ȘINCU ARMANDO-CRISTIAN

ROMÂNĂ-ENGLEZĂ 2 ANUL 1

A ȘAPTEA FUNCȚIE A LIMBAJULUI – L.BINET

Funcțiile limbajului
- Funcția referențială este prima funcție a limbajului,care determină obiectul sau
persoana despre care se vorbește într-un anumit context cu scopul de-a oferi
informațiile despre acestea.
Funcția emotivă sau expresivă determină implicarea subiectivă a emițătorului(prezența sau
poziția emițătorului) în raport cu mesajul.Termenul „emotivă” se referă la implicarea
personală a emițătorului în context,iar elementul predominant este pronumele la persoana I
„eu”. (Exemple:„ : „Îmi pare foarte rău că s-a prăbușit avionul.” , „Acest film mi-a schimbat
viața”)
-
- Funcția conativă reprezintă evidențierea receptorului prin utilizarea vocativului sau
imperativului,astfel încât elementul esențial este determinat de prezența pronumelui la
persoana a II a „ tu” și se amestecă cu celelalte funcții deoarece nu poate fi prezentată
individual.(Exemplu:„Fii atent la mine!”)
- Funcția fatică reprezintă mesajul selectat dintre receptor și emițător,astfel încât
cunoașterea informației nu este necesară,ci dragul de-a vorbi cu scopul de-a păstra și
de-a prelungi conversația.(Exemple: : „Bună seara!” , „Ne auzim mâine. ”)
- Funcția metalingvistică se referă la informarea receptorului,astfel încât emițătorul
atrage atenția receptorului pentru a oferi anumite informații care sunt considerate
importante și utile cu scopul de-a învăța limbajul.(Exemplu: Mă înțelegi?” , „Lasă-mă
să-ți explic despre ce este vorba în Hypnos care este scrisă de Lovecraft.”)
- Funcția poetică se referă la înfrumusețarea mesajului ,bazându-se foarte intens pe
estetică,iar cuvintele sunt alese cu atenție cu scopul de-a impresiona sau de-a trezi
emoțiile receptorului prin :utilizarea figurilor de stil și a elementelor de
prozodie ,astfel încât emițătorul prelucrează cu atenție informația pentru a fi transmisă
receptorului.
A șaptea funcție.
- După găsirea exemplarului al „Eseurilor de lingvistică generală” scris de Roman
Jakobson , Simon Herzog recitește exemplarul și ajunge la concluzia că există a
șaptea funcție care este numită inițial „funcția magică” a cărui scop este transformarea
unei persoane inanimată într-un element conativ,astfel încât se aseamănă cu un ritual
de invocare,unde este întâlnită la:
- o formulă magică lituaniană („Dă,Doamne,ca urciorul să se retragă,tfu,tfu,tfu”)
- o incantație din nordul Rusiei(„Apă,regină a râurilor,auroră!Ia cu tine durerea,dincolo
de marea cea albastră,în fundul mării,ca niciodată durerea să nu mai vină să
îngreuneze inima ușoară a slujitorului Domnului...”)
- un citat din Biblie ca să păstreze echilibrul(„Atunci,Iosua a vorbit Domnului în ziua
când a dat Domnul pe amorțiți în mâinile copiilor lui Israel și a zis în fața lui Israel
 <<Oprește-te,soare,asupra Gabaonului Și tu,lună asupra văii Aialonului!>>”) dar se
constată că aceasta nu este a șaptea funcție a limbajului,ci mai degrabă „o curiozitate
neglijabilă”.

- Având în vedere că Umberto Eco a fost dezamăgit de faptul că funcția magică nu

există și că se cercetează motivul uciderii persoanelor din pricina documentului scris
de Jakobson,acesta a continuat să citească din exemplarul scris de Jakobson și din
teoria lui Austin (bazată pe formula „Când a vorbi este a face” și după principiul că a
vorbi reprezintă un act locuționar și a face reprezintă un act perlocuționar) și ajunge
la concluzia că există o alternativă numită funcția performativă care se ocupă cu
enunțarea unor realizări sau mai bine spus reprezintă „capacitatea enunțurilor de-a
realiza ceea ce enunță”,unde pot fi întâlnite la:

- Încoronarea unui rege;(„Vă declar rege”)

- Verdictul final dat de judecător,(„Vă condamn”)

- Căsătorie („Vă declar soț și soție”)

- Umberto Eco constată că motivul uciderii persoanelor cu scopul din pricina

exemplarului scris de Roman Jakobson,se bazează pe faptul că a șaptea funcție a
limbajului trebuie ascunsă datorită faptului că dacă este utilizată des și își pierde din
proprietăți.

- Călătoria în America a fost realizată cu scopul de-a-l întâlni pe discipolul lui

Austin;Bayard presupune că această funcție are rolul de-a manipula receptorul prin
utilizarea mesajului subliminal și modul emițătorului de-a convinge pe receptor să
accepte informația,indiferent de context.În urma dezbaterii despre intervenția franceză
în Zair dintre Mitterand și Giscard,Simon analizează discuția și constată că Mitterand
este cel care deține cea de-a șaptea funcție a limbajului după modul cum a reușit să-l
manipuleze pe Giscard.

• A șaptea funcție a limbajului este întâlnită la:

- folosirea subiectului naționalist de către Mitterand,
- modul subtil de-a evita discuțiile aprinse (Mitterand)
- schimbarea subtilă a politicii cu scopul de-a câștiga dezbaterea (Mitterand)