La izbucnirea Primului Ră zboi Mondial, pe plan intern, Româ nia era o țară în care funcționarea

organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică,
bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate. Societatea era dominată
de o aristocrație funciară care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și
analfabetă.
Cu tot efortul fă cut de elitele politice și intelectuale ale ță rii în a doua jumătate a secolului XIX, România
era încă departe de sincronizare cu Occidentul european. În ciuda neajunsurilor, Româ nia ră mâ ne cea mai
productivă țară din Europa de Est datorită resurselor sale naturale si a potențialului agricol.
La izbucnirea ră zboiului, Armata Româ niei, din punct de vedere al nivelului capacită ții de luptă , nu putea
asigura instrumentul de forță la îndemâ na conducerii politice a ță rii pentru atingerea scopurilor unei eventuale
participă ri la ostilită ți. Această stare de fapt se datora unei neglijă ri permanente a armatei de că tre decidenții
politici.
Rezultatul eforturilor din anii neutralită ții au avut ca efect transformarea armatei româ ne într-un real
instrument de luptă , avâ nd însă două mari limită ri: o inferioritate a înzestră rii tehnice - ca rezultat al greută ților în
asigurarea cu armament și muniție ca urmare a izbucnirii ră zboiului – și o lipsă de pregă tire și instruire privind
noile metode, tactici și procedee de ducere a luptei utilizate pe fronturile de ră zboi.

Perioada neutralității
Imediat după izbucnirea ostilită ților ambele tabere solicită Româ niei să intre în ră zboi de partea sa.Țara a
întâ mpinat criza departe de a fi unită . Existau dezacorduri politice serioase între rege și un mic grup de germanofili
pe de o parte și majoritatea politicienilor si opinia publică , favorabile Antantei, pe de altă parte. Dar ambele pă rți
erau de acord că era imperativ necesar să se evite ră zboiul.În fața acestei situații regele decide convocarea unui
Consiliu de Coroană , pentru a decide poziția pe care trebuia adoptată .
Consiliul de Coroană a avut loc la castelul Peleș din Sinaia, la data de 3 august 1914. Consiliul a analizat
două posibile opțiuni. După dezbateri aprinse au prevalat opțiunea celor care pledau pentru respingerea
solicită rilor Puterilor centrale și pă strarea neutralită ții. Regele Carol I a fost profund afectat de această decizie, pe
care a considerat-o ca un gest de nerecunoștință din partea ță rii față de tot ce el fă cuse de-a lungul domniei sale. Cu
toate acestea a acceptat decizia luată .
În cei doi ani care au urmat ambele tabere vor depune eforturi intense pentru atragerea Româ niei de partea
lor. Pe de altă parte, nici noul rege Ferdinand, nici primul-ministru Ion I.C. Bră tianu – ale că rui simpatii înclinau
spre Antantă - nu aveau vreo intenție de a abandona starea de neutralitate pâ nă în momentul în care cursul
ră zboiului devenea clar și ei puteau fi siguri că -și vor realiza obiectivele naționale.
La 1 octombrie 1914 la Sankt Petersburg a fost semnat un acord secret ruso-româ n – Convenția Sazonov-
Diamandy. Prin aceasta, Rusia garanta integritatea teritorială a Româ niei și recunoștea drepturile acesteia asupra
provinciilor din Austro-Ungaria locuite de româ ni, urmâ nd ca Româ nia să le ocupe câ nd va considera oportun. În ce
privește Bucovina, principiul naționalită ților urma să servească drept bază în delimitarea teritoriilor între cele
două state.
La râ ndul să u, la 29 iunie 1915 ministrul Austro-Ungariei la București, contele Ottokar Czernin prezenta
oferta guvernului să u care prevedea recunoașterea drepturilor Româ niei asupra Basarabiei, retrocedarea integrală
a Bucovinei și o serie de concesii privind regimul populației româ ne din Transilvania. Acest balet diplomatic avea să
dureze pâ nă la intrarea Româ niei în ră zboi, câ știgarea de timp fiind linia de conduită principală a guvernului româ n
în această chestiune.
Intrarea în război
Poziționarea sa strategică la flancul celor două alianțe aflate în conflict, precum și o armată de 600.000 de oameni
au fost motivele pentru care ambele tabere au depus eforturi intense pentru a atrage Româ nia de partea lor.
Cu toate acestea Româ nia nu a ales cel mai favorabil moment pentru a intra în ră zboi, câ nd Ofensiva Brusilov și
Bă tă lia de pe Somme practic încetaseră . La 4/17 august 1916, în casa lui Vintilă Brătianu, s-au semnat în secret
documentele prin care Româ nia intra în ră zboi de partea Antantei.

