Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Screenshot 2021-11-01 at 19.30.23
Screenshot 2021-11-01 at 19.30.23
PROPOZIȚIA
ENUNȚUL
SEMNELE DE PUNCTUAȚIE
P + parte secundară
- Vreau apă ! → propoziție exclamativă,
dezvoltată
afirmativă
Comunicare scrisă
Hai să ne lămurim!
Propoziția este comunicarea scrisă sau orală formată cu ajutorul unui predicat.
OBS!
1. Pentru a forma o propoziție este necesar minimum un predicat.
2. Nu poate exista propoziție fără predicat.
3. Nu poate exista mai mult de un predicat într-o propoziție.
CÂTE PREDICATE, ATÂTEA PROPOZIȚII
1
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
P
ex: 1. Merg.→ propoziție →1 pred 2. În pădurea fermecată aveau zânele un ascunziș. → 1 pred →1 prop
Tipuri de propoziții
a. după alcătuire:
Propoziție simplă – formată DOAR din părți principale de propoziție: SUBIECT și PREDICAT
P: Dorm.
S+P: Eu dorm.
*S (P este mereu subînțeles)
- Cine a plecat?
- Maria! *a plecat
Propoziție dezvoltată – formată atât din părți principale de propoziție, cât și din părți secundare.
P
Afară plouă! → prop dezv
↓
unde? – parte secundară de prop
Smultiplu P
Marius, Mihai și Cristi au plecat. → S + P → prop simplă
2
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
Hai să ne lămurim!
Părțile de propoziție
1. Principale – Subiect = S (CINE?; cine face acțiunea) și Predicat = P (CE FACE?; acțiunea)
2. *Secundare – Atribut = A (ce fel de?, care?, a/al/ai/ale cui?; depinde de un substantiv) și Complement sau
Circumstanțial (pe cine?, unde?, când?, de ce? etc.; depinde de verb)
26
1, 2 de sus; explorare de jos
27
Toate ex, fără ultimul de jos
3
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
TIPURI DE PROPOZIȚII
după alcătuire după aspectul verbului-predicat
4
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
19.10.2021
Verificare temă
OBS! CÂTE PREDICATE, ATÂTEA PROP!
Vreau 1/ să învăț 2/ să merg pe bicicletă. 3/ → 3 PRED → 3 PROP = FRAZĂ
Să aflăm în plus!
Fraza este comunicarea scrisă sau orală formată din două sau mai multe propoziții.
NU UITA! Numărul propozițiilor dintr-o frază este dat de numărul de predicate din aceasta.
OBS! Ca și în cazul propoziției, numărul cuvintelor din care este formată o frază este irelevant.
ex: P P P Pe meleagurile de vis ale unui tărâm îndepărtat, fără
Știu ce nu știi că știi. vs. limite de timp și spațiu, un popor de licurici aurii ca
P
3 PRED → 3 PROP sulițele fierbinți ale soarelui arzător de iulie desenau pe
→ FRAZĂ cerul plumburiu forme halucinante, izvorâte din visele
magice ale zânelor nemuritoare.
1 PRED → 1 PROP
5
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
Ce observi? Privind în grabă cele două cadrane, cu siguranță, după numărul de cuvinte, te-ai fi pripit să spui că primul conține o
propoziție și al doilea o frază. Analizând cu atenție însă, după numărul predicatelor, vei observa că realitatea este tocmai invers – primul cadran
conține o frază formată din trei propoziții (doar are trei predicate ), al doilea – o propoziție (are un singur predicat pierdut în amalgamul de
cuvinte frumoase).
ENUNȚUL
DEFINIȚIE
Enunțul este o comunicare independentă și suficientă din punct de vedere al înțelesului, care se termină
printr-un semn de punctuație final (./?/!/… → doar dacă textul continuă cu majusculă).
OBS! PROP + FRAZĂ → NUMĂRUL PREDICATELOR
ENUNȚ → SEMNELE DE PUNCTUAȚIE ./?/!/…
ATENȚIE! 1. Dacă în privința propoziției și a frazei trebuie ținut cont de numărul predicatelor, în privința enunțului o mare importanță o au
semnele de punctuație care anunță finalul unei comunicări pentru a putea stabili unde se termină un enunț și unde începe altul.
