Codul penal

şi
legislaţie conexă
2023

Ediţie PREMIUM

Ediţie îngrijită
de prof. univ. dr.
Dan Lupaşcu

Universul Juridic
Bucureşti
-2023-
 Cuprins 603

Cuprins1)

Listă de abrevieri ...................................................................................................... 5

CODUL PENAL (LEGEA NR. 286/2009) ................................................................... 9

INDEX .................................................................................................................... 261

LEGISLAŢIE CONEXĂ .......................................................................................... 272

Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin (extras) .............................. 272
Legea nr. 59/1934 asupra cecului (extras) ............................................................. 272
Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii
şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici,
autorităţilor sau instituţiilor publice (extras) ....................................................... 273
Decretul nr. 340/1981 privind regimul emiţătoarelor radioelectrice (extras)........... 274
Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare,
al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive
ale României (extras) ........................................................................................ 274
Legea societăţilor nr. 31/1990 (extras) ................................................................. 286
Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale (extras) ..................... 290
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
(extras) .............................................................................................................. 291
Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României (extras) .................... 292
Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice
(extras) .............................................................................................................. 294
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie (extras) ....................................... 294
Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere (extras) ...................................... 295
Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi
(extras) .............................................................................................................. 295
Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor (extras) .................... 296
Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”
(extras) .............................................................................................................. 297
Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii (extras) ...................................... 297
Legea nr. 16/1995 privind protecţia topografiilor produselor semiconductoare
(extras) .............................................................................................................. 298
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat
(extras) .............................................................................................................. 299
Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive (extras) ........................... 300
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (extras) ................. 301
Legea nr. 16/1996 Arhivelor Naţionale (extras) ...................................................... 303
Legea concurenţei nr. 21/1996 (extras)................................................................ 303
Legea apelor nr. 107/1996 (extras) ....................................................................... 304
Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea,
autorizarea şi controlul activităţilor nucleare (extras) ........................................ 306

1)
Actele normative cuprinse în prezenta culegere au fost actualizate la data de 21 noiembrie 2023.
604 Cuprins
Legea nr. 56/1997 pentru aplicarea prevederilor Convenţiei
privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor
chimice şi distrugerea acestora (extras) ............................................................ 309
Legea nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii
în interes public (extras) .................................................................................... 313
Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (extras) ........................ 314
Legea nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante (extras) ...................... 315
Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială (extras) ........................ 316
O.U.G. nr. 158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor
şi altor operaţiuni cu produse militare (extras)................................................... 317
O.G. nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea
unor situri arheologice ca zone de interes naţional (extras) .............................. 317
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor
de corupţie (extras) ........................................................................................... 318
Legea nr. 139/2000 privind activitatea de meteorologie (extras)............................ 324
Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului
ilicit de droguri ................................................................................................... 325
Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil
(extras) .............................................................................................................. 340
O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase
în România (extras) ........................................................................................... 342
O.U.G. nr. 244/2000 privind siguranţa barajelor (extras) ........................................ 342
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 (extras) .......... 343
Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică (extras) ................................... 343
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane
(extras) .............................................................................................................. 344
O.U.G. nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor
fără stăpân (extras) ........................................................................................... 344
O.U.G. nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor
cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului
persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid
contra umanităţii şi de crime de război .............................................................. 345
O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi
sau agresivi (extras) .......................................................................................... 347
Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale (extras) ......................................................................................... 348
Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice
nr. 487/2002 (extras) ........................................................................................ 349
Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice (extras) ............................................ 349
Legea audiovizualului nr. 504/2002 (extras) ........................................................ 350
Legea nr. 546/2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii ..................... 351
O.U.G. nr. 189/2002 privind operaţiunile compensatorii referitoare
la contractele de achiziţii pentru nevoi de apărare, ordine publică
şi siguranţă naţională (extras) ........................................................................... 354
O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România (extras) ........................ 354
O.U.G. nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere (extras) ........ 354
Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate ........ 357
 Cuprins 605

Codul muncii (Legea nr. 53/2003) (extras) ........................................................... 360

