Nume și prenume: Niculae Andreea-Ioana

Facultatea de Litere, Studii literare, An I, Sem. II

Înțelepciunea în literatura populară

-Viața lui Esop și Viața lui Bertoldo-

Structura lucrării

1. Scurtă introducere
2. Înțelepciunile lui Esop și interpretările lor
3. Înțelepciunile lui Bertoldo și interpretările lor
4. Diferențe și asemănări ale înțelepciunilor la Esop și la Bertoldo

Scurtă introducere

În veacurile următoare celui de-al XVI-lea încep să apară din ce în ce mai multe cărți
referitoare la viețile sfinților, precum și gromovnice, calendare sau zodiacuri, primele dintre
acestea având ca principal punct de referință Biblia. Totodată sunt traduse, spre exemplu,
Alexandria, Viața lui Esop, Viața lui Bertoldo sau Halima, toate reprezentând opere specifice
universului popular. Cărțile au fost socotite ca fiind adevăruri istorice, însă unele dintre ele nu
ar putea fi catalogate decât ca întâmplări miraculoase ale unor anumiți oameni supuși la un
moment dat unor contexte fie ele laicizate, fie umoristice.1
Literatura populară reprezintă cea dintâi literatură a fiecărui popor întrucât ea se naște
imediat în urma genezei poporului acestuia. Literatura populară reprezintă, așadar, o latură
importantă a folclorului, care ilustrează totalitatea rezultatelor înțelepciunii unui neam,
dezvoltate si împărtășite de către acesta prin cuvânt.
Făcând o scurtă comparație cu literatura fantastică, se poate observa cum acest tip de
literatură are acțiunea desfășurată într-un univers imaginar, fiind creată de un individ căruia îi
sunt specifice calități supranaturale. Totodată, aceste trăsături definitorii personajului
respectiv pătrund în lumea reală și contaminează obișnuitul cu supranaturalul. Fantasticul,
așadar, reprezintă irealul, desemnează o lume aparentă. Viața lui Esop conține la un moment
1
***, Viiața lui Bertoldo și lui Bertoldino. Cărți populare, prefață de Mircea Ciobanu, București, Editura pentru literatură,
1968, pp. X-XI.

1
Nume și prenume: Niculae Andreea-Ioana
Facultatea de Litere, Studii literare, An I, Sem. II

dat un element provenit din lumea fantasticului. Este vorba despre „norocul” apărut subit
după întâlnirea sa cu popii Artimidei și care îi schimbă definitiv viața. Acea ființă fantastică,
lipsită de picioare, care îi apare parcă plutind în jurul său, îi redă glasul și darul înțelepciunii
prin cuvânt. Acesta este, de fapt, și singurul element fantastic al operei, deoarece toate
evenimentele se petrec asemenea vieții cotidiene. Literatura populară este specifică
concretului, prezintă niște întâmplări care s-au petrecut sau care se pot petrece în realitate,
fără ca cititorul să pună la îndoială caracterul lor verosimil. Nu apar acțiuni care depășesc
limita naturalului sau personaje supraomenești, totul se petrece într-un mod firesc, obișnuit în
sfera cotidianului, așadar. Nu avem de a face cu o lume creată de un individ sau de personaje
supraumane, în literatura populară toate aceste detalii sunt prezentate așa cum figurează și în
viața reală.
Se cunoaște doar că Viața lui Esop a fost transmisa printr-un manuscris alcătuit de
Costea Dascălul (de la biserica Șcheilor), copiat în 1703 alături de romanul Sindipa filosoful2
și că este de factură grecească, alcătuită în Grecia antică. Herodot spune că a existat un anume
Esop, fabulist călător, frigian ucis într-adevăr de către delfieni (aruncat într-o râpă) în urma
unui furt (a fost învinuit de luarea în posesie a unei cupe de aur 3). Iar istoricul german Eduard
Meyer distinge trei părți ale Esopiei. Prima dintre ele este cea referitoare la viața și faptele lui
Esop, a doua identificată este în strânsă legătură cu acțiunea de la curtea împăratului Lichir,
iar cea din urmă face referire la momentul final, cel al omorârii sale de către delfieni 4
S-a
discutat, totodată, despre o anumită conexiune a Esopiei cu fabulistica Orientului, însă Meyer
vine și demonstrează că Esopia nu se poate asemăna cu ele, deoarece conține anumite note
dramatice5
După Viața lui Esop, s-au tipărit și alte cărți care discută despre aceeași tematică.
Omul înțelept, dar care este reprezentat sub un aspect foarte urât (Viața lui Bertoldo). Dacă
Esopia nu își află un autor, în legătură cu Viața lui Bertoldo se cunoaște faptul că Giulio
Cesare Croce della Lira este creatorul acestui roman popular (roman tipărit prima dată la
1592, însă originalul nu a fost descoperit nici până în ziua de astăzi).
Pentru a alcătui opera, Croce se folosește de elemente provenite din două surse: „din
folclorul scris al vechiului Orient și din tradițiile populare italiene ale veacului al XVI-lea.” 6
Misoginismul și independența de care dă dovadă Bertoldo sunt două trăsături psihologice noi