. .
ex: Olguța lăsă lingura în gavanos, gavanosul îl vârî în sobă Monica se vârî în pat Hotărâtă, Olguța porni spre ușa dintre odaia lor și
.
a lui Dănuț, de unde răsunau bocăniturile → 3 ENUNȚURI; ENUNȚUL 1 = FRAZĂ – 2 PRED = 2 PROP; ENUNȚUL 2 = PROP – 1
PRED
6
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
— Cine-i acolo?
5 REPLICI DE DIALOG
— Eu. 5 ENUNȚURI
— Cine, eu? 5 PROPOZIȚII
— Eu, fratele tău.
— Nu cred!
(Ionel Teodoreanu, La Medeleni – fragment)
Ce observi? În fragmentul dat drept exemplu mai sus, semnele de punctuație care marchează finalul comunicării sunt evidențiate. În
funcție de numărul lor se poate stabili și numărul enunțurilor – 8 enunțuri.
2. Un enunț poate fi atât propoziție, cât și frază.
Ce observi? Analizând enunțurile din fragmentul de mai sus, vei observa că unele au mai multe predicate, fiind fraze (primul
enunț este o frază formată din două propoziții), altele au un singur predicat, fiind propoziții (al doilea enunț este o propoziție).
TIPURI DE ENUNȚURI
a. după scopul comunicării
1. ENUNȚURI ASERTIVE – (.) + comunică o informație: Eu merg.
2. ENUNȚURI INTEROGATIVE – (?) + solicită o informație: - Mergi?
3. ENUNȚURI IMPERATIVE – (!) + un ordin, o poruncă, un îndemn, o rugăminte, un sfat etc.
Adu-mi apă! → un ordin
Adu-mi apă, te rog! → rugăminte
Fii bun! → îndemn/sfat
4. ENUNȚURI EXCLAMATIVE - (!) + stare afectivă/emoție: - Ce bine că mi-ai adus apă! → bucurie; - Ce priveliște
frumoasă! → admirație
7
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
b. după alcătuire
1. ENUNȚURI SIMPLE - formate dintr-o singură propoziție: Copiii citesc. → 1 pred = 1 prop = enunț simplu
2. ENUNȚURI COMPLEXE – formate din 2/mai multe propoziții = dintr-o frază: Copiii citesc și scriu. → 2 pred = 2 prop
= frază = enunț complex
Tipuri de enunțuri
ASERTIVE INTEROGATIVE IMPERATIVE EXCLAMATIVE
- cele în care se comunică o - cele în care se solicită o - cele în care se exprimă o - cele în care este exprimată o
informație – informație – poruncă, un îndemn sau o stare afectivă o informație –
Semn de punctuație final – Semn de punctuație final – rugăminte – Semn de punctuație final –
punctul (.) semnul întrebării (?) Semn de punctuație final – semnul întrebării (!)
semnul exclamării (!)
ex: Pisica Biancăi țopăie prin casă ex: − Îți dorești așa de mult o ex: − Bob, lasă bradul în pace! ex: − Ce vreme prietenoasă pentru
noaptea. pisică? − Adoptă o pisică sau un cățel! plimbat cățelul! (admirație,
− Ia-i o jucărie pisicii, te rog! bucurie)
− Ce păcat că trebuie să pleci
chiar acum! (tristețe)
8
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
NU UITA! Într-o comunicare scrisă, semnele de ortografie și de punctuație joacă un rol foarte important.
Punctuație = semne grafice care marchează propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc.
Ortografie = orto – corect + grafie – scriere → ortografie = scriere corectă
9
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
- doar semn de - marchează o idee nefinalizată, ușor de dedus (– Stai tu, că pun eu mâna pe tine și-o să vezi ce…– Mark Twain,
punctuație - Aventurile lui Tom Sawyer);
- marchează elemente de gesturi/mimică subînțelese (- Să nu-l scapi pe fereastră!...pentru Dumn... – Ion Luca
Caragiale, Bubico);
- marchează o lipsă într-un citat (De mic copil, Hagiul fusese copil cuminte și așezat... – Barbu Ștefănescu
Delavrancea, Hagi-Tudose);
- marchează în scris rostirea împreună a două cuvinte sau despărțirea în silabe a unui cuvânt
- leagă:
două cuvinte repetate identic care formează o unitate (mac-mac);
formantul final al numeralelor ordinale (al II-lea); al-II-lea
articolul hotărât sau desinența de numele sunetelor și literelor sau de cuvinte împrumutate din alte limbi (y-ul,
8. Cratima (-)
bleu-ul, party-uri);
- doar semn de
ortografie - articolul hotărât de abrevieri (C.F.R.-ul);
elementele unor cuvinte compuse (mai-mult-ca-perfect, mamă-ta/mă-ta, soră-ta/sor-sa, stăpână-sa, taică-
su/ta-su);
- indică lipsa/elidarea unui sunet/unor sunete (c-un);
- ortograme (s-a/sa);
- marchează limitele dintre silabele unor cuvinte rostite sacadat, cu valoare stilistică (A-me-ți-tu-le!);
- este folosită în anumite abrevieri (d-ta, P-ța).