O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite (extras) ............................... 362
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei
în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice
şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei (extras) ................ 363
Legea nr. 191/2003 privind infracţiunile la regimul transportului naval ................... 364
Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei ....................... 369
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice
(extras) .............................................................................................................. 371
Legea nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular ................. 373
Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia
persoanelor (extras) .......................................................................................... 379
Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare (extras) .......................................... 379
Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor (extras) ....................................... 380
Legea petrolului nr. 238/2004 (extras).................................................................. 381
Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei (extras) ......................................... 382
Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital (extras) .............................................. 383
Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat (extras) ........... 383
Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului ........................ 384
Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei (extras) ............. 403
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale ................. 405
Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români
în străinătate (extras) ........................................................................................ 430
Legea nr. 282/2005 privind organizarea activităţii de transfuzie sanguină,
donarea de sânge şi componente sanguine de origine umană,
precum şi asigurarea calităţii şi securităţii sanitare,
în vederea utilizării lor terapeutice (extras) ....................................................... 430
Legea nr. 289/2005 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea
fenomenului infracţional în domeniul transportului pe calea ferată.................... 431
O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului (extras) ......................................... 432
O.U.G. nr. 11/2006 privind măsurile ce se aplică pentru monitorizarea,
combaterea şi eradicarea gripei aviare pe teritoriul României (extras) ............. 433
Codul vamal al României (Legea nr. 86/2006) (extras) ....................................... 435
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (extras) .......................... 437
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România (extras) ........................................... 440
Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative (extras) ......................................... 440
Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare
(extras) .............................................................................................................. 441
Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale (extras) .................................. 442
Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006
(extras) .............................................................................................................. 442
Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 (extras) ........... 443
O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (extras) .... 455
O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice (extras) .................................... 456
Legea nr. 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei
cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive (extras) ........................................ 465
O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura (extras)................................... 466
606 Cuprins
O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii
(extras)............................................................................................................... 469
Codul silvic (Legea nr. 46/2008) (extras) ............................................................. 469
Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor
sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare
de combustibil (extras) ...................................................................................... 476
Legea nr. 104/2008 privind prevenirea şi combaterea producerii
şi traficului ilicit de substanţe dopante (extras) .................................................. 477
Legea nr. 173/2008 privind intervenţiile active în atmosferă (extras) ..................... 484
Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare (extras) ....................... 485
O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc
(extras) .............................................................................................................. 485
Legea nr. 355/2009 privind regimul stării de mobilizare parţială sau totală
a forţelor armate şi al stării de război (extras) ................................................... 488
Legea poliţiei locale nr. 155/2010 (extras) ........................................................... 488
O.U.G. nr. 122/2010 privind stabilirea sancţiunilor aplicabile pentru încălcarea
prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea,
etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor,
de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE,
precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006 (extras) .......... 490
Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător (extras) ......................... 490
O.G. nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor (extras) ...... 491
Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile
de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte
normative în vigoare (extras)............................................................................. 491
Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 (extras) ................. 492
O.U.G. nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii
de Supraveghere Financiară (extras) ................................................................ 493
O.U.G. nr. 46/2013 privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor
administrativ-teritoriale (extras) ......................................................................... 493
Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative
de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
(extras) .............................................................................................................. 495
Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale (extras) ......................................... 495
Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) (extras) ........................................................... 496
Legea nr. 276/2015 privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare
a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European
şi al Consiliului privind vânzarea în lipsă şi anumite aspecte ale swapurilor
pe riscul de credit (extras) ................................................................................. 498
Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor
şi Fondul de garantare a depozitelor bancare (extras) ...................................... 499
Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni
de piaţă (extras) ................................................................................................ 500
Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie
(extras) .............................................................................................................. 503
 Cuprins 607

Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare (extras) .......................504

Legea nr. 142/2018 privind precursorii de droguri (extras) ..................................... 506
Legea nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea
antisemitismului (extras) ................................................................................... 506
Legea nr. 236/2018 privind distribuţia de asigurări (extras) ................................... 508
Legea zootehniei nr. 32/2019 (extras) .................................................................. 511
O.U.G. nr. 25/2019 privind protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri
nedivulgate care constituie secrete comerciale împotriva dobândirii,
utilizării şi divulgării ilegale, precum şi pentru modificarea şi completarea
unor acte normative (extras) ............................................................................. 511
Legea nr. 118/2019 privind Registrul naţional automatizat
cu privire la persoanele care au comis infracţiuni sexuale, de exploatare
a unor persoane sau asupra minorilor, precum şi pentru completarea
Legii nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional
de Date Genetice Judiciare (extras) .......................................................................512
Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor
şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea
unor acte normative .......................................................................................... 513
Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea
şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului,
precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative,
pentru entităţile raportoare supravegheate şi controlate de Oficiul Naţional
de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (OPONPCSB nr. 37/2021) ......... 567
Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte
normative (extras) ............................................................................................. 583
Legea nr. 210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică
(extras) .............................................................................................................. 585
Legea nr. 1/2020 privind pensiile ocupaţionale (extras) ......................................... 586
Codul aerian (Legea nr. 21/2020) (extras) ............................................................ 586
Legea nr. 23/2020 privind regimul juridic al Cetăţilor dacice
din Munţii Orăştiei, care fac parte din Lista patrimoniului mondial UNESCO
şi unele măsuri pentru protejarea acestora (extras) .......................................... 588
Legea nr. 2/2021 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea
antiţigănismului ................................................................................................. 589
Legea nr. 56/2021 privind suplimentele alimentare (extras)................................... 590
O.U.G. nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor (extras) ........................................... 590
Legea nr. 310/2021 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport
(extras) .............................................................................................................. 593
O.U.G. nr. 43/2022 privind regimul de control al operaţiunilor cu produse
cu dublă utilizare (extras) .................................................................................. 593
Legea nr. 367/2022 privind dialogul social ..................................................................593
O.U.G. nr. 21/2023 privind Statutul lucrătorului cultural profesionist (extras)..............595
Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023 (extras).....................................597
Legea învăţământului superior nr. 199/2023 (extras) ......................................... 597

INDEX AL ACTELOR NORMATIVE CONEXE ...................................................... 598

 Codul penal 29

Titlul II
Infracţiunea
Capitolul I

CODUL PENAL
Dispoziţii generale
Art. 15. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii. (1) Infracţiunea este fapta prevăzută
de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a
săvârşit-o.
(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
● VECHIUL CP: art. 17.
● JURISPRUDENŢĂ. V. Dec. ICCJ (SP) nr. 217/A/2014 (infra, art. 80).
Art. 16. Vinovăţia. (1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma
de vinovăţie cerută de legea penală.
(2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii
lui.
(4) Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va
produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
(5) Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată
produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
(6) Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită
cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în
mod expres.
● VECHIUL CP: art. 19.
● JURISPRUDENŢĂ. V. Înch. ICCJ (SP) nr. 828/2017 (infra, art. 342).
Art. 17. Săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune. Infracţiunea comisivă care
presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită şi prin omisiune, când:
a) există o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;
b) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea
socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.
Capitolul II
Cauzele justificative
Art. 18. Dispoziţii generale. (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea
penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor.
Art. 19. Legitima apărare. (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvâr-
şită în legitimă apărare.
(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac
material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile
acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta
pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc
30 Codul penal

împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea
modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.
● VECHIUL CP: art. 44.
● CEDO şi CDFUE. V. art. 2 CEDO şi art. 2 CDFUE (infra, la începutul Cap. I T. I P. specială).
● JURISPRUDENŢĂ. V. Dec. ICCJ (SP) nr. 53/2023 (infra, art. 253).
Art. 20. Starea de necesitate. (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală
săvârşită în stare de necesitate.
(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un
pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea
sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes
general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce
în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
● VECHIUL CP: art. 45.
Art. 21. Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii. (1) Este justificată
fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau
în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute
de aceasta.
(2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în înde-
plinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă
aceasta nu este în mod vădit ilegală.
● HP. Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 19/2015 (M. Of. nr. 590 din 5 august 2015): „(…) fapta medicului
angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, care are
calitatea de funcţionar public, în accepţiunea disp. art. 175 alin. (1) lit. b) tz. II NCP, de a primi plăţi
suplimentare sau donaţii de la pacienţi, în sensul art. 34 alin. (2) L. drepturilor pacientului
nr. 46/2003 [Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii, cu
respectarea legii], nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege care să atragă incidenţa
art. 21 alin. (1) tz. I NCP”.
● JURISPRUDENŢĂ. V. Dec. ICCJ (SP) nr. 53/2023 (infra, art. 253).
Art. 22. Consimţământul persoanei vătămate. (1) Este justificată fapta prevăzută de
legea penală săvârşită cu consimţământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să
dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
(2) Consimţământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracţiunilor contra
vieţii, precum şi atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.
Capitolul III
Cauzele de neimputabilitate
Art. 23. Dispoziţii generale. (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea
penală, dacă a fost comisă în condiţiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanţilor, cu excepţia
cazului fortuit.
Art. 24. Constrângerea fizică. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală
săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
● VECHIUL CP: art. 46 alin. (1).
Art. 25. Constrângerea morală. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală
săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav
pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.
● VECHIUL CP: art. 46 alin. (2).
 Codul penal 31

Art. 26. Excesul neimputabil. (1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală
săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza
tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în

