Prezentarea relației dintre două personaje dintr-un

roman scris de Marin Preda

Introducere
Fiind reprezentativă pentru realismul postbelic, opera lui Marin Preda constituie o nouă
vârstă a romanului românesc. În „Moromeții”, publicat în 1955, este înfățișată viața de
familie rurală și destinul acesteia în contextul istoric de înainte și după cel de-al Doilea
Război Mondial. Un important aspect al romanului este discrepanța dintre generațiile de
familie, ilustrativă fiind relația dintre Ilie Moromete și mezinul său, Niculae.
R1: Evidențierea stautului social, psihologic și moral al personajelor alese
Relația dintre personajele eponime este definită de diferențele acestora, exprimată de
tipologiile lor: țăranul filosof, respectiv intelectualul cu origine țărănească. Chiar dacă fac
parte din aceeași familie, au diferențe din punct de vedere al idealului de viață, anticipată în
primul volum și evidențiată mai ales în al doilea, în viața politică.
Inspirat după tatăl autorului, Ilie Moromete este un țăran mijlocaș tipic, „contigent `911”,
din Siliștea-Gumești și capul familiei Moromeții. El este un tată a șase copii, trei din prima
căsătorie și ultimii trei alături de a doua sa soție, Catrina. Construit complex, Moromete are
un caractern puternic, strict și capabil de a lua decizii fără a fi influențat de factori externi, în
special din propria familie. Inteligența, spiritul jucăuș dar și plăcerea la discuție sunt
caracteristici ale personajului adesea ilustrate în roman, în special la discuțiile politice în
Poiana lui Iocan, având rol de a concretiza idealurile politice ale acestuia. Moral, Moromete
își urmeează propriile idei asupra vieții, chiar dacă acestea duc în final spre destrămarea
familiei, dar și a legăturii sale cu mezinul.
Niculae reprezintă un alter ego al autorului, legătura sa cu tatăl fiind inspirația relației dintre
Moromete și acesta. Social, Niculae este copilul de țăran și mezinul familiei. În primul volum,
acesta este dornic să învețe carte ca să-și schimbe statutul social, să devină profesor, cu
condiția că decizia îi va fi susținută financiar de tatăl său. Prin dificultățile sale de a balansa
responsabilitățile de familie și învățatul, Marin Preda distruge mitul copilăriei vesele, fără de
griji. Din punct de vedere psihologic, Niculae este un copil sensibil, care plange adeseori când
i se adresează o replică ironică, în special din partea tatălui său. Ambițios și inteligent, copilul
nu renunța a se ruga tatălui său de a merge la școală. Mezinul acționează pentru a-și câstiga
educația, indiferent de ironiile familiei sale.
R2: 2 secvențe semnificative pentru evoluția relației dintre personajele alese
Relația de tată-fiu din acest roman este dilematică și contradictorie, la lumină fiind adus o
criză a comunicării. O primă secvență reprezentativă este cea a serbării de la sfârșitul
anului școlar, în volumul I. La acest eveniment, Niculae primește premiul cu coroniță, dar din
cauza frisoanelor sale, nici nu putea să se țină pe picioare. În final, copilul este dus acasă în
brațele tatălui său, care realizează pentru prima dată pasiunea mezinului pentru învățătură.
Fiind stăpânit de stări contradictorii, Moromete are prima confirmare că ar trebui să ia o
decizie în privința viitorului lui Niculae. O altă secvență relevantă, aflată tot în volumul I,
este cea de pe prispă, în care Moromete se gandește la mezinul său, acesta fiind lângă el cu
o carte în mână. La un moment dat, tatăl își întreabă fiul dacă vrea să-și continue studiile,
ceea ce îl face pe copil să creadă că visul său se va îndeplini. Moromete îi răspunde însă, cu
gravitate, că nu are această posibilitate. Scena dezvăluie dorința tatălui de-ai oferi un viitor
mai prosper fiului, chiar dacă nu este o prioritate personală.
R3: 2 elemete de structură relevante relației dintre personaje
Un element de structură semnificativ relației dintre personaje îl constituie conflictul
romanului, ce înconjoară relația dintre ei și anticipează diferențele în volumul următor. Unul
dintre conflictele pe care Moromete îl are pe parcursul romanului este cel cu Niculae, ce
consta în refuzul tatălui de-al trimite la școală. Împotriva dorințelor sale, Niculae era trimis la
oi, chiar dacă acesta era foarte bun la școală. Acest conflict ajunge la un capăt la finalul
primului volum, unde Niculae este trimis la Școala Normală din Câmpulung.
Un alt element de structură semnificativ relației o constituie titlul romanului, „Moromeții”
anticipează tema centrală a familiei, dar și destinul tragic al acesteia, Ilie Moromete și
Niculae fiind personaje reflectoare la acțiune în primul și respectiv al doilea volum. Utilizând
numele și nu prenumele acestora, titlul face referire la ambii membrii din familie, diferențele
acestora fiind simbolice pentru viitoarele transformări în satul românesc.
Încheiere
În romanul „Moromeții”, relația dintre Ilie Moromete și Niculae este definită de diferențe,
dar și de iubirea părintească pentru fiu, ilustrată de încercarea de-ai oferi o educație,
indiferent de contextul tragic al familiei și al lipsei de posbilități.