1.

1 Oscilat ii mecanice
1.1.1 Oscilatorul armonic liniar
Cele mai simple oscialat ii, oscilat iile sinusoidale, au un rol fundamental deoarece orice
oscilat ie poate descompusa ntr-o suma de oscilat ii sinusoidale (teorema Fourier).
Consideram un corp de masa m care se misca fara frecare n lungul axei x sub act iunea
fort ei elastice din resort, F = kx, unde k este constanta elastica a resortului (v. g.).
Aplic and legea a doua a dinamicii corpului de masa m, se poate scrie
m
d
2
x
dx
2
= kx (1.1)
Notam

2
0
=
k
m
. (1.2)
Noand
d
2
x
dt
2
x, ecuat ia se scrie
x +
2
0
x = 0. (1.3)
Aceasta este o ecuat ie liniara omogena de ordinul 2 cu coecient i constant i. Cautam
doua solut ii liniar independente de forma x = e
t
. Rezulta ca trebuie sa e
2
=
2
0
,
= i
0
. Solut ia generala a ecuat iei omogene poate scrisa sub oricare din formele
x = A
1
e
i
0
t
+ A
2
e
i
0
t
,
x = C
1
cos
0
t + C
2
sin
0
t,
x = Acos(
0
t +
0
). (1.4)
Vom folosi forma (1.4) a solut iei. Constantele A si
0
sunt complet determinate de
condit iile init iale, x(0) = x
0
; v(0) = v
0
. Constanta A este amplitudinea miscarii oscilatorii
(departarea maxima fat a de pozit ia de echilibru), (t) =
0
t +
0
reprezinta faza miscarii
oscilatorii la momentul t, iar
0
reprezinta faza init iala a miscarii oscilatorii. Miscarea
este periodica, cu perioada
T =
2

0
= 2
_
m
k
sau frecvent a
=
1
T
=

0
2
.
1
Derivand, se obt ine expresia vitezei,
v =
0
Asin(
0
t +
0
)
sau accelerat ia
a =
2
0
Acos(
0
t +
0
) =
2
0
x.
Energia oscilatorului armonic:
Energia potent iala este
U(x) =
kx
2
2
,
astfel ca energia totala este
E = T + U =
1
2
m
2
0
A
2
sin
2
(
0
t +
0
) +
1
2
m
2
0
A
2
cos
2
(
0
t +
0
),
E =
1
2
m
2
0
A
2
=
1
2
kA
2
.
Energia totala se conserva si este proport ionala cu patratul amplitudinii si frecvent ei.
1.1.2 Oscilat ii amortizate
Presupunem ca miscarea corpului din sect iunea anterioara se face si n prezent a unui
mediu v ascos, astfel ca asupra corpului act ioneaza si o fort a de frecare proprt ionala cu
viteza,
F
r
= x.
Constanta poarta numele de coecient de rezistent a si are unitatea de masura n SI,
< >
SI
=
Ns
m
=
Kg
s
.
Ecuat ia de miscare se scrie n acest caz,
x +

m
x +
2
0
x = 0.
Notam
=

2m
;
2
0
=
k
m
.
se numeste coecient de amortizare (< >
SI
= s
1
). Cautam doua solut ii liniar
independente de forma x(t) = exp t. satisface ecuat ia caracteristica,

2
+ 2 +
2
0
= 0,
cu solut iile
=
_

2
0
.
Sunt posibile 3 cazuri:
1. Miscarea periodica amortizata.

