CAPITOLUL 2

CONCEPTELE CONTABILE FUNDAMENTALE

Obiectivele de învățare:
1)Să știu care este rolul bilanțului contabil.
2)Să cunosc și să știu să aplic cele trei concepte fundamentale care definesc poziția financiară a
unei entități: conceptul de activ, conceptul de datorie și conceptul de capital propriu.
3)Să știu care este rolul contului de profit și pierdere.
4)Să cunosc și să știu să aplic cele trei concepte fundamentale care definesc performanța financiară
a unei entități: conceptul de cheltuială și conceptul de venit.

Ați observat, din cursul anterior, că o entitate raportoare gestionează resurse economice care provin
de la proprietari (acționari sau asociați) precum și de la diverse părți interesate față de care entitatea
are datorii (creditori).
Periodic, entitatea raportoare, prin managerii/administratorii ei trebuie să îi informeze atât pe
proprietari cât și pe creditori cu privire la valoarea și structura resurselor economice, cu privire la
valoarea și structura datoriilor precum și cu privire la valoarea și structura capitalurilor proprii. Cu
alte cuvinte, aflând și analizând aceste informații, proprietarii dar și celelalte părți interesate își pot
face o imagine cu privire la poziția financiară a entității raportoare.
Situația financiară prin care se furnizează astfel de informații se numește Bilanț contabil.
Bilanțul contabil cuprinde următoarele 3 categorii de elemente: Active, Datorii și Capitaluri proprii

Bilanț întocmit la data de 31.12.N (în lei)

ACTIVE 1.000 de lei DATORII 600 de lei

CAPITALURI PROPRII 400 de lei

Profitul = V-Ch

TOTAL ACTIVE 1.000 de lei TOTAL DATORII + CAPITALURI

PROPRII 1.000 de lei

1
Primele 3 concepte contabile fundamentale sunt furnizate de bilanțul contabil:

Conceptul 1: Conceptul de ACTIV

Conceptul 2: Conceptul de DATORIE

Conceptul 3: Conceptul de CAPITAL PROPRIU

Cele 3 concepte fundamentale de mai sus descriu Poziția financiară a entității.

Conceptul 1: Conceptul de ACTIV

Un activ reprezintă o resursă economică controlată de întreprindere ca urmare a unui

eveniment trecut şi de la care se aşteaptă să se obţină beneficii economice
viitoare pentru întreprindere.

Explicitarea definiţiei:

Resursă economică

Resursele economice sunt elementele pe care managementul le gestionează în termeni de eficiență,

raționalitate și etică în afaceri pentru a crea valoare atât pentru proprietari (asociați sau acționari)
cât și pentru celelalte părți interesate (creditori). În funcţie de obiectul de activitate (sau
modelul/modelele de afaceri), la nivelul unei entități pot fi identificate resurse precum:

-bunuri şi drepturi legale utilizate pe termen lung (de exemplu terenuri, clădiri, utilaje, licenţe, etc.);
-bunuri deținute pe termen scurt în scopul vânzării (de exemplu, mărfuri, produse finite etc.);
-titluri de valoare (de exemplu, acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri achiziţionate de la alte entități);
-creanţe faţă de terţi (de exemplu, sumele de încasat de la clienţi în urma vânzărilor de mărfuri sau
prestărilor de servicii etc.);
-lichidităţi băneşti şi echivalente de lichidităţi (denumite și numerar sau echivalente de numerar)
(de exemplu, sume de bani aflate în conturile de la bănci, în casierie etc.);

Controlul

Se consideră că o resursă este controlată dacă entitatea are posibilitatea sau abilitatea de a extrage
beneficiile economice încorporate dar și capacitatea de a restrânge accesul altor entităţi la

2
potenţialul pe care aceasta îl oferă. Prin urmare, controlul trebuie efectiv exercitat. De regulă,
controlul este asigurat dacă entitatea preia
integral sau în cea mai mare parte
beneficiile şi riscurile aferente resursei respective. Acest lucru se poate face
prin deţinerea dreptului de proprietate juridică şi/sau prin deţinerea dreptului de utilizare.

