara a fi impiedicata in realizarea acestui scop prin prisma rolului ei de supraveghetor financiar. In situatia in care, in unele tari supravegherea se realizeaza de catre mai multe institutii, trebuie ca acestea sa realizeze o coooperare eficienta tinand cont de eventualele crize care ar putea apare datorita lipsei de transparenta a respectivelor autoritai si a informatiilor pe care acestea le detin. Un bun exemplu in acest caz este reprezentat de Marea Britanie, care a stabilit printr-un memorandum cadrul pentru transmiterea informatiilor si de cooperare intre Banca Angliei si Autoritatea de Supraveghere Financiara.

Autoritatea de supraveghere bancara

In Romania, pentru asigurarea si mentinerea stabilitatii financiare in economia nationala, banca centrala a statului trebuie sa realizeze supravegherea institutiilor financiare nebancare inscrise in registrul general, in principal pe baza informatiilor furnizate de aceste entitati prin raportarile transmise. Institutiile financiare nebancare sunt obligate sa respecte cerintele impuse de legislatia europeana si sa transmita Bancii Nationale a Romaniei orice informatii solicitate de aceasta, in scopul realizarii supravegherii creatiei monetare. Una din cerintele activitatilor institutiilor de credit o constituie respectarea criteriiilor de inscriere in registrul special. Criteriile, fara a se limita numai la acestea, se pot referi la:
Page36

 cifra de afaceri; volumul creditelor; gradul de indatorare; totalul activelor; capitalurile proprii. Pe baza unui program bine stabilit banca centrala va desfasura, ori de cate ori considera necesar, inspectii la sediul institutiilor financiare nebancare si la unitatile teritoriale ale acestora, unde trebuie sa verifice cerintele impuse de lege prin personalul specializat in supraveghere bancara, imputernicit in acest sens. O cerinta aparte de care depinde continuarea activitatii institutiilor financiare nebancare este calitatea actionarilor semnificativi si structura grupurilor din care acestia fac parte. Acestia trebuie sa asigure stabilitatea si dezvoltarea institutiei financiare nebancare si sa permita realizarea de catre evaluatorii bancari a unei monitorizari si supravegheri eficiente a capitalului nebancar. In acest sens managerii, administratorii si membrii consiliului de supraveghere trebuie sa dispuna de buna reputatie si experienta adecvata naturii, intinderii si complexitatii activitatii institutiei financiare nebancare si responsabilitatilor incredintate. Managementul autoritatii centrale trebuie sa fie asigurat de cel putin doua persoane, in cazul optarii pentru sistemul unitar de administrare reglementat de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Conducatorii unei institutiei financiare nebancare nu vor putea fi investiti cu atributii de conducere, in sensul prevederilor legale, in cadrul altei institutii financiare nebancare sau al altei societati comerciale, cu exceptia institutiilor de credit si institutiilor financiare aflate in acelasi grup cu respectiva institutie financiara nebancara. Cu privire la primele operatiuni ale institutiilor financiare nebancare, prin monitorizarea si supravegherea permanenta a acestora se va urmari daca s-au respectat cerintele precizate in legislatia in vigoare in activitatea desfasurata, care se refera la:
Page36

 fondurile proprii; expunerea fata de un debitor si expunerea agregata; expunerea fata de persoanele aflate in relatii speciale cu institutia financiara nebancara; organizarea, controlul intern, auditul intern si administrarea riscurilor. Pentru atingerea indicatorilor de referinta privind calitatea activitatii institutionale toate operatiunile desfasurate de institutiile financiare nebancare trebuie sa se desfasoare pe baza procedurilor si a normelor specifice. Normele, in forma aprobata de organele statutare ale institutiei financiare nebancare, trebuie sa se transmita bancii centrale a statului , impreuna cu celelalte norme interne care reglementeaza desfasurarea activitatii institutiei financiare nebancare, in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii documentului care atesta inscrierea in registrul special. Pentru ca participa activ la creatia monetara si pot influenta stabilitatea financiara prin crearea monedei de cont o cerinta importanta se refera la modul cum sunt organizate aceste entitati. Prin urmare, organizarea si functionarea institutiilor financiare nebancare este reglementata de prevederile Legii 93 din 2009 privind institutiilor financiare nebancare, de cele ale Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si de cele ale Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 246/2005, cu modificarile ulterioare. Capitalul social minim al institutiilor financiare nebancare nu poate fi mai mic decat echivalentul in lei al sumei de 200.000 euro, respectiv 3.000.000 euro in cazul institutiilor financiare nebancare care acorda credite ipotecare. Institutiile financiare nebancare, persoane juridice romane, pot majora capitalul social prin aporturi banesti, precum si prin incorporarea rezervelor constituite din profitul net, a dividendelor din profitul net cuvenit actionarilor
Page36

dupa plata impozitului pe dividende si a rezultatului reportat reprezentand profit net. Sucursalele din Romania ale institutiilor financiare nebancare, persoane juridice straine, pot majora capitalul de dotare prin noi aporturi banesti, cu caracter permanent, puse la dispozitia sucursalei de institutia financiara nebancara, persoana juridica straina, si prin utilizarea rezervelor constituite din profitul net, existente in sold potrivit ultimei situatii financiare anuale, in baza aprobarii institutiei financiare nebancare, persoana juridica straina. Fondurile proprii ale institutiilor financiare nebancare sunt formate din capital propriu si capital suplimentar.

Capitalul propriu al institutiilor financiare nebancare cuprinde: capital social subscris si varsat (capital de dotare); prime legate de capital (de emisiune, aport, fuziune, divizare, conversie si alte prime legate de capital), reprezentat prin actiuni; rezerva legala; rezerve statutare sau contractuale; alte rezerve, cu exceptia celor incluse in capitalul suplimentar, destinate majorarii capitalului social sau acoperirii pierderilor si inregistrate in situatiile financiare publicabile ale institutiei financiare nebancare; rezultat reportat reprezentand profit net nerepartizat; profitul interimar inregistrat pana la data determinarii nivelului fondurilor proprii,
Page36

integral incasate,

aferente capitalului social

cu conditia sa fie net de orice obligatii previzibile si sa fie verificat de persoanele cu

atributii in auditarea situatiilor financiare ale institutiei financiare nebancare.

Capitalul suplimentar se compune din: rezerve si fonduri speciale constituite potrivit reglementarilor speciale aplicabile; rezerve din reevaluarea imobilizarilor corporale si a altor reevaluari efectuate potrivit legii; imprumuturi subordonate primite, inclusiv fondurile puse la dispozitia institutiilor financiare nebancare, asimilate, potrivit legii, imprumuturilor subordonate; alte elemente, de natura fondurilor si/sau rezervelor Principala operatiune desfasurata de aceste entitati o constituie activitatea de creditare, ceea ce impune stabilirea marimii expunerii fata de debitorii inregistrati. Conform legislatiei in vigoare, activitatea de creditare reprezinta orice forma de finantare realizata de institutiile financiare nebancare prin urmatoarele operatiuni: acordare de credite, incluzand fara a se limita la: credite de consum, credite ipotecare, credite imobiliare, microcredite, finantarea tranzactiilor comerciale, operatiuni de factoring, scontare, forfetare; leasing financiar; emitere de garantii si asumare de angajamente, inclusiv garantarea creditului; acordarea de credite cu primire de bunuri spre pastrare, respectiv amanetare prin case de amanet;
Page36

 acordare de credite catre membrii unor asociatii fara scop patrimonial, organizate pe baza liberului consimtamant al salariatilor, in vederea sprijinirii prin imprumuturi financiare a membrilor lor, respectiv case de ajutor reciproc; alte forme de finantare de natura creditului. Expunerea unei institutii financiare nebancare fata de "un singur debitor" este considerata ca fiind expunere mare atunci cand valoarea bruta a acesteia este egala sau depaseste 10% din fondurile proprii ale institutiei financiare nebancare. Expunerea unei institutii financiare nebancare fata de o persoana aflata in relatii speciale cu aceasta este considerata ca fiind expunere mare atunci cand valoarea bruta a acesteia este egala sau depaseste 10% din fondurile proprii ale institutiei financiare nebancare. Orice operatiune care conduce la inregistrarea unei expuneri mari, va fi efectuata numai cu aprobarea prealabila a consiliului de administratie al institutiei financiare nebancare. Competenta de aprobare a majorarii expunerilor mari poate fi delegata de consiliul de administratie conducerii institutiei financiare nebancare, cu conditia ca limita maxima de majorare a expunerii sa fie prestabilita de consiliul de administratie. In contextul creditarii, supravegherea prudentiala este acea activitate desfasurata de Banca Nationala a Romaniei, prin stabilirea unor norme si indicatori, cu rolul de a proteja clientii si de a asigura o buna desfasurare a activitatii de creditare si o stabilitate financiara a intregului sistem. Pe langa cele precizate, in activitatea de supraveghere Banca Nationala a Romaniei, trebuie sa monitorizeze si alte activitati ale institutiilor financiare nebancare precum: emiterea si administrarea de carduri de credit pentru clienti, precum si activitati legate de procesarea tranzactiilor cu acestea; operatiuni de schimb valutar aferente activitatilor permise; operatiuni de mandat si prestari servicii de consultanta, acestea in masura in care activitatile avute in vedere se circumscriu activitatilor de creditare inscrise in obiectul de activitate al IFN-ului;

Page36

 administrarea fondurilor publice acordate drept fonduri pentru microcredite de agentiile guvernamentale, respectand prevederile legale; alte activitati, conexe si auxiliare, cu privire la realizarea activitatilor de creditare sau la functionarea entitatii.

Institutiile financiare nebancare trebuie sa dispuna de proceduri administrative si evidente operative, impreuna cu mecanisme adecvate de control intern, in scopul: indentificarii si inregistrarii tuturor expunerilor mari fata de un singur debitor si fata de persoanele aflate in relatii speciale cu institutia financiara nebancara si a schimbarilor care pot interveni asupra lor; alocarii de coduri care sa permita institutiei financiare nebancare identificarea unica a fiecarui grup reprezentand un singur debitor sau persoane aflate in relatii speciale cu aceasta, precum si identificarea fiecarui membru al acestui grup. Valoarea neta a expunerilor mari inregistrate de o institutie financiara nebancara fata de toate persoanele aflate in relatii speciale cu aceasta trebuie sa nu depaseasca 25% din valoarea fondurilor proprii. Totalul expunerilor mari nete ale unei institutii financiare nebancare, inregistrate fata de un singur debitor si fata de persoanele aflate in relatii speciale cu institutia financiara nebancara, nu trebuie sa depaseasca 600% din valoarea fondurilor proprii ale acesteia. Expunerea agregata inregistrata de o institutie financiara nebancara nu poate depasi 1500% din valoarea fondurilor proprii ale acesteia.
Page36

In concluzie, in activitatea de supraveghere a activitatii institutiilor financiare nebancare, banca centrala trebuie sa foloseasca o tehnica de monitorizare menita sa asigure stabilitate financiara in conditiile actuale. Unul dintre criteriile de supraveghere este cel al cerintelor minime de capital, care are ca scop imbunatatirea senzitivitatii riscului.