In cazul frecarilor mici, pentru <
0
, este
un num ar complex. Solut ia generala a ecuat iei diferent iale se scrie
x(t) = C
1
e
(+i

2
0

2
)t
+ C
2
e
(i

2
0

2
)t
,
2
sau
x(t) = A
0
e
t
cos(

t +
0
). (1.5)
Vom folosi forma (1.5) a solut iei oscilat iilor libere amortizate. Pulsat ia oscilat iilor
este

=
_

2
0

2
, mai mica decat n cazul absent ei frecarii. Perioada este mai mare
decat n cazul absent ei frecarii,
T

=
2

.
Amplitudinea scade exponent ial n timp, A(t) = A
0
e
t
. Logaritmul natural al rapor-
tului dintre elongat iile la un interval de timp egal cu perioada T

se numeste decrement
logaritmic,
D = ln
x(t)
x(t + T

)
= T

. (1.6)
D este adimensional.
Oscilat iile amortizate se sting n timp. O masura a duratei oscilat iilor amortizate este
inversul coecientului de amortizare, numit timp de relaxare,
=
1

=
T

D
.
Energia totala a oscilat iilor scade n timp,
E(t) = E
0
e
2t
= E
0
e

m
t
.
2. Miscarea amortizata aperiodica.

In cazul n care >
0
solut iile ecuat iei carac-
teristice sunt reale. Corpul trece cel mult o data prin pozit ia de echilibru (n funct ie de
condit iile init iale solut ia este de tipul 1, 2 sau 3 din gura).
3
Solut ia generala este
x(t) = C
1
e
(+

2
0
)t
+ C
2
e
(

2
0
)t
= e
t
(C
1
e

2
0
t
+ C
2
e

2
0
t
).
Elongat ia tinde asimptotic catre zero, corpul trecand cel mult o data prin pozit ia de
echilibru.
3. Miscare aperiodica critica.

In cazul n care =
0
, ecuat ia caracteristica are
o singur a solut ie, = ). O alta solut ie particulara este de forma x(t) = te
t
. Cele
doua solut ii sunt liniar independente, astfel ca solut ia generala n acest caz este
x(t) = (C
1
+ C
2
t)e
t
.
Miscarea este aperiodica, asemanator cu cazurile de la punctul 2.
1.1.3 Oscilat ii fort ate. Rezonant a.
Cum orice semnal periodic se descompune in semnale sinusoidale, presupunem ca
fort a exterioara care act ioneaza asupra sistemului este de tipul
F(t) = F
0
cos t.
Considerand si o fort a de frecare ca n cazul anterior (oscilat ii amortizate), ecuat ia de
miscare a corpului de masa m va ,
m x + x + kx = F
0
cos t.
Aceasta este o ecuat ie diferent iala liniara de ordin 2, neomogena. Solut ia generala a
acestei ecuat ii este suma dintre solut ia generala a ecuat iei omogene si solut ia particulara
a ecuat iei neomogene,
x(t) = x
omogen
(t) + x
part
(t).
Solut ia generala a ecuat iei omogene a fost studiatan sect iunea anterioara. Contribut ia ei
scade exponent ial n timp (factorul e
t
), astfel ca, dupa trecerea unui regim tranzitoriu,
cand miscarea se stabilizeaza, n regimul permanent, ramane doar solut ia particulara a
ecuat iei.
4
Pentru usurint a calculelor vom cauta o solut ie pentru termenul liber complex (
F
0
m
e
it
,
solut ia nala ind partea reala din solut ia complexa gasita astfel, F
0
cos t = Re
F
0
m
e
it
).
Deci vom cauta o solut ie particulara pentru ecuat ia
x + x +
2
0
x =
F
0
m
e
it
.
Cauta solut ia de forma
x
part
(t) = Be
it
, unde B este numar complex. Impunand condit ia ca aceasta sa satisfaca ecuat ia, rezulta
B(
2
0

2
+ 2i)e
it
=
F
0
m
e
it
.
Rezulta
B =
F
0
/m

2
0

2
+ 2i
.
Acesta este un numar complex, B = |B| e
i
, cu modulul
|B| =
F
0
/m
_
(
2
0

2
)
2
+ 4
2

2
si faza data de
tg =
2

2
0

2
.
Reprezentarea B n funct ie de este data n gura.