Să analizăm conceptul de control pe baza următoarelor exemple:

EXEMPLUL 1:

Entitatea ALFA, recepționează de la entitatea BETA, la data de 27.02.N, un stoc de mărfuri la

costul de 100.000 de lei. Potrivit contractului încheiat între părți, entitatea BETA transferă
proprietatea mărfurilor către entitatea ALFA încă de la momentul în care marfa este livrată
(expediată). Livrarea a avut loc la data de 24.02.N. Prin livrare, furnizorul BETA renunță la orice
interes în acest stoc de mărfuri și transferă toate riscurile aferente lui clientului ALFA.

Pentru ca entitatea ALFA să controleze această resursă economică reprezentată de stocul de

mărfuri, ei trebuie să i se transfere integral sau în cea mai mare parte beneficiile și riscurile aferente
proprietății resursei în cauză.
Dacă analizăm situația de mai sus, observăm că acest transfer are loc la momentul livrării.
De ce entitatea ALFA a decis să achiziționeze stocul de mărfuri la costul de 100.000 de lei?
Răspunsul este acela că, cu siguranță, managementul entității ALFA a identificat că poate vinde
oricând stocul de mărfuri pe cel puțin o piață la un preț mai mare de 100.000 de lei. Cu alte cuvinte,
stocul de mărfuri este o resursă care încorporează beneficii economice viitoare (a se înțelege
încasări viitoare pentru entitatea ALFA) de cel puțin 100.000 de lei. Managementul entității ALFA
are așteptarea că, dacă circumstanțele existente la momentul achiziției stocului de mărfuri se vor
menține până la momentul vânzării acestuia, atunci cu certitudine stocul de mărfuri va aduce
entității încasări de cel puțin 100.000 de lei.
Momentul în care entitatea BETA îi transferă entității ALFA dreptul de a dispune de beneficiile
economice aferente stocului de mărfuri este momentul livrării. BETA renunță la orice interes
asupra stocului de mărfuri la momentul livrării deoarece așteaptă încasarea prețului de 100.000 de
lei cerut entității ALFA. Prin urmare, entitatea ALFA nu are nicio restricție impusă de BETA
privind accesul la beneficiile aferente mărfurilor din moment ce livrarea acestora a fost efectuată.
Prin contract, entitatea BETA nu își mai asumă niciun risc în legătură cu stocul de mărfuri livrat
entității ALFA. Prin livrare, toate riscurile se transferă entității ALFA. Care ar putea fi aceste
riscuri?
Un risc este acela ca mărfurile să se deterioreze pe durata transportului sau să fie furate etc. Un alt
risc este acela ca entitatea ALFA să nu poată să vândă stocul la mai mult de 100.000 de lei deoarece,
până la momentul vânzării, cirsumstanțele existente la data achziției se pot modifica nefavorabil
(de exemplu, piața să nu mai fie interesată de acele mărfuri și prețul de vânzare să scadă).

În concluzie, din speța de mai sus rezultă că momentul în care entitatea BETA transferă controlul
asupra stocului de mărfuri entității ALFA este momentul livrării (24.02.N) și nu momentul
recepției mărfurilor. Prin livrare, entitatea BETA pierde controlul asupra resursei economice iar
entitatea ALFA preia controlul asupra acesteia.

3
EXEMPLUL 2:

Entitatea ALFA, recepționează (la unul din depozitele sale) de la entitatea BETA, la data de
27.02.N, un stoc de mărfuri la costul de 100.000 de lei. Livrarea a avut loc la data de 24.02.N.
Potrivit contractului încheiat între părți, entitatea ALFA va cumpăra doar mărfurile care, în urma
recepției, corespund clauzelor contractuale. Dacă acestea nu corespund, vor fi returnate
furnizorului BETA. Mărfurile au fost livrate din depozitul lui BETA la data de 24.02.N. În urma
recepției, ALFA acceptă întregul stoc de marfă livrat de BETA și îl notifică pe BETA cu privire la
acest aspect. Până la data acceptării stocului de către entitatea ALFA, acesta rămâne în proprietatea
entității BETA, toate riscurile aferente revenindu-i acestuia din urmă. Mărfurile recepționate și
acceptate de ALFA se consideră vândute și, de la acel moment, BETA transferă toate riscurile și
beneficiile aferente stocului de mărfuri către cumpărătorul ALFA.

