1.

TAXONOMIA COMPETENŢELOR ŞCOLARE ŞI A OBIECTIVELOR

EDUCAŢIONALE LA BIOLOGIE

1.1. Ce este competenţa şcolară?

Competenţa şcolară este un ansamblu/ sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi
şi atitudini dobîndite de elevi prin învăţare şi mobilizate în contexte specifice de realizare, adaptate
vîrstei elevului şi nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor probleme cu care acesta
se poate confrunta în viaţa reală.
Competenţa şcolară reprezintă o structură finalizată, care se compune din componentele declarativă,
procedurală şi conativă (savoir-dire, savoir-faire, savoir-être), generate prin mobilizarea unui cuantum de
resurse interne ale subiectului (cunoştinţe, capacităţi, atitudini) într-un cadru delimitat de situaţii
semnificative (pedagogic intenţionate sau spontane, cu caracter disciplinar sau inter-/ transdisciplinar) şi
care se manifestă, în situaţii de evaluare, semnificative şi intenţionate, printr-o performanţă şcolară.
Competenţa reprezintă un ansamblu de cunoştinţe, capacităţi, şi abilităţi, organizate pentru a rezolva o
sarcină sau un ansamblu de sarcini corespunzătoare exigenţelor sociale.
În contextul definiţiilor expuse mai sus, competenţa include în sine trei aspecte (Fig.1):
- aspectul cognitiv, care vizează utilizarea teoriilor şi a noţiunilor, precum şi a cunoştinţelor dobîndite
prin experienţa de viaţă;
- aspectul funcţional (priceperi şi deprinderi), care reprezintă ceea ce trebuie să facă omul în domeniul
său de activitate: profesional, educaţional, social;
- aspectul etic, care vizează prezenţa valorilor personale şi profesionale.
Rezultanta acestor trei aspecte determină competenţa persoanei, aceasta vizînd deprinderile
comportamentale într-o situaţie concretă. (N. Bernaz, « Curriculum gimnazial la bilogie »)

Fig. 1. Componentele competenţei

1.1. Care este taxonomia competenţelor în învăţămîntul preuniversitar din Republica
Moldova ?
Competenţele, după nivelul de generalizare, sînt clasificate după cum urmează (Fig. 2):

Competenţe - cheie transversale, cele mai generale, ne indică competenţele pe care tebuie să le
achiziţioneze elevul la finele procesului de studii.
1
Competenţe pentru treapta gimnazială de învăţămînt - ne indică competenţele pe care trebuie să
le posede elevul la finele studierii în cadrul gimnaziului.
Competenţe specifice disciplinei - ne indică competenţele, pe care trebuie sa le achiziţioneze elevul
la finele studerii disciplinei (biologia), prin cunoştinţe, deprinderi, capacităţi.
Competenţele-cheie transversale au fost elaborate în baza Recomandării Parlamentului European şi a
Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul
întregii vieţi, care conturează pentru absolvenţii învăţămîntului obligatoriu, un „profil de formare
european” structurat pe opt domenii de competenţe- cheie:
1. Comunicare în limba maternă;
2. Comunicare într-o limbă străină;
3. Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologie;
4. Competenţe digitale;
5. Competenţe interpersonale, civice, morale;
6. Competenţe de a învăţa să înveţi;
7. Iniţiativă şi antreprenoriat;
8. Sensibilizare şi exprimare culturală.

I. Competenţe-cheie transversale
Sistemul de competenţe-cheie transversale pentru sistemul de învăţămînt din Republica Moldova a
fost definit pe baza competenţelor-cheie stabilite de Comisia europeană şi a profilului absolventului:
1. competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi;
2. competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat;
3. competenţe de comunicare într-o limbă străină;
4. competenţe acţional-strategice;
5. competenţe de autocunoaştere şi autorealizare;
6. competenţe interpersonale, civice, morale;
7. competenţe de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologie;
8. competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale (TIC);
9. competenţe culturale, interculturale (de a recepta şi a crea valori);
10. competenţe antreprenoriale.
II. Competenţe-cheie/ transversale şi competenţe transdisciplinare pentru treapta gimnazială de
învăţămînt
1. Competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi
• Competenţa de planificare şi organizare a propriei învăţări atît individual cît şi în grup.
2. Competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat
• Competenţa de realizare a unor contacte comunicative constructive în limba maternă/limba de
stat atît oral cît şi în scris.
• Competenţa de utilizare adecvată în limba maternă/de stat a terminologiei specifice disciplinelor
de învăţămînt studiate la treapta gimnazială.
3. Competenţe de comunicare într-o limbă străină
• Competenţe de a comunica într-o limbă străină în situaţii cunoscute, modelate.

