Psihologia Adleriană

“Jocurile imaginaţiei pot fi folosite ca o uşă prin care să observăm funcţionarea minţii.”
Alfred Adler

Psihoterapia adleriană
Pentru a dobândi o înțelegere mai profundă a vieții și psihicului individului, Adler analiza poziția
acestuia la naștere în cadrul familiei, amintirile din perioada copilăriei timpurii și visele. Prin
terapia adleriană, pacientul este îndrumat să adopte un stil de viață sănătos, depășind astfel
sentimentele de inferioritate. În contrast, un stil de viață patologic este caracterizat de egocentrism
și obiective distorsionate.

În psihologia adleriană, se pune accent pe dezvoltarea individului într-un mod sănătos și pe

atingerea obiectivelor personale și sociale. Alfred Adler a dezvoltat o abordare numită psihologie
individuală, care pune accentul pe importanța mediului social, a stilului de viață și a scopurilor
personale în formarea personalității.
Obiectivele în psihologia adleriană sunt centrate pe promovarea unei vieți împlinite și a unei
funcționări sănătoase în societate. Aceste obiective reflectă natura holistică a abordării adleriene,
care consideră individul în contextul său social și cultural, și încurajează dezvoltarea unei vieți
echilibrate și împlinite.
Obiective cheie:
 Consolidarea sentimentului de înțelegere și valorizare: ajută individul să-și dezvolte o
înțelegere profundă a propriei persoane și a valorii sale în cadrul comunității.
 Autodeterminare și responsabilitate: promovează capacitatea individului de a-și stabili
propriile obiective și de a-și asuma responsabilitatea pentru alegerile și acțiunile sale.
 Dezvoltarea stimei de sine: ajută persoana să-și construiască o stima de sine sănătoasă
bazată pe recunoașterea și valorizarea propriei valori și contribuții.
 Formarea relațiilor sociale sănătoase: încurajează formarea și menținerea relațiilor sociale
pozitive, bazate pe cooperare și interconexiuni sănătoase cu ceilalți.
 Atingerea obiectivelor de viață personale și profesionale: sprijină individul în definirea și
atingerea obiectivelor personale și profesionale, astfel încât să aibă o viață împlinită și
satisfăcătoare.
 Dezvoltarea abilităților sociale și comunitare: încurajează dezvoltarea abilităților de
comunicare, a empatiei și a contribuției pozitive la comunitate.
 Depășirea complexelor de inferioritate: ajută individul să depășească complexele de
inferioritate și să-și valorizeze propriile capacități și potențiale unice.
 Reziliență și adaptabilitate: dezvoltă capacitatea individului de a face față provocărilor vieții,
de a învăța din experiențe și de a se adapta în mod sănătos la schimbări.
 Înțelegerea și îmbunătățirea relațiilor familiale: abordarea relațiilor familiale pentru a
îmbunătăți comunicarea și interacțiunile și pentru a sprijini dezvoltarea armonioasă a
fiecărui membru al familiei.

Psihoterapia adleriana are patru obiective esentiale:

- stabilirea si mentinerea unei relatii bune (bazata pe reciprocitate) terapeut - paciet;
- descoperirea dinamicii interioare a pacientului - stilul de viata, obiectivele, dinamica constelatiei
familiale, afectiunile din copilarie, erorile de baza din stilul de viata;
- dezvoltarea unor interpretari care sa culmineze cu iluminarea (insight) pacientului;
- reorientarea pacientului.
Etape în psihoterapia adleriană
Terapeutul are responsabilitatea de a construi încrederea pacientului în faptul că schimbarea este
posibilă și că ceea ce a fost învățat în trecut poate fi dezvățat. Primul principiu al terapiei adleriene
constă în stabilirea și menținerea unei relații terapeutice caracterizate de cooperare, grijă și
acceptare. În acest sens, în cadrul ședințelor, cei doi participanți sunt plasați față în față, la același
nivel, cu toate că atmosfera rămâne orientată către aspecte psihoeducaționale.
I. Stabilirea relației terapeutice
La începutul procesului de psihoterapie, terapeutul utilizează umorul sau discuții triviale pentru a
iniția o relație pozitivă și de colaborare cu pacientul. Diferențându-se de abordarea psihanalitică
freudiană, terapeuții adlerieni adoptă un rol activ, interacționând direct cu pacientul și fiind adesea
priviți ca educatori. Ei încurajează pacienții să-și exploreze talentele pentru a-i ajuta pe ceilalți. În
ciuda abordării grijulii și prietenoase, terapeuții nu evită să confrunte pacienții cu greșelile pe care
le fac în viață. Prin intermediul rolului de educatori și colaboratori, aceștia asistă pacienții în
identificarea alternativelor pentru corectarea gândirii și comportamentului. Pacientul este încurajat
să-și dezvolte încrederea și să creadă că există soluții active pentru problemele vieții.
II. Explorarea dinamicii pacientului; evaluare și diagnosticare
Evaluarea funcționării aparatului psihic în terapia adleriană cuprinde două aspecte esențiale:
evaluarea stilului de viață și interpretarea primelor amintiri. Terapeutul îndeamnă pacientul să
împărtășească povestea vieții sale, inclusiv evenimentele și persoanele semnificative. În efortul de a
identifica teme specifice, precum cele ale succesului sau eșecului, medicul recurge la un chestionar
recomandat de Adler pentru a obține informații despre constelația familială, stilul de viață și diverse
aspecte ale vieții pacientului. Chestionarul conține întrebări legate de nemulțumirile subiectului,
simptome, relația cu părinții, educația din copilărie, afecțiunile din acea perioadă, temeri, atitudinile
față de sexul opus, interesele profesionale, temperamentul și visele.
Pasul următor constă în explorarea greselilor fundamentale ale pacientului, dezvoltate încă din
copilărie, când individul își construiește motivele și principiile care stau la baza acțiunilor sale. La
solicitarea terapeutului de a povesti primele amintiri din copilărie și sentimentele asociate acestora,
pacientul alege evenimente care coincid cu viziunea sa asupra propriei identități și a lumii din jur –
aceste amintiri pot fi fie reale, fie fantezii. Primele amintiri oferă terapeutului informații despre
convingerile greșite, interesele sociale și acțiunile viitoare ale pacientului.
În ceea ce privește visele, Adlerianii le percep ca o modalitate de a face față temerilor, contribuind
la supracompensarea deficiențelor sau la îndeplinirea dorințelor. Cu cât cineva se confruntă cu mai
multe probleme, cu atât manifestă vise mai frecvente. Analiza viselor implică examinarea părților
acestora și a problemelor de inferioritate pe care le reprezintă. De exemplu, căderea în gol poate
simboliza frica de zbor sau înălțime, pierderea statutului sau alte aspecte. Terapeuții adlerieni nu
interpretează în exces simbolurile obișnuite din vise, deoarece acestea pot fi înțelese diferit de la un
pacient la altul. Totuși, Adler a discutat despre simboluri precum zborul, căderea, urmărirea și
expunerea în public.
Terapeutul sintetizează și integrează informațiile provenite din răspunsurile la chestionar, interviu,
constelația familială, primele amintiri, aspectele personale, greșelile fundamentale, strategiile de
gestionare a dificultăților într-un rezumat discutat ulterior cu pacientul. Acesta are dreptul de a
modifica datele cu care nu este de acord.
III.Auto-cunoaștere și Insight
Insight-ul, cunoscut și sub denumirea de iluminare, reprezintă înțelegerea naturii și cauzelor
comportamentului propriu și a greșelilor asociate acestuia în terapia adleriană. A atinge această
iluminare este posibil prin analiza discuțiilor, viselor, fanteziilor, comportamentului, simptomelor și
interacțiunilor terapeut-pacient. În timpul interpretărilor, accentul se pune, în principal, pe
descoperirea scopurilor, mai degrabă decât a cauzelor unei acțiuni sau comportament.
Terapeutul prezintă interpretarea sa pacientului ca pe o posibilitate, evitând să o prezinte ca pe un
fapt cert: "Este posibil ca...", "Crezi că...?". Pacientul are opțiunea de a accepta interpretarea, a o
nega sau de a propune alternative. Conform convingerilor lui Adler, simptomele (sentimente,
acțiuni, comportamente) au o finalitate precisă, iar o interpretare adecvată poate dezvălui aceste
scopuri. Totuși, doar obținerea insight-ului nu este suficientă pentru succesul terapiei - pacientul
trebuie să fie activ implicat, adică să își schimbe comportamentul în mod concret.
IV. Reorientare și Reeducare
În această fază a terapiei adleriene, subiectul este îndemnat să dobândească curajul necesar pentru
a confrunta provocările vieții și pentru a utiliza informațiile despre sine dobândite în prealabil
pentru a-și schimba comportamentul și obiectivele. Cu sprijinul terapeutului, subiectul ia decizii cu
privire la atitudinile pe care dorește să le păstreze și cele pe care vrea să le elimine. Această etapă
este caracterizată în special de utilizarea tehnicii încurajării pentru a consolida progresul și a
menține un ton pozitiv în procesul de schimbare.