Modalitati de supraveghere bancara

In perioada de dupa 1990, sistemul bancar romanesc a cunoscut transformari esentiale in toate aspectele sale semnificative tipurile de activitati desfasurate, produsele oferite, cadrul legislativ si institutional, numarul de institutii de credit, forma de proprietate, performantele etc. In baza noului cadru legislativ, sistemul bancar a fost organizat pe doua nivele: La varf - Banca Nationala a Romaniei, ca banca centrala a statului roman, organ unic de emisiune; La baza, societatile comerciale bancare. Noul cadru juridic a incurajat dezvoltarea bancilor cu capital privat si a permis intrarea libera pe piata bancara autohtona a institutiilor financiare straine. Bancile au fost autorizate sa opereze in calitate de banci comerciale de tip universal, putand efectua o gama larga de operatiuni bancare pe intreg teritoriul tarii in conditiile respectarii normelor prudentiale emise de BNR, in calitatea sa de autoritate de supraveghere bancara. Una dintre componentele transformarilor produse a constituit-o introducerea unui sistem de supraveghere prudentiala. Activitatea de supraveghere este exercitata de catre Banca Nationala a Romaniei (BNR). Institutie nou-creata, supravegherea bancara a avut o istorie evolutiva, marcata de succese, dar, mai ales in primii ani, si de ezitari si esecuri. In prezent, calitatea
Page36

supravegherii poate fi considerata in acord cu nivelul de dezvoltare a pietei bancare romanesti. Totusi, ea va trebui sa se adapteze in continuare provocarilor prezente (cum ar fi recenta aderare a Romaniei la Uniunea Europeana) sau viitoare. Supravegherea prudentiala bancara consta in ansamblul proceselor prin care una sau mai multe autoritati nationale asigura siguranta si stabilitatea sistemului bancar. Termenul este utilizat atat in sens restrans, cat si in sens larg. O supraveghere prudentiala de calitate reprezinta o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru a avea un sistem bancar sanatos. Alte conditii includ asigurarea unui cadru macroeconomic stabil, a unui sistem juridic functional, a unui sistem contabil care sa permita reflectarea situatiei patrimoniale corecte a companiilor, a unui sistem echitabil de impozitare a profiturilor bancilor, a unui sistem financiar nebancar bine dezvoltat. Practica a aratat ca, desi crize bancare au aparut si in economii puternic dezvoltate, ele au fost mai frecvente in economii in tranzitie sau in curs de dezvoltare, la care o parte dintre conditiile de mai sus nu erau indeplinite. Daca in ceea ce priveste ideea generala a necesitatii supravegherii prudentiale a bancilor exista un consens pe plan international, sub aspectul modului concret de desfasurare a acestei activitati exista diferentieri notabile intre practicile diferitelor tari. Mai jos sunt prezentate cateva dintre zonele in care se manifesta aceste diferente: Supraveghere unificata versus supraveghere specializata. In mod traditional, supravegherea diferitelor sub-sectoare ale sistemului financiar era exercitata de catre autoritati separate, supravegherea bancara fiind atribuita Bancii Centrale, asa cum este cazul si in Romania. In ultimii 1015 ani, cu precadere in tarile nordice, dar si in alte state europene, cum sunt Marea Britanie, Germania si Austria s-a produs o unificare a autoritatilor de supraveghere. In prezent, in cadrul Uniunii Europene ponderea statelor cu supraveghere unificata si a celor cu supraveghere specializata este aproximativ egala. Dezbaterile privind superioritatea unuia sau altuia dintre
Page36

modele inca nu s-au incheiat, dar Banca Centrala Europeana, prin implicarea directa in asigurarea stabilitatii financiare, a dat un semnal in sensul necesitatii mentinerii unui anumit rol pentru bancile centrale din statele membre. Instrumente de supraveghere prudentiala. Desi in acest domeniu exista o mai mare uniformitate pe plan international, diferentele intre tari se regasesc la nivelul detaliilor si al modului de utilizare. Astfel, marea majoritate a tarilor cu o supraveghere bancara avansata utilizeaza sisteme de rating (si Romania se numara printre tarile cu un sistem de rating), dar numarul de indicatori cuprinsi in cadrul acestora difera. De asemenea, sistemele de avertizare timpurie se diferentiaza prin gradele de complexitate, numai cateva tari reusind pana in prezent sa puna la punct astfel de sisteme cu un grad de sofisticare ridicat. Modul de rezolvare a crizelor bancare. Un mare numar de tari s-au confruntat in ultimii 30 de ani cu crize bancare de amploare, fie ca a fost vorba de state dezvoltate, in curs de dezvoltare sau de economii emergente. Modalitatea in care autoritatile au raspuns la provocarile create de crizele respective a avut un rol important in ce priveste configurarea cadrului institutional si legislativ si, in ultima instanta, a intregului sistemul de supraveghere. Arhitectura sistemelor bancare. Desi in cadrul Uniunii Europene (si al Romaniei) este statuat principiul bancii universale, in practica exista diferentieri intre banci, datorate evolutiei istorice. Aceste diferentieri se regasesc, de exemplu, in ce priveste forma de proprietate (de stat, privata sau cooperatista), tipurile de activitati desfasurate (unele institutii de credit prefera sa se concentreze pe anumite nise de piata sau categorii de activitati unde considera ca au un avantaj comparativ), dimensiuni etc. In general, o
Page36

diversificare tipologica superioara a sistemului bancar constituie o provocare

suplimentara pentru autoritatea de supraveghere, care trebuie sa-si ajusteze in mod corespunzator reglementarile si pregatirea personalului. Sistemele de garantare a depozitelor bancare. Acestea constituie un instrument pretios de sprijin pentru activitatea de supraveghere. Garantand micilor deponenti recuperarea sumelor depuse in cazul unui faliment bancar, ele limiteaza efectul de panica si implicit efectul de contagiune care poate escalada o problema a unei banci catre o criza de sistem. Si aici se manifesta diferente intre tari, in ce priveste nivelul sumei garantate pe deponent, caracterul participarii bancilor (obligatoriu sau nu), paleta competentelor acordate, modul de asigurare a fondurilor, nivelul contributiei percepute, tipul de deponenti asigurati. Sistemele de raportare a creditelor. Necesitatea unor astfel de sisteme deriva din faptul ca riscul de credit constituie cel mai important risc bancar. Acestea pun la dispozitia autoritatilor, dar si a bancilor, informatii cu privire la performanta clientilor in ce priveste rambursarea creditelor. Sistemele de raportare a creditelor functioneaza fie in cadrul bancilor centrale, fie ca entitati separate si se mai diferentiaza prin limita de raportare, frecventa raportarii datelor, tipurile de informatii raportate. Desi, asa cum am aratat, se mentin diferente notabile intre tari in ceea ce priveste elementele de mai sus, in ultimii douazeci de ani se depun eforturi pentru omogenizarea procesului de supraveghere, prin desfasurarea unei vaste cooperari internationale in vederea diseminarii celor mai bune practici in domeniu si a realizarii unor reglementari cu aplicabilitate universala, asa cum este si cazul Acordului Basel II. Odata cu semnarea de catre Romania a Acordului de aderare la Uniunea Europeana, unul din obiectivele prioritare ale BNR a fost preluarea aquis-ului comunitar4 in reglementarile ei, obiectiv cuprins in strategia
Page36
4

Un set de reglementari si principii care trebuie mentinute si dezvoltate. Termenul de aquis communautaire provine din frantuzescul acquis care desemneaza totalitatea reglementarilor comunitare, a drepturilor si principiilor care deriva din acestea. Aplicat Comunitatii, acest lucru inseamna patrimoniul legislativ al Comunitatii, constand in: tratatele de baza si instrumentele internationale ale Comunitatii, legislatia care deriva din acestea, decizii juridice,

dezvoltarii pe termen mediu a sistemului bancar, parte integranta a Strategiei Nationale de Dezvoltare Economica a Romaniei pe termen mediu. Obiectivele principal la: 1. Crearea unui sector format din banci puternice, capabile sa asigure o intermediere financiara pe criterii de eficienta si rentabilitate. Pentru realizarea acestui obiectiv este nevoie de masuri orientate spre: generale stabilite de strategie se refera in

Redimensionare sectorului bancar; Imbunatatirea procedurilor de solutionare a situatiei bancilor insolvabile; Intarirea activitatii de supraveghere prudentiala.

2. Diversificarea si cresterea calitatii serviciilor financiar-bancare:

Integrarea serviciilor bancare cu cele furnizate de operatorii de piata financiara; Implementare de servicii si produse moderne de finantare, servicii de tip e-banking Controlul prudential are ca obiectiv impiedicarea manifestarii riscurilor interne si externe la nivelul unei institutii de credit, precum si evitarea propagarii acestora. La nivel microeconomic, controlul prudential consta in gestionarea interna a activitatii, avandu-se in vedere evolutia
Page36

constrangerilor care se exercita din exterior, respectiv modificarile cadrului

opinii si recomandari, precum si rezolutii adoptate de institutii ca Parlamentul European si Consiliul de Ministrii

de desfasurare a activitatii sau redefinirea regulilor prudentiale la nivel national sau international. Controlul intern corespunde autocontrolului prin care se poate ameliora nivelul rezultatelor financiare si raportul dintre costuri si randament. Un control intern eficient constituie un instrument de gestiune indispensabil bunei functionari a institutiilor de credit si completeaza in mod necesar masurile prudentiale. Nu exista, teoretic, nici un sistem sau vreo schema optima pentru procesul de reglementare si supraveghere al institutiilor de credit. In realitate, aceste sisteme de reglementare difera considerabil de la tara, la tara. Pe langa diferentele in structura politici, cei mai importanti factori care motiveaza diferentele in incercarile de abordare a supravegherii includ complexitatea generala si nivelul de dezvoltare a sistemului financiar, marimea si concentrarea institutiilor de credit, relativa deschidere a sistemului financiar, natura si intinderea publicarii pozitiilor financiare ale bancilor, precum si disponibilitatea resurselor umane si tehnice pentru reglementare si supraveghere. Totusi, un cadru implicit pentru reglementarea si supravegherea bancara poate fi gasit in Core Principles pentru o supraveghere eficiena emis de Comitetul pentru supraveghere bancara de la Basel. Cadrul cuprinde 4 seturi de masuri, distincte si totusi complementare, si anume: masuri legale si institutionale referitoare la formularea si

implementarea politicii publice, respectand sectorul financiar, si, in particular, sistemul bancar; masuri regulatorii privind formularea legilor, a politicilor,

prescriptiilor, ghidurilor sau directivelor aplicabile institutiilor de credit (cerintele de provizioanele);