4. Competenţe de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologie

• Competenţe de a dobîndi şi a aplica cunoştinţe de bază din domeniul Matematică, Ştiinţe
ale Naturii şi Tehnologii în rezolvarea unor probleme şi situaţii din viaţa cotidiană.

2
 5. Competenţe acţional-strategice
• Competenţe de a identifica probleme acţional-strategice şi a propune soluţii de rezolvare.
• Competenţe de a-şi planifica activitatea, de a prognoza rezultatele aşteptate.
• Competenţe de a elabora strategii de activitate în grup.
6. Competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale
(TIC)
• Competenţe de utilizare în situaţii reale a instrumentelor cu acţiune digitală (telefonul,
teleghidul, calculatorul electronic etc.).
• Competenţe de a crea documente şi a utiliza serviciile electronice de bază (e-guvernare,
e-business, e-educaţie, e-sănătate, e-cultură), în comunicare şi dobîndirea informaţiilor, inclusiv
reţeaua Internet.
7. Competenţe interpersonale, civice, morale
• Competenţe de a lucra în echipă, de a preveni şi rezolva situaţiile de conflict.
• Competenţe de a accepta şi a respecta valorile fundamentale ale democraţiei, a
practicilor
democratice şi a drepturilor omului.
• Competenţe de a se comporta în situaţii cotidiene în baza normelor şi valorilor moral -
spirituale.
8. Competenţe de autocunoaştere şi autorealizare
• Competenţe de a se autoaprecia adecvat şi a-şi valorifica potenţialul pentru dezvoltarea
personală şi autorealizare.
• Competenţe de a alege modul sănătos de viaţă.
• Competenţe de a se adapta la condiţii noi.
9. Competenţe culturale, interculturale (de a recepta şi de a crea valori)
• Competenţe de receptare a culturii naţionale şi a culturilor europene.
• Competenţe de a aprecia diversitatea culturală a lumii şi de a fi tolerant la valorile
culturale ale altor etnii.
10. Competenţe antreprenoriale
• Competenţa de a se orienta în domeniile profesionale din economie şi viaţa socială în
vederea selectării viitoarei profesii.
Competenţe de utilizare a regulilor de elaborare a unor proiecte de cercetare şi dezvoltare simple
în domeniul antreprenorial

Competențe specifice disciplinei

• Utilizarea limbajului ştiinţific biologic referitor la structuri, procese, fenomene, legi,
concepte în diverse contexte de comunicare.
3
• Investigarea lumii vii cu ajutorul metodelor şi al mijloacelor specifice pentru
îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a mediului.
• Implicarea în activităţi de menţinere a stării de sănătate proprii şi a celor din jur prin
aplicarea metodelor interactive în vederea formării unui comportament sanogen.
• Participarea în acţiuni de ocrotire a biodiversităţii prin parteneriat în vederea rezolvării
problemelor ecologice la nivel individual, local şi global.

1.1. Care este algoritmul formării competenţelor ?

Elevul trebuie să achiziţioneze conform algoritmului C= c 1 +^c2 +^c3, în care c este competenţa.
ci- cunoştinţe funcţionale, folositoare şi nu enciclopedice, care necesită doar reproducerea, cunoştinţe,
care ar duce la formarea unor capacităţi (c2);
c2- capacităţi de aplicare a cunoştinţelor, manifestate public sub forma unor priceperi, abilităţi şi
deprinderi de a valorifica aceste capacităţi în activitatea şcolară, extraşcolară şi postşcolară, iar în final,
împreună, aceste capacităţi-priceperi, abilităţi şi deprinderi să fie manifestate în plan social sub forma
unor comportamente (c3);
c3- comportamente constructive, la rîndul lor acestea, fiind rezultanta formării la lecţie ca şi în viaţa
şcolară a unor conduite şi atitudini pozitive exprimate şi manifestate ca atare pe plan social, dar dobîndite
pe parcursul anului-anilor de studii.
Astfel, concluzionăm că pentru a forma o competenţă la elevi nu este suficient să sumăm şi să
adăugăm un şir de achiziţii şcolare dobîndite de către subiect (C=c,c,c sau C= c+c+c), cînd mai ales e
vorba de o însumare prin consecinţă C= c1 +^c2 +^c3.
Pentru formarea unei competenţe este necesară aplicarea unei strategii didactice eficiente.
Aplicarea strategiei didactice este bazată pe formularea corectă a sarcinii de învăţare, care constă dintr-
un enunţ imperativ adresat elevilor în mod diferenţiat pentru a realiza prin acţiune obiectivul scontat.
Sarcina de învăţare trebuie să cuprindă expresii ce vor desemna natura sarcinii şi expresii ce vor
desemna nivelul de performanţă scontat.

