Rolurile sistemului osos și generalități despre oase

Rolurile sistemului osos:

1. reprezintă pârghii ce ajută la realizarea mișcărilor (mușchii se inseră, cu

capetele lor numite tendoane, pe oase; prin contracție trag de oase, acestea
funcționând ca niște pârghii, iar mișcarea diferitelor segmente (de
apropiere sau de îndepărtare) este facilitată de articulații, legăturile dintre
oase).
2. reprezintă un aparat de susținere – susțin greutatea corpului și participă la
menținerea poziției bipede, ortostatice
3. prin duritatea țesutului osos, scheletul protejează organele vitale:
- cutia craniană → encefalul
- canalul vertebral → măduva spinării
- cutia toracică → inima și plămânii
- bazinul osos → organele pelviene
4. rol în formarea celulelor sangvine prin măduva osoasă roșie (hematogenă)
din oasele late
5. reprezintă un depozit de săruri minerale fosfocalcice participând, la
nevoie, la menținerea calcemiei (nivelul calciului în sânge) în limite
normale (vezi material funcția de relație!). În condițiile scăderii calcemiei
oasele "se sacrifică" și trimit calciul în sânge (cu consecințe pe termen
lung → ex. la copii apare rahitismul – oasele se "înmoaie" și se
deformează).
6. rol antitoxic prin acumularea unor substanțe (ex. plumb, mercur, arsen) în
caz de intoxicație, cu eliberarea lor treptată, în cantități mici, pentru a
putea fi eliminate, fără suprasolicitarea rinichilor.

Clasificarea oaselor după aspect:

a) lungi - femur, humerus, tibie, radius, etc.

Osul lung prezintă o diafiză și două epifize.
Diafiza este formată din țesut osos compact, dispus în lamele în jurul unui
canal central în care se află măduvă galbenă la adult și cenușie la bătrâni;
această măduvă nu este implicată în formarea celulelor sangvine.
Epifizele sunt formate din țesut osos spongios, dispus într-o rețea de
travee osoase, în ochiurile căreia se află măduvă roșie cu rol în formarea
celulelor sangvine.

1
 Între epifiză și diafiză se află cartilajul de creștere – de la nivelul lui se
realizează creșterea în lungime sub acțiunea hormonului de creștere STH
(hormon somatotrop) secretat de hipofiză*
b) scurte (cu cele 3 dimensiuni aproape egale) – carpiene, tarsiene
c) late – stern, coxal, omoplat (conțin măduvă roșie hematogenă)
d) alungite (predomină lungimea dar nu au diafiză și epifize) – coastele,
clavicula

Țesutul osos care predomină în structura osului este un țesut conjunctiv dur
(vezi material țesuturi!) format dintr-o substanță fundamentală, proteică, numită
oseină impregnată cu săruri fosfo-calcice (mineralizată) ce conferă duritate.

* Creșterea oaselor se face:

a) în lungime – de la nivelul cartilajului de creștere dintre epifiză și diafiză, sub

acțiunea STH.

- dacă secreția de STH de la nivelul hipofizei nu este suficientă în perioada de

creștere → nanismul (piticismul) hipofizar; pacientul rămâne mic de înălțime
dar este armonios dezvoltat și cu coeficientul de inteligență relativ normal.

Există o boală genetică – acondroplazie - în care care cartilajul de creștere nu

răspunde la acțiunea hormonului de creștere → un alt tip de nanism, cu aspect
dizarmonic, capul pare mare în raport cu membrele care sunt foarte scurte.

- dacă secreția de STH este prea mare în perioada de creștere → gigantismul

După pubertate cartilajele de creștere se închid, se osifică, nu mai răspund la

acțiunea hormonului STH și creșterea încetează.

Dacă secreția crescută de STH survine la adult → acromegalia - cresc

extremitățile (mâini, picioare), iar trăsăturile feței se accentuează, capătă un
aspect grosier, se accentuează pomeții, cresc în volum arcadele sprâncenoase,
urechile, nasul, buzele și mandibula. Cresc în volum și organele interne (cu
excepția creierului).

b) în grosime – de la nivelul periostului (o membrană conjunctivă, vascularizată,

care învelește osul la exterior. De la nivelul periostului se face și repararea
osului în caz de fractură. Se formează calusul – un os nou, care se mineralizează
treptat, se remaniază sub acțiunea osteoclastelor și în final sudează capetele de
fractură.

2
Patologie osoasă:

- rahitism (copil)/ osteomalacie (adult) – demineralizarea oaselor,

pierderea sărurilor minerale (cu "înmuiere" și deformare)
- osteoporoza – deteriorarea structurii normale prin pierderea atât a
sărurilor cât și a matricei proteice (cu rarefierea oaselor și creșterea
riscului de fractură, ex. la nivelul colului femural). Osteoporoza este
frecventă la vârstnici din cauza încetării activității glandelor sexuale,
hormonii sexuali contribuind la menținerea unei bune structuri osoase.
- infecții – osteite, inclusiv infecție tuberculoasă (tbc osos)
- fracturi – pe os normal sau pe os patologic
- cancer - osteosarcom