Teoriile afectivităţii variază în funcţie de accentul pus de psihologi pe

latura fiziologică, pe comportament sau cogniţie. În funcţie de aceste trei

criterii, teoriile afectivităţii se departajează în:

 teorii fiziologice
 teorii behavioriste
 teorii cognitive

Teorii fiziologice

Cu toate că cele mai multe teorii ale afectivităţii recunosc importanţa

factorilor fiziologici, unele teorii le accentueză importanţa.

Teoria James-Lange. William James (1884) constată faptul că schimbările

de tip fiziologic precedă emoţiile. În acelaşi an, psihologul danez Carl
Lange afirmă acelaşi lucru, motiv pentru care, această teorie va fi
cnoscută sub numele de teoria James-Lange. Ceea ce aduce nou în epoc ă
această teorie este infirmarea pe cale experimentală a prejudecăţii de bun
simţ că schibările de tip fiziologic ar fi o consecinţă a experienţei afective.

Una dintre cele mai mari implicaţii a teoriei James-Lange este faptul c ă
evenimentele emoţionale particulare stimulează patternuri specifice de
schimbări fiziologice, fiecare dintre aceştia evocând o experien ţă
emoţională specifică.

Această teorie a provocat un val de critici din partea psihologului

american Walter Cannon (1927). Considerând trei dintre cele mai
importante acuze, notăm că una dintre acestea plecă de la faptul c ă
indivizii au abilităţi slabe în perceperea celor mai multe dintre schimb ările
subtile ce au loc în plan fiziologic, induse de sistemul nervos simpatic.
Psihologul se întreabă cum poate perceperea schimbărilor fiziologice s ă
stea la baza experienţelor emoţionale când indivizii sunt incapabili s ă
perceapă cele mai multe dintre aceste schimbări? În al doilea rând,
Cannon comentează ideea că diferitele emoţii pot fi asociate unui singur
pattern la nivelul trăirii fiziologice, întrebându-se cum pot fi evocate
diferitele emoţii de acelaşi tip de trăire? În cel de-al treilea rând, Cannon
consideră că schimbările de tip fiziologic dependente de secreţia de
hormoni sunt prea lente pentru a fi baza tuturor emoţiilor, întrebându-se
cum ar putea un proces care durează câteva zeci de secunde să stea la
baza unor emoţii aproape instantanee?

Ca o consecinţă a criticilor aduse de Cannon, teoria James-Lange a c ăzut

în dizgraţia psihologilor timp de câteva decenii. Cercetări recente au g ăsit
însă puncte de suport pentru această teorie. Într-un astfel de experiment,
subiecţilor li s-a cerut să umeze “muşchi cu muşchi” intrucţiunile de
construire a unor expresii faciale care au fost asociate cu emo ţii
specifice ce imaginau experienţe emoţionale petrecute în trecutul
subiecţilor. Patternurile fiziologice ale subiecţilor au fost diferite pentru
fiecare emoţie în parte.(Levenson, Carstensen, Friesen şi Ekman, 1991).

b)Teorii fiziologice periferice

Teoria fiziologica periferica e legata si ea de doua nume: William James si Carl

Lange; intre ei au fost unele deosebiri , dar James , cunoscut filosof este acela care a
contribuit la raspandirea punctului sau de vedere-o viziune paradoxala. Potrivit versiunii
clasice, succesiunea cauzala in determinismul emotiei ar fi:
stimulul( situatia)perceptia situatieiemotiaexpresia emotiilor (mimica,modificari
fiziologice). William James rastoarna aceasta ordine si propune alta: stimulperceptia
stimululuiexpresia emotionalaemotia. Noi rationam gresit , spunea el. Consideram
ca, vazand ursul in padure, ma sperii si atunci devin palid, mi se zbarleste parul, tremur
, etc . De fapt ordinea ar fi inversa: vad ursul, incep sa tremur, palesc etc ,si constiinta
acestor modificari fiziologice este ceea ce numesc eu frica. Deci perceptia atrage dupa
sine modificarile fiziologice. Iar constiinta acestora constituie ceea ce eu numesc
emotie. Nu fiindca sunt trist plang , ci invers, fiindca plang ma simt trist.