9. Punctul și virgula - leagă propoziții de același fel;
(;) - separă termenii unei enumerări (adesea scrisă pe verticală, numerotată)
- doar semn de
punctuație -
- marchează reproducerea exactă a unui citat/a cuvintelor unui personaj;
10. Ghilimelele („”)
- înlocuiesc uneori linia de dialog, izolând vorbirea directă de cea indirectă;
- doar semn de
- exprimă ironia (- Ce „atent” ai fost!);
punctuație -
- izolează titlul operelor literare/publicațiilor etc.
11. Parantezele -marchează o completare, o explicare a unei informații;
rotunde ( ) -marchează o lipsă dintr-un text (dacă au în interior și puncte de suspensie).
- doar semn de
10
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
punctuație -
12. Parantezele -marchează o lipsă dintr-un text (dacă au în interior și puncte de suspensie - Cu ele, ea trebuia să improvizeze un
drepte [ ] spectacol, un joc frumos, la care celelalte aveau să participe ca supuse. […] Sigur, așa n-aveam să ne plictisim nicio
- doar semn de clipă întreaga săptămână. Mircea Cărtărescu, REM);
punctuație -
- marchează căderea accidentală a unui sunet sau a mai multor sunete, la începutul sau la finalul cuvintelor, cauzată
13. Apostroful (') de rostirea rapidă, specifică limbii vorbite: al’fel - altfel, cân’va – cândva, da’- dar, făr’ – fără, pân’ la – până la,
- doar semn dom’le – domnule, săru’ mâna – sărut mâna, ’neața – bună dimineața;
ortografic - - indică, în scrierea anilor calendaristici, absența accidentală a primei/primelor două cifre: ’99;
- este folosit adesea în împrumuturile din alte limbi: five o’clock, D’Artagnan, McDonald’s;
Ca semn de punctuație:
- leagă două părți de propoziție sau două propoziții de același fel (Maria, Ioana și Marius au plecat. Copiii scriu,
cântă și desenează);
- separă o strigare de restul comunicării (- Mihai, vino la mine!);
- separă vorbirea directă de cea indirectă ( - Mă mai gândesc, zise mama supărată.)
- este folosită înaintea cuvintelor/structurilor dar, iar, însă, ci, deoarece, fiindcă, pentru că, căci, încât, din cauză că
14. Virgula (,) etc.;
Ca semn de ortografie, are, de cele mai multe ori, funcții asemănătoare cu ale cratimei, fiind folosită în diferite
structuri (cu chiu, cu vai; de bine, de rău), cuvinte identice care se repetă (miau, miau; ham, ham; boc, boc; cioc,
cioc; nani, nani; doar, doar).
ATENȚIE! Aceste cuvinte pot fi despărțite și prin cratimă (cioc-cioc) sau semnul exclamării (trosc! pleosc!).
11
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
ȘTIAI CĂ…?
Semnul întrebării și semnul exclamării folosite împreună marchează intonația specială a enunțurilor interogativ-exclamative. Atenție însă!
Uneori poate fi dificil de interpretat sentimentul/emoția care reiese din comunicare. Observă diferența dintre cele două enunțuri de mai jos
– emoticonul din paranteză îți va sugera starea de spirit. Intonează-le apoi cu voce tare!
#elamodăsăscriicorect
În limba curentă, atât în cea scrisă, cât și în cea vorbită, regăsim sau putem face chiar noi multiple greșeli de scriere privind semnele
de ortografie și de punctuație.
Iată câteva din capcanele limbii!