Tehnici specifice de psihoterapie adleriană

Psihologia adleriană propune o serie de tehnici și metode axate pe înțelegerea indivizilor în
contextul social și a influențelor care modelează personalitatea. Aceste tehnici și metode sunt
aplicate în mod personalizat, în funcție de nevoile și contextul fiecărui pacient în parte. Terapia
adleriană încurajează responsabilizarea individului pentru propriul său proces de schimbare și
creștere personală.
 Chestionare și interviuri
Terapeuții adlerieni folosesc adesea chestionare și interviuri pentru a colecta informații despre viața
pacientului. Acestea pot include întrebări despre familie, copilărie, relații, scopuri de viață, temeri și
alte aspecte relevante.
 Analiza stilului de viață
Evaluarea stilului de viață este o parte esențială a terapiei adleriene. Prin explorarea obiceiurilor,
rutinelor zilnice și alegerea de activități, terapeutul poate înțelege mai bine dinamica personalității
pacientului.
 Explorarea și interpretarea primelor amintiri
În cadrul terapiei adleriene, se acordă o atenție deosebită primelor amintiri din copilărie ale
individului. Aceste amintiri sunt considerate semnificative în dezvoltarea gândirii și
comportamentului.
 Lucrul cu visurile
Adlerienii examinează visele ca modalități de a face față temerilor și de a dezvolta strategii de
supracompensare. Analiza viselor poate oferi insighturi semnificative în dinamica interioară a
individului.
 Confruntarea
Confruntarea este o tehnică activă în care terapeutul adlerian pune pacientul în fața contradicțiilor și
inconsecvențelor din gândirea și comportamentul său. Scopul este de a spori conștientizarea și de a
încuraja schimbarea.
 Încurajarea și susținerea
Tehnica încurajării este esențială în psihologia adleriană. Terapeutul încurajează pacientul să-și
exprime sentimentele, să-și exploreze potențialul și să-și asume responsabilitatea pentru schimbare.
 Reeducarea și reorientarea
În această etapă, individul este îndemnat să-și reevalueze atitudinile și să-și îndrepte
comportamentele în conformitate cu scopurile sănătoase și adaptative. Se lucrează la eliminarea
obiceiurilor patologice și la stabilirea unor obiective realiste.
 Relațiile Sociale
Deoarece Adler acorda o importanță deosebită relațiilor sociale, terapeuții adlerieni pot oferi
antrenament în competențe sociale pentru a îmbunătăți relațiile interpersonale ale individului.

Psihologia adleriană pune accentul pe importanța contextului social și pe aspirațiile individuale în

înțelegerea comportamentului uman. Particularitățile distinctive ale psihologiei adleriene sunt
  Individualitatea și comportamentul social: individul este influențat în mod substanțial de
societate și de dorința de a fi acceptat și valorizat în comunitate. Adler a dezvoltat conceptul
de "dorința de a face parte" și a susținut că relațiile sociale și comunitare au un impact
semnificativ asupra formării personalității.
"Omul este un animal social și nu poate fi deloc fericit în izolare."
"Fericirea și suferința nu depind atât de numărul lucrurilor pe care le ai, cât de
relațiile tale cu acestea." (Adler, 1938)
 Complexul de inferioritate și dorința de superioritate: Adler a subliniat importanța
complexului de inferioritate și a dorinței de superioritate în motivația umană. El a scris:
"Motivul care împinge omul să își depășească starea de inferioritate este dorința sa de a
atinge superioritatea."
"Complexul de inferioritate este un fenomen comun tuturor oamenilor, iar mai târziu
dezvoltarea dorinței de superioritate este un produs necesar al complexului." (Adler,
1927)
Adler a introdus conceptul de "complex de inferioritate", susținând că mulți oameni
se simt inferiori și dezavantajați în comparație cu alții. Pentru a compensa această
senzație de inferioritate, oamenii dezvoltă o "dorință de superioritate" și își propun
să își îmbunătățească situația și să se autodepășească.
 Stilul de viață (Lebensstil): Adler a introdus conceptul de "stil de viață" pentru a descrie
modul unic în care fiecare individ abordează lumea. El afirmă: "Fiecare individ creează un
mod de a se comporta care este propriul său mod de a fi."
"Sensul stilului de viață este acela că, în ciuda tuturor aparențelor, toate evenimentele
noastre nu sunt întâmplătoare. Nu există întâmplare în viață." (Adler, 1929).
 Adler s-a concentrat pe studiul individului sănătos și funcțional, încurajând dezvoltarea
potențialului individual și a capacităților creative. El a acordat atenție modului în care
oamenii se adaptează și se integrează în societate, chiar și în ciuda dificultăților sau
complexelor de inferioritate.
 Adler a recunoscut importanța simțului umorului și a considerat că acesta poate fi un
indicator al sănătății psihice. El susține că capacitatea de a râde de sine însuși și de a vedea
umorul în situații dificile este un semn al maturității emoționale.
 Terapia adleriană este axată pe soluții și pe promovarea schimbării. Adlerianiștii utilizează
tehnici care încurajează pacientul să-și identifice scopurile, să își asume responsabilitatea
pentru propria viață și să își dezvolte resursele personale.

