CURS 4

Soluțiile de neurmărire/netrimitere în judecată dispuse de procuror- nu rezolvă cauza

Rezolvarea cauzei penale în faza de urmărire penală se face într-un singur mod- punerea în
mișcare a acțiunii penale

Soluțiile- incidente când există o cauza de inoportunitate(lipsa interesului public) / cauze de

împiedicare a urmăririi penale

TERMINAREA URMĂRIRII PENALE

Terminarea urmăririi penale-

referat de terminare a urmăririi
penale (când urmărirea penală se
Punere în mișcare acțiune realizează de o.c.p sub Înregistrarea
penală supravegherea procurorului) rechizitoriului la
parchet

Procurorul dispune completarea Verificarea de Încetarea fazei

cercetării penale către procurorul ce de urmărire
supraveghează u.p. penală

Acesta ar fi fost cursul normal, însă e necesară completarea

cercetării penale

etapa de terminare a urmăririi penale (etapa distinctă în cadrul procedurii în vederea luării
unei decizii cu privire la trimiterea în judecată , doar în cazurile în care ocp efectuează acte
de cercetare penală sub supravegherea procurorului—(deci nu vom avea această etapă
atunci când procurorul efectuează urmărirea penală proprie, căci nu este necesară) după
strângerea tuturor probelor e necesar să se constate că cercetarea urmăririi penale este
completă (doar dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare)

După punerea în mișcare a acțiunii penale procurorul poate dispune completarea cercetării
penale , apoi dacă ocp apreciază ca au administrat toate probele/nu există alte probe de
administrat se va constată ca fiind terminată urmărirea penală. Organul de cercetare penală
înaintează un referat de terminare a urmăririi penale+ propunere de trimitere în judecată
procurorului ce supraveghează urmărirea penală împreună cu dosarul, pentru ca apoi
procurorul să ia o decizie cu privire la trimiterea în judecată a inculpatului . Referatul de
terminare a u.p. presupune o urmărire penală față de inculpat (este excepția de la regulă).
Regula este că după punerea în mișcare a acțiunii penale urmează înaintarea acțiunii către
instanța, doar în mod excepțional vom avea o completare a cercetării penale după punerea în
mișcare a acțiunii penale

*E ilogic ca procurorul să întocmească un referat de terminare a up și sa și-l înainteze lui

însuși- de aceea nu vom avea referat de terminare a u.p. când procurorul efectuează el însuși
urmărirea penală)*

REFERATUL DE TERMINARE A URMĂRIRII PENALE

CE TREBUIE SĂ CONȚINĂ

Mențiuni generale art 286 alin (4)

Mențiuni suplimentare privitoare la: mijloace materiale de probă, locul unde se găsesc aceste
mijloace, măsurile luate cu privire la aceste mijloace

Motivare – ÎN FAPT & ÎN DREPT ( dacă avem o pluralitate de participanți pentru fiecare se
vor indica separat motivele)-organul de cercetare penală nu doar descrie fapta, ci stabilește
și încadrarea juridică!

Propunere de trimitere în judecată (este esențială, dacă referatul nu conține această

propunere înseamnă că nu e referat de terminare a u.p.)

Propuneri secundare- de pronunțare de către procuror a unor soluții de

neurmărire/netrimitere în judecată

Referatul, odată cu dosarul cauzei, se înaintează parchetului din care face procurorul ce
supraveghează urmărirea penală- vor fi înregistrate la parchet

Procurorul are obligația să procedeze la verificarea materialului probator ce stă la baza

referatului și a propunerii (inclusiv propunerea de încadrare juridică pe care o face organul
de cercetare penală)

Verificarea trebuie făcută în termen de cel mult 15 zile de când referatul și dosarul sunt
înregistrate la parchet

În cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv verificarea se face CU PRECĂDERE ȘI

DE URGENȚĂ. Legiuitorul nu a ținut cont de faptul că față de arestat pot fi luate și alte
măsuri preventive, nu doar arestarea preventivă, ce pot fi prelungite în cursul urmăririi
penale (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu)
 parere prof- nu e actualizat codul deci verificarea de urgență trebuie extinsă și la celelalte
măsuri preventive ce se iau față de inculpat.-

La stabilirea termenului se va ține seamă și de data expirării măsurii preventive. Verificarea

trebuie să se realizeze obligatoriu înainte de expirarea acestui termen . Procurorul trebuie să
decidă trimiterea/netrimiterea în judecată înaintea expirării termenului.