In apropierea =
0
amplitudinea
are un maxim, cu atat mai ascut it cu cat frecarea este mai mica. Acest fenomen poarta
numele de rezonant a tensiunilor.
Curba de rezonant aeste cu atat mai ascut ita cu cat fort ele de frecare sunt mai mici.
Maximul amplitudinii se obt ine din condit ia de minim pentru numitor,
d
d
2
[(
2
0

2
)
2
+ 4
2

2
] = 0.
Rezulta frecvent a de rezonant a a amplitudinilor,

rez
=
_

2
0
2
2
. (1.7)
5
Viteza complexa este data de
v = x = ix,
care are modulul
v
0
=
F
0

m
_
(
2
0

2
)
2
+ 4
2

2
=
F
0
/m

4 +
_
1
_

_
2
_
2
.
Maximul amplitudinii vitezei, rezonant a vitezelor, se realizeaza pentru
=
0
. (1.8)
6
1.2 Unde mecanice (unde elastice)
1.2.1 Unda plana
Pentru aceasta unda, toate punctele care oscileaza n
acelasi la fel (n faza) se aa ntr-un plan perpendicu-
lar pe direct ia de propagare. Suprafet ele formate din
punctele care se misca n acelasi mod, numite suprafet e
de faza, sunt plane perpendiculare pe direct ia de de-
plasare a undei.
Sub act iunea undei elastice, particulele mediului os-
cileaza n jurul pozit iei de echilibru. Vom nota
elongat ia particulelor care oscileaza n planul perpen-
dicular pe OX n punctul x, la momentul t, cu (x, t)
(Vom considera deplasarea determinata de o cantitate
scalara, n alte cazuri perturbat ia ntr-un punct este
determinata de o marime vectoriala,

(x, t)).

In continuare vom considera unde plane care se propaga fara atenuare pe direct ia axei
x, cu viteza v. Fie (0, t) elongat ia particulelor care oscileaza n origine.

Intr-un punct cu
coordonata x, la momentul t perturbat ia va aceeeasi ca cea din origine, dar ntarziata
cu timpul necesar undei pentru a ajunge din origine n x:
(x, t) = (0, t
x
v
) = f(t
x
v
) = F(x vt)
Aceasta este forma generala a unei unde plane care se propaga n sensul pozitiv al axei x
(unda plana progresiva), cu viteza v. Forma generala a unei unde plane care se propaga
n sens negativ al axei x (unda regresiva) este g(t + x/v)
Pentru o unda plana care se propaga pe o direct ie oarecare, cu versorul direct iei de
propagare n, forma undei va
(x, t) = f(t
n r
v
).
Prin calcul direct se poate arata ca o asemenea unda satisface ecuat ia undelor

x
2
+

2

y
2
+

2

z
2
=
1
v
2

t
2
.
1.2.2 Unda monocromatica plana

In unda monocromatica oscilat iile punctelor mediului sunt armonice

(t) = Acos(t + )
Daca unda monocromatica este si o unda plana, dependent a de t impune si dependent a
de coordonate, deoarece,de exemplu, pentru o unda care se propaga pe direct ia axei x,
t intra n combinat ia t x/v. O unda monocromatica plana care se propaga n sensul
pozitiv al axei x va
(t) = Acos (t
x
v
) (1.9)
7
este pulsat ia undei, = /2 este frecvent a undei, T = 2/ este perioada.
Elongat ia are si o periodicitate spat iala, punctele x+ si oscileaza la fel, (x+, t) =
(x, t). se numeste lungime de unda.
Lungimea de unda este distant a parcursa de unda ntr-o perioada.
= v T =
2v

