Directiva Bolkenstein şi cetăţenia europeană de rangul doi

Libertatea de prestare a serviciilor la nivelul Uniunii Europene a

devenit realitate, dar una incompletă. Modelul social european reprezintă
o miză politică de impact, dar viitorul economiei europene în cadrul
globalizării depinde esenţial de asigurarea competitivităţii. Concomitent,
pericolul discriminării profesionale implicite a noilor cetăţeni europeni
din Est marchează viitorul imediat al construcţiei europene.

Principiul liberalizării pieţei serviciilor

Tratatul de la Roma din anul 1957 stipula pentru prima data în istoria
construcţiei europene imperativul implementării a patru libertăţi
fundamentale, anume cele ale persoanelor, bunurilor, capitalurilor şi ale
serviciilor. Perioada 1957-1986 a fost marcată de progrese incrementale care
au însemnat trecerea de la Piaţa Comună la cea Unică (prin adoptarea
Actului Unic European). Mai mult, prin adoptarea în anul 1992 a Tratatului
de la Maastricht se crea Uniunea Economică şi Monetară, primul pilon pe
deplin integrat al Uniunii Europene, şi se instituia cetăţenia europeană. De
asemenea, Acordul Schengen (1985) consacra crearea unui spaţiu de
circulaţie liberă, fără vămi naţionale interioare, la care participau majoritatea
statelor membre.
Adoptarea şi aplicarea acestor documente programatice au condus la
realizarea obiectivului implementării a trei dintre libertăţile fundamentale,
liberalizarea pieţei serviciilor rămânând încă restantă.
În anul 2004, apărea, în context, iniţiativa fostului comisar pentru
piaţa unică, olandezul Frits Bolkenstein, de elaborare a unui proiect de
directivă prin care să fie atins şi obiectivul libertăţii de circulaţie a

1
serviciilor, blocat până atunci de politicile restrictive de protecţionism
naţional, promovate mai ales de statele mari ale Uniunii Europene. Era anul
marii lărgirii spre Est a Uniunii Europene, iar iniţiativa comisarului olandez,
fost preşedinte al Internaţionalei Liberale, se dorea a fi o măsură esenţială pe
linia adâncirii procesului de integrare europeană.
Textul directivei Bolkenstein1 introducerea principiul ţării de origine
în reglementarea administrativă şi fiscală a constituirii şi funcţionării
agenţilor prestatori de servicii, fapt care ar fi trebuit să simplifice birocraţia
şi să impulsioneze piaţa serviciilor estimată la 70 de procente din activitatea
economică din Uniunea Europeană2, aproximativ 600.000 de noi locuri de
muncă urmând a fi create. PIB-ul comunitar ar fi urmat să crească cu 37 de
miliarde euro, iar salariile şi investiţiile străine cu 0.4% respectiv cu până la
34%.3

1
Vezi versiunea iniţială a Directivei la
http://europa.eu.int/eur-lex/en/com/pdf/2004/com2004_0002en03.pdf
2
Drieu Godefridi, directorul Institutului Hayek, acuza într-o “opinie” pentru cotidianul
francez Le Figaro (31 mai 2006) în principal Franţa pentru pervertirea sensului iniţial al
directivei, avertizând totodată asupra regresului economic implicit al UE: Le problème,
rappelons-le, est que les services représentent 70% de l'économie européenne. En ne les
libéralisant pas, l'UE reste en deçà de l'objectif des traités fondateurs de 1957 : il n'y a
pas de marché commun européen. Depuis dix ans, l'intégration économique européenne
recule. Ce qu'ont en définitive enterré les élites politiques européennes le 30 mai 2006,
c'est l'essence même du projet européen.
http://www.lefigaro.fr/debats/20060531.FIG000000250_directive_services_liberalisation
_zero.html
3
Vezi Francisco Cabrillo, Jaime Garcia-Legaz, Pedro Schwartz, A Case for an Open
Atlantic Prosperity Area, FAES, Fundación para el Análisis y los Estudios Sociales,
Madrid, 2006, p. 234 la http://www.fundacionfaes.org/documentos/ATLANTIC
%20PROSPERITY%20AREA.pdf

2
 Adoptat la nivelul Comisiei Europene, proiectul de directivă se va lovi
însă de opoziţia Consiliului de Miniştri, mai precis a Franţei şi a Germaniei,
ambele state confruntându-se cu realitatea gri a creşterii şomajului (peste 10
procente) şi a recesiunii economice care le plasa pe amândouă în afara
limitelor stabilite prin Pactul de Stabilitate pentru Europa. În plus, climatul
politic de la începutul anului 2005 se caracteriza prin priorităţi şi imaginar
public puţin prielnice adoptării directivei. Mai precis, referendumul privind
adoptarea proiectului de Tratat Constituţional căpătase în Franţa o puternică
miză de politică internă, atât stânga socialistă cât şi extrema dreaptă
inducând electoratului ideea neîntemeiată că valuri de imigranţi vor invada
automat piaţa franceză a muncii. Drept urmare, preşedintele Jacques
Chirac va bloca formal în Consiliul European din martie 2005 perspectivele
adoptării directivei cu textul său de bază şi va propune amendamente
radicale.4 În viziunea franceză de prezervare a modelului social european,
principiul fundamental al ţării de origine trebuia înlocuit cu ideea ca politica
salarială să se încadreze limitele legale consacrate ale ţării de destinaţie.
Astfel, se elimina principalul avantaj pentru potenţiali agenţi din Est, anume
acela de a furniza servicii (în Vest) graţie unor salariaţi din ţara de origine
care să accepte salarii mai mici decât cele de pe piaţa muncii din ţara de
destinaţie, dar stimulativ mai mari decât cele de acasă.

