În contextul integrarii europene restructurarea sistemului bancar românesc este o

necesitate stringenta. În primii zece ani de tranzitie la economia de piata, se poate spune
ca sectorul bancar românesc a fost substantial dominat de vechile banci specializate.
Sistemul bancar al unei tari reprezinta coloana vertebrala finaciara a economie de piata.

Sistemul bancar din România este un sistem pe două nivele, cuprinzând Banca Naţională a
României şi instituţiile de credit. Acest sistem a fost introdus în decembrie 1990, fiind primul pas
al procesului de reformă bancară.

Cadrul legislativ care guvernează sistemul bancar cuprinde:

• Legea privind Statutul Băncii Naţionale a României – Legea nr. 312 din 28 iunie 2004,
• Ordonanţa privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului - Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006,
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6 decembrie
2006 - Legea nr. 227 din 4 iulie 2007,
• Legea pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar –
Legea nr. 83 din 21 mai 1997,
• Reglementări privind falimentul instituţiilor de credit - Ordonanţa Guvernului nr. 10 din 22
ianuarie 2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată, completată şi modificată
prin Legea nr. 278 din 23 iunie 2004,
• Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996, privind organizarea şi funcţionarea Fondului de
Garantare a Creditelor din Sistemul Bancar.

La sfârşitul anului 2009, în România funcţionau 42 de instituţii de credit. Conform Raportului

publicat de Banca Naţională a României structura sistemului bancar este următoarea:

• 2 bănci cu capital integral sau majoritar de stat, 4 bănci cu capital majoritar privat
autohton, 25 de bănci cu capital majoritar străin, zece sucursale ale unor bănci străine şi
o reţea cooperatistă;
• 52,4 % din activele bancare sunt concentrate în primele 5 bănci din sistem;
• Cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital majoritar străin este de 85,3%;
• Cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital majoritar privat românesc este de 7,4%
(inclusiv reţeaua cooperatistă);
• Cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital controlat de stat este de 7,3%.

Ca urmare a liberalizării pieței serviciilor, un număr de 207 instituții străine au notificat intenția de
a oferi și de a desfășura activitate bancară în mod direct pe teritoriul României. Între acestea
figurează 192 instituții bancare, 3 instituții financiare nebancare și 12 instituții emitente de
monedă electronică.

Creșterea capitalizării sistemului bancar a asigurat, potrivit raportului Băncii Naționale a

României, menținerea adecvării capitalului la niveluri confortabile. Astfel, indicatorul de
solvabilitate a crescut de la 13,76% în 2008 la 14,67% la sfârșitul anului 2009, depășind în mod
semnificativ nivelul minim reglementat. Toate băncile din sistem au înregistrat un nivel al
solvabilității de peste 10%, nivel considerat drept minim pe durata valabilității acordului de
finanțare cu UE, FMI și alte instituții financiare internaționale.

Pe piaţa românească operează de asemenea instituţii financiare nebancare, precum fonduri de

asistenţă mutuală, case de amanet, societăţi de leasing financiar, societăţi de credite pentru
persoane fizice, societăţi de micro-finanţare, societăţi de credit ipotecar, societăţi care oferă
operaţiuni de factoring, societăţi specializate în finanţarea tranzacţiilor comerciale, şi altele.

În România sectorul bancar cuprinde:

37 de banci (din care 6 sucursale ale unor banci straine)

Caracteristicile sistemului bancar românesc sunt urmatoarele:

Total active bancare: 43 miliarde EUR (circa 54% din PIB)

61% din activele bancare sunt concentrate în primele 5 banci din sistem

Indicatorul de solvabilitate = 17,8%

Actionariat reprezentat în majoritate de entitati straine

 Structura actionariatului în cadrul institutiilor de credit din România este prezentata în

Figura 1.1.

Bancile din România pot fi grupate astfel: (Figura 1.2)[4]

A. Banci de emisiune;

B. Banci comerciale (Banci de depozit);

C. Banci de afaceri (Banca industriala);

D. Banca electronica;

E. Banca populara;
F. Organisme de credit specializate.

Figura 1.2 Clasificarea bancilor

Pascariu, Gheorghe – Managementul seviciilor bancare – coordonate actuale si perspective - , Editura

Fundatiei Academice „Gh. Zane”, Iasi, 2004; pg.76

http://www.scribd.com/doc/39603633/1-Evolutii-Structurale-sistem-Bancar#