Page36

capital, ghidurile de management al riscurilor, inregistririle contabile si

 masuri

de

supraveghere

cu

respectarea

implementarii

regulamentelor de supraveghere si monitorizarii aplicarii lor; masuri de siguranta ce asigura un cadru pentru manevrarea dificultatilor de natura lichiditatii si solvabilitatii ce pot afecta institutiile de credit individuale sau sistemul bancar ca intreg, sau pentru impartirea pierderilor financiare ce pot aparea (scheme de asigurare a depozitelor). Obiectivul general al acestui proces cuprinzator de supraveghere este de a garanta faptul ca bancile pot fi infiintate, vindecate si restructurate intro maniera sigura, transparenta si eficienta. Desfasurarea supravegherii bancare consta dintr-un mix de proceduri offsite si on-site. Monitorizarea offsite este instrumentul minim de desfasurare a supravegherii. Autoritatile de supraveghere care nu au mandatul sau resursele pentru desfasurarea periodica a examinarii on-site se folosesc in mod extensiv de aceasta metoda pentru a monitoriza conditia financiara si performantele bancilor si pentru a identifica acele institutii care necesita o atentie deosebita. Procesul presupune analiza financiara periodica si verificarea informatiilor primite de catre supraveghetori, referitoare la activitatea bancara. In mod obisnuit, supraveghetorii solicita bancilor, subiect al reglementarii, sa raporteze gradul de indeplinire a cerintelor, situatiile bilantiere si ale contului de profit si pierdere, profilul de activitate, creditele, plasamentele, pasivele, nivelul capitalului si al lichiditatii, provizioanele pentru pierderi din credite etc. In timpul examinarilor on-site, supraveghetorii fac o apreciere generala a institutiei bancare, pornind de la ideea de organizatie. Examinarea prin intermediul examinatorilor specializati si pregatiti permite aprecierea cu mai multa acuratete a factorilor calitativi cum ar fi capacitatea managementului rapoartele de reglementare. Autoritatile de supraveghere pot, de asemenea, sa imputerniceasca organizatii externe, cum ar fi cazul auditorilor externi, sa
Page36

si procedurile controlului intern care pot sa nu se reflecte adecvat in

desfasoare examinari complete on-site sau sa acopere domenii specifice ale operatiunilor din cadrul unei institutii bancare. Bineinteles ca auditorii externi efectueaza in mod independent actiuni de audit statutar al contabilitatii bancii si urmaresc respectarea procedurilor contabile si conformarea cu cele mai bune practici in domeniu. In principal, acest lucru ar putea pune la dispozitia supraveghetorilor o asigurare suplimentara a faptului ca situatiile contabile ale bancii ofera o imagine corecta a pozitiei financiare a acesteia. In multe cazuri, examinatorii bancari vor acorda o atentie deosebita acestor rapoarte de audit si modalitatilor in care bancile folosesc recomandarile formulate de auditorii lor externi. In ultimii ani, supraveghetorii au adoptat abordari noi si au dezvoltat noi sisteme de efectuare a supravegherii in scopul de a fi mai bine inarmati pentru a putea face fata multiplelor provocari datorate innoirilor in domeniul financiar si al globalizarii. Aceste noi sisteme incearca sa aprecieze si sa produca schimbari in conditia financiara a bancii si in profilul sau de risc si sa avertizeze din timp supraveghetorul in vederea initierii de actiuni sigure. Supravegherea on-site si off-site Rating-urile atribuite de supraveghere institutiilor de credit au aparut initial ca aprecieri derivate pe baza examinarilor on-site. In ultimii ani, abordarea a cunoscut o mare dezvoltare si a fost aplicata sa functioneze pe baze off-site. Sistemele de rating ale supravegherii bancare ajuta la identificarea institutiilor a caror conditie impune o atentie speciala din partea supravegherii. Ratingurile examinarii on-site se bazeaza pe aprecieri subiective facute de examinator asupra diferitelor aspecte ale functionarii institutiei bancare. Totusi, aprecierile vizeaza anumite semne evidente care reprezinta fundamentul aprecierii; acestea nu sunt riguroase si restrictive si permit examinatorului sa ia in consideratie si alti factori pe care-i considera pertinenti pentru aprecierea sa, in legatura cu institutia bancara. In timp ce, rating-urile examinarilor on-site pot fi impartasite cu managementul bancii in cauza, acestea nu sunt facute public.
Page36

Rating-urile supravegherii off-site se bazeaza pe analiza off-site a informatiilor reglementate a se transmite bancii centrale, precum si a altor informatii aflate la dispozitia supraveghetorului ca si a informatiilor din rapoartele de examinare on-site. Aceste rating-uri se atribuie pe baza unui proces continuu de evaluare a unei institutii bancare intr-o perioada de timp, in general de un an. Ratingurile de supraveghere bancara off-site sunt in general confidentiale si de uz intern al supraveghetorilor.

Supravegherea bancara in Romania si UE

Banca

Nationala

Romaniei

fost

cea

care

s-a

ocupat

de

supravegherea in sistemul bancar, inca de la infiintarea sa. In perioada interbelica a functionat, in cadrul BNR un Consiliu Bancar Superior a carui functie era de a aplica legile referitoare la activitatea bancara. Pe data de 8 mai 1934 a intrat in vigoare legea bancara, numita si legea pentru organizarea si reglementarea comertului de banca conform careia (Vijoli A., 1980): Se infiinteaza Consiliul Superior Bancar care urma sa functioneze pe langa Banca Nationala a Romaniei. Acest Consiliu avea si atributii de natura jurisdictionala. Deciziile Consiliului erau definitive si executorii, nefiind supuse decat recursului la Inalta Curte de Casatie si Justitie; Nici o banca nu poate lua fiinta fara aprobarea Consiliului. Bancile noi si cele vechi trebuie inscrise in registrul societatilor bancare, infiintat prin acesta lege;
Page36

 Bancile trebuie sa aiba un capital minim destul de insemnat. Acesta nu se poate constitui prin aporturi in natura sau debitori in cont, ci, chiar de la inceput, cel putin jumatate din capital trebuia varsat in numerar; Atat administratorii cat si cenzorii trebuiau sa posede un procent destul de mare din actiunile bancii, care trebuiau depozitate la sediul bancii cu titlu de garantie; In vederea asigurarii lichiditatii bancilor, acestea nu puteau achizitiona imobile decat pentru uzul propriu; Daca din cauza pierderilor suferite, capitalul social al unei banci scadea la jumatate si nu se luau masuri de reintregire, Consiliul Superior Bancar poate decide lichidarea acestei banci; La constatarea oricarei abateri de la legea bancara, Consiliul Superior Bancar putea decide limitarea operatiunilor bancii sau chiar lichidarea acesteia. Indicatorii de prudenta bancara se exprima, in general, prin anumite raporturi si au ca sfera de cuprindere principalele aspecte ale gestiunii bancare. Respectarea acestor indicatori orienteaza strategia bancara si permite armonizarea cu legislatia europeana in vederea integrarii tarilor europene. Principalii indicatori de prudenta bancara calculati de banci si raportati la Banca Nationala a Romaniei sunt:
Page36

1. Creditele si plasamentele care se clasifica in urmatoarele categorii5: standard; in observatie (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul nebancar); substandard (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul nebancar); indoielnic (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul nebancar); pierdere. Clasificarea creditelor si a plasamentelor se face prin aplicarea simultana a urmatoarelor trei criterii: serviciul datoriei care reprezinta capacitatea debitorului de a-si onora datoria la scadenta, exprimata ca numar de zile de intarziere la plata de la data scadentei; performanta financiara reprezinta reflectarea potentialului economic si a soliditatii financiare ale unei entitati economice, obtinuta in urma analizarii unui ansamblu de factori cantitativi (indicatori economico-financiari calculati pe baza datelor din situatiile financiare anuale si periodice, denumite in continuare situatii financiare) si calitativi; initierea de proceduri judiciare reprezinta cel putin una dintre urmatoarele masuri luate in scopul recuperarii creantelor: 1. darea de catre instanta a hotararii de deschidere a procedurii falimentului; 2. declansarea procedurii de executare silita fata de persoanele fizice sau juridice.
5

Regulamentul nr. 5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit si Normele metodologice nr. 12/2002 pentru aplicarea Regulamentului nr. 5/2002, publicate in Monitorul Oficial al Rom`niei, Partea I, nr. 626/23 august 2002

Page36

Categoriile de performanta financiara sunt notate de la A la E, in ordinea descrescatoare a calitatii acesteia. In cazul clientelei din sectorul bancar, precum si in cazul persoanelor fizice performanta financiara este considerata in categoria A. In cazul in care bancile se gasesc in imposibilitate de a evalua performanta financiara a unui client din sectorul nebancar, aceasta va fi incadrata direct in categoria E. Creditele acordate unui debitor si/sau plasamentele constituite la acesta se incadreaza intr-o singura categorie de clasificare, pe baza principiului declasarii prin contaminare, respectiv prin luarea in considerare a celei mai slabe dintre categoriile individuale de clasificare. Pentru determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit, aferent unui credit sau plasament, se parcurg urmatoarele etape, in baza regulamentului mentionat: 1. determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc de credit, astfel: 1.1. garantiilor acceptate a fi luate in considerare conform Normelor metodologice ale Bancii Nationale a Romaniei nr. 12/2002 pentru aplicarea Regulamentului nr. 5, in cazul unui credit clasificat in categoria standard, in observatie, substandard, indoielnic si pierdere, in situatia in care nu s-au initiat proceduri judiciare si in situatia in care toate sumele respectivului credit inregistreaza un serviciu al datoriei de cel mult 90 de zile; 1.2. prin luarea in considerare a intregii expuneri, indiferent de garantii, in cazul unui credit clasificat in categoria pierdere, in situatia in care s-au initiat proceduri judiciare sau in situatia in care cel putin una dintre sumele respectivului credit inregistreaza un serviciu al datoriei mai mare de 90 de
Page36

prin deducerea din expunerea bancii fata de debitor a

zile, precum si in cazul unui plasament, indiferent de categoria de clasificare aferenta acestuia; 2. aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obtinute. Constituirea de provizioane specifice de risc de credit se refera la crearea acestora, lucru realizat prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentand nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit. Regularizarea provizioanelor specifice de risc de credit se realizeaza prin includerea pe cheltuieli sau prin reluarea pe venituri a sumei reprezentand diferenta dintre nivelul existent in sold al provizioanelor specifice de risc de credit si nivelul necesarului. Utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit se refera la anularea provizioanelor specifice de risc de credit, in cazul realizarii riscului de credit, si se realizeaza prin reluarea pe venituri a sumei reprezentand nivelul existent in sold al provizioanelor specifice de risc de credit aferente creditelor si/sau plasamentelor care se scot in afara bilantului. Responsabilitatea directa pentru supravegherea bancara si stabilitatea financiara revine autoritatilor competente ale fiecarui stat membru al UE, insa tratatul i-a incredintat SEBC misiunea de a contribui la buna desfasurare a politicilor promovate de autoritatile competente in ceea ce priveste supravegherea prudentiala a institutiilor de credit si stabilitatea sistemului financiar. Indeplinirea acestei atributii presupune trei linii principale de actiune. In primul rand, SEBC monitorizeaza si evalueaza stabilitatea financiara la nivelul zonei euro si al Uniunii Europene. Aceasta activitate completeaza si sprijina activitatea paralela la nivel national, desfasurata de bancile centrale nationale si de autoritatile de supraveghere in scopul mentinerii stabilitatii financiare in statul respectiv.
Page36

In al doilea rand, SEBC ofera institutiilor financiare consiliere cu privire la definirea si revizuirea cerintelor de reglementare si de supraveghere.

