Este un act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri sau servicii prestate, precum și

mărfurile lăsate în păstrare. În România, conținutul facturilor fiscale și utilizarea lor este reglementată prin Art.
319 din Noul Cod Fiscal. Factura fiscală poate fi emisă atât în format fizic, cât și electronic.
Conform Codului Fiscal, factura trebuie să conțină următoarele elemente de bază:
-numărul de ordine;
-data la care au fost furnizate produsele, data de prestare a serviciilor sau data încasării unui avans;
-data emiterii facturii;
-numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura - dacă aceasta nu se află pe
teritoriul României, este necesar atât numele său, cât și denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală
ale reprezentatului fiscal desemnat;
-numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală al beneficiarului de bunuri sau servicii; de asemenea, în cazul în
care acesta nu se află pe teritoriul României, sunt necesare datele de identificare (nume/denumire, cod de
înregistrare fiscală, adresă) ale reprezentantului fiscal desemnat;
-denumirea şi cantitatea bunurilor livrate sau denumirea serviciilor prestate;
-valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, dar și rabaturile, remizele, risturnele și
alte reduceri de preț, dacă acestea nu sunt incluse în prețul unitar;
-indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;
Factura fiscală în sistem simplificat trebuie să conțină următoarele:
-data emiterii;
-identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
-identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
-suma taxei colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;
-în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură, o referire specifică şi clară la factura iniţială şi la
detaliile specifice care se modifică.
Pentru livrările de bunuri intracomunitare, furnizorul are obligația de a emite factura fiscală până în cea
de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a avut loc taxarea. De asemenea, această regulă se aplică și
persoanelor impozabile care au furnizat produse sau au prestat servicii și care au încasat avansuri.