CODUL PENAL
stare de necesitate, care nu şi-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuieşte
urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
● VECHIUL CP: art. 44 alin. (3).
Art. 27. Minoritatea făptuitorului. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală
săvârşită de un minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru
a răspunde penal.
● VECHIUL CP: art. 50.
● UNIFICARE PRACTICĂ JUDICIARĂ. V. Drept procesual penal – partea generală. 3.2., infra, art.
113 (Minuta întâlnirii preşedinţilor SP – ICCJ şi CA; Buc., 27-28 feb. 2023, inm-lex.ro).
Art. 28. Iresponsabilitatea. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvâr-
şită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de
acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice,
fie din alte cauze.
● VECHIUL CP: art. 48.
Art. 29. Intoxicaţia. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de
persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau
inacţiunile sale, ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau
alte substanţe psihoactive.
● VECHIUL CP: art. 49 alin. (1).
● LPA. Art. 241. Prin «substanţe psihoactive» se înţelege substanţele stabilite prin lege, la propu-
nerea Ministerului Sănătăţii.
Art. 30. Eroarea. (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită
de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii
ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faptelor săvârşite din culpă pe care legea penală le
pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei ori împrejurării respective nu este
ea însăşi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant starea,
situaţia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii
infracţiunii.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul necunoaşterii unei
dispoziţii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necu-
noaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări
care nu putea fi în niciun fel evitată.
● VECHIUL CP: art. 51.
● JURISPRUDENŢĂ. Dec. ICCJ (SP) nr. 47/A/2018 (www.scj.ro): „(…) pentru a opera cauza de
neimputabilitate prevăz. în art. 30 alin. (4) NCP, era obligatoriu ca inculpaţii (…) să fi avut la
momentul semnării celor trei contracte de schimb o reprezentare greşită asupra realităţii,
materializată în necunoaşterea sau cunoaşterea eronată a normelor juridice extrapenale care
reglem. regimul juridic al păşunilor aflate în patrimoniul formelor asociative de proprietate. Însă,
în cauză, probatoriul administrat dovedeşte că niciunul dintre cei trei inculpaţi nu s-a aflat într-o
eroare cu privire la existenţa normei de drept extrapenale când a semnat actele juridice în numele
32 Codul penal
şi pe seama asociaţiei, fiind lipsit de relevanţă faptul că nu aveau pregătire juridică, în condiţiile
în care din conduita adoptată anterior încheierii contractelor de schimb rezultă că au avut
cunoştinţă de interdicţia de înstrăinare prevăz. în art. 28 alin. (6) şi (7) L. nr. 1/2000 (…), care
viza terenurile formelor asociative de proprietate. Mai mult, dacă inculpaţii ar fi avut cea mai
mică îndoială cu privire la norma juridică extrapenală generată de lipsa sa de claritate şi care ar
fi putut conduce la o cunoaştere eronată a acesteia, împrejurare pe care au invocat-o în apărare,
ar fi trebuit să nu semneze cele trei contracte de schimb, întrucât, implicit, erau conştienţi că nu
pot să-şi reprezinte realitatea, în caz contrar, acţionând cel puţin cu vinovăţie în forma intenţiei
indirecte, deoarece acceptau producerea unui rezultat socialmente periculos”.
Art. 31. Cazul fortuit. Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei
rezultat e consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
● VECHIUL CP: art. 47.
● JURISPRUDENŢĂ. Dec. ICCJ (SP) nr. 238/A/2014 (www.scj.ro): „(...) nu constituie infracţiune
fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea
fi prevăzută şi exclude vinovăţia persoanei şi caracterul penal al faptei deoarece acţiunea sau
inacţiunea care a produs rezultatul periculos a intrat în concurs cu o forţă străină de cunoştinţa
şi voinţa persoanei, intervenţia acestei forţe imprevizibile (împrejurare, eveniment) dând naştere
unui rezultat pe care făptuitorul nu l-a conceput şi nu l-a urmărit. Cazul fortuit prezentat la
art. 31 NCP este reprezentat de acţiunea-inacţiunea unei persoane care produce un rezultat
neconceput, neurmărit şi nedovedit de autorul acţiunii, rezultatul datorându-se unei forţe
naturale a cărei prezenţă nu a putut fi prevăzută. Rezultatul acţiunii nu poate fi prevăzut şi nici
nu va fi imputat din punct de vedere subiectiv autorului faptei, excluzându-se în acest mod
caracterul penal al faptei datorită lipsei de vinovăţie. Limită de comparaţie a imposibilităţii de
prevedere a faptei este generată de aprecierea că, în situaţii identice, nici o persoană nu ar fi putut
să prevadă rezultatul produs. Caracteristic cazului fortuit este faptul că acţiunea sau inacţiunea
unei persoane produce un rezultat socialmente periculos, neaşteptat, datorită faptului că intră în
concurs cu o împrejurare fortuită neprevizibilă, care produce în fapt acel rezultat, iar această
imprevizibilitate trebuie să aibă un caracter obiectiv şi general, în sensul că nimeni în aceeaşi
situaţie să nu poată prevedea rezultatul socialmente periculos. Acest caracter obiectiv şi general
al imprevizibilităţii diferenţiază această neprevedere, în situaţia cazului fortuit, de imprevizi-
bilitatea care apare în situaţia în care făptuitorul, deşi trebuia să prevadă rezultatul, nu-l prevede
datorită unor deficienţe şi limite personale. În concluzie, la cazul fortuit suntem în prezenţa unei
imprevizibilităţi obiective, şi nu subiective, de aceea, odată constatat caracterul obiectiv al
imprevizibilităţii, nu se mai pune problema posibilităţii subiective a persoanei în cauză de a
prevedea acel rezultat. Cazul fortuit are caracter obiectiv şi există când «acţiunea-inacţiunea unei
persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput şi nu l-a urmărit, producerea
lui fiind datorată unei împrejurări neaşteptate», adică împrejurarea nu putea fi prevăzută de
orice altă persoană, nu numai de către subiectul care a săvârşit fapta”.
Capitolul IV
Tentativa
Art. 32. Tentativa. (1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi
infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este
consecinţa modului cum a fost concepută executarea.
● VECHIUL CP: art. 20.
● JURISPRUDENŢĂ. V. Dec. ICCJ (SP) nr. 158/A/2016 (infra, art. 188).
Art. 33. Pedepsirea tentativei. (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea
prevede în mod expres aceasta.
 Codul penal 33

(2) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea

consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracţiunea consumată legea
prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa s-ar orienta spre aceasta, tentativa se
sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

CODUL PENAL
● VECHIUL CP: art. 21.
● HP. V. Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 6/2014 (supra, art. 6).
● UNIFICARE PRACTICĂ JUDICIARĂ. V. IV.3.1., infra, art. 189 (Minuta întâlnirii procurorilor şefi de
secţie – PICCJ, DNA, DIICOT şi PCA; Buc., 3-4 apr. 2023, inm-lex.ro).
Art. 34. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului. (1) Nu se pedepseşte
autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunoştinţat autorităţile de
comiterea acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el
însuşi consumarea infracţiunii.
(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii
rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplică pedeapsa pentru această infracţiune.
● VECHIUL CP: art. 22.
Capitolul V
Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
● HP. Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 3/2017 (M. Of. nr. 259 din 13 aprilie 2017): „În interpr. art. 2 L.
nr. 143/2000 priv. preven. şi comb. traficului şi consumului ilicit de droguri, săvârşirea, în aceeaşi
împrejurare, a unei singure acţiuni dintre cele enumerate în alin. (1) al acestui art., care are ca
obiect atât droguri de risc, cât şi droguri de mare risc, reprezintă o infracţiune simplă, ca formă
a unităţii naturale de infracţiune, prevăz. de art. 2 alin. (1) şi (2) acelaşi act normativ”.