Aceasta activitate se desfasoara in mare parte prin participarea BCE la organismele internationale si europene de reglementare si de supraveghere relevante, cum ar fi Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancara, Comitetul bancar european si Comitetul european al autoritatilor de supraveghere in domeniul bancar. In al treilea rand, BCE promoveaza cooperarea intre bancile centrale si autoritatile de supraveghere pe probleme de interes comun (de exemplu, supravegherea sistemelor de plati, gestiunea crizelor financiare). Aceste activitati se desfasoara cu asistenta Comitetului pentru supraveghere bancara, care reuneste experti ai bancilor centrale si ai autoritatilor de supraveghere din Uniunea Europeana. In Germania, in urma scaderii competitivitatii bancilor, a esuarii mai multor fuziuni bancare la varf si a cresterii ponderii intereselor incrucisate (principalele societati de asigurari sunt actionare la cele mai mari banci si reciproc), Parlamentul a decis in anul 2001 infiintarea unei autoritati de tip FSA, in profida opozitiei Bundesbank. In Austria, o decizie similara a fost luata in acelasi an, aparent mai mult ca efect al imitatiei fata de economia vecina mai mare, dar si pentru a rezolva problemele suprapunerilor care apareau ca rezultat al exercitarii supravegherii bancare de catre Banca Austriei si Ministerul Federal al Finantelor. Decizia a fost ulterior respinsa de Curtea Constitutionala si a trebuit sa fie modificata, ceea ce a facut ca Finanzmarktausfsicht, Autoritatea de Supraveghere a Pietei Finaniare, sa devina operationala abia la 1 aprilie 2002. Belgia a mers intr-o directie opusa, in sensul cresterii rolului bancii centrale in supravegherea bancara. In anul 2002, Comisia Bancara si Financiara (CBF) si Oficiul pentru Controlul Asigurarilor (OCA) au fost puse sub coordonarea guvernatorului Bancii Belgiei, care asigura conducerea unei unei nou- infiintate Autoritati pentru Serviciile Financiare, organism de cooperare intre cele doua autoritati de supraveghere. In Portugalia a fost creat, in septembrie 2000, Consiliul supraveghere existente (pentru banci, asigurari si piete de capital), dar
Page36

National al Supraveghetorilor Financiari. Acesta nu unifica cele 3 entitati de

asigura cadrul institutional pentru schimbul de informatii si coordonarea activitatii acestora. De asemenea, CNSF propune proiectele de reglementari privind conglomeratele financiare, precum si proiecte de acorduri de cooperare cu autoritatile de supraveghere straine. Semnificativ este faptul ca presedintele CNSF este guvernatorul Bancii Portugaliei, ca o recunoastere a preponderentei rolului sectorului bancar in cadrul sistemului financiar portughez. In Ungaria, motivul pentru infiintarea in aprilie 2000 a unei autoritati de tip FSA a parut a fi mai degraba unul de demonstratie. In cursa pentru aderarea la U.E., statul ungar dorea sa semnaleze alinierea la practicile cele mai avansate in domeniu, respectiv la experienta din Marea Britanie, piata financiara cea mai dezvoltata din Europa. Acest lucru s-a evidentiat si in acordarea pentru noua institutie de competente privind protectia consumatorului. Estonia a infiintat in iulie 2001 o autoritate de supraveghere unificata mai degraba pentru a imita experienta tarilor nordice, care reprezinta principalii investitori nu numai in sistemul bancar estonian, dar si in intreaga economie si, in acelasi timp, principalii parteneri comerciali. Olanda, tara caracterizata printr-o proportie foarte ridicata a conglomeratelor in activitatea financiara, solutia adoptata si dezvoltata in perioada 1999-2004 a condus la o structura hibrid care ar putea prefigura un model de succes in viitor. Astfel, supravegherea prudentiala, atat macroeconomica (sistemica) cat si microeconomica pentru toate institutiile financiare a fost integrata in cadrul Bancii Olandei (pana in 1999 supravegherea microeconomica se realiza de catre autoritati de supraveghere separate), iar Autoritatea Pietelor Financiare realizeaza supravegherea asa-numitului conduct of business in fapt, protectia consumatorului. Supravegherea bancara era exercitata de regula, pana la sfarsitul anilor 90, de bancile centrale. Celelalte segmente ale pietei financiare in entitati separate. In cazul pietelor financiare foarte sofisticate, numarul
Page36

principal piata de capital si piata asigurarilor erau supravegheate de

acestor entitati putea fi foarte mare; astfel, in Marea Britanie functionau in 1996 nu mai putin de 9 autoritati de supraveghere ale pietei financiare. Tot in Marea Britanie a aparut si vantul schimbarii. In 1996, Civil Service Committee, un comitet parlamentar, a elaborat un raport care, in urma prabusirii BCCI si bancii Barings, recomanda scoaterea supravegherii bancare de sub umbrela Bancii Angliei si transferarea ei unui organism separat. Dezbaterile au condus la infiintarea, in anul 1998, a Financial Stability Authority (FSA), un organism de supraveghere care din 2001 a integrat atributiile tuturor celorlalti supraveghetori din sectorul financiar. Totusi, Banca Angliei a ramas responsabila pentru asigurarea stabilitatii generale a sistemului financiar. Avand in vedere reputatia deosebita a Londrei ca cel mai dezvoltat centru financiar al Europei, unificarea supravegherii financiare a castigat rapid adepti. In urmatorii cativa ani, mai multe tari din Uniunea Europeana au adoptat modelul FSA cazul Irlandei, al unora dintre tarile nordice, mai recent al Germaniei si Austriei. O abordare similara a dus la crearea unor institutii de tip FSA si in alte tari de cultura bancara anglo-saxona, precum Australia, sau in economii emergente, care se aflau in plina reforma a sistemului financiar si incercau sa arda etapele, adoptand de la inceput ceea ce percepeau a fi cele mai avansate practici cazurile Estoniei sau Ungariei. In favoarea modelului FSA au fost aduse mai multe argumente, cele mai importante fiind: structurile separate de supraveghere au fost create in anumite momente istorice in care arhitectura sistemelor financiare era cu mult mai simpla si cu separatii mult mai clare intre diferitele tipuri de institutii. In ultimii ani indeosebi, granitele intre activitati s-au estompat din ce in ce mai mult. Au aparut activitati mixte, cum sunt bancassurance sau alte forme de
Page36

cross-selling. Globalizarea a condus la aparitia conglomeratelor financiare,

care necesita supravegherea simultana din partea mai multor institutii de tip clasic; obiectivele supravegherii au devenit mai complexe. Realizarea lor prin intermediul mai multor agentii creste costul supravegherii, cu impact asupra competitivitatii entitatilor supravegheate. Unificarea supravegherii ar genera economii de costuri, atat administrative prin eliminarea duplicarii serviciilor logistice, cat si sub aspectul sistemelor informatice pentru obtinerea raportarilor de la entitatile supravegheate; separarea supravegherii in cadrul unor agentii specializate impiedica sau cel putin face mai dificila diseminarea invatamintelor rezultate in urma unor crize in interiorul unui subsistem financiar, limitand astfel posibilitatile de reactie in viitor ale celorlalti supraveghetori; gradul din ce in ce mai mare de interdependenta intre sectoare face ca focalizarea ingusta pe un anumit sector sa fie uneori ineficienta in prevenirea riscurilor sistemice. De exemplu, este posibil ca o cadere masiva a burselor sa aiba un impact major nu numai asupra pietei de capital, ci si asupra bancilor sau societatilor de asigurari - si ca atare o supraveghere consolidata poate aparea ca necesara; in ceea ce priveste supravegherea bancara, exista perceptia unui conflict de interese intre scopul fundamental al oricarei banci centrale asigurarea stabilitatii preturilor - si rolul de supraveghere acordat acesteia sub aspectul calitatii de imprumutator de ultima instanta. Astfel, se crede ca in eventualitatea unei crize de sistem, banca centrala, pentru a evita o pierdere de credibilitate, ar putea fi prea generoasa in acordarea de sprijin financiar bancilor cu probleme, ceea ce ar putea duce la cresterea inflatiei; evitarea arbitrajului de supraveghere, respectiv a riscului ca
Page36

anumite conglomerate financiare sa isi deplaseze unele produse financiare in

zonele unde percep ca supravegherea este mai laxa in scopul comiterii unor fraude sau al obtinerii unor avantaje competitive nejustificate; realizarea unei mai mari flexibilitati si acoperirea mai buna a zonelor gri. Acest lucru este important mai ales in cazul aparitiei unor produse financiare noi (fenomen din ce in ce mai frecvent in ultimii ani) pentru care legislatia este insuficient de clara in ce priveste autoritatea de reglementare si supraveghere. Existenta unei entitati unificate previne pasarea responsabilitatilor. Argumentele in favoarea mentinerii supravegherii bancare in interiorul bancii centrale sunt si ele puternice: in cele mai multe tari dezvoltate, si cu deosebire in interiorul Uniunii Europene, banca centrala se bucura de un inalt grad de independenta. Acest lucru ii permite sa adopte deciziile dificile cerute de functiile de supraveghere bancara fara a fi supusa presiunilor de ordin politic, asa cum sar putea intampla in cazul unei alte institutii; credibilitatea bancii centrale, in general superioara celei ale altor institutii nationale, poate juca un rol decisiv in prevenirea sau dezamorsarea unor crize bancare inca din faza incipienta. In multe cazuri, declaratii facute de oficiali ai bancilor centrale sau anumite actiuni intreprinse de acestea au stopat accesele de panica ale publicului; prin viziunea sa de ansamblu asupra economiei, banca centrala este institutia care detine cele mai multe dintre informatiile necesare pentru identificarea din timp a principalilor factori de risc privind sistemul bancar; in toate economiile dezvoltate, banca centrala exercita

supravegherea asupra sistemelor de plati de importanta sistemica in unele Separarea supravegherii bancare de supravegherea sistemelor de plati este considerata de unii specialisti ca fiind riscanta;
Page36

cazuri, acestea sunt chiar localizate institutional in interiorul bancii centrale.

