Curs 1

Istoria psihologiei - noţiuni introductive.

Teme majore în istoria psihologiei

Obiectivele cursului:

1. Familiarizarea studenților cu temele majore din istoria psihologiei

2. Analiza critică a diverselor perspective cu privire la natura ființei umane

Cuvântul „psihologie” provine din termenii greceşti „psyche” şi „logos”, însemnând ştiinţa sau discursul
despre suflet.

De-a lungul istoriei sale, psihologia a avut ca obiect de cercetare psihicul sau mintea, spiritul, conştiinţa,
comportamentul, stările mentale subiective etc. Această multitudine de obiecte de cercetare este
evidențiată de M. Zlate (2000), care atrage atenția că psihologia nu are nici în prezent un obiect unitar
de cercetare. În acest sens, același autor subliniază nevoia de a se identifica elementele comune ale
diferitelor concepții psihologice.

Psihologia ca știință se conturează în secolul al XIX-lea, deși multe din temele ei actuale au fost abordate
cu mii de ani în urmă de către gânditori. Specialiştii din domeniul psihologiei abordează astăzi diverse
subiecte în cercetările lor, fac apel la diferite metode, ceea ce contribuie la îmbogăţirea şi dezvoltarea
psihologiei ca ştiinţă (Hergenhahn, 2000).

Teme majore în istoria psihologiei (Hergenhahn, 2000).

 Care este natura fiinţei umane?

o Suntem de la naștere agresivi/non-agresivi/neutri?

 Avem liber arbitru?

 Care este relația dintre minte și corp?

o Există o interacțiune între minte și corp? Care este natura acestei

interacțiuni?

 Înnăscut vs. dobândit în dezvoltarea umană

o Cât este înnăscut și cât este dobândit în ceea ce privește diferitele atribute
umane?
  Raţiune vs. Emoţii (iraţionalitate)

o Ce anume stă la baza comportamentului uman: intelectul (rațiunea) sau

emoțiile?

 Cum se produce cunoașterea?

o Empirism (experiențele senzoriale stau la baza cunoașterii) vs. Raţionalism

(cunoașterea se produce prin prelucrarea informației senzoriale de către
intelect)

 Sinele – oferă unitate și continuitate, organizează experiența individului

În zilele noastre psihologii sunt interesați de diferite subiecte și domenii: studiul creierului animalelor
pentru a-i înțelege pe oameni, crearea unor programe de îmbunătățire a practicilor parentale, a
climatului organizațional, a strategiilor de învățare, studiul limbajului, al inteligenței artificiale în vederea
înțelegerii proceselor de gândire, cercetarea factorilor implicați în dezvoltarea umană etc. (Hergenhahn,
2000).

Bibliografie:

Aniţei, M. (2007). Istoria psihologiei. Sibiu: Editura Psihomedia.

Freedheim, D.K. (editor), Weiner, I.B. (editor-in-chief) (2003). Handbook of psychology, volume 1,
Hystory of psychology. Hoboken, NJ: John Wiley & Sons.

Grof, S. (1992). Theoretical and Empirical Foundations of Transpersonal Psychology. Twelfth

International Transpersonal Conference entitled Science, Spirituality, and the Global Crisis: Toward A
World with A Future.

Hergenhahn, B. R. (2000). An introduction to the history of psychology. California: Wadsworth Publishing

Co.

Mânzat, I. (2003). Istoria psihologiei universale (de la Socrate până în zilele noastre), curs-compendium.
Bucureşti: Editura Psyche.

Pavelcu, V. (1971). Drama psihologiei, eseu asupra constituirii psihologiei ca ştiinţă. Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică.

Ralea, M., Botez, C (1958). Istoria psihologiei. Bucureşti: Editura Academiei.

Roeckelein, J. E. (2006). Elsevier's dictionary of psychological theories. Amsterdam: Elsevier.

Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie. Iaşi: Editura Polirom.

Surse web:

Boeree, C. George. (2006). The History of Psychology.

https://webspace.ship.edu/cgboer/historyofpsych.html

Markie, Peter, “Rationalism vs. Empiricism”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2017 Edition),
Edward N. Zalta (ed.), URL = <https://plato.stanford.edu/archives/fall2017/entries/rationalism-
empiricism/>.