2
N. Cartojan, Cărțile populare în literatura românească, vol. II, București, Editura Enciclopedică Română,
1974, p. 313.
3
Ibidem, p. 313.
4
Ibidem, p. 322.
5
Ibidem, p. 323.
6
Ibidem, p. 454.

2
Nume și prenume: Niculae Andreea-Ioana
Facultatea de Litere, Studii literare, An I, Sem. II

identificate pe lângă istețimea și umorul observate și în Viața lui Esop. În jurul acestor teme
se vor învârti cele două opere, însă înțelepciunea este cea care primează. Înțelepciunea este
definită, așadar, ca fiind „capacitatea superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor.”7,
definiție pe care până urmă o putem integra în personalitatea lui Esop și ce a a lui Bertoldo. Pe
tot parcursul romanelor se înfățișează ideea că bărbatul reprezintă agerimea/istețimea, însă
totodată faptul că el reprezintă puterea, iar femeia îi este inferioară și că trebuie tratată în
conformitate cu statutul său. Această idee este reprezentată mai puțin la Esop și mai mult la
Bertoldo, însă reprezintă una dintre ideile primitive conform căreia Adam este primul născut,
iar Eva este formată din coasta sa, deci subalterna bărbatului său.
Pildele și învățăturile înțeleptului Esop sunt ceea ce putem numi fabule. Analizând
numeroasele greșeli și defecte omenești, precum și indivizi care încalcă de cele mai multe ori
legile și principiile eticii, Esop se folosește de figurile animalelor pentru a demonstra acelor
oameni care judecă greșit lucrurile că produc diverse erori / păcate, uneori condamnabile. În
felul acesta, folosid așadar elemente cât mai simple, aflate în discuțiile lor cotidiene le
transmite subtil o morală din care ei să-și realizeze problemele și să le remedieze. Același
lucru se întâmplă și în Viața lui Bertoldo care, în primă instanță observă defectele umane, le
ridiculizează, iar ulterior aplică și învățătura prin cuvintele sale înțelepte, însă de multe ori
„înțepătoare”.

Înțelepciunile lui Esop și interpretările lor

Încă din primele pagini aflăm că Esop este un înțelept de care are nevoie fiecare om în
viața sa, inclusiv cititorul, bineînțeles: „[...] cu adevărat sunt învățăturile lui de mare folos
celor ce iubesc învățătura și să nevoiesc a fi înțelepți și / pricepuți.” 8 Însă înțelepciunea sa stă
sub chipul unui schimonosit, unui „ghebănos și malecos” care are nasul cârn, obraji negri și
un trup gras. Într-un cuvânt o arătare grozavă lângă care cu greu poți sta fără să te minunezi.
Cu toate acestea, ceea ce este remarcabil este foarte bine scos în evidență pe tot parcursul
operei, și anume înțelepciunea de care dă dovadă indiferent de situațiile obișnuite sau limită la
care este supus. Astfel că sunt reprezentate mai multe tipuri de circumstanțe la care observăm

7
DEX, www.dexonline.ro, URL: < https://dexonline.ro/definitie/%C3%AEn%C8%9Belepciune > [accesat la data de
21.04.2023]
8
***, Cărțile populare în literatura românească, vol. I, ediție îngrijită și studiu introductiv de I.C. Chițimia și
Dan Simonescu, București, Editura pentru Literatură, 1963, p. 117.