 separarea rolului de imprumutator de ultima instanta (detinut, in majoritatea tarilor, de banca centrala) de rolul de supraveghetor bancar poate genera intarzieri in rezolvarea in faza incipienta a unor crize si implicit poate contribui la escaladarea acestora; in sfarsit, unii specialisti sustin ca nu exista nici o garantie ca problemele unificate. Desi principala disputa pare a fi intre adeptii autoritatilor de supraveghere separate si cei ai agentiilor unificate de tip FSA, in practica situatiile sunt mult mai diversificate. Astfel, in unele tari, chiar daca supravegherea bancara se exercita separat de supravegherea celorlalte institutii financiare, aceasta nu se realizeaza in cadrul bancii centrale, ci al unei alte entitati. Alteori, exista chiar mai multe autoritati insarcinate cu realizarea supravegherii bancare. De exemplu, dezbaterea privind supravegherea unificata versus supravegherea specializata a fost inflamata incepand din aprilie 2002 de semnalele transmise de Banca Centrala Europeana (BCE). Aceasta nu numai ca sustine mentinerea unui rol important al bancilor centrale in realizarea supravegherii bancare, dar si-a manifestat si intentia de a-si asuma la randul sau anumite competente pe linia supravegherii. de comunicare care eventual exista intre agentiile de supraveghere separate nu s-ar putea manifesta si in interiorul unei agentii

Reglementari privindi supravegherea bancara

De la precedentul Raport asupra stabilitatii financiare, sistemul financiar din Romania a evoluat n conditii puternic marcate de manifestarea virulent a romaneasca parcursese o perioada de mai multi ani de crestere economica n ritmuri nalte, dar nsotita de acumularea unui deficit extern relativ
Page36

crizei financiare

si economice globale. La debutul crizei, economia

important, precum si de majorarea datoriei externe pe termen scurt. Sectorul bancar, cu pozitie dominanta n sistemul financiar, a rezistat bine acestor presiuni. Stabilitatea financiara a fost pusa la ncercare de o vulnerabilitate noua volatilitatea finantarii externe. Cu un mic decalaj s-au manifestat si repercusiunile deteriorarii climatului economic extern asupra economiei romanesti, cu consecinte negative asupra calitatii portofoliului de credite, si care continua sa se manifeste; riscul de credit ramane vulnerabilitatea majora a sectorului bancar. Banca Nationala a Romaniei, ca autoritate de supraveghere, a reactionat la noile amenintari prin asigurarea punctuala de lichiditate, monitorizarea mai stricta a bancilor, masuri de mbunatatire a cadrului de reglementare prudentiala si, mpreuna cu Guvernul, semnarea unor acorduri de finantare cu Fondul Monetar International si Uniunea Europeana. Aceste acorduri asigura finantarea corespunzatoare a deficitului de cont curent si transmit o credibilitate sporita politicilor economice si financiare. Situatia pietelor financiare s-a deteriorat puternic din septembrie 2008, odata cu falimentul bancii de investitii americane Lehman Brothers Inc. Gradul de ncredere printre participantii pe pietele financiare a scazut puternic, iar primele de risc au crescut la niveluri extrem de ridicate. Functionarea pietei interbancare a fost grav afectata, bancile cu exces de lichiditate fiind reticente a mprumuta surplusul altor banci. Raspunsul bancilor centrale si al guvernelor pentru contracararea efectelor crizei a fost fara precedent. Politicile fiscale si monetare au devenit puternic expansive. Principale masuri adoptate de bancile centrale au fost: (i) relaxarea rapida si semnificativa a politicii monetare; cresterea volumului si frecventei
Page36

operatiunilor pe piata pentru asigurarea lichiditatii si extinderea bazei de garantii eligibile si a maturitatilor ofertei de lichiditate. Cooperarea ntre

principalele banci centrale ale lumii a devenit tot mai stransa, actiunile de politica monetara fiind mai corelate. De altfel, bancile centrale tind sa primeasca un mandat formal mai puternic n vederea asigurarii stabilitatii financiare prin masuri de reorganizare a De structurii de reglementare si supraveghere financiara (de exemplu: Blueprint for a modernized financial regulatory structure n SUA sau Raportul Larosiere n UE). Diminuarea marjei de manevra a politicii monetare a condus la acordarea unei importante sporite stimulului fiscal. Masurile luate de guverne au vizat fie sustinerea cererii sistemului agregate bancar de prin a recapitalizari, activelor garantii guvernamentale sau programe stimularea preluare toxice, fie

prin cresterea investitiilor guvernamentale, tarilor OCDE,

reducerea taxelor, prin programe de stimulare a cumpararii de noi autovehicule, subventii pentru angajatori etc. La nivelul valoarea stimulentelor fiscal adoptate pana n martie 2009, pentru perioada 2008-2010, reprezinta 3,4 % din PIB al acestui grup de tari (OCDE), Fiscal packages across OCDE countries: Overview and country details , martie 2009). n pofida acestor eforturi, conditiile de creditare s-au mentinut restrictive, iar cererea agregata si gradul de ocupare n multe tari au continuat sa se deterioreze. Dificultatile companiilor nefinanciare de a obtine finantare, precum si contractarea cererii pe fondul efectului de bilant si de avere au avut consecinte negative asupra volumului si productiei. Economia mondiala si-a diminuat considerabil ritmul de crestere, anticipandu-se chiar o scadere n 2009. Integrarea economica financiara s-a dovedit ca propaga cu mare rapiditate si efectele negative, nu numai pe cele pozitive, inclusiv n tari care nu au avut expuneri directe pe instrumente derivate complexe. n fata unei crize globalizate, sunt necesare si masuri de aceeasi amploare. Fondul Monetar International devine tot mai implicat ca parte a solutiei. Sprijinul financiar a nceput sa fie acordat tot mai multor tari emergente, n
Page36

special celor din Europa Centrala si de Est (Ungaria, Ucraina, Polonia sau Romania).

Letonia,

Masurile de politica monetara si fiscala au fost suplimentate si prin extinderea protectiei deponentilor. La nivelul UE au fost modificate reglementarile privind sistemele de garantare a depozitelor: plafonul minim de garantare a crescut la 50 000 euro (urmand a ajunge la 100 000 euro pana la sfarsitul anului 2010), coasigurarea a fost abandonata, iar termenul de plata compensatiilor s-a redus. Tot la nivelul UE se afla n curs de adoptare o propunere de revizuire a cerintelor de capital impuse bancilor, n sensul unei mai bune gestionari a expunerilor mari, a riscurilor de lichiditate, a riscului pentru produsele securitizate, precum si unei mai bune supravegheri a grupurilor bancare transfrontaliere si a unei calitati mbunatatite a capitalului bancar. Sistemul financiar intern este supus presiunilor exercitate de turbulentele financiare internationale, iar riscurile sunt n crestere. Institutiile financiare din Romania nu au expuneri pe activele cu grad ridicat de risc ce au destabilizat sistemul financiar international, nsa efectele indirecte s-au resimtit, n proportii diferite, la nivelul tuturor segmentelor sistemului financiar intern. nceperea colectarii de resurse de catre fondurile de pensii (pilonul 2) a constituit principalul element n dezvoltarea sistemului financiar n anul 2008 si n prima parte a anului 2009. Impactul turbulentelor financiare internationale s-a resimtit cel mai puternic asupra pietei de capital datorita posibilitatii de transfer rapid al fondurilor, dar si sensibilitatii ridicate la informatiile din mediul financiar si din economia reala. Piata de capital reactioneaza prima n perioadele de instabilitate, dar are si capacitatea de a se redresa naintea celorlalte sectoare financiare si a economiei reale, n conditiile restabilirii ncrederii investitorilor. Fondurile de pensii beneficiaza de un volum nesemnificativ al platilor efectuate pentru situatii de invaliditate sau deces si sunt asteptate sa-si mentina ridicat ritmul de crestere al activelor n anii urmatori.
Page36

Celelalte component ale sistemului financiar si-au redus semnificativ ritmul de crestere n 2008, n special n a doua parte a anului. Nu s-au produs consolidari la nivelul sistemului financiar n anul 2008. Numarul companiilor ce activeaza n sectoarele financiare cu cerinte semnificative de capital, precum institutiile de credit si societatile de asigurari, s-a mentinut relativ constant, n timp ce brokerii de asigurare si fondurile de investitii au nregistrat cresteri notabile. De asemenea, numarul institutiilor notificate n baza pasaportului unic european a crescut. n anul 2008 si primul trimestru al anului 2009 nu s-au remarcat modificari notabile n structura sectorului bancar romanesc. Tendinta de extindere a activitatii n teritoriu ca si a numarului de angajati si pierde din intensitate n ultima parte a anului, n contextul crizei globale. Gradul de concentrare, moderat, continua trendul descendent. n 2008 si trimestrul I 2009 nu se constata mutatii importante n structura sectorului bancar romanesc. Autorizarea unei banci cu capital strain (BCR Banca Pentru Locuinte), deschiderea unei noi sucursale la Bucuresti (DEPFA Bank Plc. Dublin), dupa ce o alta banca si nceta activitatea n urma unei fuziuni (Banca di Roma) sau modificarile produse n structura actionariatului unei banci (ABN AMRO Bank, n prezent RBS Bank Romania S.A., n urma preluarii ei de catre Royal Bank of Scotland) nu au modificat substantial structura sectorului bancar. ncepand cu ianuarie 2009, CitiBank Romania S.A. si-a modificat statutul de banca persoana juridica romana cu capital strain, devenind sucursala din Romania a CitiBank Europe cu Dublin. La sfarsitul anului 2008, pe teritoriul Romaniei existau 43 de institutii de credit, fata de 42 la finele anului 2007, dintre care 32 autorizate de BNR si functioneze ca persoane juridice romane, 10 sucursale ale unor grupuri bancare din UE si o retea cooperatista de credit. Acelasi numar de institutii de credit regasim si la 31 martie 2009, singura modificare, si aceasta doar la nivel de structura, fiind noul statut al CitiBank.
Page36

sediul la

La sfarsitul anului 2008, pe teritoriul Romaniei existau 43 de institutii de credit, faat de 42 la finele anului 2007, dintre care 32 autorizate de BNR sa functioneze ca persoane juridice romane, 10 sucursale ale unor grupuri bancare din UE si o retea cooperatista de credit. Acelasi numar de institutii de credit regasim si la 31 martie 2009, singura modificare, si

aceasta doar la nivel de structura, fiind noul statut al CitiBank.