În această speță, se observă că entitatea BETA nu transferă beneficiile aferente stocului de mărfuri
la data livrării (24.02.N) deoarece aceste stocuri pot fi returnate de entitatea ALFA dacă aceasta nu
le acceptă. ALFA nu preia niciun risc aferent stocului livrat la data de 24.02.N. Riscurile vor fi
preluate doar pentru acele stocuri care, în urma recepției, vor fi acceptate de ALFA.
Entitatea ALFA preia controlul doar asupra acelor mărfuri pe care le acceptă. Pentru mărfurile
neacceptate, controlul rămâne la entitatea BETA.

EXEMPLUL 3

Entitatea ALFA vinde, la 01.01.N, un stoc de mărfuri entității BETA. Prețul de vânzare este de
500.000 de lei. Prin contract se stabilește dreptul entității ALFA de a răscumpăra stocul până la
data de 31.12.N. Dacă ALFA nu își exercită acest drept, stocul va trece în proprietatea entității
BETA, aceasta putând dispune de el ca un proprietar de drept.

În acest caz, cine controlează stocul de mărfuri?

Deoarece entitatea ALFA are dreptul stabilit prin contract de a răscumpăra stocul de mărfuri până
la 31.12.N, înseamnă că ea are intenția de a valorifica stocul și nu vrea să renunțe la el. Prin contract,
entitatea BETA este restricționată în a valorifica stocul de mărfuri până la data de 31.12.N. Deci
ea nu poate accesa beneficiile economice viitoare aferente stocului de mărfuri. Până la transferarea
proprietății stocului către entitatea BETA, riscurile aferente gestiunii acestuia sunt, prin contract,
în sarcina entității ALFA.

Din speța de mai sus se observă faptul că, desi entitatea ALFA pune la dispoziția entității BETA
stocul de mărfuri la data de 01.01.N, nu transferă acestia controlul asupra acestuia. Riscurile sunt
la entitatea ALFA iar BETA nu poate avea acces la această data la beneficiile aferente stocului (nu
în poate valorifica prin vânzare). Transferul controlului va surveni la momentul în care
managementul entitatății ALFA notifică managementul entității BETA că nu va răscumpăra stocul
ci va înapoia acesteia suma de 500.000 de lei.

Acest aranjament nu este o vânzare ci o finanțare (un împrumut pe care entitatea ALFA îl primește
de la entitatea BETA și care este garantat cu stocul de mărfuri).
4
EXEMPLUL 4

Entitatea ALFA preia în concesiune un teren de la Primăria Pitești. Pe acest teren urmează să se
ridice un parc industrial care va fi închiriat entităților care vor să desfășoare activități economice
în județul Argeș. Durata contractului de concesiune este de 50 de ani. Costul prevăzut în contract
pentru transferul dreptului de utilizare a terenului de către entitatea ALFA este de 60.000.000 de
lei. Contractul este semnat la data de 20.02.N și produce efecte imediat.

Prin acest contract de concesiune, entitatea ALFA nu devine proprietara terenului ci dobândește
dreptul legal de a utiliza terenul în activitatea sa economică pentru o perioadă de 50 de ani. Dacă
managementul entității ALFA semnează acest contract înseamnă că acesta are așteptarea
fundamentată că, din utilizarea terenului, va obține beneficii economice viitoare (încasări viitoare)
de cel puțin 60.000.000 de lei. Chiriile încasate de ALFA de la cei care vor închiria parcul industrial
vor acoperi și costul de 60.000.000 de lei aferent contractului de concesiune.

În acest caz, care este resursa economică pe care o controlează entitatea ALFA? Resursa controlată
de ALFA nu este terenul ci dreptul legal de a utiliza terenul. Fără acest drept legal de utilizare
entitatea ALFA nu poate avea acces la beneficiile economice aferente terenului. După cum puteți
observa, entitatea ALFA extrage beneficii economice din acest teren fără ca să fie proprietara de
drept a acestuia (proprietatea îi aparține Primăriei Pitești).

Eveniment trecut

Entitatea trebuie să poată justifica accesul la beneficiile încorporate într-o resursă ca urmare a unui
eveniment trecut şi nu ca urmare a unui eveniment care urmează să aibă loc.