Dacă în urma
verificării procurorul
constată

Nerespectarea tuturor dispozițiilor Neadministrarea tuturor probelor

legale ce garantează aflarea necesare pentru aflarea adevărului
adevărului

Restituirea cauzei către o.c.p pentru Restituirea pentru COMPLETAREA

REFACEREA ACTELOR URMĂRIRII PENALE

Singurul caz reglementat de refacere (art 301)

este cel în care se încalcă dispozițiile privitoare
la competență (când procurorul dispune
trimiterea cauzei organului competent)- totuși
este posibilă restituirea nu doar în caz de
încălcare a competenței ci în toate cazurile de
încălcare a oricăror dispoziții legale de către
ocp privind efectuarea actelor de up

Procurorul se pronunța prin ordonanță de restituire

(Trebuie să cuprindă toate mențiunile necesare
oricărei ordonanțe)

Procurorul trebuie să indice expres Procurorul trebuie să indice expres

actele ce trebuie refăcute faptele/împrejurările de fapt ce trebuie
stabilite și care sunt mijloacele de probă
ce trebuie obținute de o.c.p. (eventual și
un termen de finalizare a activităților de
cercetare penală)
Distinct de cele două tipuri de restituire, procurorul poate să dispună și trimiterea cauzei la
un alt organ de cercetare penală -art 302

Art 43- în cauzele de reunire – dacă procurorul constantă că doar în privința anumitor fapte
și anumitor persoane actele de cercetare penală s-au efectuat cu încălcarea dispozițiilor
legale / doar în privința anumitor fapte sau anumitor persoane cercetarea penală nu este
completă- va putea să dispună disjungerea cauzei și apoi restituirea . Doar în mod
excepțional dacă disjungerea nu este posibilă va dispune restituirea întregii cauze, însă este
necesar sa se constate imposibilitatea disjungerii- când? -în cazurile de reunire obligatorie a
cauzelor (nu s-a auzit nimic, presupun asta)

Dacă nu s-au încălcat dispozițiile legale/ e completă cercetarea penală- procurorul va

proceda la rezolvarea cauzei. Rezolvarea cauzei de către procuror se face doar prin
trimiterea în judecată însă numai dacă sunt îndeplinite condițiile trimiterii în judecată :

Condiție procedurală Condiții de fond

-procurorul să constate - Probele să fie suficiente (în aprecierea

că la dosar sunt probe procurorului)- acesta este standardul
legal administrate probei ce trebuie respectat de procuror
pentru trimiterea în judecată
- Fapta există +e săvârșită de inculpat
- Inculpatul să poată răspunde penal ( să fie
îndeplinite condițiile răspunderii penale)

RECHIZITORIUL

Ce este rechizitoriul?- act de urmărire, există însă și opinii contrare deoarece u.p.este deja
terminată (însă faza de urmărire nu)

Părere prof- terminarea urmăririi penale nu echivalează cu încetarea fazei de urmărire

penală (faza de urmărire se consideră încheiată la momentul întregistrării rechizitoriului la
registratura parchetului)

Rechizitoriul este mijlocul juridic prin care acțiunea penală pusă anterior în mișcare este
înaintată instanței penale competente pentru a fi judecată și soluționată . Este actul de
trimitere în judecată (cuprinde dispoziția procurorului de trimitere în judecată) +act de
sesizare a instanței de judecată
Limitele rechizitoriului sunt imperative, stricte –rechizitoriul se limitează la faptele pentru
care a fost efectuată urmărirea penala (limita in rem) și la persoanele împotriva cărora au
fost efectuate actele de urmărire penală (limita in personam)

PĂRȚILE RECHIZITORIULUI

1. Partea introductivă
• Mențiunile generale ale ordonanței- art 286

2. Partea expozitivă- e cea mai consistentă parte, formează substanța rechizitoriului-

motivele de fapt & de drept ale rechizitoriului
• Descrierea stării de fapt este proprie procurorului și reprezintă rezultatul evaluării de
către procuror a probelor administrate în cauză ( deci este inadmisibil ca în
rechizitoriu să se preia starea de fapt din referatul de terminare a urmăririi
penale/fragmente din mijloacele de proba -ex: declarații)
• Se vor indica probele pe care se întemeiază ( dacă există o contradicție a probelor va
trebui să conțină o analiză a acestora)
• Descrierea persoanei (aspect, antecedente, personalitate etc.)
• Descrierea victimei când prezintă relevanță