3
Nume și prenume: Niculae Andreea-Ioana
Facultatea de Litere, Studii literare, An I, Sem. II

diverse metode pe care le aplică Esop pentru a „salva” oamenii din jur sau pentru a „se salva”
din „ghearele” nedreptăților iminente.

Prima înțelepciune a lui Esop

Lucrează pentru un stăpân care îl pune pe el și pe ceilalți robi să culeagă smochine, iar
ceilalți le mănâncă înainte de a ajunge la stăpân și îl învinuiesc pe Esop. Pe dată, fiind un
„izvor curgatoriu”9 de înțelepciune, pentru a scăpa de pedeaspsa nemeritată, Esop îl roagă pe
stăpân să îi fie cruțată bătaia promisă, demonstrând prin regurgitație că smochinele nu se află
în stomacul său. Astfel, ceilalți sunt obligați să procedeze întocmai ca Esop, iar prin acest act
stăpânul a putut observa mișelia robilor săi.

A doua înțelepciune a lui Esop

Când merge a doua zi la vie, întâlnește pe drum niște popi ai Artemidei care-l roagă pe
Esop să le arate încotro este drumul pe care doresc să meargă pentru că s-au rătăcit. El nu
numai că îi îndrumă pe oamenii lui Dumnezeu, ci îi și invită la un mic ospăț. Popii îl roagă pe
bunul Dumnezeu să îi ofere răsplată pentru „prieteșugul” de care a dat dovadă, drept pentru
care Esop va primi dezlegare la vorbă. Bâlbâitul îi dispare ca prin minune, după ce vede în vis
„norocul său”. Înțelepciunea sa se va dezolta și mai mult din acel punct și totodată credința în
Dumnezeu: „[...] când va face cineva vreun bine, cât de puțin, acela să aibă bună credință și
nădejde că va lua plata de la Dumnezeu”10

A treia înțelepciune a lui Esop

Zinas, șeful lucrătorilor de la vie îl bate pe unul dintre oameni pentru că i se pare că nu
sapă bine pământul, iar Esop intervine spunându-i nedreptatea pe care o face bietului om. Așa
că Zinas, de teama de a nu fi pârât domnului lor, se gândește să fie el primul care îl vorbește
de rău pe Esop. Domnul auzind cele inventate de Zinas, îi dă crezare și îl face șef peste Esop,
moment în care îl va scoate la vânzare în târg. Un negustor a vrut să cumpere dobitoace, însă
Zinas i-l dă pe Esop pentru 3 mangări, timp în care înțeleptul îi explică negustorului că va fi în
stare chiar așa urât cum este să îi liniștească copiii atunci când vor plânge. Ajunși la casa

9
Ibidem, p. 119.
10
Ibidem, p. 121.

4
Nume și prenume: Niculae Andreea-Ioana
Facultatea de Litere, Studii literare, An I, Sem. II

negustorului, Esop îi face pe copii să plângă mult mai tare, fiind în același timp speriați și
ceilalți robi ai stăpânului său. Drept pentru care robii sunt trimiși de către negustor la târg
pentru negoț. Fiecare a trebuit să care în spate câte un coș, iar Esop pentru a-i demonstra
negustorului că poate ține loc de un „dobitoc”, ia în spate coșul cel mai greu, cel umplut cu
pâini. Ceilalți robi râd de el că nu a știut ce să aleagă, însă pe parcursul drumului coșul său
este singurul care se golește, deoarece de fiecare dată când fac un ospăț, pâinile dispar din coș.
Astfel, până la târg, Esop era singurul care nu mai cară nici o greutate, în timp ce restul
robilor s-au chinuit tot drumul.

A patra înțelepciune a lui Esop

Ajunși la târgul lui Simeon, stăpânul îi îmbracă frumos pe ceilalți robi pentru a-i
vinde, însă pe Esop într-un sac. Filosoful Xantos este cel care vine la cei trei și îi întreabă pe
primii doi „ce anume știu să facă”, iar ei răspund „toate meșteșugurile”, momente în care
Esop râde cu poftă. Întrebat la rândul său ce știe să facă de către Xantos, el răspunde că nu știe
să facă „nimic” pentru că deja ceilalți robi au știut „totul” și nu i-a mai rămas nimic. Uimit de
istețimea lui, inclusiv atunci când i se adresează și alte întrebări, Xantos îl întreabă dacă vrea
să fie cumpărat și dacă răspunsul este afirmativ, dacă va avea de gând sau nu să fugă de la el.
Esop îi răspunde și de această dată în felul lui înțelept, fiind de altfel și prima dată când îi
demonstrează filosofului că el este mult mai înzestrat cu înțelepciune fără a purta un „statut”
în societate și fără a fi frumos la chip ca alți robi: „Oh! Filosofe, nu ți se cade ție a căuta
omului în față, ci să iscodești mintea lui.”11