EXEMPLUL 5

Entitatea ALFA achiziționează de la entitatea BETA, la data de 12.12.N, un stoc de mărfuri la

costul de 10.000 de lei. La data de 23.12.N, managementul entității ALFA planifică achizițiile de
mărfuri de la entitatea BETA pentru primele 3 luni ale anului N+1, costul acestora fiind de 200.000
de lei. Potrivit contractului, transferal riscurilor și beneficiilor aferente stocurilor de mărfuri se
realizează la momentul transferului de proprietate (data achiziției).

Care este valoarea stocului de mărfuri pe care entitatea ALFA este îndreptățită să o recunoască în
bilanțul de la data de 31.12.N?

La data de 31.12.N, se constată că entitatea ALFA controlează stocul de mărfuri achiziționat la

data de 12.12.N deoarece:
-i s-au transferat beneficiile economice și riscurile la data de 12.12.N (data achiziției); și
-controlul este consecința unui eveniment care a avut loc (data achiziției (12.12.N) este un
eveniment trecut față de data bilanțului (31.12.N)).

La data de 31.12.N, entitatea ALFA nu controlează stocurile de mărfuri care vor fi achiziționate în
lunile ianuarie, februarie și martie N+1. Deoarece aceste achiziții sunt doar planificate și nu
5
realizate până la data de 31.12.N, ele sunt evenimente ulterioare anului N. Este interzis entității
ALFA să recunoască în bilanțul de la data de 31.12.N resurse pe care nu le controlează la această
data ca urmare a unor evenimente trecute.

EXEMPLUL 6

În anul N, entitatea ALFA a înaintat acţiune în instanţă împotriva entității BETA, ca urmare a
încălcării drepturilor de autor şi a pretins despăgubiri de 200.000 lei. BETA a făcut recurs iar
consilierii juridici au opinat că soluţia finală se va da foarte probabil în anul N+1.
Pe baza informaţiilor de care dispunem la sfârşitul anului N putem constata că accesul la încasarea
de 200.000 lei depinde de un eveniment care nu a avut încă loc (va avea loc în anul N+1), şi anume
soluţionarea recursului înaintat de BETA.
Prin urmare, nu putem recunoaşte suma pretinsă în instanță în bilanţ.

Beneficii economice viitoare

Capacitatea de a genera beneficii economice viitoare este dimensiunea esenţială a unui activ.

Beneficiile economice legate de un activ corespund potenţialului prin care acest activ contribuie,
direct sau indirect, la încasări viitoare (numite fluxuri de lichidități au fluxuri de numerar)

Unele active generează individual beneficii economice pentru entitate.

De exemplu:
a)un stoc de marfă achiziționat la costul de 1.000 de lei este vândut ulterior la prețul de vânzare de
1.300 de lei (stocul aduce entității o încasare viitoare de 1.300 de lei);
b)un pachet de acțiuni achiziționat la valoarea bursieră de 30.000 de lei și vândut ulterior la bursă
la valoarea de 35.000 de lei (pachetul de acțiuni adduce entității încasări viitoare de 35.000 de lei);
c)o clădire data cu chirie entității BETA pe o perioadă de 5 ani, chiria anuală fiind de 10.000 de lei
(clădirea aduce entității încasări viitoare anuale de 10.000 de lei).

Cel mai adesea, activele unei entități aduc acesteia beneficii economice doar împreună cu alte
active. De exemplu:
a)entitatea deține un teren pe care este ridicată clădirea în care se desfășoară activitățile economice
ale acesteia (terenul și clădirea sunt active suport pentru afacerile entității, ele nu aduc beneficia în
mod direct ci doar împreună cu alte active cum ar fi echipamentele tehnologice etc.).
b)entitatea deține echipamentul tehnologic X dar acesta nu poate produce produse finite decât
împreună cu echipamentele Y,Z și W. Doar prin parcurgerea tuturor fazelor de fabricație care
presupune utilizarea celor 4 echipamente se vor obține produse finite care vor fi vândute pe piață.

Aprecierea beneficiilor economice viitoare se face în contextul rarităţii resurselor, ţinând seama de
consumul şi expirarea acestora.

Consumul presupune extragerea voluntară a beneficiilor economice din resurse. Felul în care un
activ se consumă reflectă capacitatea entității de a extrage beneficiile economice din resurse.