Campania anului 1916

La 27 august 1916 Româ nia a declarat ră zboi Imperiului Austro-Ungar. La
râ ndul lor Germania și Turcia declară ră zboi Româ niei la 28 respectiv 30
august.
Pe 31 august Bulgaria atacă Româ nia fă ră declarație de ră zboi, care va fi
fă cută abia pe 1 septembrie 1916. Operația ofensivă strategică în
Transilvania s-a desfă șurat între 27 august și 26 septembrie 1916. În urma
insuccesului acesteia și a sosirii pe frontul din Transilvania a patru divizii
germane, la 26 septembrie 1916 s-a luat decizia de oprire a ofensivei și
trecerea la apă rarea strategică pe linia Munților Carpați.
Bătălia de la Turtucaia s-a desfă șurat între 1-6 septembrie 1916.
PConsecințele înfrâ ngerii au fost imense, influențâ nd decisiv cursul campaniei anului 1916. Pentru bulgari
recucerirea orașului „ră pit” în 1913 a dus la o creștere a moralului național și a dorinței de a continua să lupte
ală turi de Puterile Centrale. În Româ nia, a creat o panică generalizată în râ ndul populației care nu se mai gâ ndea la
speranțele pentru Româ nia Mare ci se temea pentru soarta Româ niei Mici. Dar cea mai importantă consecință a fost
decizia autorită ților româ ne de a opri ofensiva în Transilvania și a abandona planul de campanie inițial, fapt care
avea să ducă la o serie de înfrâ ngeri și în cele din urmă la pierderea a două treimi din teritoriul național.
Operația de la Flămânda s-a desfă șurat între 23 septembrie – 6 octombrie 1916, armatele româ ne trecâ nd la
apă rare pe un aliniament nefavorabil, dâ nd astfel timp forțelor Puterilor Centrale pentru realizarea
dispozitivului de luptă în vederea trecerii la ofensivă pentru stră pungerea apă ră rii de pe Carpați, în timp
ce un numă r important de divizii româ nești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri istovitoare.
La 1 septembrie 1916 armata a 3-a bulgară a trecut frontiera
bulgaro-româ nă și a înaintat spre Dobrogea. Rușii au fost forțați să se
retragă din Constanța spre Delta Dună rii. Armata rusă era nu doar
demoralizată , dar și cu proviziile pe sfâ rșite.
Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați a fost cea de-
a treia operație de nivel strategic desfă șurată de Armata Româ niei în
campania anului 1916. Ea s-a desfă șurat începâ nd cu a doua decadă a
lunii septembrie și pâ nă la începutul lunii octombrie 1916. Pe 11
noiembrie, forțele germane declanșează atacul reușind după cinci zile
de lupte să cucerească defileul Jiului și să iasă în zona de câ mpie a
Olteniei, fapt care a dus la pră bușirea sistemului defensiv al Armatei
Româ niei.
Bătălia de la Sibiu s-a desfă șurat între 26-29 septembrie 1916 și nu a fost atâ t câ știgată de partea germană câ t a
fost mai degrabă pierdută de partea româ nă .
După victoria de la Sibiu, comandamentul Puterilor Centrale a declanșat contraofensiva împotriva dispozitivului
Armatei 2 româ ne care s-a retras prin luptă pe aliniamente succesive, pierzâ nd tot teritoriu dintre Mureș și Olt
cucerit în prima fază a operațiilor. Faza finală a acestei succesiuni de retrageri a fost bătălia de la Brașov,
desfă șurată între 7 și 8 octombrie 1916.
Bătălia pentru apărarea defileului Prahovei s-a desfă șurat între 9-25 octombrie 1916. După atacuri susținute
din partea forțelor germane, acestea nu au putut stră punge apă rarea trupelor româ ne, rezultatul fiind stoparea
ofensivei cu un câ știg tactic nesemnificativ de numai patru kilometri, noua linie a frontului fiind pe aliniamentul
Clă bucet - Azuga, cu poziții întă rite foarte puternice pentru trupele româ ne.
Bătălia din zona Bran-Câmpulung s-a desfă șurat între 8-23 octombrie 1916 și a avut ca rezultat anihilarea
încercă rii Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin Culoarul Rucă r-Bran.
Bătălia pentru apărarea defileului Oltului s-a desfă șurat
între 16 octombrie-26 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat
blocarea încercă rii Armatei 9 germane de a trece Carpații pe
vă ile Oltului și Topologului. După zece zile de lupte grele,
forțele germane au trebuit să înceteze ofensiva, reușind doar
o serie de câ știguri teritoriale tactice, fă ră a-și îndeplini
obiectivul propus, de forțare a Carpaților.
Prima bătălie din defileul Jiului s-a desfă șurat între 23 -
29 octombrie 1916. Forțele germane reușesc să rupă
apă rarea româ nă în dimineața celei de-a doua zile a
ofensivei, , câ nd reușesc să surprindă și să ia prizonier, fă ră a
trage un foc, întregul detașament Homoriceanu care asigura apă rarea pasului Vâ lcan, rezultâ nd după alte trei zile
de lupte înverșunate respingerea trupelor germane dincolo de fosta frontieră .
Prima bătălie de la Oituz, desfă șurată între 28 septembrie/12 octombrie - 14/27 octombrie 1916, între forțele
româ ne și forțele germano – austro-ungarea avut ca rezultat ză dă rnicirea încercă rii Armatei 9 germane de forțare a
Munților Carpați și pă trundere în valea Siretului.
„Bătălia pentru București”, a avut ca obiectiv stoparea ofensivei forțelor Puterilor Centrale în Muntenia și
prevenirea captură rii capitalei ță rii, orașul București, de că tre acestea. Bă tă lia, desfă șurată între 30 noiembrie și 3
decembrie 1916, a avut un caracter defensiv. La 6 decembrie 1916 trupele germane au intrat în București și l-au
ocupat. Guvernul româ n, precum și unită țile armatei româ ne au fost obligate să se retragă în final în Moldova.
Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru s-au desfă șurat între 9/22 decembrie – 14/27
decembrie 1916 și au avut ca rezultat înfrâ ngerea forțelor ruso-româ ne de că tre trupele Puterilor Centrale.