3. Partea dispozitivă
• Toate datele de identitate ale persoanei (art 107)
• Dispoziția expresă de trimitere în judecată cu menționarea faptei materiale și
a încadrării juridice

Pot exista situații când rechizitoriul are natură juridică complexă- deci pentru unele dintre
fapte/persoane în cauză vom avea o solutie de netrimitere in judecata (clasare/ renuntare la
urm pen)- totuși legiuitorul nu face nicio precizare (într-o cauza penala vom avea un singur
rechizitoriu nu mai multe )

• Mențiune privind citarea anumitor persoane (procurorul cere instanței

audierea unor persoane în cauză -ex: părți, martori)
• Mențiune cu privire la cheltuielile judiciare din cursul u.p.
• Semnătura procurorului ce a întocmit rechizitoriul
Rechizitoriul va fi supus verificării sub aspectul legalitații si temeiniciei de către
conducătorul parchetului din care face parte procurorul

Instanță Conducător parchet

Judecătorie/tribunal Prim-procuror
Curte de apel Procuror general
ICCJ Procuror șef de secție

Dar dacă rechizitoriul e chiar al conducătorului parchetului?- verificarea se face de către

procurorul ierarhic superior

-se va ține seamă și de ierarhia funcțiilor din cadrul Ministerului Public prevăzută de legi
speciale – OUG 43/2002 + OUG 78/2016- dna &diicot- funcționează după același principiu

Ex: rechizitoriul procurorului șef de birou este verificat de procurorul șef al serviciului
teritorial

Procuror șef DNA/DIICOT

Procuror șef de secție

Procuror șef al serviciului teritorial

Procuror șef de birou

-verificarea trebuie realizată înaintea expirării duratei arestării preventive (se extinde la
toate măsurile preventive)- aceeași motivare ca la referatul de terminare a u.p.

-Caracterul urgent va exista doar la măsurile preventive privative de libertate (arestul la

domiciliu/arestare preventivă)

Rechizitoriul poate fi infirmat în urma verificării

-dacă este infirmat, atunci cauza se întoarce la procuror (se va dispune față de acesta fie
completarea urmăririi penale, fie pronunțarea unei soluții de neurmărire/ netrimitere în
judecată)

-sesizarea instanței cu rechizitoriul se face doar daca acesta nu este infirmat în urma
verificării sub aspect de legalitate/temeinicie

DACĂ NU E INFIRMAT ȘI E ÎNAINTAT INSTANȚEI= CONFIRMARE TACITĂ

-dacă sunt mai mulți inculpați- se comunică tuturor în numărul de exemplare necesare (se
comunică în faza de cameră preliminară)

CINE SESIZEAZĂ INSTANȚA - procurorul ce a verificat / cel ce a întocmit rechizitoriul?

principiul autonomiei procurorului- cel ce a întocmit rechizitoriul va sesiza instanța

-rechizitoriul poate să mai conțină propuneri privind măsurile procesuale (propuneri de

luare, menținere, revocare, înlocuire); la măsurile cu caracter medical putem avea doar
propunere de luare

RELUAREA URMARIRII PENALE

Reluarea UP este posibila doar in cazurile strict reglementate de legiuitor. Care sunt
aceste cazuri? Reluarea Up este posibila in caz de:

• incetare a cauzei de suspendare

• in caz de redeschidere a UP dupa ce s-a dat o solutie de neurmarire sau de
netrimitere in judecata – de clasare sau de renuntare la UP
• in caz de restituire a cauzei la procuror *restituirea se dispune, in actuala
reglementare, doar de judecator si nu de orice judecator, ci de judecatorul de camera
preliminara in camera preliminara.
Vom analiza pe scurt fiecare din aceste cazuri de reluare a UP.
Incetarea cauzei de suspendare
Suspendarea conduce la intreruperea doar temporara a UP - este o intrerupere
provizorie a UP. Cand inceteaza cauza de suspendare, reluarea UP este obligatorie – ea se
dispune prin ordonanta procurorului, fie din oficiu de catre procuror, fie la sesizarea OCP.
Va amintiti cand v-am predat suspendarea ca pe parcursul suspendarii, OCP este obligat
sa verifice periodic daca subzista causa de suspendare – aceeasi obligatie revine si procurorului,
care trebuie indeplinita la intervale de timp rezonabile, periodic, dar nu mai tarziu de 3 luni. In
situatia in care se constata ca a incetat cauza, urmarirea se va relua.
In acest caz de reluare a UP, UP va putea fi efectuata direct de catre procuror - procurorul
va decide prin ordonanta daca va efectua direct urmarirea – sau procurorul, prin aceeasi
ordonanta, va trimite cauza OCP care va relua activitatile de CP in cauza.
Reluarea presupune sa se constate in prealabil ca a incetat cauza de suspendare. Daca
suspendarea s-a dispus pe motiv de boala, se pune problema de a sti daca mai este necesara o
expertiza medico-legala pentru reluarea UP. Parerea mea este ca nu este necesara expertiza
medico-legala, insa ar trebui sa se intocmeasca un act medical concludent, din care sa rezulte
incetarea cauzei de suspendare. Nu este exclusa insa si necesitatea efectuarii unei expertize
medico-legale in functie de circumstantele cauzei, de la caz la caz.
In orice caz, ce trebuie sa retineti este ca reluarea nu se realizeaza automat ci este
necesara ordonanta procurorului de reluare a UP.
 Redeschiderea UP
Se poate dispune in urmatoarele situatii:
→ mai intai, de catre conducatorul parchetului sau de catre procurorul ierarhic, fie ca urmare a
controlului ierarhic intern (in interiorul Ministerului Public), fie ca urmare a plangerii impotriva
solutiei procurorului, daca ulterior pronuntarii unei solutii de clasare se constatat ca nu a existat
imprejurarea pe care s-a intemeiat clasarea. Ca atare, solutia data este cu incalcarea dispozitiilor
legale.
→ redeschiderea Up mai poate fi data si in competenta, chiar a procurorului care a dat solutia
de clasare, care are posibilitatea de a revoca solutia data atunci cand, ulterior ramanerii
definitive a acesteia, constata ca a disparut imprejurarea care a fost avuta in vedere initiat, atunci
cand s-a dat solutia de clasare si pe baza careia a fost retinut temeiul de clasare. In aceasta
ipoteza, solutia initiala de clasare era legala, revocarea clasarii si redeschiderea UP trebuie sa
fie rezultatul aparitiei ulterioare a unei imprejurari de fapt din care rezulta ca a disparut temeiul
clasarii pe care s-a bazat initial solutia, fiind necesara redeschiderea UP.
Ca atare, daca in prima situatie nu este necesar sa intervina imprejurari noi dupa darea
soltuiei de clasare, in cel de-al doilea caz este necesar sa intervina imprejurari noi → revocarea
se bazeaza pe imprejurari de fapt noi, ulterioare clasarii din care trebuie sa rezulte ca a disparut
temeiul care a stat la baza solutiei de clasare. In ambele cazuri, dupa caz, conducatorul
parchetului sau procurorul ierarhic superior ori procurorul care a dat solutia se pronunta prin
ordonanta prin care dispune: in primul caz, infirmarea solutiei si redeschiderea UP; in al doilea
caz, revocarea solutiei de clasarea si redeschiderea UP.
→ totodata, redeschiderea mai este posibila si atunci cand se da o solutie de renuntare la UP,
daca se constata neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiilor in termenul stabilit de procuror. In
ipoteza in care se constata ca inculpatul, cu rea-credinta, nu si-a indeplinit obligatiile stabilite
de procuror in termenul pe care acesta l-a stabilit prin ordonanta, revocarea solutiei de
renuntare la UP nu este facultativa, ci este obligatorie. Revocarea renuntarii se dispune la
fel, prin ordonanta. In urma revocarii, prin aceeasi ordonanta, procurorul dispune si
redeschiderea UP. Competenta apartine aceluiasi procuror care a dat solutia de renuntare la UP.
Avand in vedere jurdisprudenta CEDO, prin cunoscuta cauza Stoianova si Nedelcu
contra Romaniei, legiuitorul a intervenit expres si a reglementat obligativitatea confirmarii
redeschiderii UP de catre judecator. In consecinta, ordonanta procurorului ierarhic superior,
ori dupa caz a procurorului de redeschidere a UP, fie in modalitatea revocarii, fie a infirmarii
solutiei, pentru a produce efecte juridice, trebuie supusa confirmarii JCP din cadrul instantei
competenta sa judece cauza in prima instanta, intr-un termen de cel mult 3 zile din momentul
emiterii ordonantei. Procedura la JCP este o procedura nepublica, are loc in camera de consiliu,
cu participarea obligatorie a procurorului si, dupa o decizie a CCR, in urma unor dezbaterii