6
Unele resurse se consumă dintr-o data. De exemplu:
a)consumul de materii prime în procesul de producție;
b)vânzarea unui stoc de mărfuri etc;

Alte resurse își consumă treptat beneficiile economice încorporate. De exemplu:

a)clădirile, mijloacele de transport, echipamentele tehnologice, etc;
b)concesiunile, licențele etc.

Expirarea reflectă modul în care potenţialul unei resurse se diminuează în timp, datorită altor factori
decât consumul deliberat de către entitate.

De exemplu, mărfurile, materiile prime etc. au termene de expirare. Dacă nu sunt vândute sau
consumate în aceste termene ele expiră și, prin urmare, nu mai pot aduce entității beneficia
economice viitoare.

Beneficiile economice generate de un activ, pot să apară în diferite moduri. De exemplu, un activ
poate să fie:
-utilizat separat sau împreună cu alte active prestarea de servicii sau producția de bunuri destinate
vânzării;
-schimbat cu alte active;
-utilizat pentru decontarea unei datorii;
-distribuit proprietarilor entității.

Pentru ca o resursă economică să fie recunoscută în activul bilanțului trebuie îndeplinite două
condiții:
1)să răspundă definiției activului;
2)să aibă un cost sau o valoare care să poată fi estimat/ă credibil.

Cu ocazia recunoașterii inițiale, unui activ i se atribuie un cost sau o valoare, după caz. Acest cost
sau această valoare este credibil/ă dacă reflectă beneficiile economice viitoare așteptate a fi
generate de activul în cauză.
EXEMPLUL 7
Entitatea ALFA, achiziționează la data de 10.02.N, un stoc de marfă e la furnizorul BETA. Factura
primită de la furnizor prevede că prețul de achiziție este de 5.000 de lei (pentru simplificare,
neglijăm incidența TVA).
De ce entitatea ALFA a achiziționat stocul de mărfuri la prețul de 5.000 de lei? Pentru că se așteaptă
să îl vândă foarte probabil la un preț de cel puțin 5.000 de lei. Prin urmare, valoarea de 5.000 de lei
este o valoare credibilă deoarece:
-este verificabilă și determinată obiectiv, fiind consemnată într-un document justificativ (factura);
-este un preț de pe piață la care un astfel de stoc se tranzacționează frecvent și reflectă încasările
vitoare pe care entitatea le poate obține dacă va vinde acest stoc.

7
EXEMPLUL 8
Entitatea ALFA primește un teren ca aport la capital, din partea unui asociat. Terenul este evaluat
de către un evaluator autorizat, valoarea acestuia (valoarea de aport) fiind estimate la 450.000 de
lei. De data aceasta terenul nu este cumpărat de pe o piață. El este primit din partea unui ascociat
care va primi în schimbul lui un anumit număr de acțiuni (de exemplu). În vederea recunoașterii
inițiale trebuie să i se atribuie o valoare. Această valoare, fiind determinate de evaluator și
fundamentată în raportul de evaluare emis de acesta este considerate o valoare credibilă.
Evaluatorul, ține cont se o serie de aspecte atunci când fundamentează valoarea terenului (unde
este amplasat, care este prețul zonei, ce facilități are, ce restricții are, ce destinație va avea etc.).
Dacă doza de incertitudine aferentă valorii estimate de evaluator este nesemnificativă atunci se
consideră că valoarea determinate de el este credibilă.

ARBORE DE DECIZIE
Recunoașterea activelor

A avut loc un eveniment trecut prin care

entitatea a dobândit o resursă economică?

DA

NU
Entitatea controlează resursa
economică?

NU DA

NU
Resursa economică generează
beneficii economice pentru
entitate care pot fi estimate
credibil?

DA

8
NU SE RECUNOAȘTE UN ACTIV SE RECUNOAȘTE UN ACTIV
Conceptul 2: Conceptul de DATORIE

O datorie reprezintă o obligaţie actuală a entității rezultată din evenimente

trecute şi pentru a cărei decontare se aşteaptă să aibă loc o ieşire de resurse ce
încorporează beneficii economice.