De remarcat sunt, de asemenea, notificarile privind intentia unui numar de 174 de institutii din strainatate de a oferi n mod direct servicii financiare pe teritoriul Romaniei. Unii dintre solicitanti se aflau n fata unui prim contact cu piata financiara romaneasca , n ncercarea de n a uza de pe avantajul segmentul pasaportului european n conditiile n care operatiunile transfrontaliere s-au dovedit pentru acestia o finantarii corporatiilor. Pe de alta parte, institutiile de credit din Romania, n cursa pentru o cota de piata mai buna, si-au continuat, cu o intensitate nsa mai redusa spre finele anului 2008, tendinta de extindere a activitatii n teritoriu, prin nfiintarea a 1.067 de noi unitati. n luna decembrie 2008 s-au nregistrat 88 de noi unitati, cu 6 mai putine decat n luna precedenta, iar n primele trei luni ale anului curent numarul acestora s-a cifrat la doar 65, 26, respectiv 23. Scaderea dinamicii angajarilor sau chiar reducerile de personal nu au influentat semnificativ numarul salariatilor din sistem care se ridicau la 71.622 la 31 decembrie 2008 si respectiv 70.458 la 31 martie 2009. Cele doua tendinte mentionate au contribuit la contractia indicatorului numar de salariati pe unitate operativa de la 12 n 2007, la 11 n decembrie 2008 si 10,8 n martie 2009. Sub aspectul tarii de origine a capitalului investit n institutiile de credit ce functionau pe piata bancara romaneasca la finele lunii martie 2009, noutatea a constat n rocada ocupantelor primelor doua pozitii. Astfel, n
Page36

oportunitate,

special

functie de aportul de capital, de 30,7 % din capitalul strain

Grecia a trecut pe primul loc, cu o pondere agregat nregistrat la finele lunii martie

2009 de sectorul bancar autohton, Austria a ocupat pozitia secunda cu 23,5 %, iar ocupanta locului trei a ramas Olanda cu 11,9 %.

Pe fondul incertitudinilor induse de criza globala, s-au produs mutatii n structura bilantului institutiilor de credit romanesti. Depozitele atrase de la companii si populatie, n usor declin, si mentin statutul de sursa principala de finantare a activitatii institutiilor de credit din Romania. Pasivele externe, al doilea element important de bilant, au mentinut o traiectorie ascendenta pana n luna noiembrie 2008, intrand ulterior pe o curba usor descrescatoare. Continuand tendintele anterioare, n prima parte a anului 2008 bancile si-au orientat preponderent plasamentele catre piata interna, n principal sub forma creditului acordat sectorului privat care, ncepand cu ultimele luni ale anului, si-a redus substantial ritmul de crestere, n favoarea titlurilor de stat. Pe parcursul trimestrului I 2009, pozitia BNR de creditor al sistemului bancar autohton s-a consolidat, banca centrala acomodand treptat cererea crescuta de rezerve a bancilor prin utilizarea activa a operatiunilor de piata a permis evitarea monetara, n special a tranzactiilor repo. Aceasta

volatilitatii excesive a cursului de schimb, cat si functionarea fluent a pietei monetare interbancare, concomitent cu stabilizarea relativa a ratelor dobnzilor interbancare n jurul dobanzii de politica monetara. Totodata, operatiunile bancii centrale au avut ca efect mbunatatirea lichiditatii sistemului bancar prin cresterea stocului de titluri de stat detinute de banci, creditul guvernamental contrabalansand contractia creditului acordat
Page36

sectorului privat.

Cea mai importanta

componenta a

activului

agregat

continua sa o

reprezinte activele interne, contributia decisiva revenind creantelor supra sectorului nebancar autohton, care concentreaza mai mult de jumatate din volumul activelor bancare. Viteza de crestere a creditului acordat sectorului privat s-a atenuat sensibil ncepand cu ultimul trimestru al anului 2008, atingand cel mai mic nivel din ultimii trei ani. Astfel, ritmul de crestere a creditului acordat sectorului privat, n termeni nominali, a scazut de la 50,5 % la finele lunii septembrie 2008 (40,2 % n termeni reali) la 33,7 % la finele lunii decembrie 2008 (25,8 % n termeni reali), respectiv 23,1 % la finele lunii martie 2009 (15,4 % n termeni reali), fata de perioadele similare ale anului anterior. Scaderea de ritm a fost mai pronuntata n cazul mprumuturilor n lei, astfel ncat ponderea creditelor n devize n totalul mprumuturilor acordate sectorului privat a continuat sa se majoreze, ajungand sa nregistreze cea mai mare valoare din ultimii trei ani si jumatate (59,0 % la 31 martie 2009), efect datorat aproape n totalitate deprecierii leului. Ambele sectoare companii si populatie au consemnat scaderi ale dinamicii, cu aproape o treime fata de perioada precedenta, astfel ncat la finele lunii martie 2009 fiecare dintre acestea au ajuns sa detina cate o treime din activul agregat. Evolutia creditelor acordate populatiei s-a caracterizat printr-o reducere semnificativa a dinamicii componentei denominate n franci elvetieni, bancile renuntand aproape n totalitate, n ultimele luni ale anului 2008, la creditarea n aceasta moneda. Preponderenta plasamentelor la banca centrala n totalul operatiunilor interbancare (91 % la finele lunii martie 2009) se mentine ca o caracteristica a ultimilor ani datorita, ndeosebi, rezervelor minime obligatorii (Date

aferente bilantului monetar al BNR).

Page36

n structura pasivelor din sistemul bancar romanesc se remarca dominanta componentei interne, contributia decisiva revenind depozitelor atrase de la sectorul nebancar, care reprezinta aproape jumatate din volumul pasivelor bancare. Desi n scadere ca pondere n pasivul bilantier, depozitele atrase de la companii si populatie continua sa reprezinte principala sursa de finantare pentru institutiile de credit, aproape 43 % la 31 martie 2009. Reducerea ritmului de crestere a depozitelor, pe ambele componente populatie si companii , s-a produs pe fondul deteriorarii climatului economic si al asteptarilor privind perspectivele economiei si ale veniturilor. n cazul depozitelor overnight, declinul dinamicii s-a manifestat atat la nivelul plasamentelor n lei cat si al celor n valuta n cazul populatiei, n timp ce n cazul companiilor, acesta s-a resimtit la nivelul depozitelor n devize. Cresterea ratelor dobanzii la depozitele noi la termen, precum si neimpozitarea veniturilor sub forma de dobanzi la depozitele la termen si instrumentele de economisire (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 200/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal) au stat la baza migrarii clientelei dinspre depozitele overnight spre cele la termen (Conform informatiilor prezentate n Raportul asupra inflatiei, mai 2009). Depozitele atrase de pe piata interbancara, ca si cele atrase din sectorul guvernamental continua sa ocupe ponderi relativ reduse n pasivul bilantier. ncepnd cu ultimele doua luni ale anului 2008, piata monetara interbancara a nceput sa se relaxeze, iar randamentele pe termen foarte scurt au continuat trendul descrescator, evoluand n jurul ratei dobanzii de politica monetara. Ponderea crescuta a depozitelor interbancare din primele luni ale anului 2009 se datoreaza n principal operatiunilor repo efectuate de banca centrala. Curba usor ascendenta a depozitelor n lei si n valuta atrase de la nerezidenti, ca pondere n totalul resurselor, a fost ntrerupta, ncepand cu
Page36

noiembrie 2008, ca urmare a regresului nregistrat de ponderea celor pe termen scurt. Sistemul bancar romanesc se mentine bine capitalizat, dar efectele crizei financiare internationale ncep sa se resimta odata cu ultimul trimestru al anului 2008, n special pe canalul lichiditatii externe si asupra portofoliului de credite ca urmare a deprecierii monedei nationale si ncetinirii cresterii economice. Toate institutiile de credit au consemnat niveluri de solvabilitate aflate deasupra limitei minime reglementate. Un aspect pozitiv l constituie ncetinirea tendintei de scadere a indicatorului de solvabilitate, comparativ cu anii anteriori, pe fondul majorarilor de capital efectuate de actionarii institutiilor de credit si diminuarii ritmului de crestere a creditului neguvernamental. De la finele anului 2008, banca centrala a ntarit monitorizarea situatiei financiare si prudentiale a institutiilor de credit, prin solicitarea raportarii lunare a indicatorului de solvabilitate de catre bancile cu un nivel al acestuia sub media pe sistem si cu rezultate financiare negative. Au fost modificate si unele norme de prudent bancar, constand n includerea profitului interimar n calculul fondurilor proprii si, respectiv, includerea n proportie de maxim 25 % a nivelului garantiilor aduse de debitori n metodologia de calcul a provizioanelor constituite pentru creditele clasificate n categoria pierdere. Ambele masuri vor avea ca efect cresterea volumului fondurilor proprii ale institutiilor de credit. n contextul crizei financiare internationale, un factor pozitiv este reprezentat de angajamentul bancilor-mama, care detin cele mai importante noua institutii de credit din Romania, de a mentine expunerile fata de subsidiarele lor si de a le recapitaliza, asigurarii unui raport de solvabilitate de minim 10 %. Continuand apartinand tendintele bancilor ncepute n anul 2006, atat cat fondurile si proprii lor
Page36

n vederea

personae

juridice

romane,

principala

componenta fondurile proprii de nivel 1 - au nregistrat n decembrie

2008 cel mai scazut ritm anual de crestere, n termeni reali, din ultimii sase ani. Aceasta situatie a fost determinata atat de consemnarea unor rezultate financiare negative de catre o serie de banci care detin 10 % din activele bancare agregate (cu impact direct asupra nivelului - fondurilor proprii de nivel 1 -), cat si de modificarile intervenite n luna august 2008 n reglementarile de prudenta bancara (Regulamentul BNR CNVM nr. 10/8/15.08.2008 pentru modificarea si completarea Regulamentului BNR CNVM nr. 18/23/14.12.2006 abroga prevederile art. 4 lit. d) referitoare la luarea n calculul - fondurilor proprii de nivel 1 - a profitului net al ultimului exercitiu financiar, reportat pana la repartizarea sa conform destinatiilor stabilite de adunarea generala a actionarilor, n limita sumei ce se intentioneaza a se repartiza pe oricare dintre destinatiile prevazute la lit. a) lit. c). Ca urmare, noua componenta a - fondurilor proprii de nivel 1 consta n: a) capitalul social subscris si varsat, cu exceptia actiunilor preferentiale cumulative sau, dupa caz, capitalul de dotare pus la dispozitia sucursalei din Romania de catre institutia de credit din statul tert; b) primele de capital, integral ncasate, aferente capitalului social; c) rezervele legale, statutare si alte rezerve, precum si rezultatul reportat pozitiv al exercitiilor financiare anterioare, ramas dupa distribuirea profitului conform hotararii adunarii generale a actionarilor. Ca urmare a acestei modificari, - fondurile proprii de nivel 1 - contin doar sursele primare de capitalizare ), care vizeaza eliminarea din calculul - fondurilor proprii de nivel 1(si, respectiv, al fondurilor proprii totale) a celui mai volatil element, respectiv rezultatul exercitiului curent reprezentand profit. De altfel, chiar si pana la intrarea n vigoare a modificarii mentionate, numai o parte dintre bancile care au consemnat profit au inclus suma respectiva n cadrul rezervelor eligibile, datorita cerintelor impuse de reglementarile de prudent bancara n vigoare, constand n auditarea rezultatului financiar reprezentand profit. Drept urmare, n anul 2008, capitalul social si rezervele eligibile au
Page36

reprezentat principalele nivel 1 -.