contradictorii, cu citarea in obligatoriu a suspectului sau inculpatului (inclusiv cu asigurarea
dreptului la aparare al acestuia). Daca suspectul sau inculpatul se prezinta, atunci confirmarea
se dezbate in mod contradictoriu, urmand ca judecatorul sa se pronunte asupra propunerii
procurorului printr-o incheiere, care are caracter definitiv. Abia din acest moment in care
judecatorul confirma redeschiderea, aceasta produce efecte juridice. Aceasta nu poate produce
efecte juridice anterior confirmarii.
 Ne aducem aminte de natura juridica a confirmarii – confirmarea inseamna insusirea
actului de catre organul juridiar competent, respectiv de catre JCP.
De la aceasta obligativitate a confirmarii redeschiderii Up este reglementata si o
exceptie si anume cand ordonanta de clasare este infirmata de procuror inainte de a fi
comunicata. Atunci, redeschiderea nu mai este supusa confirmarii JCP. Parerea mea este ca
aceasta prevedere este neconstitutionala – prin aceasta se eludeaza de fapt obligativitatea
controlulului jurisdictional, se incalca jurisprudenta CEDO pentru ca, in toate cazurile,
comunicarea solutiei nu este facultativa, este obligatorie si, in consecinta, trebuie sa aiba
caracter obligatoriu si confirmarea – nu poate depinde de indeplinirea de catre procuror a
obligatiei de comunicare a ordonantei, aceasta fiind obligatorie in toate cazurile.
→ totodata, pe langa toate aceste cazuri de redeschidere a UP, legiuitorul mai descrie si un caz
particular si anume: cazul plangerii la JCP impotriva solutiei de clasare. Astfel, daca in urma
plangerii formulate, judecatorul da o solutie de admitere a plangerii si de desfiintare a solutiei
de clasare, aceasta dispozitie a JCP ar avea caracterul unei redeschideri a UP, cu caracter
obligatoriu pentru procuror. In realitate, dupa parerea noastra, solutia JCP de admitere a
plangerii impotriva solutiei de clasare data de procuror, de desfiintare a clasarii in urma
admiterii cererii, nu echivaleaza cu o redeschidere a UP, ci redeschiderea UP este rezultatul
exclusiv al manifestarii de vointa a OUP; in urma admiterii plangerii, desfiintarii hotararii, ce
dispune JCP? Dispune dupa caz, fie inceperea UP sau completarea UP fata de suspect, fie
PIMAP sau competarea UP fata de inculpat,care nu echivaleaza cu o redeschidere a UP. In
aceasta situatie, redeschiderea UP nu se dispune de judecator, ci se dispune tot de catre procuror,
ca urmare a solutiei date de judecator, care are caracter defintiv si executoriu si care este
obligatorie inclusiv pentru procuror.
Restituirea cauzei la procuror
Se poate realiza, in actuala reglementare, exclusiv in procedura de CP, care reprezinta o
faza procesuala distincta, o faza intermediara a procesului penal, care are ca obiect verificarea
legalitatii UP.
Reluarea UP in acest caz se dispune prin incheierea JCP doar atunci cand JCP exclude
toate probele administrate in cursul UP. Atunci nu mai este necesara ordonanta procurorului.
In aceasta situatie, reluarea se dispune prin incheierea JCP – ea este automata si obligatorie.
Nemaiexistant nicio proba valabila, in mod obligatoriu, trebuie reluata UP in integralitatea ei.
In mod exceptional insa, in cazul in care restituirea cauzei la procuror se dispune de
catre JCP pe motivul neregularitatii rechizitoriului, atunci cand neregularitatea acestuia
impiedica determinarea obiectului sau a limitelor judecatii, doar intr-o asemenea situatie,
reluarea UP se dispune de catre conducatorul parchetului din care face parte procurorul sau de
catre procurorul ierarhic superior atunci cand acesta apreciaza ca este necesara completarea UP,
adica administrarea de probe in vederea refacerii rechizitoriului – doar atunci UP poate fi
reluata. In aceasta ipoteza, conducatorul parchetului sau procurorul ierarhic superior va dispune
ca reluarea UP sa fie efectuata de catre procuror sau, la sesizarea procurorului, de catre OCP.
Procurorul poate sa reia UP in mod direct sau poate sesiza OCP pentru reluare activitatilor de
CP.
 Codul de procedura penala nu reglementeaza interdictia reluarii UP de catre acelasi
procuror care a sesizat instanta cu rechizitoriul, reluarea UP putand fi realizata chiar de catre
acelasi procuror sau dupa caz, de catre alt procuror.
Legiuitorul a omis insa situatia in care JCP restituie cauza la procuror pe motivul
pasivitatii procurorului, care a omis sa raspunda la solicitarea JCP daca mentine sau nu
rechizitoriul, dupa ce acesta a constatat neregularitati ale rechizitoriul, a sanctionat actele de
UP sau a exclus unele din probele administrate in cauza si a omis, de asemenea, si situatia in
care procurorul insusi solicita JCP sa i se restituie cauza in vederea reluarii UP.
Cum se va reglementa aceasta situatie in absenta unei reglementari exprese in CPP? In
absenta unei reglementari, parerea mea este ca nu exista alt remediu decat sa se aplice solutia
pe care o prevede legiuitorul pentru cazul de restituire care este descris de legiuitor, respectiv
pe motiv de constatare a neregularitatii rechizitoriului. Ca atare, se va proceda la fel ca in acest
caz si anume: reluarea UP va putea fi dispusa doar daca este necesara completarea Up,
competenta apartinand conducatorului parchetului sau procurorului ierarhic superior.