Explicitarea definiției:
▪ Obligație actuală
Pentru ca o entitate să recunoască o datorie trebuie ca să existe la acea data o obligație certă
(obligație actuală sau prezentă) față de o altă entitate (persoană fizică sau juridică). Cel mai adesea,
obligațiile unei entități sunt de natură contractuală (rezultă din contractele încheiate cu terții) sau
sunt de natură legală (rezultă din legi și alte acte normative).
Exemple de obligații contractuale:
-obligații față de furnizorii de mărfuri, de materii prime, de echipamente tehnologice, de servicii
etc (decurg din contractele de încheiate cu aceștia);
-obligații față de salariați (decurg din contractele de muncă încheiate cu aceștia);
-obligații față de instituțiile de credit (decurg din contractele încheiate cu acestea) etc.
Exemple de obligații legale:
-obligații fiscale (decurg din codul fiscal);
-obligații față de agenția pentru protecția mediului (decurg din legislația specifică);
-obligații față de terți stabilite de instanțele judecătorești, etc.
Uneori, entitatea își asumă voluntar anumite obligații, fără ca un contract sau o lege să o oblige.
Aceste obligații se numesc obligații implicite.
O datorie implicită există atunci când entitatea a creat în rândul celor interesaţi, prin politicile sale
făcute publice, o aşteptare cum că aceasta îşi va asuma anumite responsabilităţi, fără să existe o
obligaţie legală în acest sens.
De exemplu, entitatea poate să își asume, prin politica sa făcută publică, să suporte costurile de
decontaminare și de refacere a zonelor afectate de accidente ecologice provocate de activitățile ei
chiar și în absența unei obligații legale în acest sens.

9
 ▪ Eveniment trecut
Obligația actuală pe care o are entitatea trebuie să rezulte dintr-un eveniment care a avut loc
deja.

EXEMPLUL 9

La data de 03.12.N, entitatea ALFA achiziționează un stoc de materii prime de la furnizorul

BETA la costul de 10.000 de lei (factura). Obligația va fi achitată în 90 de zile de la data achiziției.
La data de 15.12.N, entitatea ALFA a primit un credit bancar de la Banca Gama în valoare de
300.000 de lei. Scadența creditului este, potrivit contractului semnat la 15.12.N, la data de
15.12.N+3.
În luna decembrie N, managementul entității ALFA planifică achiziția de stocuri de materii
prime pentru primele 3 luni ale anului N+1, costul acestora fiind de 120.000 de lei precum și
contractarea unui credit pe termen scurt în sumă de 100.000 de lei. Contractul de credit va fi semnat
în luna februarie N+1 iar scadența acestuia va fi în luna februarie N+2.

Ce datorii este îndreptățită entitatea ALFA să recunoască în bilanțul de la data de 31.12.N?

La 31.12.N, entitatea ALFA are:

a)o obligație actuală de natură contractuală reprezentată de obligația față de furnizorul de
materii prime în valoare de 10.000 de lei (evenimentul care a generat obligația pentru entitate a
avut loc la data de 03.12.N și este anterior datei de 31.12.N);
b)o obligație actuală de natură contractuală reprezentată de obligațăa față de bancă în sumă de
300.000 de lei (evenimentul care a generat obligația pentru entitate a avut loc la data de 15.12.N și
este anterior datei de 31.12.N).
Prin urmare, în bilanțul de la 31.12.N, entitatea ALFA va recunoaște o datorie pe termen scurt
față de furnizorul BETA, în sumă de 10.000 de lei și o datorie pe termen lung față de banca Gama
în sumă de 300.000 de lei.
La data de 31.12.N, entitatea ALFA nu are obligația de a plăti suma de 120.000 de lei pentru
stocurile care vor fi achiziționate în anul următor. Această obligație va apărea când aceste achiziții
se vor realiza efectiv. Deci, evenimentul care generează aceste obligații este un eveniment viitor
datei de 31.12.N. Similar, entitatea ALFA nu are, la 31.12.N, obligația de a rambursa creditul de
100.000 de lei, deoarece acest credit nu a fost primit încă. Obligația va apărea pentru entitate la
data la care va semna contractul de credit cu banca finanțatoare. Semnarea contractului de credit
este un eveniment ulterior datei de 31.12.N.

Deci, în bilanț vom recunoaște doar obligații care există la data bilanțului ca urmare a
unui eveniment trecut.