A cincea înțelepciune a lui Esop

Xantos îl aduce acasă pe Esop și este repede poreclit de soția sa „vită poznită”, însă la
grădinar când îi este adresată o întrebare filosofului: „Oare cum poate fi aceasta, că toate
legumile care le seamănă / oamenii, muncesc de le udă și le privesc adeseori, și tot cresc mai
cu zăbavă, iară alte buruieni și rădăcini, ce răsar nesămănate și cresc din sine neîngrijite de
niminea, iale cresc de întrec pre cele sămănate și grijite?” 12, filosoful răspunde că este
„tocmeala lui Dumnezeu”. Esop, pe de altă parte, râde de filosof și oferă o explicație pe
înțelesul tuturor prin analogie cu o mamă care are copii, dar se recăsătorește cu un bărbat

11
Ibidem, p. 127.
12
Ibidem, p. 131.

5
Nume și prenume: Niculae Andreea-Ioana
Facultatea de Litere, Studii literare, An I, Sem. II

rămas cu coconi dintr-o altă căsătorie. Femeia va lua de la copii vitregi pentru a le oferi
bunăstare celor din sângele ei, iar așa se întâmplă și în natură: „Așa și pământul: buruianelor
sălbatice iaste mumă dreaptă, iară celor semănate e mașteră. Pentru aceia cresc cu nevoie.” 13
Drept răsplată primește de la grădinar verze gratis și promisiunea de a primi și în alte zile
legume fără bani.

A șasea înțelepciune a lui Esop

Când vin prietenii lui Xantos acasă la el, acesta îl trimite pe Esop să „fiarbă o linte”,
iar el face întocmai cum i s-a poruncit, iar stăpânul se enervează pentru că Esop a înțeles exact
ceea ce i s-a spus și a fiert doar un bob. Pentru a-l pedepsi, îl trimite la târg după patru
picioare de porc pe care să le fiarbă, iar Xantos ca să poată găsi un motiv de pedeapsă, fură
din oală un picior. Esop observă șă înțelege ce are de gând filosoful așa că pleacă în grajd și îi
taie un picior porcului stăpânului său și îl pune la fiert în oală alături de celelalte trei. Curând,
Xantos pune înapoi în oală piciorul de porc, iar la masă Esop îi servește pe invitați cu cinci
picioare de porc. Xantos observă și este nedumerit, însă Esop îi spune că doi porci au
împreună opt picioare și că el a cumpărat patru, iar porcul din grajd le are pe restul trei.
Xantos se enervează foarte tare, însă își stăpânește mânia și îl trimite pe Esop după apă din
feredeu. El îi aduce stăpânului o apă împuțită și deși cel din urmă este din nou nervos, se
stăpânește și de această dată.

A șaptea înțelepciune a lui Esop

Xantos este invitat acasă la un prieten și îl ia și pe Esop cu el. Acolo urmează un șir
întreg de întrebări și răspunsuri înțelepte din partea lui Esop. Însă prima dată, Xantos îl trimite
pe Esop acasă pentru a duce „celei care îl iubește cel mai mult” diverse merinde. Esop pleacă
și îi dă cățelului toată mâncarea. Soția amenință cu despărțirea atunci când cei doi se întorc
acasă, iar Xantos înțelege că toate merindele i-au fost date cățelușei, nicidecum nevestei sale
așa cum poruncise. Femeia pleacă de acasă la parinții ei, nemaivrând să audă de soțul său.
Esop îl liniști pe Xantos pentru că o va aduce acasă, însă filosoful rămasese supărat. Esop
pleacă la târg și începe să țipe că „filosoful Xantos caută nevastă”. Auzind, soția revine
furioasă în mediul familial, iar Xantos înțelege „meșteșugul” lui Esop.