PLANGEREA IMPOTRIVA ACTELOR SI MASURILOR DE UP, PRECUM SI

IMPOTRIVA SOLUTIILOR PROCURORULUI

Plangerea este o cale de atac specifica fazei de UP. Aceasta este reglementata atat pentru
masuri si acte de UP, cat si pentru solutii – acele solutii de care vorbeam anterior, de neurmarire
sau de netrimitere in judecata.
Cu titlu general, plangerea, indiferent ca se indreapta impotriva unei masuri sau act de
UP, poate fi introdusa de orice persoana. In consecinta, nu se cere ca titularul plangerii sa aiba
vreo calitate procesuala → orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-un
act sau printr-o masura de UP ori printr-o solutie.
Este evident ca aceasta formula generala nu exclude principalul titular al plangerii, care
este persoana vatamata. Trebuie sa facem distinctie insa intre persoana vatamata si persoana ale
carei interese legitime au fost vatamate.
➔ Astfel, persoana vatamata este chiar victima infractiunii, cea care a suferit o
vatamare prin infractiune si care face parte din raportul de drept penal substantial;
➔ Pe cand, persoana ale carei interese legitime au fost vatamate este atat persoana
vatamata, adica cea care a suferit o vatamare prin infractiune, cat si orice alta
persoana, fizica sau juridica, care, fara a suferi o atingere, fara a avea o legatura cu
infractiunea, a suferit o vatamare procesuala prin actul sau prin masura de UP ori
prin solutia data de procuror si care astfel face parte dintr-un raport de drept
procesual penal.
In ipoteza in care este vorba de acte sau masuri ale OCP, competenta de solutionare a
plangerii apartine procurorului care supravegheaza UP. In acest fel, plangerea poate fi introdusa
direct la procuror sau poate fi introdusa la OCP a carui act sau a carui masura este atacata, care
are obligatia de a o primi si de a o inainta apoi impreuna cu dosarul cauzei intr-un termen de
cel mult 48 de ore procurorului care supravegheaza CP in vederea solutionarii acesteia. Legea
nu prevede o conditie de termen in vederea introducerii plangerii. Plangerea impotriva actelor
si masurilor de Up se poate introduce oricand, fara termen, cu conditia ca dosarul cauzei sa se
afle in faza de UP → oricand pana in momentul finalizarii UP. Este inadmisibila formularea
plangerii dupa ce UP este finalizata.
Rezolvarea acesteia de catre procuror este subordonata unui termen – procurorul este
obligat sa rezolve plangerea intr-un termen de cel mult 20 de zile din momentul inregistrarii
acesteia, dupa care are obligatia sa comunice solutia persoanei interesate. Cum se realizeaza
comunicarea solutiei? Prin comunicarea unui extras de pe ordonanta de solutionare a plangerii.
Care este natura juridica a termenului de 20 de zile de solutionare a plangerii? Termenul
este de recomandare → de aceea nici nu se respecta – este un termen care nu atrage nicio
sanctiune procesuala.
In ipoteza in care se ataca acte sau masuri de UP efectuate sau luate, dupa caz, de
procuror ori luate sau efectuate de OCP, insa din dispozitia procurorului, competenta de
solutionare a plangerii apartine conducatorului parchetului din care face parte procurorului,
respectiv primului-procuror al parchetului de pe langa judecatorie sau tribunal, procurorului
general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorului sef de sectie din cadrul
parchetului de pe langa ICCJ. Daca actul sau masura apartine chiar primului procuror,
procurorului general sau procurorului sef de sectie, competenta de solutionare a plangerii
impotriva actului sau masurii procurorului revine procurorului ierarhic superior.