(1.10)
Se deneste vectorul de unda

k, vectorul orientat dupa direct ia de propagare a undei si
avand modulul k = /c = 2/:

k =
2

n =

v
n, (1.11)
cu n versorul direct iei de propagare a undei.
Ecuat ia undei monocromatice plane care se propaga n direct ia versorului n va
(r, t) = Acos(t

k r) (1.12)
Marimea = t

k r poarta numele de faza undei n r, la momentul t. Viteza cu care

se propaga faza coincide cu viteza de deplasare a undei.
Reprezentarea prin numere complexe:
(1.12) poate scrisa si ca partea reala a unui numar complex
(r, t) = Re
_
Ae
i(t

kr)
_
.
Uneori nu mai scriem explicit partea reala, atunci cand operat iile nu amesteca partea
reala cu cea imaginara se lucreaza cu numerele complexe si se subant elege ca partea reala
se extrage n nal. Astfel unda plana va reprezentata prin
(r, t) = Ae
i(t

kr)
.
Desi sunt foarte simple, undele monocromatice au o important a deosebita deoarece o unda
oarecare poate descompusa n unde plane monocromatice (descompunere Fourier).
1.2.3 Interferent a
Daca exista mai multe surse de oscilat ii, un punct al mediului se misca dupa rezul-
tanta obt inuta prin compunerea acestor oscilat ii. Elongat ia rezultanta se compune vec-
torial din suma elongat iilor produse separat de ecare oscilat ie (principiul suprapunerii
independente).
Fenomenul suprapunerii undelor, cu ntarirea sau slabirea reciproca a oscilat iilor,
reprezinta interferent a undelor.
Pentru producerea interferent ei trebuie ca sursele sa e coerente: sa aiba aceeasi
frecvent a si diferent a lor de faza sa e constanta n timp.
8
Fie S
1
si S
2
doua surse care dau oscilat ii n faza,
pe aceeasi direct ie.

In punctul P oscilat ia rezul-
tanta rezultanta prin propagarea undelor plane de
la cele doua surse va suma oscilat iilor date de
ecare unda,
=
1
+
2
.
= A
1
cos (t kr
1
) + A
2
cos (t kr
2
) = Acos (t ) .
Dezvoltand cos si sin si identicand coecient ii cost si sin t, se obt ine
Acos = A
1
cos kr
1
+ A
2
cos kr
2
Asin = A
1
sin kr
1
+ A
2
sin kr
2
.
Amplitudinea oscilat iilor rezultante va
A
2
= A
2
1
+ A
2
2
+ 2A
1
A
2
cos k(r
2
r
1
).
Marimea amplitudinii rezultante depinde de diferent a de faza dintre oscilat iile ajunse n
P, = k(r
2
r
1
) sau de diferent a de drum r = r
2
r
1
a celor doua unde. Daca
diferent a de drum este un multiplu ntreg de lungimi de unda, r = n, cu n numar
ntreg), amplitudinea este maxima,
A = A
1
+ A
2
,
iar daca diferent a de drum este un multiplu impar de jumatate de lungime de unda
(r = (2n + 1)

2
, n un numar ntreg) amplitudinea este minima egala cu
A = |A
1
A
2
|
9
1.2.4 Variat ia densitat ii si presiunii n unda sonora plana lon-
gitudinala
Consideram unde sonore longitudinale care
se propaga ntr-un gaz (aat ntr-un tub de
sect iune S). Unda consta din comprimari sau
rareeri ale gazului n lungul direct iei de
propagare a undei. Microscopic acest lucru
este datorat deplasarii (oscilat iei) particule-
lor mediului n lungul direct iei de propagare.
Fie (x, t) funct ia care da deplasarea fat a de
pozit ia de echilibru, la momentul t, a partic-
ulei care are pozit ia de echilibru x.
Sa consideram o port iune de uid care la echilibru se aa de la pozit ia x la x + dx, de
masa dm =
0
Sdx. La momentul t, departarea fat a de pozit ia de echilibru a zonelor de
granit a va (x, t), respectiv (x+dx, t) = (x) +

x
dx, asa cum se vede n gura. Masa
port iunii se pastreaza, dar se schimba densitatea,
dm =
0
Sdx = S(1 +

x
)dx.
Rezulta
=
0
=

x
sau

0
=

x
.
Dar, pentru o unda plana (x, t) = f(t
x
c
), astfel ca viteza la momentul t a particulelor
mediului care se aau n pozit ia de echilibru n x va
v =

