OASELE ŞI ARTICULAŢIILE

TIPURI DE OASE

I. Oase lungi

Oasele coapsei
Coastele şi gambei
Oasele braţului şi
antebraţului
 Oasele piciorului

II. OASE SCURTE

Oasele mâinii

vertebrele
III. OASE LATE

- oasele cutiei craniene

- sternul
- omoplaţii

omoplat

sternul
COMPOZIŢIA CHIMICĂ A OSULUI

- Apă
- Substanţe organice (ex: oseina)
- Substanţe minerale (ex: săruri de calciu şi
fosfor)
Osul lung este format din:
•epifize (capetele osului)- conţin os spongios cu
măduvă roşie, care produce globulele roşii din
sânge;
•diafiză (corpul osului)- formată din os compact
cu măduvă galbenă la adult;
•periost (membrană fibroasă care asigură
creşterea în grosime)
•cartilajele de creştere (se găsesc între epifize şi
diafiză şi asigură creşterea în lungime)
ALCĂTUIREA UNUI OS LUNG
cartilaje de
creştere

epifiza

os compact
os spongis
periost

diafiza
TIPURI DE ARTICULAŢII

 Articulaţii fixe (ex: craniu)

 Articulaţii mobile (ex: membre)

 Articulaţii semimobile (ex: coloana vertebrală)

 IGIENA SISTEMULUI OSOS
Factori de risc:
- Poziţia incorectă a corpului;

- Transportarea incorectă a greutăţilor;

- Alimentaţia săracă în calciu, fosfor şi vitamina D.

 BOLILE SISTEMULUI OSOS

1.Rahitismul - apare din cauza carenţei vitaminei D.

Boala poate fi prevenită prin:
- alimentaţie corespunzătoare

- mişcare

- băi de soare
CIFOZA

 Constă în accentuarea curburii toracale.

SCOLIZA
AŞA DA

 Constă în devierea laterală a coloanei vertebrale, din

cauza purtării greutăţilor pe o parte.
LORDOZA

 Constă în accentuarea curburii lombare.

AFECŢIUNI ALE OASELOR

 Entorsa – se produce la nivelul articulaţiilor şi

constau în alungirea şi răsucirea ligamentelor.
 Luxaţia – are loc la nivelul articulaţiei şi constă
în deplasarea osului din articulaţie.
 Fractura – închisă (are loc numai la nivelul
osului, acesta fiind fisurat sau rupt)
- deschisă (osul este rupt şi afectează
muşchii şi pielea)