Aceasta conceptie a lui James isi are radacina intr-o intamplare din copilarie.Un
veterinar se ocupa de un cal bolnav.La un moment dat , sectionand o artera a tasnit un
suvoi de sange. James, care asista, a lesinat fara sa fi avut timp de reflexiune.

Fiziologic,succesiunea evenimentelor apare astfel: stimulul (S)perceperea

stimulului(PS)excitatia reflexa a organelor interne si a musculaturii striate
(EO)perceptia reactiilor viscerale si somaticeemotia (E). Sursa emotiilor o constituie
– dupa James – excitatiile , semnalele provenite de la viscere, muschi, etc, reflectarea
in creier ca senzatii. Trairea emotionala nu ar fi decat o reverberatie a viscerelor, o
cenestezie somatica,o colectie de semnale interoceptive. 3

Teoria lui James – Lange are meritul de a fi subliniat importanta modificarilor

fiziologice – mai ales in cazul emotiilor-soc (afectelor), care fusese neglijate de teoriile
intelectualioste, incolo sunt multe argumente impotriva punctului lor de vedere. Mai
intai fiziologic, inregistrand precis diferitele transformari fiziologice produse in emotii, n-
au reusit sa stabileasca un profil absolut specific pentru fiecare emotie, intrucat, asa
cum am vazut , exista manifestari care apar in 2-3 emotii distincte, apoi chjiar aceeasi
emotie se poate exterioriza in moduri diferite, aproape contrarii.

Apoi, intensitatea unei trairi afective nu e deloc proportionala cu cea a

exteriorizarilor si a manifestarilor corporale.De pilda la o inmormantare o ruda plange,
se vaieta,se framanta, dar peste cateva ore o gasim intr-un restaurant glumind si
razand cu prietenii.pe cand o alta persoana care sta mai mult imobila si nu spune nimic,
este influjentata de aceasta pierdere luni de zile,ceea ce se observa din modul ei de
comportare, din tristetea prezenta, prin felul ei de a gandi si privi viata. E clar ca ea a
fost mai puternic afectata de acest deces , insa manifestarile ei exterioare, ca si
modificarile fiziologice au fost mult mai slabe decat in primul caz.

La intrebarea „Ce este primar „ si „Ce este secundar in emotie”, se raspunde:

Primar este evenimentul neurovegetativ, iar secundar este trairea emotionala. In
consecinta, emotia apare ca un simplu epifenomen, un fapt subiectiv fara eficienta.Ea
ar avea doar functia de a dubla , pe planul constiintei , o stare organica , fiind proiectia
simpla a acesteia. In sens mai larg , constiinta ar fi un simplu dispozitiv de inregistrare
a datelor intero - si proprioceptive furnizate de periferia organismului. Teoria lui James
a fost numita periferica , intrucat reduce continutul emotional la senzatii de ordin
periferic si in acelasi timp, fiziologica, pentru ca reactiile fiziologice apar ca fiind
determinate in constituirea semnificatiei afective constiente.

Totusi , incidentul relatat de James(lesinul provocat de vederea sangelui) ne

atrage atentia ca uneori o reactie emotiva poate fi in relatie cu un instinct.Puiii de
cimpanzeu se sperie foarte tare vazand un sarpe, inainte de a avea vreo experienta
legata de aceasta varietate. Tot asa un copil de numai cateva luni se sperie tare, daca
te faci a-l scapa din brate, fara sa fii cazut vreodata.In asemenea cazuri, In adevar,
simpla perceptie declanseaza o emotie , inaintea oricarei interpretari. Dar astfel de
situatii sunt foarte rare, cel putin la om.

Aproximativ in acelasi timp – deceniul ultim al secolului trecut medicul filozof

danez Lange reducea emotia la modificarile vasomotorii , adica la ceea ce simte
individul ca efect al dilatarii si constrictiei vaselor sanguine , a modificarii afluxului
sanguin in organe. Daca la James, emotia era cauzata de feed-back-ul modificarilor
organice (somatice si vegetative) – fiind trairea subiectiva a acestor modificari – la C.
Lange acest feed_back era doar vascular , vasomotor. Oricum emotia este redusa la
perceptia schimbarilor corporale („Schimbarile corporale sunt emotii”-spunea Lange).