t
=
d
du
u
t
=
d
du
,
unde u = t x/c (c este viteza undei), iar

x
=
d
du
u
x
=
1
c
d
du
=
v
c
.
Rezulta

0
=
v
c
. (1.13)
Variat ia relativa a densitat ii unui uid ntr-o unda plana progresiva este egala cu raportul
dintre viteza particulei si viteza undei.
10
Viteza undelor n uide
Consideram tot o port iune de uid ntre x si
x + dx, de sect iune S. Fort a care se exercita
pe suprafat a S este F = pS. La trecerea un-
dei elementul de masa dm se misc a accele-
rat, fort a care determina aceasta accelerat ie
ind cea rezultata din variat ia de presiune,
pe care o putem lega de variat ia de densi-
tate a uidului, care a fost gasita anterior.
La trecerea undei miscarea este rapida, ast-
fel ca nu are loc transfer de caldura de la un
element de volum, la altul nvecinat.
Variat ia presiunii are loc ntr-un proces adiabatic, astfel ca
p =
_
p

_
ad
.
Pe ecare plan x = const presiunea variaza cu p(x, t), astfel ca elementul de masa dm
se misca sub act iunea fort ei
dF = [p(x) p(x + dx)] S =
_
p

_
ad
[(x) (x + dx)] S =
_
p

_
ad
Sdx
0

x
2
.
Din legea a II-a, dF = dm

t
2
, astfel ca

0
Sdx

t
2
=
_
p

_
ad
Sdx
0

x
2
,
deci

t
2
=
_
p

_
ad

x
2
.
Comparand cu ecuat ia undelor rezulta ca viteza undei sonore este
c =

_
_
p

_
ad
. (1.14)
T inand cont de legatura ntre variat ia de presiune si variat ia de densitate, se poate scrie
p = c
2
(1.15)
Variat ia de presiune n unda sonora este de c
2
ori variat ia de densitate a uidului.
Pentru o unda plana, =
0
v/c, astfel ca
p =
0
cv. (1.16)
Variat ia de presiune n uid produsa de unda plana este proport ionala cu viteza undei si
viteza particulelor mediului.
11
1.2.5 Densitatea de energie a undei. Intensitatea undei

Intr-un element de volum de dimensiuni foarte mici (astfel ncat marimile s a nu

varieze semnicativ n interiorul acestui volum), oscilat iile particulelor mediului deter-
mina prezent a unei anumite cantitat i de energie mecanica.
Energia cinetica pe unitatea de volum (nedeformat), densitatea de energie cinetica
w
c
, este w
c
=
1
2

0
v
2
.
Energia potent iala pe unitatea de volum (nedeformat)
Pentru a o calcula folosim modelul Newton pentru a descrie comportamentul gazului
(F.S.Crawford-Cursul Fizica Berkeley-vol III). Gazul nchis ntr-un vas se comporta ca
un resort comprimat. Daca aerul este nchis ntr-un cilindru lung, avand la un capat un
perete x, iar la celalalt capat un piston mobil fara masa (care se misca fara frecare),
gazul se comporta ca un resort (v. corespondent a celor doua sisteme n gura).
Pentru resortul de lungime nedeformata
L
1
, fort a exterioara F, aplicata pistonu-
lui, va duce la comprimarea resortului la
lungimea L, astfel ca
F = k(L
1
L)
(fort a este variata foarte lent de la 0 la F
astfel ca aceasta comprimare sa se faca la
viteza (aproape) zero). k este constanta
elastica a resortului.
O variat ie a acestei fort e va duce la o variat ie a lungimii resortului
F = kL.
Energia potent iala a resortului comprimat cu L este
W
p
=
kL
2
2
=
(F)
2
2k
. (1.17)
Revenim la gaz. Fie A suprafat a pistonului. Daca presiunea gazului este p, fort a cu care
trebuie s a act ionam pistonul din exterior este
F = p A.
La o variat ie a fort ei externe are loc o variat ie a presiunii gazului, respectiv o variat ie a
volumului
F = Ap = A
_
p
V
_
0
V =
_
p
V
_
0
A
2
L,
unde schimbarea presiunii cu volumul este luata pentru tipul de proces care are loc n gaz.
(Newton a presupus ca la trecerea undei procesul n gaz este izoterm, procesul corect este
cel adiabatic). Vom lua aceasta transformare, transformarea adiabatica. Comparand cu
resortul descris anterior, rezulta
k = A
2
_
p
V
_
ad
(1.18)
12
Dar, pentru o masa constanta m = V = const, dV =
V
0