De asemenea, aplicarea strategiei didactice va fi posibilă datorită situaţiei de învăţare create,

care consta în cumulul de condiţii asigurate elevului, pentru a realiza sarcina conexă în minim de timp
şi cu maximă satisfacţie. Condiţiile de învăţare se clasifică în: condiţii interne (aptitudinile personale
ale elevului, motivaţia, etc.) şi condiţii externe (metode, mijloace, materiale, sprijin direct, etc.).
În concluzie, pentru ca elevul să-şi formeze o competenţă este necesar:
• să stăpînească un ansamblu de cunoştinţe fundamentale în dependenţă de problema ce
rmează a fi rezolvată în final;
• să-şi dezvolte capacităţi şi deprinderi de a utiliza cunoştinţele în situaţii simple, realizînd astfel
funcţionalitatea cunoştinţelor;

4
 • să soluţioneze diverse situaţii-problemă, conştientizînd astfel cunoştinţele funcţionale în
viziune proprie;
• să rezolve situaţii semnificative în diverse contexte care prezintă anumite probleme complexe
din viaţa cotidiană, manifestînd comportamente/atitudini conform achiziţiilor finale -
competenţe.

1.2. Care este rolul obiectivelor în formarea competenţelor

Obiectivele operaţionale vizează asemenea sarcini didactice ale cadrului didactic la fiecare lecţie
în parte, diferenţiate pe teme /conţinuturi şi niveluri de performanţă, elaborate cu ajutorul verbelor de
acţiune, cu sprijinul cărora se desfăşoară activităţile pe diverse niveluri cognitive (D. Copilu, 2009).
In procesul de trecere de la obiective la competenţe, rolul obiectivelor nici de cum nu este
neglijat. Dacă competenţele ne idică „ieşirea” (output), finalitatea, producţia la care trebuie să ajungă
elevul, atunci obiectivele operaţionale ne indică „intrarea”(input), calea, modalitatea de ajunge la
producţia, finalitatea scontată (Fig.2).
Obiectivele operaţionale sînt formulate de către cadrul didactic pentru un anumit contingent de
elevi şi nu trebuie împrumutate de la o clasă la alta sau copiate.

1.3. Ce nivele de clasificări ale obiectivelor corespund taxonomiei lui Bloom ?

Taxonomia lui Bloom revizuită în anul 1999 face diferenţa între „a şti ce”, conţinutul gîndirii şi
„a şti cum”, procedeele utilizate în rezolvarea problemelor. Dimensiunea proceselor cognitive a
taxonomiei lui Bloom revizuită are, ca şi cea originală, şase capacităţi. Acestea sînt de la cea mai
simplă până la cea mai complexă: (a) cunoaşterea, (b) înţelegerea, (c) aplicarea, (d) analiza, (e)
evaluarea şi (f) creaţia.
Categoriile de obiective ce pot fi realizate în cadrul lecţiei
După domeniul la care se referă, obiectivele operaţionale se clasifică în trei grupuri: cognitive,
psihomotorii, afective.
Obiectivele operaţionale cognitive se referă la asimilarea de cunoştinţe, la formarea capacităţii
intelectuale.
Obiectivele operaţionale psihomotorii se referă la operaţii manuale, la formarea de conduite
motrice, practice.
Obiectivele operaţionale afective vizează formarea convingerilor, valorilor, atitudinilor.
Fiecărui tip de obiectiv îi corespund anumite verbe de acţiune, preluate din Taxonomia lui
Bloom.