Varianta finală a Directivei serviciilor

4
Vezi EU agrees to reform services plan la
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4374007.stm şi La "directive Bolkestein" fera l'objet
d'une révision en profondeur la http://www.euractiv.com/fr/innovation/directive-
bolkestein-objet-revision-profondeur/article-137167

3
 Deţinătoare a preşedinţiei în exerciţiu a Consiliului UE în a doua
jumătate a anului 2005, Marea Britanie5 va încerca să promoveze totuşi
directiva în varianta sa iniţială întrucât corespundea tiparului anglo-saxon
liberal de impulsionare economică.
Mitul instalatorului polonez6 venit în Franţa să fure locul de muncă al
francezului get-beget îşi găsea însă deja corespondentul în stradă, ample
demonstraţii de protest având loc în marile centre politice şi economice ale
Europei continentale. Deşi de centru-dreapta, guvernul francez îşi va
continua opoziţia faţă de varianta iniţială şi coroborându-şi poziţia cu
guvernele german şi belgian va împiedica preşedinţia britanică de a reuşi
adoptarea unei decizii favorabile în Consiliul de Miniştri.
În paralel, Parlamentul European va avea o primă lectură şi va adopta
la 16 februarie 2006 o variantă modificată a directivei7, care însă nu va
înlătura criticile organizaţiilor sindicale, aproximativ 50.000 de protestatari
participând la un miting la Strasbourg, conform oficiosului comunist
L’Humanité, un critic fervent al documentului.

5
Vezi discursul premierului britanic Tony Blair în Parlamentul European (23 iunie 2005)
la http://www.number-10.gov.uk/output/Page7714.asp
6
Autorul său, politicianul francez conservator şi eurosceptic Philippe de Villiers, este
unul din oponenţii marcanţi faţă de alterarea caracterului tradiţional al Franţei din cauza
liberei circulaţii profesionale a esticilor (şi a islamizarii accelerate din Hexagon). Vezi, de
asemenea, „opinia” sa în Le Figaro (16 februarie 2006) Villiers : «La nouvelle directive
Bolkestein est un mensonge» la
http://www.lefigaro.fr/france/20060216.FIG000000011_villiers_la_nouvelle_directive_b
olkestein_est_un_mensonge.html
7
Vezi EU services law approved by MEPs la
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4717978.stm

4
 Traseul procedurii codeciziei urmându-şi cursul firesc, la 29 mai 2006
Consiliul de Miniştri va adopta versiunea revizuită de Comisia Europeană,
iar la 15 noiembrie 2006 Parlamentul va parcurge în a doua lectură
documentul, respingând însă amendamentele executivului comunitar. La 12
decembrie 2006 versiunea revizuită în prima lectură a Parlamentului
European va fi adoptată prin codecizie, devenind Directiva 2006/123/EC8 şi
trebuind a fi pusă în practică în statele membre în interval de trei ani.
Momentul va fi descris atât de parlamentarii comunitari, cât şi de presa
europeană, ca o victorie politică majoră, cu posibile valenţe de precedent, în
relaţia cu Consiliul de Miniştri (exponentul voinţei statelor-membre).

”Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimica”

În esenţă, textul revizuit răspunde imperativului francez de evitare a
dumping-ului social fapt care aduce însă atingere atât principiului libertăţii
de circulaţie a serviciilor, cât şi tratării pe picior de egalitate a Vestului şi a
Estului comunitar.
Printre măsuri trebuie menţionate reducerea cu o cincime a numărului
de categorii de servicii (ex. serviciile de sănătate publice şi private,
transmisiuni, de asistenţă juridică şi socială, jocuri de noroc, transport
public, servicii poştale, din domeniul audiovizualului, agenţiile de recrutare
a muncii temporare), încadrarea salarizării la nivelul ţării de destinaţie şi
neacordarea licenţei de funcţionare dacă statul în cauză invocă un motiv de
interes public contrar9.

8
Vezi versiunea finală a Directivei la
http://www.bmwi.de/English/Redaktion/Pdf/directive-of-the-europan-parliament-and-
council,property=pdf,bereich=bmwi,sprache=en,rwb=true.pdf

5
 Dar deşi textul revizuit limitează drastic liberalizarea în domeniul
serviciilor, sindicatele occidentale şi-au anunţat public continuarea opoziţiei,
invocând faptul că deşi principiul ţării de origine a fost exclus, acesta nu a
fost înlocuit de un principiu explicit al ţării de destinaţie. În plus, absenţa
controlului administrativ asupra prestatorilor în ţara de destinaţie va duce
practic la inaplicabilitatea legislaţiei muncii, mult mai avansată în statele
occidentale decât în cele estice. De asemenea, Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene este considerată a avea predilecţia de a promova o jurisprudenţă
favorabilă principiului ţării de origine.