Art. 35. Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe. (1)1) Infracţiunea este
continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi
rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
(2) Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element constitutiv sau ca
element circumstanţial agravant, o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o
faptă prevăzută de legea penală.
● VECHIUL CP: art. 41.
V. Dec. ICCJ (SU) nr. XVII/2008 (M. Of. nr. 866 din 22 decembrie 2008).
● JURISPRUDENŢĂ. Dec. ICCJ (SP) nr. 71/RC/2016 (www.scj.ro): „În cazul în care în timpul
duratei unei infracţiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potriv. legii
în vigoare la data când activitatea infracţională s-a încheiat, iar nu potriv. legii sub imperiul
căreia a început şi a durat o per. de timp”.
V. şi:
– Dec. ICCJ (SP) nr. 6/A/2016 (infra, la cap. „Infracţiuni de serviciu”, înaintea art. 295);
– Înch. ICCJ (SP) nr. 33/2021 (infra, art. 297).
● UNIFICARE PRACTICĂ JUDICIARĂ. V. 1. Infracţiunea continuată. Soluţia adoptată în cazul în care
priv. unele acte materiale sunt incidente disp. art. 16 NCPP (Minuta întâlnirii preşedinţilor SP – ICCJ şi
CA cu procurorii şefi secţie urmărire penală de la nivelul PICCJ, structurilor specializate DNA şi DIICOT
şi al PCA; Buc., 18 mai 2018, inm-lex.ro).
Art. 36. Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă.
(1) Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei
închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

1)
Alin. (1) al art. 35 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 L. nr. 200/2023.
34 Codul penal

(2) Infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea

infracţiune.
(3) Infracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită, dacă s-a produs numai rezultatul
mai grav al acţiunii secundare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea complexă consumată.
● VECHIUL CP: art. 42.
● HP. V.:
– Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 5/2014 (supra, art. 5);
– Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 13/2016 (supra, art. 6).
Art. 37. Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată sau complexă.
Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă este judecat
ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni,
ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă
corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunţată anterior.
● VECHIUL CP: art. 43.
● RIL. Dec. ICCJ (RIL) nr. 11/2021 (M. Of. nr. 909 din 22 septembrie 2021): „În interpr. şi aplic.
unitară a art. 37 NCP, în ipoteza în care constată existenţa unei condamnări definitive pentru
o infracţiune continuată, instanţa învestită cu judecarea unor acţiuni sau inacţiuni care intră
în conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni va proceda la recalcularea pedepsei ţinând
seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai
mică decât cea pronunţată anterior şi va dispune anularea formelor de executare emise ca
urmare a condamnării anterioare şi emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea
pronunţată sau, după caz, va constata executată pedeapsa”.
● UNIFICARE PRACTICĂ JUDICIARĂ. V.:
– 7.c. Procedura judecării inculpatului pentru acte materiale noi, în lipsa unei prevederi exprese în
acest sens (Minuta întâlnirii reprezentanţilor ICCJ cu preşedinţii SP – CA; Braşov, 4-5 iun. 2015, inm-
lex.ro).
– II. Drept procesual penal – Partea specială. 21. În practica judiciară s-a pus problema judecării
inculpatului pentru acte noi ce intră în conţinutul unei infracţiuni continuate, în lipsa unei prevederi
exprese în acest sens (Minuta întâlnirii preşedinţilor SP – ICCJ şi CA; CAB, 16-17 mai 2019, inm-lex.ro).
– I.2.2.1. Infracţiunea continuată. Aplic. art. 37 NCP. a) Natura cererii de a se constata că fapta dedusă
judecăţii constituie un act material al infracţiunii continuate pentru care inculpatul a fost condamnat
anterior, iar nu o altă infracţiune; b) Judecarea pe cale separată a unor/unui act material component
al infracţiunii continuate, în condiţiile în care cu priv. la celelalte acte materiale s-a pronunţat o hot.
def. de condamnare a inculpatului. Posibilitatea aplic. art. 37 NCP în faza judecăţii; c) Necesitatea ca
la fiecare dintre actele materiale să participe aceleaşi persoane (Minuta întâlnirii preşedinţilor SP –
ICCJ şi CA; online, 18 dec. 2020, inm-lex.ro).
Art. 38. Concursul de infracţiuni. (1) Există concurs real de infracţiuni când două sau
mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni
distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de
infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau
ascunderea altei infracţiuni.
(2) Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o
persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs,
realizează conţinutul mai multor infracţiuni.
● VECHIUL CP: art. 33.
V. Dec. ICCJ (SU) nr. II/2005 (M. Of. nr. 867 din 27 septembrie 2005).
 Codul penal 35
● HP. V.:
– Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 20/2016 (infra, art. 213);
– Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 3/2020 (infra, art. 322);
– Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 22/2020 (infra, art. 43).