Aceasta teorie a fost infirmata de fapte .

Experiente- facute pe animale – de separarea creierului , de viscere , au aratat

ca reactiile emotionale nu se suprima.In consecinta, emotia nu poate fi redusa la
constiinta reactiilor viscerale si glandulare perifcerice.De asemenea ea nu poate si
redusa la constiinta expresiilor motorii (mimica , gesturi). Dovada sunt faptele din
clinica: bolnavii parkinsonieni , care au pierdut capacitatea de expresie mimica ,
pastreaza viata emotiva nuantata.Tot asa si bolnavii zisi pseudobulbari , atuinsi de ras si
plans spasmodic, se constata usor rasul fara bucurie si lacrimile fara tristete.

Aceleasi date fiziologice arata ca modificarile viscerale au o aparitie si o evolutie

destul de lenta pentru a putea fi considerate sursa de emotie. S-a verificat apoi ca
producerea artificiala a unor modificari viscerale tipice – prin injectarea de substante de
tipul andrenalinei nu aduc dupa sine trairea univoca a unei emotii specifice.

Teoria fiziologica periferica include o parte de adevar.Avand in vedere caracterul

procesual al emotiei feed-back-ul vegetativ al organelor efectuare joaca un anumit rol:
acesta intretine si uneori exagereaza intr-o anumita masura emotia. Este cunoscut de
pilda, fenomenul de eurotototfobie (teama de a rosi) la adolescenti. Faptul ca tanarul
roseste usor ceea ce devine perceptibil pentru altii-creeaza un sentiment negativ care ,
adaugandu-se la socul emotiv initial , intensifica emotia inclusiv sensibilitatea
organica.Tot asa transpiratia , ca efect al emotiei , prin faptul ca este inregistrata de
altii se transforma oarecum in cauza intensificand reactia insasi – ceea ce eclipseaza
aspectul adaptiv al vietii de relatie (prin concentrarea asupra sa)

Teorii fiziologice periferice

Cea mai cunoscuta din acest grup este teoria lui James si Lange. Acestia propun modificarea succesiunii cauzale
clasice: stimul → perceptia stimulului → emotia → expresia emotiei (mimica, modificari fiziologice, comportament) in
urmatoarea succesiune cauzala: stimul → perceptia stimulului → expresia emotionala → emotia. Din punct de
vedere fiziologic aceasta succesiune are loc astfel: stimul → perceptia stimulului → excitatia reflexa a organelor
interne si a musculaturii striate → perceptia reactiilor viscerale si somatice (emotia). Sursa emotiilor este
reprezentata, conform teoriei lui James si Lange de semnalele provenite de la viscere si muschi ce vor fi prelucrate la
nivelul scoartei cerebrale ca senzatii. Trairile emotionale sunt analogate deci unor cenestezii somatice.

Teoria lui james si Lange este numita periferica deoarece reduce afectivitatea la senzatii periferice si periferica
deoarece argumenteaza rolul reactiilor fiziologice in geneza trairilor afective. Emotia (ca fapt psihic integrat la nivelul
scoartei cerebrale) este generata, conform lui James si Lange de feedback-ul modificarilor organice (somatice si
vegetative).

Teoria lui James si Lange a fost infirmata tot de cercetarile fiziologice, care au aratat experimental ca producerea
unor modificari neurovegetative prin stimularea SNV cu adrenalina nu determina trairi emotionale. Ceea ce astazi
este acceptat din aceasta teorie este posibilitatea influentarii proceselor afective prin modificari la nivelul SNV, fapt
argumentat experimental: administrarea de blocante betaadrenergice (de exemplu propranolol) determina ‘cuparea’
trairilor emotionale