Falia Vest-Est şi perspectivele cetăţeniei europene

Stabilitatea construcţiei europene depinde foarte mult de coeziunea sa,
numitorul comun reprezentându-l cetăţenia europeană - valoare generală şi
invariabilă pentru locuitorii Uniunii Europene.
Procesul de extindere a mărit aria comunitară de la şase state în anul
1951 la 27 în anul 2007, punând capăt diviziunii istorice Vest (capitalist) –
Est (comunist) specifice perioadei Războiului Rece. Indiferent de cauzele
reale sau ipotetice ale dramei Cortinei de Fier suferite de est-europenii
captivi ai lagărului comunist, lărgirea Uniunii Europene este un proces just
şi necesar în cadrul competiţiei geoeconomice intensificate, proprii
procesului de globalizare.

9
Prevedere vagă care lasă la latitudinea statelor invocarea de raţiuni publice de blocaj gen
politici publice, securitate naţională, protejarea mediului înconjurător sau a stării de
sănătate a populaţiei. Vezi Services Directive reaches final stage - EP position prevails,
la http://www.europarl.europa.eu/news/expert/infopress_page/056-12653-317-11-46-
909-20061113IPR12540-13-11-2006-2006-false/default_en.htm

6
 Realitatea integrării europene serveşte deja drept model pentru alte
zone geopolitice semnificative, state importante din Asia de Sud-Est (China,
Japonia, Coreea de Sud)10 sau America Latină (Venezuela, Brazilia)11
efectuând la începutul anului 2007 demersuri diplomatice pentru constituirea
de blocuri politico-economice similare Uniunii Europene.
În acest context, cetăţenia europeană trebuie să aibă acea pondere
practică firească conform tratatelor şi Cartei drepturilor fundamentale, iar nu
o interpretare parţială sau conjucturală la nivel naţional. Pentru a fi
competitivă pe plan mondial în competiţia cu Statele Unite şi China (care la
capitolul productivitate economică a depăşit în anul 2006 atât Franţa, cât şi
Marea Britanie), Uniunea Europeană are nevoie de soluţii efective nu numai
pentru decalajele regionale dintre Vest şi Est, ci şi la probleme urgente gen
gradul accelerat de îmbătrânire a populaţiei occidentale, migraţia
persoanelor calificate spre Statele Unite nu numai dinspre Est, dar şi dinspre

10
Vezi Carlos H. Conde, Asean pursues EU-style regional integration, International
Herald Tribune, January 12, 2007,
http://www.iht.com/articles/2007/01/12/news/asean.php
11
Vezi depeşa corespondentului Associated Press Dan Keane cu ocazia Summit-ului sud-
american de la Cochambamba, Bolivia (9 decembrie 2006), S. American Leaders Aim for
EU-Like Body, la http://www.ibtimes.com/articles/20061209/bolivia-summit.htm. În
acelaşi sens este relevantă afirmaţia preşedintelui bolivian Evo Morales în cadrul unui
interviu acord revistei germane Der Spiegel (28 august 2006): “What unites us with
Chavez is the concept of the integration of South America…We want a South America
modeled after the European Union, with a currency like the euro, one that's worth more
than the dollar.” http://www.spiegel.de/international/spiegel/0,1518,434272,00.html

7
Vest, sau delocalizarea companiilor europene în state extra-comunitare cu
costuri mici.
Adâncirea ca şi continuare firească a extinderii europene este deja un
”miracol” în cazul a două dintre cele mai sărace state europene la momentul
aderării lor, anume Irlanda şi Spania, în ianuarie 2007 premierul spaniol
Zapatero anunţând că la orizontul 2010 procentul PIB/locuitor va fi superior
Germaniei şi Italiei12. Se cuvine, în consecinţă, ca acest tipar de succes să fie
un principiu pe agenda politică a instituţiilor europene şi în privinţa statelor
nou-venite din Est.
Creşterea constantă a puterii Parlamentului European (exponentul
intereselor cetăţenilor europeni) se cuvine a fi reflectată şi de o abordare
echitabilă a condiţiei cetăţeniei europene, iar nu doar de o retorică
birocratică care în fapt produce mai degrabă euroscepticism şi deficit
democratic, după cum indică creşterea procentuală a partidelor extremiste
vestice şi absenteismul foarte ridicat de la alegerile europene din anul 2004.

12
Afirmaţia face parte dintr-un interviu acordat de premierul spaniol cotidianului El Pais
apud Agenţia italiană oficială de presă ANSA, Spanish GDP will exceed that of Italy and
Germany, Zapatero, 15 ianuarie 2007 la
http://www.ansa.it/ansamed/news/nations/spain/20070115182134166964.html