Campania anului 1917

Luptele au continuat în 1917, Moldova ră mâ nâ nd neocupată . În mai 1917, armata româ nă a atacat ală turi de aliații
ruși pentru a sprijini Ofensiva Kerenski. După ce au reușit să rupă frontul austro-ungar la Mărăști, avansarea
trupelor ruso-româ ne a trebuit să fie oprită datorită eșecului dezastruos al Ofensivei Kerenski. Forțele lui
Makensen au contraatacat, dar au fost învinse la Mărășești.
Între timp, tehnicienii germani au reușit să repună în funcțiune sondele din câ mpurile petroliere din jurul
Ploieștiului, iar pâ nă la sfâ rșitul ră zboiului au extras peste un milion de tone de țiței. De asemenea, germanii au
rechiziționat două milioane de tone de cereale de la ță ranii româ ni. Aceste materiale au fost vitale pentru
aprovizionarea Germaniei pâ nă la sfâ rșitul ră zboiului, în 1918.
Armistițiul de la Focșani a fost un acord internațional încheiat între guvernele româ n și rus - pe de o parte - și
guvernele Triplei Alianțe, avâ nd ca obiect principal suspendarea ostilită ților pe Frontul Româ n, pe timpul Primului
Ră zboi Mondial. Armistițiul a fost semnat la 26 noiembrie/9 decembrie 1917 la Focșani.
Campania anului 1918
Tratatul (Pacea) de la București, cunoscut și ca Pacea de
la Buftea-București, a fost un tratat de pace semnat de
Româ nia la 7 mai 1918, cu Imperiul German și Austro-
Ungaria, în decursul Primului Ră zboi Mondial.
Pe 27 martie 1918, Sfatul Ță rii din Basarabia a
proclamat unirea cu Româ nia cu o majoritate a voturilor.
Pe 14 octombrie, reprezentanții populației din Bucovina a
votat pentru unirea cu Țara (unirea realizâ ndu-se pe 15
noiembrie), iar pe 1 decembrie același an, și
reprezentanții româ nilor și sașilor din Transilvania au
adoptat proclamația de la Alba Iulia de unire cu Regatul
Român. Tratatul de la Versailles a recunoscut aproape
toate proclamațiile de unire