elemente de sustinere a - fondurilor proprii de

O evolutie preocupanta este scaderea, n luna martie 2009, a volumului fondurilor proprii de nivel 1 - n cazul unui numar de 22 de institutii de credit (detinand 39 % din activele agregate), ca urmare a consemnarii unor rezultate evolutie financiare a condus, negative, n contextul cresterii semnificative a cheltuielilor cu provizioanele de risc aferente clientelei nebancare. Aceasta n luna martie 2009, la scaderea relativa a fondurilor proprii totale ale bancilor persoane juridice romane, pentru prima data n ultimii noua ani. Desi nivelul restrangerii mentionate este relativ redus (1 % din - fondurile proprii de nivel 1- raportat pentru luna decembrie 2008), evolutia nivelului de capitalizare a bancilor este monitorizata atent de banca centrala. De altfel, reglementarile de prudenta bancara stipuleaza ca sumele aferente elementelor incluse n fondurile proprii (respectiv - fondurile proprii de nivel 1 - si - fondurile proprii de nivel 2 - de baza) trebuie sa fie la dispozitia institutiei de credit pentru a fi utilizate imediat si nerestrictionat n vederea acoperirii riscurilor sau pierderilor, imediat ce acestea apar. Pe fondul modificarilor survenite n reglementarile de prudenta bancara, n cursul lunii decembrie 2008 fondurile proprii de nivel 1 si-au diminuat cu mai mult de doua puncte procentuale contributia la sustinerea fondurilor proprii totale apartinand bancilor persoane juridice romane, cu majorarea corespunzatoare a contributiei - fondurilor proprii de nivel 2 (Regulamentul BNR CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii stipuleaza n Sectiunea a 2-a componenta fondurilor proprii de nivel 2, respectiv: a) fonduri proprii de nivel 2 de baza; b) fonduri proprii de nivel 2 suplimentar . Fondurile proprii de nivel 2 de baza se compun din: a) rezervele din reevaluarea imobilizarilor corporale, ajustate cu obligatiile fiscale aferente, previzibile la data calcularii fondurilor proprii; b) alte elemente care ndeplinesc conditiile prevazute la art. 14 alin. 1 si art. 14 alin. 3 din regulament; c) titluri pe durata nedeterminata si alte instrumente de aceeasi natura care ndeplinesc, cumulativ, conditiile prevazute la art. 15 din regulament.
Page36

Acestora li se pot adauga, fiind asimilate lor, actiunile preferentiale cumulative (altele decat cele care reprezinta elemente ale fondurilor proprii de nivel 2 suplimentar). Fondurile proprii de nivel 2 suplimentar se compun din: actiunile preferentiale cumulative pe durata capitalul sub forma de mprumut determinate si subordonat, cu respectarea conditiilor

prevazute de art. 16 din regulament), n special pe seama cresterii volumului mprumuturilor subordonate contractate de institutiile de credit. Proportia - fondurilor proprii de nivel 1- s-a mentinut relativ constanta si n luna martie 2009, pe fondul consemnarii de catre o serie de banci a unor rezultate financiare negative. Este de mentionat ca, desi ponderea fondurilor proprii de nivel 2 - n - fondurile proprii de nivel 1 - a avansat n anul 2008 (pana la 34 %), potentialul de crestere a acestui element se mentine ridicat (n scopul reglementarii unei baze sanatoase de capital, n sensul asigurarii preponderentei surselor primare de capitalizare, n Regulamentul BNR CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii se stipuleaza, la art. 21 alin. 1 lit. a, ca totalul fondurilor proprii de nivel 2, care poate fi luat n calculul fondurilor proprii, nu poate depasi 100 % din- fondurile proprii de nivel 1 - . BNR poate aproba, la cererea institutiilor de credit, depasirea limitei mentionate, dar numai n situatii exceptionale si doar provizoriu ), institutiile de credit putand apela n continuare la surse secundare de capitalizare n vederea dezvoltarii activitatii bancare. n anul 2008, capitalul social a ramas cel mai important element de

sustinere a - fondurilor proprii de nivel 1-, contributia acestuia crescand pana la 66,5 %. Aceasta situatie a fost determinata n parte de eliminarea rezultatului financiar curent reprezentand profit din calculul - fondurilor proprii de nivel 1 -, precum si de majorarea capitalului social. Astfel, n
Page36

anul 2008, din totalul de 32 de banci personae juridice romane, actionarii a 18 banci si-au majorat participatiile la capitalul social. De asemenea, au fost consemnate majorari ale capitalului social al Bancii Centrale Cooperatiste

Creditcoop si ale capitalului de dotare a doua dintre cele 9 sucursale ale bancilor straine care desfasoara activitate pe teritoriul Romaniei, ceea ce a condus la o crestere anuala reala a capitalului social agregat al sistemului bancar romnesc de 12,6 % n 2008, nsa sub investitiile de aceeasi natura efectuate n anii 2005 si 2006. n primele trei luni ale anului curent, nca doua banci au recurs la noi aporturi de capital, conducand la cresteri ale acestuia cu 48 % si, respectiv, 63 % comparativ cu nivelul consemnat la finele lunii decembrie 2008. n plus, straine, alte doua sucursale ale unor banci precum si Banca Centrala Cooperatista Creditcoop au consemnat

majorari de capital, nsa de volum redus. Totodata, este de mentionat ca, pana n luna august 2008, profitul exercitiului curent s-a constituit ntr-un element important de sustinere a - fondurilor proprii de nivel 1-. n schimb, consemnarea, n primele trei luni ale anului curent, a unui rezultat financiar negativ de catre multe dintre bancile comerciale a avut un impact negativ asupra nivelului fondurilor proprii agregate. mprumuturile subordonate contractate de bancile persoane juridice romane au devenit principalul element de sustinere a - fondurilor proprii de nivel 2 -, reprezentand n fondurile proprii totale ale bancilor persoane juridice romane pana la 20,4 % n decembrie 2008 si, respectiv, 21,6 % n martie 2009. Desi atat n luna decembrie 2008, cat si n luna martie 2009 rezervele din reevaluarea patrimoniului au consemnat reduceri, acestea raman totusi un element important n finantarea - fondurilor proprii de nivel 2 - (cu o contributie de 10 %).

Anul 2008 a consemnat ncetinirea trendului descendent al indicatorului de solvabilitate (ncepand cu primul trimestru al anului 2008, institutiile de credit raporteaza indicatorul de solvabilitate n conformitate cu principiile Basel II. Reglementarile impun institutiilor de credit, persoane juridice romane, sucursalelor din Romania ale institutiilor de credit din state terte, societatilor de servicii de investitii financiare, cooperativelor de credit din
Page36

cadrul retelelor cooperatiste si societatilor de administrare a investitiilor mentinerea unui volum al fondurilor proprii care sa se situeze n permanenta la un nivel cel putin egal cu suma cerintelor de capital pentru riscul de credit, riscul de diminuare a valorii creantei aferente ntregii activitati, riscul de pozitie, riscul de decontare, riscul de credit al contrapartidei, riscul valutar, riscul de marfa si riscul operational. Cerintele de capital sunt diferite n functie de abordarea aleasa de institutiile de credit, respectiv: abordarea de baza, abordarea standard, abordarea standard alternativa, abordarea avansata) calculate la nivel agregat pentru institutiile de credit persoane juridice romane (Cerintele de prudenta bancara referitoare la fondurile proprii nu sunt aplicabile sucursalelor bancilor straine din statele Uniunii Europene si, n consecinta, nici indicatorilor de prudenta bancara calculati n functie de acestea. ncepand cu 1 ianuarie 2007, fondurile proprii ale acestora sunt reprezentate de - fondurile proprii de nivel 1 - . Totodata, acestor sucursale le sunt aplicabile si prevederile Regulamentului BNR CNVM nr. 13/18/ 2006 privind determinarea cerintelor minime de capital pentru institutiile de credit si firmele de investitii ), acesta ajungand la 12,3 % la finele lunii decembrie; la finele lunii martie 2009 indicatorul se situa la nivelul de 12,03 %. Factorii determinanti pentru situatia mentionata au fost actiunile de majorare a capitalului social al institutiilor de credit, precum si temperarea ritmului de crestere a creditului neguvernamental, n special n ultima parte a anului 2008 si primul trimestru al anului curent (2009). Chiar si n conditiile mentinerii unui trend general descendent, raportul de solvabilitate se situeaza la un nivel corespunzator n cazul tuturor institutiilor de credit, fiind superior pragului minim impus de reglementarile de prudenta bancara aplicabile n Romania (8 %), armonizate cu cele n vigoare n UE.
Page36