CODUL PENAL
● JURISPRUDENŢĂ. V. Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 19/2014 (R) (supra, art. 5).
● UNIFICARE PRACTICĂ JUDICIARĂ. V.:
– 14. Regulile de drept aplicabile concursului de infracţiuni, în cazul anulării suspendării condiţionate
a executării pedepsei dispusă în baza art. 81 CP 1968, pentru săvârşirea unei noi infracţiuni după data
de 01.02.2014, concurentă cu infracţiunea care a determinat condamnarea cu suspendarea condi-
ţionată a executării pedepsei, săvârşită anterior datei de 01.02.2014 (Minuta întâlnirii preşedinţilor
SP-ICCJ şi CA; Tg. Mureş, 29-30 sep. 2016, inm-lex.ro).
– 33. supra, art. 5 (Minuta întâlnirii preşedinţilor SP – ICCJ şi CA; CA Iaşi, 18-19 mai 2017, inm-lex.ro).
– Drept penal – partea generală. 1.1., infra, art. 43 (Minuta întâlnirii preşedinţilor SP – ICCJ şi CA;
Buc., 27-28 feb. 2023, inm-lex.ro).
Art. 39. Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni. (1) În caz de concurs
de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică
pedeapsa, după cum urmează:
a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu
închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la
care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la
care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică
pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă
se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa
amenzii conform lit. c).
(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la
pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea
stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar
pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este
închisoarea de 20 ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
● VECHIUL CP: art. 34.
● RIL. Dec. ICCJ (SU) nr. X/2005 (M. Of. nr. 123 din 9 februarie 2006): „În aplicarea dispoziţiilor
art. 34 [art. 39 NCP], cu referire la art. 120 CP [art. 160 NCP]: 1. În caz de concurs de infracţiuni, dintre
care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidenţa graţierii, dispoziţiile referitoare la
contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul graţierii sau care
au fost graţiate parţial. 2. Graţierea individuală, în cazul concursului de infracţiuni, vizează numai
pedeapsa rezultantă”.
Dec. ICCJ (SU) nr. LXX/2007 (M. Of. nr. 539 din 17 iulie 2008): „Instanţele de control judiciar nu pot
dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul
judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă,
în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă”.
● HP. Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 20/2020 (M. Of. nr. 733 din 13 august 2020): „(...) în interpr. art. 39
alin. (1) lit. c) NCP, în caz de concurs de infracţiuni, în ipoteza în care suma corespunzătoare unei
zile-amendă stabilită pentru infracţiunile concurente este diferită, pedeapsa rezultantă se determină
astfel: se cumulează pedeapsa amenzii celei mai grele cu sporul de o treime din totalul celorlalte
amenzi stabilite; se determină numărul de zile-amendă, prin cumularea numărului celui mai mare
36 Codul penal
al zilelor-amendă stabilite pentru o infracţiune cu sporul de o treime din totalul zilelor-amendă
corespunzătoare celorlalte amenzi; se stabileşte suma corespunzătoare unei zile-amendă, prin
împărţirea cuantumului pedepsei rezultante a amenzii la numărul de zile-amendă rezultante”.
V. şi:
– Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 1/2014, 3/2015 şi 13/2016 (supra, art. 6);
– Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 7/2016 (supra, art. 5);
– Dec. ICCJ (DCD/P) nr. 22/2020 (infra, art. 43).
● JURISPRUDENŢĂ. D.C.C. nr. 711/2015 (R) (M. Of. nr. 913 din 9 decembrie 2015): „18. (…) NCP
reglem. un regim juridic de sancţionare a celor 2 forme de concurs de infracţiuni – real şi formal,
priv. persoana fizică, infractor major, în cadrul căruia se pot observa o pluralitate de sisteme de
sancţionare, cu modificări substanţiale faţă de concepţia CP 1969. Astfel, art. 39 alin. (1) NCP
instituie sancţionarea concursului de infracţiuni potriv. sistemului absorbţiei, când s-au stabilit
pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoarea sau amenda [lit.
a)], sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix, în cazul în care pentru infracţiunile
concurente s-au aplicat numai pedepse cu închisoarea sau numai pedepse cu amenda [lit. b) şi c)],
sistemului cumulului aritmetic între pedeapsa închisorii şi pedeapsa amenzii, când au fost aplicate
ambele tipuri de sancţiuni [lit. d)] şi un sistem mixt, al cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix,
combinat cu sistemul cumulului aritmetic, atunci când s-au stabilit mai multe pedepse de specie
diferită – închisoare şi amendă [lit. e)]. Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea,
dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse
cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult max. general al pedepsei închisorii, iar
pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăz. de lege este închisoarea de
20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă [art. 39 alin. (2) NCP]. 19.
(…) anterior, sancţionarea concursului de infracţiuni era reglem. în art. 34 CP 1969, pentru
persoana fizică, inclusiv pentru infractorul minor, fiind consacrat, ca tratament juridic al
concursului de infracţiuni, sistemul cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil, pedeapsa cea
mai grea care se aplica în cazul concursului de infracţiuni sau amenda cea mai mare – în cazul în
care pentru infracţiunile concurente s-au stabilit numai amenzi, putând fi sporită de instanţă la
max. special, al pedepsei prevăz. de lege pentru infracţiunea care a atras acea pedeapsă, cu posibi-
litatea aplicării şi a unui spor special de până la 5 ani, în cazul în care instanţa considera că
pedeapsa cea mai grea, sporită până la max. ei special, nu ar fi îndestulătoare pentru asigurarea
unei sancţionări corespunzătoare a concursului de infracţiuni. Agravarea pedepsei avea caracter
excepţional, de vreme ce, potriv. CP 1969, sistemul cumulului juridic nu se aplica necondiţionat şi
în mod absolut în toate cazurile, instanţa având posibilitatea să facă abstracţie de posibilitatea
adăugării unui spor şi să se limiteze la aplicarea sistemului absorbţiei, ca tratament juridic al
concursului de infracţiuni. Aşadar, sporirea pedepsei celei mai grele sau a amenzii celei mai mari
nu era obligatorie, ci facultativă, instanţa având opţiunea să aplice sporul numai atunci când
considera că acesta era necesar pentru atingerea scopului pedepsei ori, dimpotrivă, să renunţe la
sporirea pedepsei, în special atunci când cealaltă infracţiune concurentă era o infracţiune care
prezenta un pericol social redus. 20. (...) potriv. CP 1969, adăugarea sporului era lăsată la
aprecierea instanţei atât sub raportul necesităţii, cât şi priv. cuantumul său, în limita fixată de
lege, instanţa având în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor concurente, rezultat din
toate datele şi împrejurările obiective şi subiective ale acestora, posibilitatea instanţei de a spori
pedeapsa cea mai grea, în 2 trepte, asigurând condiţiile unei individualizări corespunzătoare a
pedepsei rezultante, în cazul concursului de infracţiuni. 21. Cu titlu de principiu, (…) operaţiunea
de determinare concretă a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni parcurge 2 etape, în prima
etapă având loc stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune concurentă în parte, ca şi cum ar fi
singură, folosind în acest scop criteriile generale de individualizare a pedepsei şi, eventual,
criteriile speciale, respectiv cauzele generale de agravare sau de atenuare a pedepsei. În cea de-a
2-a etapă se aplică pedeapsa pe care infractorul urmează să o execute pentru toate infracţiunile,
 Codul penal 37
aşadar pedeapsa rezultantă sau pedeapsa de ansamblu. Atât art. 34 CP 1969, cât şi art. 39 NCP
deosebesc operaţiunea de stabilire a pedepsei pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite de
aceea a aplicării pedepsei ce urmează a fi executată şi care reprezintă sancţiunea pentru toate
infracţiunile aflate în concurs. 22. În prima etapă, prin stabilirea pedepsei pentru fiecare dintre