Ce intelegem prin procuror ierarhic superior? Intelegem orice procuror din cadrul
parchetului iararhic superior? Nu, ci conducatorul parchetului ierarhic superior.
Daca impotriva actului efectuat sau a masurii luate se poate face plangere la
conducatorul parchetului sau la procurorul ierarhic superior, vreau sa va intreb, impotriva
solutiei date asupra plangerii de catre conducatorul parchetului sau procurorului ierarhic
superior se mai poate face plangere in continuare la structura ierarhica a parchetului sau nu?
Nu! In consecinta, plangerea impotriva soltuiei conducatorului parchetului sau a procurorului
ierarhic superior este inadmisibila – prin aceasta se evita ca pe calea plangerii sa se ajunga la
nivelul ierarhic cel mai inalt din cadrul Ministerului Public. Practic, plangerea se opreste la
nivelul imediat superior parchetului din care face parte procurul care a luat masura sau care a
efectuat actul atacat.
Plangerea proate privi si solutiile procurorului. Despre ce solutii este vorba? Solutiile
de neurmarire sau de netrimitere in judecata.
Este admisibila in actuala reglementare doar plangerea impotriva solutiei de clasare,
care este de competenta conducatorului parchetului sau a procurorului ierarhic superior. Daca
plangerea impotriva actelor sau masurilor de UP nu este supusa vreunui termen, plangerea
impotriva solutiei de clasare nu poate fi introdusa oricand, ci cu respectarea unui termen
prevazut expres de lege si anume intr-un termen de cel mult 20 de zile de la comunicarea
solutiei.
Care este natura juridica a acestui termen? Este un termen peremptoriu, imperativ – are
aceeasi natura juridica pe care o are si o cale de atac indreptata impotriva unei hotarari
judecatoresti. Ca atare, incalcarea acestui termen are ca si efect decaderea sau nulitatea absoluta
a actului efectuat peste termen.
 Dar impotriva solutiei procurorului ierarhic superior se mai poate face plangere?
Plangerea impotriva solutiei procurorului ierarhic superior este inadmisibila. Ea devine
admisibila doar daca procurorul ierarhic superior admite plangerea si modifica solutia – doar in
ceea ce priveste dispozitia procurorului ierarhic superior de modificare a solutiei, este
admisibila o noua plangere.
Dar in ipoteza in care procurorul ierarhic superior respinge plangerea indreptata
impotriva solutiei de clasare, plangerea impotriva solutiei procurorului ierarhic superior de
respingere este inadmisibila. In aceasta ipoteza in care conducatorul parchetului sau procurorul
ierarhic superior respinge plangerea impotriva solutiei de clasare, persoana ale carei interese
legitime au fost vatamate se poate adresa cu plangere la JCP, competenta apartinand JCP din
cadrul instantei competente sa judece cauza in prima instanta. Plangerea la judecator se poate
realiza in termen de cel mult 20 de zile de la comunicarea solutiei conducatorului parchetului
sau procurorului ierarhic superior care a respins plangerea impotriva solutiei de clasare. Dar
daca conducatorul parchetului sau procurorul ierarhic superior nu rezolva plangerea in termenul
de 20 de zile prevazut de lege?
In aceasta ipoteza, plangerea la judecator se poate realiza oricand din momentul in care
a expirat termenul de 20 de zile de rezolvare a plangerii de catre conducatorul parchetului sau
procurorul ierarhic superior, dar nu mai tarziu de 20 de zile de la comunicare ulterioara a solutiei
de catre conducatorul parchetului sau de catre procurorul ierarhic superior. Care este natura
juridica a acestui termen? Are natura juridica a unui termen peremptoriu, imperativ.