Nu se pune punct după abrevierile care:
păstrează finala cuvântului prescurtat (cca, dl, dna, dle, d-ta);
denumesc punctele cardinale (S, N, V, E), unitățile de măsură (l, mm, kg), simbolurile unor termeni din domeniul științific și tehnic –
matematică, fizică (A – arie, N – număr natural), chimie (simbolurile elementelor chimice Fe – fier), medicină (Rh, ADN).
Nu se scriu cu punct între litere abrevierile formate din părți de cuvinte (TRANSURB).
Se pot scrie cu sau fără punct între literele componente abrevierile formate din mai multe inițiale majuscule (C.E.C./CEC,
O.N.U./ONU).
Se preferă scrierea fără puncte despărțitoare pentru SUA, UNESCO.
CORECT GREȘIT
12
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
Când se produce căderea vocalei finale a unui cuvânt și urmează un cuvânt care începe cu o vocală, se folosește cratima, nu
apostroful – D-ale carnavalului, făr-a spune, pân-acasă.
amalgam
a propti
irelevant
flecar
a chibzui
cuviincios
gavanos
lesne
a ferchezui
înciudat
13
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
FIȘĂ DE LUCRU
Verificare temă + aplicații
Citește, cu atenție, textul următor:
A fost odată ca niciodată, a fost odată un arici. Da, da, un arici bătrân, tare bătrân şi tare înţelept. De bătrân ce era, îi crescuse o barbă
albă până la piept şi de înţelept ce era… uf! nici nu ştiu ce să vă mai spun. Poftim! N-am văzut în viaţa mea un arici mai înţelept. E bine?
Aşa… se trezeşte într-o bună dimineaţă ariciul…
– Hm! Cum o fi pe-afară?
Îşi scoate el nasul pe fereastră… (Dar ce credeţi voi? Avea o casă gospodărească, avea uşă, un coş şi o fereastră.) Îşi scoate el, aşadar,
nasul şi miroase în dreapta şi în stânga, în sus şi în jos:
– Bun! 1/ Nu plouă.2/
Îşi apucă atunci ariciul barba cu amândouă lăbuţele şi şi-o trece de câteva ori peste ţepii care-i slujesc la tot felul de trebi. Acum, de pildă,
îi slujeau drept pieptene… Şi-şi piaptănă ariciul barba, se ferchezuieşte şi, când i se pare că s-a gătit cum nu se poate mai frumos, îşi pune pălăria,
îşi ia bastonul şi-o porneşte fluierând prin pădure.
Mergea ariciul fluierând, se proptea uşurel în baston şi, dacă întâlnea o veveriţă, un iepure sau altă cunoştinţă, se apleca îndată, îşi scotea
pălăria şi rostea: „Vă salut cu stimă!” sau „Respectele mele!”, după împrejurare.
Şi tocmai când fluiera mai fără grijă, se întâlni cu… un lup. Un pui de lup, prost şi obraznic.
– Brr! mârâi lupul. Ce dihanie caraghioasă! N-am mai văzut aşa dihanie în viaţa mea. Cum te cheamă, piciule?
– Arici, răspunse ariciul.
– Aşa? Ei, pân-aici ţi-a fost, ariciule! Brr! Am să te mănânc…
Ariciul îşi scoase cuviincios pălăria.
– Vă salut, dar fără stimă! spuse el. N-am nimic împotrivă să fiu mâncat de un lup. Numai că…
– Ha, ha, ţi-e frică! râse lupul. Brr! Eh, ce să-i faci?… M-am obişnuit. Ori de câte ori vreau să mănânc şi eu, i se face frică celui pe care
am să-l înghit… Cu toate astea, ştii, nu-i mare lucru. Te înghit atât de repede! Nici n-apuci să-ţi dai seama…
– Nu mai spune! grăi ariciul. Vezi, eu n-am fost mâncat încă…
– Eh, fleacuri! vorbi din nou lupul. Ascultă-mă pe mine: începutul e mai greu.
Că încolo…
– Da, da, încolo… să fii mâncat de un lup trebuie să fie o adevărată plăcere…
14
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
N-ai să mă crezi, dar nici nu m-aşteptam să am parte de o asemenea plăcere în dimineaţa asta, mai spuse ariciul, iar lupul răspunse cu
bunătate:
– Rrrr! Hai, pregăteşte-te, că mi s-a făcut o foame!… Rrr!
– Vai! strigă deodată ariciul, cât putu de tare.
Lupul se sperie, sări în sus şi răcni mânios:
– Cum?… Ce-i asta, ariciule? Te ţii de glume?