0
d, astfel ca
k = A
2
_
p
V
_
ad
= A
2
_
p

_
ad

0
V
0
.
Energia potent iala nmagazinata n gazul n care presiunea a variat cu p (comparand
cu (1.17)) va
W
p
=
A
2
(p)
2
2k
=
A
2
(p)
2
2A
2
_
p
V
_
ad

0
V
0
.
Energia potent iala pe unitatea de volum nedeformat va
w
p
=
(p)
2
2
_
p
V
_
ad

0
=
(p)
2
2c
2

0
. (1.19)
Pentru o unda plana, p =
0
cv, astfel ca
w
p
=

0
v
2
2
= w
c
, (1.20)
densitatea de energie cinetica este egala cu densitatea de energie potent iala, deci densi-
tatea de energie mecanica (datorata propagarii undei n mediu) este
w =
0
v
2
=
1

0
c
2
(p)
2
. (1.21)
Pentru unda monocromatica plana, v = Asin(t kx), astfel ca densitatea energetica
mediata n timp va
w =
1
T
T
_
0
(t)dt =
0
A
2

2
1
T
T
_
0
sin
2
(t kx)dt =
1
2

0
A
2

2
. (1.22)
Densitatea de energie a undei, mediata n timp, este proprt ionala cu patratul amplitudinii
de oscilat ie a particulelor mediului si cu patratul frecvent ei undei.
Fluxul de energie pe o suprafat a reprezinta energia care trece n unitatea de timp
prin acea suprafat a.
Fie un element de suprafat a dS, strabatut de o unda
care vine pe direct ia ce formeaza cu normala la suprafat a
unghiul . Energia dW

care strabate suprafat a pe durata

, ntre momentele t si t+, este energia care se aa la mo-
mentul t n volumul cilindrului cu baza dS si generatoarea
c (v. gura alaturata), astfel ca aceasta energie este egala
cu volumul cilindrului nmult it cu densitatea de energie,
dW

= c cos dS w.
Fluxul prin suprafat a dS va
d = wc cos dS.
13
Intensitatea undei reprezinta uxul mediu pe unitatea de suprafat a perpendiculara
pe direct ia de deplasare a undei.
I = wc =
0
cv
2
=
1

0
c
p
2
. (1.23)
Viteza efectiva se deneste ca ind v
ef
=

v
2
, iar presiunea sonora p
s
=
_
p
2
. Deci,
intensitatea unei unde sonore poate scrisa si ca
I =
0
cv
2
ef
=
p
2
s

0
c
. (1.24)
Pentru unda monocromatica plana
I =
1
2

0
cA
2

2
. (1.25)
1.2.6 Elemente de acustica ziologica
Nivelul sonor
Urechea nu sesizeaza liniar intensitatea sunetului, ci ntr-o scara logaritmica, n plus,
intensitatea senzat iei auditive depinzand si de frecvent a sunetului.
Legea Weber-Fechner: Variat ia intensitat ii senzat iei auditive este proport ionala cu
logaritmul raportului intensitat ilor respective ale excitat iei
S
2
S
1
S = k lg
I
2
I
1
. (1.26)
Aceasta arata important a practica a urmatoarei marimi:
Nivelul de intensitate sonora (exprimat n beli(B)) este logaritmul raportului
dintre intensitatea sunetului si intensitatea I
0
a unui sunet de referint a,
L(B) = lg
I
I
0
(1.27)
Aceast mod de percept ie n scara logaritmica este o adaptare la un interval larg de
intensitat i (interval dependent de frecvent a). Pragul auditiv inferior este limita inferioara
a intensitat ii unui sunet ce poate perceput de ureche. La 1kHz-3kHz este de I
0
=
10
12
W/m
2
. Pragul de durere reprezinta intensitatea sunetului la care urechea ncepe sa
simta senzat ia de durere. El este n jur de 100W/m
2
.

