Democrație si totalitarism

de Raymond Aron

Burlacu Vlad
Ciupercă Tudor-Marian
Bulgagiu Mircea-Constantin
Grupa H311
Lucrarea Democrație și totalitarism a lui Raymond Aron face parte
dintr-o serie de trei lucrări bazate pe lecțiile despre societatea
industrială predate de autor la Sorbona în perioada 1955-1958.
Născut în 1905 la Paris, prieten apropriat cu Jean-Paul Sartre și
Paul Nizan, Raymond Aron a predat de-a lungul timpului la
Universitatea din Köln, apoi la Casa academică din Berlin și
Havre. Activează o perioadă ca redactor șef al ziarului La France
libre de la Londra și apoi devine jurnalist politic, desfășurând în
paralel și o activitate academică universitară. Printre alte titulaturi,
în CV-ul autorului mai figurează și cele de editorialist la diverse
publicații franceze, profesor la Institutul de Studii Politice din Paris
și Școala Națională de Administrație, titular al catedrei de
sociologie a Facultății de Litere din Paris, director de studii la
Școala practică de înalte studii, profesor la Colegiul Francez.
 ●
Democrație și totalitarism însumează un număr de 19 lecții, limbajul fiind unul accesibil.
Autorul se adresează direct, folosește întrebări retorice, explică și analizează într-o manieră
complexă și atrăgătoare. Colecția de texte prezentată în această lucrare se referă retrospectiv
la regimul din timpul celei de-a IV-a Republici Franceze din intervalul iunie 1944-octombrie
1958.

●
Cartea este structurată în trei secțiuni principale, fiecare cuprinzând un număr de capitole cu
titluri sugestive, și o a patra secțiune destinată unor concluzii.
 ●
Partea întâi se ocupă de concepte și variabile, abordând înțelesul echivoc al termenului
politică.
●
”Politica desemnează în același timp domeniul și cunoașterea pe care o avem despre acest
domeniu.”
●
Se pune întrebarea, la un moment dat: raportat la om, ce este mai important? Factorul politic
sau cel economic? Răspunsul și explicația fiind: Cel politic, pentru că politica privește în mod
direct sensul însuși al existenței
 În capitolul al doilea din prima parte se face o incursiune care ne conduce de la gândirea
filosofică către sociologia politică, pornindu-se de la epoca aristotelică, remarcand doua idei
principale:

1. Cum se menține un regim

2. Cum se transformă un regim sau cum poate fi el răsturnat
 Conform filosofilor, există două obiective ale oricărei politici:

1. să fie pace în interiorul unui colectiv

2. să fie apărat un colectiv de celelalte

O mențiune interesantă la punctul 1: să existe acordul ca statul să dețină exclusivitatea pentru
folosirea forței în sensul menținerii acestei stări de pace. Se continuă cu definiții și analize
legate de funcțiile ordinii politice moderne, diferențele dintre omul politic și funcționar.
 .Problematica coruperii și a corupției deschide și partea a treia a volumului de față, unde se
analizează regimul francez luat ca exemplu de regim supus coruperii. Autorul devine metaforic
și cele două parți ale primului capitol se disting conform acestei metafore: (....) regimul
constituțional este cel în care, în pofida a tot ceea ce se întâmplă, bariera supremă este un fir de
mătase – firul de mătase al legalității. Dacă firul de mătase al legalității ar fi rupt, în mod
inevitabil s-ar profila la orizont tăișul sabiei
In concluzie, lucrarea lui Raymond Aron afirma viabilitatea unei forme de guvernare
constitutional-pluraliste argumentele regasindu-se prin comparații, analize și teorii.