Douăzeci și doi septembrie

,,Istoria, critica și teoria literară sunt arma, armura și scutul procesului de

interpretare”

Cele trei discipline, care prin colaborare, formează un cititor eficient și

competent, sunt istoria literară, critica literară și teoria literară. Împreună, acestea
contribuie la înțelegerea și aprecierea mai profundă a literarturii, oferind o
perspectivă amplă asupra operei literare și a modului în care aceasta
interacționează cu cultura și cu societatea.
În viziunea mea, istoria literară ar trebui asociată cu ,,scutul” procesului de
interpretare. Fiind o știință ce se ocupă cu studiul evoluției literaturii în timp,
aceasta oferă protecție în fața interpretărilor greșite ale operelor literare. Acest
lucru se datorează faptului că istoria este un vast furnizor de informații, context,
despre autori, peroade și mișcări literare. De asemenea, este important să
menționăm că istoria literară este diversă și că există mai multe perspective de
interpretare a operei literare, prin urmare aceasta poate oferi diferite instrumente și
surse pentru interpretare. Un exemplu elocvent al vastității, difersității, dar și a
impotanței istoriei literare este personalitatea enciclopedică a culturii și literaturii
române – George Călinescu, cu lucrarea sa, ,,Istoria literaturii române de la origini
până în prezent”. Opera reprezintă o sinteză de istorie literară ce abordează
literatura autohtonă până în anul 1941. Este impresionistă, subiectivă și dă o
imagine a gândirii autorului, bazată pe ,,o impresie totalizatoare”.
A doua disciplină a literaturii, critica literară, ar trebui asociată cu armura
procesului de interpretare. Această asociere sugerează faptul că criticul literar joacă
un rol esențial în procesul de interpretare a operei literare, similar cu cel al
unei ,,armuri” care, oferă protecție împotriva subiectivității excesive sau a erorilor
de interpretare. Critica literară este o știință ce se bazează pe metode și teorii
solide, astfel criticul literar îmbracă armura interpretării superficiale. Constantin
Ciopraga este o personalitate a literaturii și o individualitate creatore, care prin
textul ,,Mărturisire de credință literară” comunică despre formarea și evoluția
personalității sale de critic literar. Acesta mărturisește: ,,Scriind despre un creator
sau altul, m-am construit, concomitent, pe mine însumi ca personaj reflectiv și
afectiv”.
 Teoria literară este principala armă a procesului de interpretare. Fiind o știință a
literaturii ce are drept obiect ,,termenii universali” ai literaturii, și studiind
principiile, categoriile, criteriile literaturii, noţiunile de „literatură”, „gen literar”,
„operă literară”, „structura operei literare”, „curent literar” etc., teoria literară
reprezintă o bază fundamentală a literaturii. Unul dintre teoreticienii consacrați ai
literaturii autohtone ese Tudor Vianu, cu opera sa, ,,Dubla intenție a limbajului și
problema stilului. Autorul dezvoltă ideea că limbajul are mai multe funcții, dintre
care funcția tranzitivă de a tranmite informații și funcția reflexivă, ce constă din
intențiile, atitudinea și sentimentele celui care vorbește.
Astfel, ,,arma, armura și scutul” literaturii au o importanță semnificativă în
studiul și aprecierea acesteia. Aceste disciplne oferă un cadru pentru explorarea și
interpretarea operei literare, facilitând discuții semnificative despre rolul și
valoarea literaturii în cultură și societate.