CODUL PENAL
infracţiunile săvârşite, instanţa judecătorească realizează o individualizare a răspunderii penale
pentru o singură infracţiune care se află în pluralitatea de infracţiuni săvârşite de infractor,
făcându-se abstracţie de existenţa celorlalte infracţiuni, fiecare infracţiune păstrându-şi gradul
său de pericol social, această primă etapa fiind normată în mod identic în ambele CP. 23. În cea
de-a 2-a etapă – aplicarea pedepsei, potriv. CP 1969, aceeaşi instanţă apreciază priv. ansamblul
activităţii infracţionale a infractorului, dând spre executare o pedeapsă pentru întreg ansamblul,
pedeapsă ce reflectă pericolul social ce reiese din comiterea infracţiunilor concurente. Concursul
de infracţiuni, ca formă a pluralităţii de infracţiuni, este aşadar o situaţie de fapt ce îl priveşte pe
infractor şi demonstrează, de regulă, un grad de pericol social mărit pe care îl prezintă infractorul.
Această a 2-a etapă în procesul de individualizare a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni
se desfăşoară, în prezent, după regulile instituite de art. 39 alin. (1) şi (2) NCP, care prevăd 2
momente ce trebuie parcurse până la aplicarea pedepsei finale rezultante, respectiv aplicarea
pedepsei celei mai grele dintre cele stabilite pentru infracţiunile concurente şi adăugarea sporului
fix, obligatoriu. 24. (…) art. 39 alin. (1) lit. b) NCP (...) reglem. în materia sancţionării concursului
de infracţiuni săvârşite de persoana fizică, infractor major, pentru ipoteza în care s-au stabilit
numai pedepse cu închisoarea, stabilind tratamentul penal al concursului de infracţiuni prin
aplicarea sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix. Aşadar, potriv. prev. precitate,
dacă pentru infracţiunile concurente s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se va aplica
pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În context, (…) o limitare cu priv. la cuantumul pedepsei rezultante ce urmează a fi executată se
face prin art. 60 NCP, aceasta neputând fi mai mare de 30 de ani de închisoare. 25. Critica
autorului excepţiei priveşte, în esenţă, faptul că soluţia legislativă ce se regăseşte în art. 39 alin.
(1) lit. b) NCP încalcă libertatea individuală, dreptul la un proces echitabil, principiul propor-
ţionalităţii restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertăţilor individuale, restrânge dreptul
magistratului de a individualiza sancţiunea aplicată unei persoane potriv. propriei conştiinţe şi
reprezentării pe care acesta o are în legătură cu faptele deduse judecăţii, gravitatea şi
consecinţele lor, precum şi persoana celui care le-a comis, magistratul fiind, practic, obligat să
individualizeze pedeapsa în cu totul alte limite decât şi-a dorit. 26. CCR reţine că, în NCP,
legiuitorul român are o orientare mai degrabă preventivă, decât represivă, de vreme ce s-a optat
pentru reducerea limitelor speciale de pedeapsă pentru mai multe infracţiuni, concomitent cu
înăsprirea tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni. Aceasta, în contextul în care critica
principală a tendinţelor legislative anterioare de majorare a limitelor max. de pedeapsă, ca
principal instrument de combatere a unor infracţiuni, a fost aceea că sistemul sancţionator al
vechiului CP nu mai reflecta în mod corect sistemul valorilor sociale pe care legea penală este
chemată să le protejeze. (...) în expunerea de motive la proiectul L. priv. NCP se arată că «soluţia
de dorit nu este deci o majorare dusă la absurd a limitelor de pedeapsă, care nu face altceva decât
să nesocotească ierarhia valorilor sociale într-o societate democratică». 27. Pe de altă parte,
legiuitorul a urmărit ca NCP să ofere şi instrumente mult mai eficiente pentru individualizarea şi
sancţionarea pluralităţii de infracţiuni, în condiţiile în care, sub imperiul fostei reglem.,
pluralitatea de infracţiuni, deşi un indiciu important priv. periculozitatea sporită a infractorului,
rămânea practic nesancţionată, cauza de agravare fiind, în foarte multe situaţii, ignorată de
instanţe în stabilirea pedepsei rezultante, din cauza faptului că sporul de pedeapsă prevăz. de lege
avea un caracter facultativ. Aşa încât NCP răspunde unei puternice exigenţe sociale, de a reglem.
mai sever tratamentul sancţionator al celui care repetă comportamentul infracţional. Potriv.
expunerii de motive la proiectul L. priv. NCP, «într-un stat de drept, întinderea şi intensitatea
represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la
38 Codul penal
importanţa valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând
să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracţiuni înainte de a fi definitiv