In practica se foloseste un submultiplu, decibelul(dB),

L(dB) = 10 lg
I
I
0
= 20 lg
p
s
p
s0
. (1.28)
Aplicat ie
In mod obisnuit se ia intensitatea standard I
0
= 10
2
W/m
2
. In jur de 440Hz, pragul
de audibilitate este 10
10
I
0
, iar pragul de durere este la intensitat i de 100I
0
1000I
0
.
Luam pragul de durere 1000I
0
. Rezistent a acustica a aerului, denita ca R =
0
c, este
428N s/m
3
.
14
a) Sa se ae amplitudinea oscilat iilor pentru pragul de audibilitate si pragul de durere;
b) Sa se calculeze presiunea sonora pentru aceste cazuri;
c) Sa se calculeze nivelul sonor ntre aceste praguri.
a) A =
_
2I
R
2
;0, 25

A, 0, 1mm.
b) p
s
=

R
a
I; 2 10
5
N/m
2
, 65N/m
2
.
c) N = 10 lg
I
1
I
2
= 130dB.
1.2.7 Dispersia undelor. Pachet de unda. Viteza de grup
Fenomenul de dispersie apare atunci cand viteza de propagare a undelor monocro-
matice (viteza de faza) depinde de frecvent a undei (sau de lungimea de unda), c = c()).
O unda monocromatica este innita n spat iu si
timp. Ea nu poarta informat ie. Semnalele sunt
nsa suprapuneri de unde monocromatice. Un grup
(pachet) de unde reprezinta un ansamblu de unde
monocromatice cu frecvent e apropiate ntre ele si
vectori de unda apropiat i ntre ei. Amplitudinea pa-
chetului (a semnalului) se propaga n spat iu. Maxi-
mul amplitudinii (deci si al densitat ii de energie)
se propaga cu o viteza numita viteza de grup, v
g
.
Mai departe vom considera unde monocromatice plane care se propaga pe direct ia x.
Vom adopta reprezentarea n complex a undei monocromatice plane (v. sect iunea unde
monocromatice plane), (x, t) = Ae
i(tkx)
. k este vectorul de unda, k = /c = 2/ sau
= c k. Relat ia = (k) poarta numele de relat ie de dispersie.
Fie un grup de unde monocromatice cu vectorul de unda k ntr-un interval ngust n
jurul unui vector de unda k
0
, (k
0
k, k
0
+ k):
(x, t) =
k
0
+k
_
k
0
k
A(k)e
i(tkx)
dk. (1.29)
Fie = k k
0
. Atunci
0
+
d
dk

k
0
, iar A(k) A(k
0
). Pachetul de unde devine
(x, t) = A(k
0
)e
i(
0
tk
0
x)
k
_
k
e
i(
d
dk
|
k
0
tx)
d = 2A(k
0
)
sin(
d
dk

k
0
t x)k
(
d
dk

k
0
t x)
e
i(
0
tk
0
x)
.
Notand = (
d
dk

k
0
t x)k, se poate scrie
(x, t) = 2A(k
0
)k
sin (x, t)
(x, t)
e
i(
0
tk
0
x)
.
Aceasta unda poate interpretata ca o unda monocromatica cu vector de unda k
0
, dar cu
o amplitudine care depinde de x si t. Amplitudinea este determinata de factorul sin/,
care este reprezentat n gura 1.1. Maximul corespunde la = 0, adica
15
Figura 1.1: Funct ia sin/ are un maxim ascut it n jurul lui = 0.
d
dk

