EVALUAREA

CONTABILITATE GENERALĂ CLASA A X A

Noțiunea de evaluare și principiile
evaluării în contabilitate
 Evaluarea este procedeul metodei contabilității care
asigură exprimarea valorică a componentelor
patrimoniului. Aceasta reprezintă cuantificarea și
măsurarea, în expresie bănească, a mărimii
mijloacelor materiale, a creanțelor, investițiilor,
datoriilor, cheltuielilor, veniturilor și a rezultatelor
obținute.
Noțiunea de evaluare și principiile
evaluării în contabilitate
 Evaluarea are în vedere următoarele
componente:
 • obiectul evaluării
 • etalonul monetar ca unitate de măsură
 • prețul.
Noțiunea de evaluare și principiile
evaluării în contabilitate
 Obiectul evaluării îl constituie structurile proprii
patrimoniului, și anume: activele, pasivele,
cheltuielile, veniturile, rezultatele, precum și
operațiile economice și financiare privind
circuitul acestor structuri.
 Etalonul monetar se identifică cu banii, în funcția
lor de măsură a valorii. În mod concret, funcția
banilor, ca unitate de măsură a valorii, se
realizează prin semnul monetar propriu fiecărei
țări. În România, semnul monetar este leul.
Noțiunea de evaluare și principiile
evaluării în contabilitate
 Prețul este rezultatul măsurării și comparării
obiectului evaluat cu banul, în calitatea sa de
unitate de măsură a valorii. Prin intermediul
banului, valoarea elementelor patrimoniale se
exprimă ca preț. Astfel, prețul reprezintă un
raport între valorile economice supuse evaluării
și banii, ca măsură a valorii.
 Se măsoară astfel cantitatea de putere de
cumpărare disponibilă a banului pentru a obține
bunuri, lucrări și servicii.
Principiile evaluării în contabilitate
 1. Principiul stabilirii obiectului evaluării
 Presupune delimitarea în timp și spațiu a elementelor
supuse evaluării
 2. Principiul evaluării elementelor patrimoniale la un preț
care să exprime valoarea lor reală
 Acest principiu ține cont de:
• Utilitate
• Cost de înlocuire
• Cost real
• Valoare de piață
Principiile evaluării în contabilitate

 3. Principiul alegerii formei de evaluare

corespunzătoare scopului urmărit:
• dacă scopul evaluării este numai de a determina
mărimea reală a patrimoniului, se vor utiliza prețurile
efective;
• dacă scopul evaluării este urmărirea abaterilor prețurilor
efective de la cele standard, se impune utilizarea unor
preturi constante.
Principiile evaluării în contabilitate

 4. Principiul stabilității unității monetare

În contabilitate, etalonul monetar ales ca
unitate de măsură a elementelor patrimoniale are
un caracter instabil, determinat de variația puterii
de cumpărare a monedei și a prețurilor. Pentru a
depăși aceasta limită, moneda, ca unitate de
măsură a valorii, este considerată constantă.
Principiile evaluării în contabilitate

 5. Principiul costului istoric

 Constă în evaluarea elementelor patrimoniale
la costul de origine sau de intrare stabilit pe
baza documentelor justificative.
 În practică, costul istoric nu este aplicat in forma
sa pură. Astfel, cu ocazia întocmirii bilanțului, pe
baza datelor inventarierii, se produc unele
derogări de la acest principiu, cum ar fi:
Principiile evaluării în contabilitate

 lichiditățile în devize, creanțele și datoriile în

valută se evaluează la cursul de schimb al
valutei din ultima zi a anului;
 imobilizările sunt, în general, evaluate la costul
istoric diminuat cu amortizările calculate, iar in
unele cazuri sunt reevaluate;
 în unele cazuri, se impune necesitatea de a
înregistra riscul de nerecuperare a creanțelor.
Principiile evaluării în contabilitate

 6. Principiul prudenței
 Privit prin prisma evaluării, acest principiu impune
estimarea cu precauție a elementelor patrimoniale,
astfel încât sa se prevină supraevaluarea activelor și a
veniturilor, respectiv, subevaluarea pasivelor și a
cheltuielilor. În felul acesta, se evita stabilirea
nejustificată de rezultate financiare supradimensionate,
care pot să genereze o decapitalizare a întreprinderii,
prin sarcini fiscale mari și distribuirea de dividende fictive.
Formele evaluării patrimoniului în
contabilitate
 În contabilitate, evaluarea are loc atât în mod
curent, pentru reflectarea evenimentelor și a
tranzacțiilor care au loc în cursul perioadei de
gestiune și care modifică mărimea valorica a
elementelor patrimoniale, cât și in mod periodic,
cu ocazia inventarierii elementelor patrimoniale
și a elaborării documentelor contabile de
sinteză.
Formele evaluării patrimoniului în
contabilitate
 În funcție de momentul efectuării evaluării și de scopul urmărit
se disting următoarele forme de evaluare:
1. Evaluarea curentă
2. Evaluarea periodică – se efectuează în două momente:
a. La inventarierea elementelor – evaluare de inventar
b. Cu prilejul raportărilor anuale – evaluare bilanțieră
3. Reevaluarea
Formele evaluării patrimoniului în
contabilitate
1. Evaluarea curentă – este practicată la înregistrarea
operațiilor economice în contabilitate pe tot parcursul
desfășurării activității.
2. Evaluarea periodică – se efectuează în două momente:
a. La inventarierea elementelor – evaluare de inventar
b. Cu prilejul raportărilor anuale – evaluare bilanțieră
3. Reevaluarea – se face cu respectarea dispozițiilor legale, la
anumite perioade, valorile contabile fiind înlocuite cu valorile
actuale care sunt determinate de prețurile pieței sau de
valorile de utilitate
Formele evaluării patrimoniului în
contabilitate
 Momentele evaluării sunt:
 evaluarea la intrare sau la prima înregistrare;
 evaluarea la ieșirea din patrimoniu a
elementelor patrimoniale;
 evaluarea la inventariere;
 evaluarea la bilanț.