Dintre bancile care detineau, la finele anului 2008, o cota de piata mai mare de 5 % din activele agregate, numai una consemna un raport de solvabilitate mai mic de 10 %. La aceeasi data, o singura banca, detinand o cota de piata sub 1 % din activele agregate ale sistemului, nregistra un raport de solvabilitate apropiat de limita minima prevazuta de reglementarile de prudenta bancara, situatie care a fost remediata prin efectuarea, n luna ianuarie 2009, a unei majorari corespunzatoare de capital. De la 1 ianuarie 2008 au intrat n vigoare reglementarile de prudenta bancara care impun aplicarea principiilor Basel II n procesul de evaluare a adecvarii capitalului. Pentru bancile care detin o cota de piata mai mare de 5 % din activele agregate, 91 % din cerintele de capital au fost constituite pentru riscul de credit, riscul de credit al contrapartidei, riscul de diminuare a valorii creantei si pentru tranzactii incomplete , calculate n conformitate cu abordarea standard. A doua categorie de riscuri pentru care bancile au calculat cerinte de capital au fost riscurile operationale, cu o pondere de 8 % din total, majoritatea bancilor cu cota de piata mai mare decat 5 % utilizand abordarea de baza. Alte doua banci s-au bazat pe abordarea standard si, respectiv, abordarea avansata de evaluare. Pentru riscul de pozitie, riscul valutar si riscul de marfa, bancile au constituit 1 % din cerintele totale de capital, evaluarea fiind realizata n conformitate cu abordarea standard. Bancile analizate nu au calculat cerinte de capital pentru riscul de decontare/livrare. Toate bancile analizate au consemnat un indicator de solvabilitate superior limitei minime reglementate, acestea dispunand de un excedent de fonduri proprii al carui cuantum era, la finele anului 2008, de 36 % din nivelul total al cerintelor de capital calculate. Nivelul reglementat al indicatorilor de adecvare a capitalului, calculat pentru grupurile bancare mari, cu activitate complexa din zona euro ( Banca Centrala Europeana, Financial Stability Review, decembrie 2008), a consemnat o crestere n primele noua luni ale anului 2008, n pofida
Page36

diminuarii cuantumului veniturilor retinute, care a afectat profitabilitatea acestora. Principalii factori care au determinat aceasta situatie au fost majorarile de capital efectuate n anul 2008 (reprezentand 15 % din baza de capital, partial din bani publici) si, respectiv, scaderea activelor ponderate n functie de risc n primul semestru al anului 2008. Astfel, nivelul raportului dintre - fondurile proprii de nivel 1- si activele ponderate n functie de risc a crescut de la 7,9 % la finele anului 2007 la 8,7 % n septembrie 2008, n cazul unui esantion din grupul de institutii analizate. n mod similar, raportul de solvabilitate agregat a consemnat o crestere de la 10,6 % n decembrie 2007 la 11,7 % n septembrie 2008. Astfel, capacitatea de absorbtie a locurilor s-a mbunatatit n cazul institutiilor de credit al caror nivel de adecvare a capitalului nu era suficient n comparatie cu riscurile asumate. Aceasa evolutie survine dupa ce, n anul 2007, adecvarea capitalului a consemnat o deteriorare. Raportul de solvabilitate calculat la nivel agregat pentru sistemul bancar romanesc se situa, n decembrie 2008, la un nivel comparabil cu multe state membre UE. Aceasta situatie sugereaza ca, pentru continuarea dezvoltarii activitatii bancare care corespunde unui grad de intermediere financiara relativ modest n Romania , multe dintre institutiile de credit vor fi nevoite sa apeleze la majorarea bazei surselor proprii, fie a celor primare (pe seama capitalizarilor si a maririi cuantumului reglementarile n vigoare. n anul 2008 se constata unele evolutii divergente n ceea ce priveste raportul de solvabilitate calculat pe grupe de banci n functie de criteriul activelor detinute (n scopuri de analiza, BNR utilizeaza o clasificare a bancilor n functie de ponderea activelor acestora n total active ale sistemului bancar. Astfel, bancile mari sunt definite ca fiind acelea ale caror active detin o pondere mai mare de 5 % din total, bancile medii sunt cele ale
Page36

rezervelor

eligibile), fie a celor

secundare (cum ar fi mprumuturile subordonate), n cuantumul prevazut de

caror active detin o pondere cuprinsa ntre 1 % si 5 % din total, n timp ce bancile mici sunt definite ca fiind cele ale caror active reprezinta mai putin de 1 % din activele agregate ): (i) bancile mari continua sa dispuna de cel mai redus palier de solvabilitate; (ii) nivelul de solvabilitate pentru bancile mijlocii este plasat ntre nivelurile maxime si minime; (iii) bancile mici au nivelurile cele mai ridicate ale solvabilitatii, nsa n usoara scadere n ultimele luni. La finele anului 2008, 60 % dintre activele bancare se concentrau n segmentul bancilor care raportau la acea data un nivel al ratei de solvabilitate cuprins ntre 10 % si 12 %. Numai 18 % dintre activele bancare (comparativ cu 31 % din active, la finele anului 2007) erau detinute de bancile cu un nivel de adecvare a capitalului cuprins ntre 8 % si 10 % . Acest avans a fost pierdut n martie 2009, cand 39 % din active erau detinute de bancile care raportau nivelul mentionat de solvabilitate. nca 35 % din active apartineau bancilor cu o solvabilitate cuprinsa ntre 10 % si 12 %. Gradul de finantare din surse proprii a activitatii institutiilor de credit (Gradul de finantare din surse proprii a activitatii institutiilor de credit a fost masurat cu ajutorul indicatorului - Rata fondurilor proprii de nivel 1 -, care se determina ca pondere a - fondurilor proprii de nivel 1 - n total active la valoare medie), calculat la nivelul sistemului bancar, nu a suferit o contractie semnificativa n anul 2008, nsa indicatorul a pierdut un punct procentual n trimestrul I al anului 2009 (pana la 6 %). Este de remarcat ca situatia pe grupe de banci este divergenta, grupa bancilor mari nregistrand cel mai scazut grad de autofinantare (5,2 % la 31.03.2009). Ca urmare a injectiilor de capital efectuate ncepand cu semestrul II al anului 2008, gradul de autofinantare a bancilor mici a crescut pana la 12,5 % n martie 2009. Ca urmare a acestor evolutii prezentate mai sus, nivelul de finantare din surse proprii al bancilor romanesti, calculat la nivel agregat, ramane
Page36

comparabil cu cel aferent tarilor din UE, n conditiile n care, n anul 2008, multe banci cu activitate internationala au fost recapitalizate prin efortul statului, din bani publici, sau al actionarilor acestora. n virtutea responsabilitatilor pe linia supravegherii prudentiale, BNR monitorizeaza evolutia indicatorilor financiari si prudentiali raportati de institutiile de credit. n contextul efectelor negative asupra mediului economic si financiar intern, generate de criza internationala, banca centrala a solicitat transmiterea lunara a raportarii privind adecvarea capitalului (n conformitate cu reglementarile de prudenta bancara n vigoare, armonizate cu cele din Uniunea Europeana, raportarea privind cerintele de capital are periodicitate trimestriala) n cazul institutiilor de credit care au nregistrat pierderi si un nivel al indicatorului de solvabilitate sub media pe sistem. Totodata, n cazul unei banci cu capital strain, banca centrala a dispus masuri ca nivelul indicatorului de solvabilitate, raportat lunar, sa nu scada sub 10 %. De asemenea, n cazul a doua banci cu capital majoritar autohton, banca centrala a recomandat mentinerea unui volum al fondurilor proprii care sa asigure un nivel de cel putin 10 % al indicatorului de solvabilitate. n ceea ce priveste masurile de natura reglementarii, banca centrala a modificat, n anul curent, prevederile Regulamentului BNR CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii n sensul revenirii la exercitarea optiunii prevazute de Directiva europeana privind cerintele de capital constand n includerea n calculul fondurilor proprii a profitului intermediar. Astfel, se modifica abordarea avuta de banca centrala ncepand cu luna august 2008 cand, n contextul eforturilor de temperare a creditului neguvernamental, a fost adoptata decizia neexercitarii respectivei optiuni. Modificarea vizata are ca efect posibilitatea includerii n calculul - fondurilor proprii de nivel 1 a
Page36

profitului interimar nregistrat pana la data determinarii fondurilor proprii, precum si a profitului aferent ultimului exercitiu financiar reportat pana la repartizarea sa conform destinatiilor stabilite de adunarea generala a

actionarilor, n suma neta de orice obligatie sau dividend previzibile la data determinarii fondurilor proprii. Noua reglementare asigura totodata corelarea cu modificarile avute n vedere n prezent de catre Grupul de Lucru pentru Modificarea Directivei privind Cerintele de Capital (CRDWG) si Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni (CEBS) si cu initiativa promovata la nivelul Parlamentului European n procesul de modificare a directivei privind cerinta de capital (CRD). Profitul interimar va putea fi inclus n calculul fondurilor proprii numai daca cuantumul acestuia a fost verificat de persoanele responsabile cu auditarea situatiilor financiare si daca n raportul ntocmit n urma verificarii se exprima opinia conform careia sumele respective au fost evaluate n conformitate cu principiile si regulile de contabilitate si sunt nete de orice obligatie sau dividend previzibile. Pentru ratiuni de prudenta bancara, reglementarea mentine prevederea referitoare la deducerea din cuantumul fondurilor proprii a pierderii aferente perioadei curente, indiferent daca aceasta a fost sau nu verificata de persoanele responsabile cu auditarea situatiilor financiare. n contextul economic actual, caracterizat prin ncetinirea puternica a ritmului de crestere a creditului neguvernamental, modificarea Regulamentului BNR CNVM nr. 18/23/2006 n sensul includerii profitului interimar n calculul fondurilor proprii poate favoriza deblocarea creditarii. La cele de mai sus se adauga decizia bancii centrale de amendare a cadrului de reglementare n domeniul nr. si clasificarii privind si provizionarii si creditelor si utilizarea (Regulamentul plasamentelor, BNR 5/2002 clasificarea regularizarea creditelor

precum

constituirea,

provizioanelor specifice de risc de credit , cu modificarile si completarile ulterioare, stipuleaza ca determinarea necesarului de provizioane pentru creditele clasificate n categoria pierdere, n situatia n care s-au initiat procedure judiciare sau n situatia n care cel putin una dintre sumele respectivului credit nregistreaza un serviciu al datoriei mai mare de 90 de zile, se efectueaza prin luarea n considerare a ntregii expuneri, indiferent
Page36

de garantii. Din punct de vedere al metodologiei, aceasta prevedere este echivalenta cu ajustarea valorii garantiei prin aplicarea unui coeficient cu valoarea zero), n sensul flexibilizarii acestuia. Astfel, Regulamentul BNR nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit stipuleaza urmatoarele: garantiile aferente expunerilor reprezentand principalul creditelor/plasamentelor clasificate n categoria pierdere, n cazul carora serviciul datoriei este mai mare de 90 de zile si/sau n cazul carora au fost initiate proceduri judiciare fata de operatiune ori fata de debitor, se ajusteaza prin aplicarea de coeficienti stabiliti de mprumutator, pentru fiecare categorie/caz. Valoarea acestor coeficienti nu poate fi mai mare de 0,25. mprumutatorul trebuie sa dispuna de documentatia de fundamentare aferenta stabilirii valorii coeficientilor prevazuti n regulament. n baza noii reglementari, garantiile aferente expunerilor reprezentand dobanzi curente/restante, atasate creditelor/plasamentelor mentionate, nu se iau n considerare, coeficientul care se aplica sumelor aferente respectivelor garantii avnd valoarea zero. Aceasta modificare a reglementarii va avea ca efect diminuarea necesarului de provizioane constituit pentru aceasta categorie de creante, surplusul urmand a fi reluat pe venituri, cu impact favorabil asupra indicatorilor financiari si de prudenta bancara.

Page36