În lucrări precum "Psihologia individuala a lui Alfred Adler. O selectie a scrierilor sale
prezentata intr-o maniera sistematica " sau "Înțelegerea Vieții" ale lui Alfred Adler există
posibilitatea de a găsi informații despre baza teoretică a Terapiei Adleriene și modul în care
aceasta se concentrează pe soluții și schimbare. În plus, cărți scrise de teoreticieni și
practicieni adlerieni contemporani ar putea oferi studii de caz și exemple practice care
ilustrează modul în care această abordare terapeutică este aplicată în practică.

Limitarile psihoterapiei adleriene se reflecta in aspecte precum precizia, testabilitatea si validarea

empirica. Concepte ca ordinea nasterii, primele amintiri din copilarie si interesul social au fost
foarte putin testate, pentru a le verifica eficacitatea in psihoterapie. Criticii afirma ca psihologia
adleriana are tendinta de a simplifica prea mult unele probleme umane complexe si ca se bazeaza
prea mult pe bunul simt. In plus, Adler a omis sa isi sistematizeze gandurile si ideile, astfel incat sa
fie intelese cu usurinta de ceilalti. El a preferat sa se axeze pe predarea principiilor teoriei sale,
decat pe sistematizarea lor.
 Chiar dacă Adler a încercat să depășească modelul psihanalitic freudian, unele critici susțin
că psihologia adleriană poate fi prea orientată către explicarea comportamentului prin
intermediul factorilor sociali și culturali, în detrimentul factorilor biologici.
  Criticii au adus în discuție faptul că unele concepte ale psihologiei adleriene, precum
complexul de inferioritate și dorința de superioritate, au o susținere empirică limitată și sunt
dificil de măsurat sau testat în mod științific.
 Există critici care susțin că teoriile adleriene generalizează prea mult și nu țin suficient cont
de variabilitatea individuală. Unele concepte, cum ar fi "stilul de viață", pot fi prea amplu
definite și aplicate.
 Psihologia adleriană este uneori criticată pentru că nu abordează în mod exhaustiv
problemele severe de sănătate mentală sau tulburările psihologice, concentrându-se mai
degrabă pe îmbunătățirea funcționării generale a individului.
 Unii critici au pus sub semnul întrebării validitatea conceptului de complex de inferioritate,
considerând că nu toate comportamentele umane pot fi reduse la dorința de a compensa o
senzație de inferioritate.
 Pe lângă critici care susțin că teoriile adleriene sunt prea centrate pe aspectele conștiente ale
personalității, alți critici arată că aspectele inconștiente nu sunt suficient de explorate în
cadrul acestei abordări.
 Deși Adler a promovat terapia de grup, există critici care consideră că aceasta poate să nu fie
potrivită pentru toți pacienții și toate tipurile de probleme, fiind uneori mai puțin eficientă în
comparație cu terapia individuală.

Adler, Alfred. ( 1996). Cunoaşterea omului. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.

Adler, Alfred. Sensul vieții
"Psihologia individuala a lui Alfred Adler. O selectie a scrierilor sale prezentata intr-o maniera
sistematica "
Înțelegerea vieții