▪ Ieșire de resurse

O datorie este o obligație pe care entitatea trebuie să o deconteze (să o achite în numerar sau prin
transferarea altor resurse economice). Data la care o datorie trebuie decontată (data la care se

10
așteaptă să survină ieșirea de resurse) este stabilită în contractele încheiate cu terții, în legislație
sau la momentul pe care și-l asumă entitatea, prin deciziile ei.
O datorie se poate deconta prin:
-o plată sub formă de numerar (lichidităţi);
-transferul altor active (stocuri, creanțe, titluri de valoare, etc.);
-prestarea de servicii;
-o înlocuire a respectivei obligaţii cu o altă obligaţie;
-prin conversia respectivei obligaţii în capitaluri proprii;
-o renunțare a creditorului la drepturile sale.
Pentru ca o obligație să fie recunoscută la datorii în bilanț trebuie îndeplinite două condiții:
1)să răspundă definiției datoriei;
2)ieșirea de resurse în vederea decontării ei să poată fi estimată credibil.
Cel mai adesea, valoare ieșirii de resurse necesară pentru decontarea unei datorii este credibilă
deoarece este stabilită în documentele justificative (facturi, grafice de rambursare a creditelor
bancare, state de salarii etc.) sau în contractele încheiate cu tertii. Anumite datorii sunt determinate
de entitate sau de anumite autorități prin calcule și prin aplicarea legislației în vigoare (cuantumul
impozitelor și taxelor datorate autorităților fiscale și altor autorități, sume de plată stabilite de
instanțe în urma unor expertize contabile etc.).
Uneori, valoarea unei datorii rezultă din tehnici de estimare. Managementul entității face cea mai
credibilă estimare de care este capabil, integrand în aceste estimări informațiile relevante din
interiorul și din exteriorul entității. Dacă doza de incertitudine aferentă estimării valorii obligației
este nesemnificativă, atunci se consideră că valoarea este credibilă.

11
 ARBORE DE DECIZIE
Recunoașterea datoriilor

A avut loc un eveniment trecut prin care

entitatea a dobândit o obligație?

DA

NU
Obligația este actuală?

NU DA

NU
Se așteaptă să aibă loc o ieșire
de resurse care poate fi
evaluată credibil

DA

NU SE RECUNOAȘTE O DATORIE SE RECUNOAȘTE O DATORIE

12
Conceptul 3: Conceptul de CAPITALURI PROPRII

Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele

întreprinderii, după deducerea tuturor datoriilor.
Capitalurile proprii reprezintă ceea ce ar mai rămâne pentru proprietari din activele entității dacă
din acestea s-ar achita cu prioritate datoriile față de terți. Altel spus,
CAPITALURI PROPRII = ACTIVE – DATORII

Pe lângă bilanțul contabil în care se prezintă activele, datoriile și capitalurile proprii, entitatea
publică o a doua situație financiară fundamental numită CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE.
În această situație financiară se prezintă veniturile și cheltuielile entității, aferente perioadei de
raportare, iar prin diferența dintre acestea se determină profitul net sau pierderea netă a exercițiului
financiar:
Venituri
(-)Cheltuieli
(=)Profit/pierdere înainte de impozitul pe profit
(-)Cheltuiala cu impozitul pe profit
(=)Profit/pierdere net/ă

Profitul sau pierderea net/ă reprezintă performanța financiară a entității raportoare.

Contul de profit și pierdere oferă alte două concepte contabile fundamentale:

Conceptul 4: Conceptul de VENIT

Conceptul 5: Conceptul de CHELTUIALĂ

Conceptul 4: Conceptul de VENIT

Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe

parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori
reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor
proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.

13
Schematic, definiția de mai sus poate fi redată astfel:

ACTIVE DATORII

CAPITALURI PROPRII

≠ contribuțiile acționarilor

VENIT

sau

ACTIVE DATORII

CAPITALURI PROPRII

≠ contribuțiile acționarilor

VENIT

EXEMPLUL 10
Entitatea ALFA încasează în contul de la bancă suma de 100.000 de lei reprezentând dividendele
aferente acțiunilor achiziționate de la entitatea BETA.
Intrarea sumei de 100.000 de lei în contul de la bancă determină o creștere în activul bilanțului
entității ALFA. Suma încasată nu determină o datorie pentru entitatea ALFA, deci datoriile acesteia
nu sunt afectate ca urmare a acestei tranzacții. Dacă activul crește cu 100.000 de lei iar datoriile nu