13
Ibidem.

6
Nume și prenume: Niculae Andreea-Ioana
Facultatea de Litere, Studii literare, An I, Sem. II

A opta înțelepciune a lui Esop

Xantos își invită învățăceii la el acasă pentru a-i ospăta și îl roagă pe Esop să îi
servească cu cele mai bune și mai dulci bucate care se pot găsi. Înțeleptul Esop îi servește la
cele trei feluri numai cu limbi de porc. Mâniat de gestul său, Xantos îl ia la rost și îl critică de
față cu ucenicii săi, însă el îi explică filosofului: „[...] căci cu limba pacea se tocmește, cetățile
se zidesc și ce să mai zic pentru limbă, căci ea iaste înțelepțiia vieții noastre.” 14 După ce
Xantos acceptă cele spuse de Esop, îl roagă a doua zi să îi aducă și să gătească ce e mai rău și
mai amar pe lume. El atunci se întoarce de la târg tot cu limbi de porc, iar Xantos de data
aceasta râde și spune „Iar limbi de porc!” 15 Esop îi explică și de această dată de ce a făcut
alegerea: „Jupâne, au doară iaste ceva mai rău și mai amar decât limba? Limba sparge ceteți
mari din temelie, limba omoară, limba hulește, limba clevetește și pârește, limba jură strâmb
și toate răutățile se fac din limbă!”16

A noua înțelepciune a lui Esop

Într-o zi, Xantos aflat la un ospăț cu filosofii, s-a îmbătat și întrebat de cineva dacă ar
putea vreo ființă să bea marea toată a răspuns că el ar putea-o face. În acel moment face pariu
cu un alt filosof și spune că dacă nu va reuși, își va da la schimb casa. A doua zi, trezit din
beție, realizează gravitatea situației și îl roagă pe Esop să-l învețe ce să facă pentru a scăpa.
Astfel, cel din urmă îi spune discursul pe care să îl țină în fața tuturor oamenilor care vor veni
ca să-l vadă cum bea marea: „ape curgătoare dau în mare, iar eu m-am apucat să beau numai
marea, iară nu și apele toate care curg în mare” 17 Xantos îi impresionează pe cei din jur cu
„înțelepciunea sa”, iar jurământul este rupt. Totuși, Esop rugase ca în schimbul sfatului,
Xantos să îi ofere libertatea, promisiune de care bineînțeles nu s-a ținut atunci când s-a întors
acasă.
A zecea înțelepciune a lui Esop

Într-o zi, Xantos îi invită pe filosofi la cină la el acasă, însă nu înainte de a-l anunța pe
Esop să stea în fața ușii și să nu lase pe nimeni care „nu e filosof adevărat” să intre. Astfel că
Esop pune o întrebare („Ce mișcă câinele?”) fiecărui om care vrea să pătrundă în locuință și

14
Ibidem, pp. 136-137.
15
Ibidem.
16
Ibidem.
17
Ibidem, p. 142.

7
Nume și prenume: Niculae Andreea-Ioana
Facultatea de Litere, Studii literare, An I, Sem. II

numai unul sigur este poftit înăuntru pentru că a dat dovadă de istețime. Ceilalți presupuși
filosofi care nu au răspuns corect se revoltă și îl anunță pe Xantos. Esop argumentează că un
filosof adevărat ar trebui să poată răspunde la o astfel de întrebare simplă și într-un final cu
toții cad de comun acord că robul lui Xantos are dreptate.

A unsprezecea înțelepciune a lui Esop

Următoarea zi, Esop și Xantos se duc în cimitir, iar cel din urmă îl roagă pe Esop să
descifreze simbolurile aflate pe unul dintre morminte. El îl roagă pe filosof să îi dea jumătate
din comoară dacă reușește să dezlege misterul, iar acesta acceptă bucuros. Robul înțelept
deslușește scrisul și găsește un cufăr cu bani. Xantos refuză să îi ofere ceea ce i-a promis, iar
Esop amenință că va înapoia comoara împăratului Vizantie. Când au ajuns acasă, filosoful îl
aruncă într-o groapă pentru a-l determina să nu fugă sau să pună mâna pe bani, totodată
pedepsindu-l pentru „nerușinarea” de a cere eliberarea din slavie și o parte din bani.