– Lupule, dragă, abia acum mi-am adus aminte… Azi-dimineaţă am născocit o poveste şi n-am apucat s-o spun nimănui. Vai, vai, ce păcat
că nimeni n-are să-mi afle povestea!
– O poveste?… mârâi lupul. Clănţăni de câteva ori, aşa cum făcea când chibzuia temeinic, şi se hotărî: Hm, ştii ceva? Spune-mi-o mie…
Rrrr! Tare-mi mai plac poveştile şi, uite, ca un făcut, niciunul dintre toţi câţi am înghiţit până în ziua de azi nu mi-a spus nicio poveste…
– Cum? Ai vrea?… Bucuros! strigă ariciul şi, fără a se lăsa mult poftit, în vreme ce lupul se aşeză mai în voie, prinse să povestească: Azi-
dimineaţă m-am trezit, mi-am apucat barba cu amândouă lăbuţele şi mi-am trecut-o de câteva ori peste ţepii care-mi slujesc la tot soiul de trebi.
Acu’, de pildă, îmi slujeau drept pieptene… Mi-am pieptănat barba, m-am ferchezuit şi, când mi s-a părut că m-am gătit cum nu se poate mai
frumos, mi-am pus pălăria, mi-am luat bastonul şi-am pornit fluierând prin pădure. Mergeam eu fluierând, mă propteam uşurel în baston şi dacă
întâlneam o veveriţă, un iepure sau altă cunoştinţă, mă aplecam, îmi scoteam pălăria şi rosteam „Vă salut cu stimă!” sau „Respectele mele!”,
după împrejurare. Şi tocmai când fluieram mai fără grijă, m-am întâlnit cu… un lup!
– Nesărată poveste! spuse lupul.
– Stai să vezi,/! răspunse ariciul, urmând îndată cu povestea. M-am întâlnit, aşadar, cu un lup. „Rrr! mârâi el. Pân-aici ţi-a fost, ariciule!
Am să te mănânc!/...” Eu i-am spus: „Lupule dragă, azi-dimineaţă am născocit o poveste şi n-am apucat s-o spun nimănui…” „O poveste?” a
strigat lupul. „Spune-mi-o mie!…”
– „Bucuros!” Şi am început să-i spun: „Azi-dimineaţă m-am trezit, mi-am apucat barba cu amândouă lăbuţele şi…”
- Îţi baţi joc de mine?/?!/! răcni lupul, holbând doi ochi flămânzi şi sălbatici.
Ariciul se uită în jur, ca şi cum l-ar fi căutat pe cel care stârnise mânia lupului, dar nu văzu nimic.
– Vai de mine! spuse el. Nu cumva vorbeşti despre mine?
– Dar despre cine, flecarule? strigă lupul. Stai că-ţi arăt eu ţie!
– Şi povestea?
Mai clănţăni lupul ce mai clănţăni, apoi spuse înciudat:
– Aşa-i, povestea… Dar bagă bine de seamă! Dacă-ţi mai baţi joc de mine…
– Eu?… Nici gând! spuse ariciul şi se grăbi să povestească mai departe: „Mi-am apucat barba cu amândouă lăbuţele şi mi-am trecut-o
de câteva ori peste ţepii care-mi slujesc la tot soiul de trebi. Acu’, de pildă, îmi slujeau drept pieptene!…
15
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
Mi-am pieptănat barba, m-am ferchezuit şi, când mi s-a părut că m-am gătit cum nu se poate mai frumos, mi-am pus pălăria, mi-am luat
bastonul şi-am pornit fluierând prin pădure. Şi, tocmai când fluieram mai fără grijă, m-am întâlnit cu…
– Să nu fie tot un lup, că nu ştiu ce fac! răcni lupul.
– Nemaipomenit! se minună ariciul. Cum de-ai ghicit? Într-adevăr, era un lup… „Rrr! mârâi el. Până aici ţi-a fost, ariciule! Am să te
mănânc…” Eu i-am spus:
„Lupule dragă…”
Dar lupul era acum la capătul răbdării, aşa că strigă de se cutremură pădurea:
– Minţi! N-ai mai spus nimic, pentru că lupul te-a înghiţit… uite-aşa! şi cum strigă, cum se repezi, socotind să-l înghită dintr-odată. Dacă
nu mai văzuse nicicând un arici?!…
Voi, care aţi aflat că ariciul are ţepi (ştiţi, ţepii care-i slujesc la tot soiul de trebi; acum, de pildă, la apărare), voi vă puteţi închipui lesne
ce s-a petrecut, nu-i aşa?