condamnaţi şi cu atât mai mult pentru cei aflaţi în stare de recidivă. De aceea, limitele de pedeapsă
prevăz. în P. spec. trebuie corelate cu disp. P. gen., care vor permite o agravare proporţională a
regimului sancţionator prevăz. pentru pluralitatea de infracţiuni». Aşadar, în cazul concursului
de infracţiuni, pe lângă pedeapsa cea mai grea cu închisoarea – singura sancţiune aplicată, în
mod obişnuit, de către instanţe sub legea veche, sub imperiul legii noi este obligatorie aplicarea
unui spor egal cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse. 28. (…) întrucât săvârşirea mai multor
infracţiuni de către aceeaşi persoană demonstrează o perseverenţă pe calea infracţională a
acesteia, sunt necesare sisteme de sancţionare adecvate pentru asigurarea constrângerii şi
reeducării, iar reglem. acestora nu trebuie să se facă decât cu respectarea Constituţiei şi a
supremaţiei sale. (…) 31. (…) imparţialitatea justiţiei, invocată în prezenta cauză de către autor,
(…) este legată de organiz. şi funcţ. instanţelor judecătoreşti, pe de o parte, şi de judecătorul
cauzei, pe de altă parte. (...) instanţa de la Strasbourg, în jurisprudenţa sa, face distincţie între
«imparţialitatea obiectivă» şi «imparţialitatea subiectivă», statuând, de pildă, (…), faptul că
imparţialitatea denotă în mod normal lipsa prejudecăţii sau părtinirii, iar existenţa sau absenţa
acesteia se poate verifica în mai multe moduri. Cf. jurisprudenţei constante CtEDO, existenţa
imparţialităţii pentru buna aplicare a art. 6 par. 1 CEDO priv. dreptul la un proces echitabil se
stabileşte în baza unui demers subiectiv, în cadrul căruia se acordă atenţie convingerilor
personale şi comportamentului unui judecător – cu alte cuvinte, dacă judecătorul a dat dovadă de
prejudecăţi personale sau părtinire într-o cauză, ori în temeiul unui demers obiectiv, în cadrul
căruia se verifică dacă instanţa în sine şi, printre alte aspecte, compunerea acesteia prezintă
suficiente garanţii pentru excluderea oricărei îndoieli legitime în legătură cu imparţialitatea
acesteia (…). În marea majoritate a cauzelor având ca obiect problema imparţialităţii, instanţa
de contencios european al drepturilor omului s-a axat pe demersul obiectiv. Cu toate acestea, nu
există o delimitare ermetică între imparţialitatea subiectivă şi imparţialitatea obiectivă, deoarece
comportamentul unui judecător poate nu doar să genereze îndoieli justificate d.p.d.v. obiectiv priv.
imparţialitatea sa, d.p.d.v. al unui observator extern (demers obiectiv), ci poate viza şi chestiunea
opiniei personale (demers subiectiv) (…). În consecinţă, în unele cauze în care poate fi dificilă
găsirea unor dovezi care să infirme prezumţia de imparţialitate subiectivă a judecătorului,
cerinţa priv. imparţialitatea obiectivă conferă o garanţie suplimentară importantă (…). (...)
pentru ca instanţele să poată insufla populaţiei încrederea indispensabilă, este necesar să se ţină
seama de considerentele de organizare internă (…). (...) existenţa unor proceduri naţionale pentru
a garanta imparţialitatea, şi anume a unor norme priv. recuzarea judecătorilor, constituie un
factor relevant. Aceste norme denotă preocuparea legiuitorului naţional pentru a elimina orice
îndoială priv. imparţialitatea judecătorului sau instanţei în cauză şi constituie o încercare de a
asigura imparţialitatea prin eliminarea cauzelor acestor preocupări. Pe lângă asigurarea
absenţei unei părtiniri reale, acestea sunt menite să elimine orice aparenţă de parţialitate şi astfel
să contribuie la promovarea încrederii pe care instanţele dintr-o societate democratică trebuie să
o insufle populaţiei (…). (...) instanţa de la Strasbourg ia în considerare aceste norme, respectiv
proceduri naţionale, pentru a aprecia dacă instanţa a fost imparţială şi, în special, dacă temerile
reclamantului pot fi considerate justificate obiectiv. 32. Or, CCR reţine că cerinţa imparţialităţii
este prevăz. şi în art. 2 alin. (3) L. nr. 303/2004 [abrog.; v. art. 4 alin. (3) L. nr. 303/2022 priv. statutul
judecătorilor şi procurorilor (M. Of. nr. 1102 din 16 noiembrie 2022; cu modif. ult.)] (…), în art. 2 alin. (1) şi
art. 10 L. nr. 304/2004 [abrog.; v. art. 2 alin. (1) şi art. 12 alin. (1) L. nr. 304/2022 priv. organizarea
judiciară (M. Of. nr. 1104 din 16 noiembrie 2022)] (…), şi în art. 9-11 Codul deontologic al judecătorilor
şi procurorilor, aprob. prin HCSM nr. 328/2005 (…), iar, în materie procesual penală, disp. care
concură la asigurarea imparţialităţii, respectiv incompatibilitatea judecătorului, abţinerea,
recuzarea, sunt reglem. în art. 64, 66 şi 67 NCPP. În aceste condiţii, CCR nu poate reţine susţinerile
autorului excepţiei ref. lipsa de imparţialitate a judecătorului în soluţionarea cauzelor penale