k
0
t x = 0.
Acest maxim al amplitudinii se propaga pe axa x cu viteza
v
g
=
x
t
=
d
dk

k
0
. (1.30)
Aceasta este viteza de grup
1
Daca mediul este nedispersiv (c nu depinde de k), v
g
= c, viteza de grup este egala
cu viteza de faza a componentelor pachetului de unde.
Atunci cand se cunoaste dependent a c = c() o relat ie utila este formula Rayleigh:
v
g
=
d
dk
=
d(ck)
dk
= c + k
dc
dk
= c
dc
d
.

In cazul n care dc/d > 0 (dispersie normala), viteza de grup este mai mica decat viteza
de faza.
1.2.8 Efectul Doppler
Efectul consta n schimbarea frecvent ei sunetului nregistreat de observator atunci
cand sursa sau/si observatorul se aa n miscare.
1. Sursa n miscare, observator x.
1

In cazul propagarii n spat iul tridimensional dupa vectorul de unda

k, v
g
=
d
d

k
, adica v
gx
=

kx
,
v
gy
=

ky
, v
gz
=

kz
.
16
Consideram momentul 0, momentul la care sursa
emite nceputul unei perioade (sursa n A). La mo-
mentul n care se emite sfarsitul unei perioade, T,
sursa se aa n B, AB = v
s
T. Semnalul care pleaca
din A parcurge distant a r
1
pana la observatorul O,
astfel ca nceputul perioadei pentru observatorul O
este la momentul t
1
= r
1
/c, iar momentul la care
soseste sfarsitul perioadei este la t
2
= T + r
2
/c.
Perioada nregistrata de observatorul O va
T

= (T + r
2
/c) r
1
/c.

In aproximat ia observatorului la distant a mare de sursa (aproximat ia campului ndepartat)

se poate scrie ( reprezinta unghiul facut de viteza undei cu direct ia de miscare a sursei)
= r
1
r
2

= v
s
T cos ,
astfel ca
T

= T(1
v
s
c
cos ) (1.31)
sau pentru pulsat ie (sau frecvent a = /2)

=
1
1
vs
c
cos
(1.32)

In cazul n care sursa se apropie de observator frecvent a creste, iar cand se ndeparteaza
frecvent a scade.
2. Observator n miscare, sursa xa
Daca la momentul 0 din S pleaca nceputul unei
perioade, acest semnal ajunge la observator la mo-
mentul r
1
/c. Sfarsitul perioadei pleaca din O la
momentul T si ajunge la observator la T + r
2
/c.
Rezulta T

= T + r
2
/c r
1
/c.
La
distant a mare fat a de sursa este buna aproximat ia = r
2
r
1
= v
o
T

cos
o
, unde
o
este
unghiul dintre viteza observatorului si viteza undei. Rezulta
T

= T +
v
o
cos
o
c
T

.
Deci
T

=
T
1
vo
c
cos
o
(1.33)
17
sau

= (1
v
o
c
cos
o
). (1.34)
Un alt mod de a rat iona este urmatorul.

In sistemul n care sursa este n repaus
presupunem ca sursa emite unde monocromatice plane. Faza acestor unde va =
t

k r. Trecem n sistemul de coordonate legat de observatorul care se deplaseaza cu

viteza v
o
fat a de primul sistem de referint a. Transformarea pentru coordonatele n cele
doua sisteme de referint a va r = r

+v
o
t, astfel ca faza devine (

k v
o
)t

kr

. Pentru
O unda este tot o unda plana n sistemul n care el este n repaus, astfel ca

k v
o
= (1
v
o
c
cos
o
).
3. Sursa mobila, observator mobil
Combinand rezultatele celor doua cazuri se obt ine frecvent anregistrata de observator

=
1
vo
c
cos
o
1
vs
c
cos
s
, (1.35)
unde
o
are semnicat ia ment ionata, iar
s
este unghiul facut de viteza undei cu viteza
sursei.
18