Lupul cel prost a răcnit:
– Văleu-u-u! şi, cu nasul şi limba însângerate, a tulit-o cât ai zice peşte.
– Hei, lupule! Lupule! a strigat ariciul după el. Nu vrei s-asculţi povestea mai departe?
Dar cine să-i răspundă? că lupul era acum cine ştie unde şi încă mai răsuna pădurea de schelălăitul lui.
– Nu te salut, a spus atunci ariciul şi, scoţându-şi pălăria, şi-a şters sudoarea de pe frunte.
Apoi şi-a trecut lăbuţele prin barba albă şi s-a aşezat să mai răsufle oleacă, după care s-a dus glonţ la prietenul meu care scrie toate
poveştile pentru copii şi, în bună limbă aricească, i-a povestit totul. Prietenul meu a scris povestea pe o coală de hârtie, căreia i-a dat drumul pe
fereastră, şi de atunci nu s-a mai întâmplat niciodată ca un pui de lup, prost şi obraznic, să se lege de un arici bătrân şi înţelept.
(Vladimir Colin – Povestea ariciului înțelept)
I. Să fim profesori!
1. Adaugă semnele de punctuație și de ortografie potrivite în căsuțele libere din secvența din chenar.
2. Alege 5 semne de punctuație completate de tine și explică rolul acestora.
3. Iată o pagină de jurnal de-a lupului. A găsit-o ariciul cel înțelept rătăcită prin pădure… Nu pare să fie o demonstrație de scriere corectă…
Ce zici să iei pixul roșu, să intri în pielea profesorului și să o corectezi? Ai putea chiar să îi dai o notă neatentului lup!
- Auzi tu, eu, lup de seamă, să fiu păcălit de un biet animal țepos... /
- Auzi tu?! Eu, lup de seamă, să fiu păcălit de un biet animal țepos ... Las’ că vede el! Răzbunarea mea va fi cruntă! Dar cum am putut
fi atât de naiv să nu observ eu țepii, să nu îmi dau seama că m-ar răni?
„Nu vrei s-asculți povestea mai departe?”, a zis el... Îi dau eu poveste să o zică mai departe ...
A / F Propoziția poate avea în componența sa unul sau mai multe predicate. → un singur predicat
A / F Enunțul poate fi atât propoziție, cât și frază.
A / F Propoziția simplă este formată, obligatoriu, dintr-un subiect și un predicat. → un predicat
A / F În secvența scrisă între paranteze la începutul textului există două enunțuri formate din propoziții simple. → 2 enunțuri:
enunțul 1 = prop dezvoltată; enunțul 2 = frază formată din două prop dezvoltate
A / F În a doua replică din text există o propoziție simplă formată doar din predicat. → Nu plouă!
A / F Ultimul paragraf din text este format dintr-un singur enunț. → 2 enunțuri
A / F În primul paragraf există doar enunțuri asertive. → = exclamative, interogative
17
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
→ Eu i-am spus; i= pron personal, cui? = lui, îi. i → parte secundară de prop
a) propoziție simplă, propoziție dezvoltată;
b) propoziție dezvoltată, propoziție simplă;
c) propoziție simplă, propoziție simplă;
d) propoziție dezvoltată, propoziție dezvoltată.
3. Extrage din text:
o propoziție simplă:………………………………………………………………..
o propoziție dezvoltată:…………………………………………………………….
o propoziție negativă, simplă:………………………………………………………..
o propoziție afirmativă:……………………………………………………………….
un enunț asertiv:………………………………………………………………………
un enunț interogativ:………………………………………………………………….
un enunț exclamativ:…………………………………………………………………..
4. Formulează 5 enunțuri interogative pentru unul din personajele din text și 5 enunțuri imperative pentru celălalt. Profită de ocazie pentru
a lămuri anumite curiozități în privința lor sau pentru a îi sfătui.
5. Alcătuiește un enunț în care să cuprinzi morala textului. Precizează apoi tipul enunțului, predicatele, dacă este propoziție sau frază,
tipul propoziției/propozițiilor.
18
Prof. Mădălina Ifrim – Suport de curs – clasa a V-a
19