14
sunt afectate, capitalurile proprii se vor majora cu 100.000 de lei. Această majorare nu rezultă din
contribuția acționarilor entității ALFA și, prin urmare, trebuie recunoscut un venit în contul de
profit și pierdere al entității ALFA în sumă de 100.000 de lei.
EXEMPLUL 11
Entitatea ALFA vinde un stoc de marfă clientului BETA. Se emite o factură entității BETA din
care rezultă că entitatea ALFA are de încasat suma de 120.000 de lei reprezentând prețul de vânzare
al mărfurilor livrate (pentru simplificare neglijăm incidența TVA). Termenul de plată a facurii este
de 90 de zile.
Odata facută livrarea, înseamnă că entitatea ALFA este îndreptățită să ceară plata valorii înscrisă
pe factură. Prin urmare, ALFA are de încasat suma de 120.000 de lei peste 90 de zile. Suma de
încasat reprezintă o creanță pentru entitatea ALFA (un drept față de BETA). Această creanță este
un active pentru entitatea ALFA.
Prin urmare, suma de încasat (creanța față de clientul BETA) determină o creștere în activul entității
ALFA cu 120.000 de lei. La datorii nu există incidențe deoarece ALFA nu datorează nimic entității
BETA la momentul vânzării. Dacă activul crește cu 120.000 de lei iar datoriile nu sunt afectate se
produce o creștere în capitalurile propria ale entității ALFA în sumă de 120.000 de lei. Această
creștere nu rezultă dintr-o tranzacție cu un acționar ci cu un client și, prin urmare, în contul de profit
și pierdere trebuie recunoscut un venit în sumă de 120.000 de lei.
EXEMPLUL 12
Entitatea ALFA are, la data de 10.12.N, o datorie față de autoritatea fiscală în sumă de 2.000 de
lei. Datoria a fost recunoscută acum 5 ani. La data de 10.12.N, datoria se prescrie (autoritatea nu
mai este îndreptățită să ceară plata sumei după această dată). Managementul entității ALFA ia
decizia să scoată din bilanț această datorie care s-a prescris.
Datoria se va elimina din bilanț fără a mai fi plătită. Prin urmare, activele (conturile la bănci, în
acest caz) nu sunt afectate. Dacă activele nu se modifică dar datoriile scad cu 2.000 de lei efectul
este o creștere a capitalurilor propria. Această creștere nu rezultă dintr-o tranzacție cu acționarii și,
prin urmare, trebuie să recunoaștem un venit în sumă de 2.000 de lei în contul de profit și pierdere.

diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe

Cheltuielile constituie
parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii
activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale
capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către
acţionari.

15
Schematic, definiția de mai sus poate fi redată astfel:

ACTIVE DATORII

CAPITALURI PROPRII

≠ distribuirile către acționari

CHELTUIALĂ

sau

ACTIVE DATORII

CAPITALURI PROPRII

≠ distribuirile către acționari

CHELTUIALĂ

EXEMPLUL 13
Entitatea ALFA consumă, la data de 10.12.N, un stoc de materii prime în valoare de 50.000 de lei.
Când în procesul de producție se consumă materii prime are loc o dimunuare în activul bilanțului.
Consumul nu afectează datoriile entității. Prin urmare, activul scade cu 50.000 de lei, datoriile nu
sunt afectate, efectul fiind o diminuare în capitalurile propria cu 50.000 de lei. Această diminuare
nu rezultă dintr-o distribuire de resurse către acționari și, în consecință, se recunoaște o cheltuială
în valoare de 50.000 de lei în contul de profit și pierdere.

16
EXEMPLUL 14
Entitatea ALFA calculează și înregistrează în contabilitate salariile datorate personalului în sumă
de 200.000 de lei (în baza statului de plată). Entitatea recunoaște la datorii suma de 200.000 de lei.
Această sumă va fi achitată ulterior. Prin urmare, activele entității (în acest caz, conturile la bănci)
nu sunt afectate. Dacă activele nu se modifică dar datoriile cresc cu 200.000 de lei efectul va fi
diminuarea capitalurilor propria cu suma de 200.000 de lei. Această diminuare nu rezultă dintr-o
distribuire de resurse către acționarii entității și, prin urmare, se recunoaște o cheltuială în contul
de profit și pierdere.

17