Domeniul feudal

În Evul Mediu societatea din vestul Europei era ierarhizată, iar în fruntea statului se afla
monarhul (rege, principe, împărat). Toți supușii monarhului făceau parte din ierarhia socială
feudală, aceasta a fost impusă de Biserică șu cuprindea cele trei stări:

-clerul (cei care se roagă);

-nobilimea (cei care luptă);

-ţărănimea şi orăşenii (cei care muncesc).

Nobilii erau subordonați monarhului, acestă le dădea în proprietate o parte din domeniul
regal (pământul deținut de rege) această parte se numea feud. Nobilii care primeau de la rege un
feud deveneau vasalii regelui, aceștia erau obligați să îi acorde monarhului ajutor militar,
financiar și sfaturi. Regele nu era vasal nimănui, era simbolic considerat vasalul lui Dumnezeu.
Regele putea să ofere titlul de nobil oricărui supus. Înnobilarea era realizată în cadrul unei
ceromonii de investitură. În funcţie de avere, exista nobilime mare, mijlocie şi mică.

Cu timpul, marii nobili au început şi ei să acorde feude altora. Nobilul care oferea pământ
era senior iar cel care primea pământ era vasal. Seniorul trebuia să îşi protejeze vasalul, iar
acesta era obligat să îi acorde seniorului sfat și ajutor. Nobilii aveau armate proprii şi stăpâneau
castele, care aveau ziduri fortificate. Castele, simboluri ale puterii seniorului, serveau şi pentru
protecţia vasalilor săi.

Domeniul feudal avea în centrul său castelul nobilului și era format din rezerva
seniorială, feudele oferite vasalilor şi din loturile încredinţate ţăranilor dependenţi. Pe un
domeniu feudal puteau să existe mai multe sate, în aceste sate trăiau două categorii de tărani:
liberi (cei care aveau pământ) și dependenți (cei care nu aveau pământ și munceau pe domeniul
nobilului. Nobilii aveau privilegii. Puteau dispune de imunitate pe domeniile lor, fiind
proprietari, administratori, judecători şi şefi militari care îşi protejau supuşii.

În Europa de est, societatea nu era atât de puternic ierarhizată precum în vest. Aici a
existat un feudalism specific. În Ţara Românească şi Moldova, nobilii erau numiți boieri.
Domnitorii le acordau boierilor moşii, pe care le puteau lua înapoi în caz de trădare.
 Fișă de lucru

Citiți cu atenție.

1 „Locuința seniorului feudal era o fortăreață, un castel așezat pe o înălțime și înconjurat de

ziduri groase. Un șanț larg și adânc, plin cu apă, îi împiedica pe dușmani să se apropie de zid.
Intrarea era apărată de unul sau două turnuri între care se afla poarta. Peste șanț se putea trece pe
un pod mobil. În interiorul castelului se aflau locuința seniorului și tezaurul. Putea găsi aici, de
asemenea, locuințele slugilor, magazii și grajduri pentru animale. Din secolul al XIII-lea au
apărut hornurile, ferestrele cu geamuri și lumânările de seu și ceară. Locuințele seniorilor se
aflau în turnul cel mai înalt al castelului, numit donjon și, cu timpul devenind mai încăpătoare,
mai luminoase și mai confortabile. Curtea era destul de largă pentru a putea permite, în caz de
război, să se refugieze acolo țăranii de pe domeniu. Erau castele care puteau adăposti mai multe
sate, cu vitele și cu toți locuitorii.”

1 De ce credeți că locuința nobilului a fost construită în mijlocul domeniului feudal și era așa
bine fortificată (întărită, apărată)?

2 „Casa lui Dumnezeu, pe care oamenii o cred una, este deci împărțită în trei: unii se roagă, alții
luptă și alții muncesc. Aceste trei părți care trăiesc împreună nu suferă să fie despărțite: slujbele
aduse de una sunt condiția împlinirilor celorlalte două, fiecare la rândul ei are datoria să aducă
ușurare întregului. Astfel această întreită îmbinare nu este mai puțin unită și astfel a putut legea
să triumfe și lumea să se bucure de pace.” Adalberon din laon, despre împărțirea societății feudale.

1 Numește cele trei stări care sunt precizate în text.

2 Explică motivul pentru care autorul spune că cele trei stări nu pot să existe separat una de alta.