Teoria
periferistă
James-Lange
Între anii 1890
– 1893, W.
James şi C.
Lange propun
o teorie de tip
periferist
aemoţiilor.
După aceşti
autori,
succesiunea
procesului
afectiv ar fi:
Acţiunea
stimulului –
percepţia
stimulului –
expresiile
emoţionale –
emoţia (ca trăire
subiectivăinternă)
Concluzia care
se desprinde
din acest
model
periferist este
că expresiile
fiziologice peri
ferice preced li
practic
determină
apariţia
emoţiei (ex.:
sunt trist
pentru că
plâng).Cum
emoţia apare
consecutiv
reacţiilor şi
modificărilor
fiziologice, ea
este
unepifenomen
lipsit de
importanţă
psihologică şi
adaptativă.Deo
sebirea dintre
James şi Lange
consta doar în
aceea că
primul punea
mai
mareaccent pe
modificările
viscerale, iar
cel de-al doilea
pe modificările
vasomotorii.
Aceastăteorie
nu a rezistat
verificării
faptico-
experimentale.
Ceea ce se
cuvine totuşi
să reţinemdin
acest model
este influenţa
inversă
posibilă, după
principiul
feedback-ului
pozitiv,
areacţiilor
fiziologice
periferice
asupra
intensităţii
trăirii
emoţionale
iniţiale (ex.:
râsulamplifică
veselia).
Teoria lui James - Lange

W. James, considera incorecta explicatia emotiilor ca efecte ale

evenimentelor din mediu. El sustine ca experientele din mediu duc la aparitia unor
raspunsuri musculare si viscerale, iar aceste raspunsuri determina aparitia
emotiilor. Emotia urmeaza comportamentul si nu-l produce. De exemplu, daca
intalnim un urs in padure apar modificari fiziologice asociate pericolului (tremur,
paloare etc.). Constientizarea acestor modificarii reprezinta emotia. Deci, emotia
este simtita dupa ce comportamentul a aparut. James considera ca acest punct de
vedere este corect deoarece anumite comportamente apar atat de repede incat nu
exista timpul necesar pentru a simti o emotie inainte de actiune. Lange urmeaza
aceeasi linie in explicarea emotiilor considerand ca emotiile apar in urma
raspunsurilor musculare sau viscerale.

Explicatia traditionala a emotiilor

Explicatia lui James-Lange

Teoria lui James-Lange a evidentiat importanta modificarilor fiziologice,

mai ales in cazul emotiilor soc, care fusesera neglijate in teoriile anterioare.

De asemenea, prin aceasta teorie se atrage atentia asupra faptului ca in

anumite situatii reactia emotiva poate fi in relatie cu un instinct. De exemplu, un
copil de cateva luni se sperie daca ai tendinta de a-l scapa din brate, cu toate ca
pana in acel moment el nu a cazut vreodata. Deci, simpla perceptie a evenimentului
declanseaza emotia inainte oricarei interpretari.

Limita acestei teorii deriva din faptul ca nu se constata o relatie direct

proportionala a trairilor afective cu manifestarile corporale exterioare. De exemplu,
trairea unui eveniment trist poate provoca multa agitatie din partea unei persoane,
manifestata pe o durata scurta, in timp ce alta poate ramane imobila, fiind
influentata mult timp de evenimentul respectiv. In acest caz cea de a 2-a persoana
este mai puternic afectata de eveniment, insa manifestarile ei exterioare, precum si
modificarile fiziologice sunt mai slabe in comparatie cu cele ale primei persoane.
De asemenea, daca injectam adrenalina unei persoane apar multe modificari
fiziologice caracteristice unui soc emotional (cresterea ritmului cardiac, a
respiratiei, inrosire etc.) dar totusi persoana nu manifesta nici o emotie.

Imaginati-va ca sunteti intr-o excursie la munte. Dupa o zi plina de peripetii in care ati urcat pe munte, v-
ati plimbat prin padure si ati pescuit, decideti ca este timpul sa va retrageti in cort. A doua zi cand va
treziti, observati ca ceva groaznic de intampla: un urs a intrat peste voi in cort. Care este primul lucru pe
care il veti simti? Frica ati fi tentati sa spuneti, urmata de batai puternice ale inimii. Desi pare normal ca
aceasta sa fie prima reactie, in realitate, se intampla chiar invers. Potrivit teoriei periferice a emotiilor
enuntata de James Lange, mai intai inima incepe sa iti bata din ce in ce mai repede pentru ca, abia apoi
creierul sa isi dea seama ca e posibil sa fie din cauza fricii si sa trimita semnalele potrivite.