Fiecare dintre noi este un ecosistem format din 10 până la 100 de trilioane de celule microbiene

(bacterii, viruși, ciuperci și alte microorganisme), aparținând a peste 1000 de specii diferite de
microorganisme. Acestea alcătuiesc microbiota umană, cu un rol esențial pentru sănătate.

Relația este una de simbioză care aduce beneficii atunci când totul funcționează în limite
normale. Părți ale corpului, gura, pielea, organele genitale, tractul respirator și în special
intestinul sunt gazdele a diferite comunități microbiene, cu funcții complexe și diverse. Acestea
se află într-o interacțiune continuă cu funcțiile organismului și sistemul imunitar.

Înțelegerea acțiunilor și rolului microbiotei față de agenții patogeni oferă noi perspective asupra
patogenezei pentru multiple afecțiuni, inclusiv asupra celor cronice sau autoimune și deschide
noi căi de prevenire și tratare pentru numeroase afecțiuni sistemice și intestinale.

Ce este microbiota și microbiomul intestinal

Dezvoltarea tehnicilor genomice au permis investigarea microorganismelor (bacterii, viruși,
ciuperci etc), iar concluzia spectaculoasă a fost că ceea ce numeam generic „floră intestinală”
este în fapt un veritabil ecosistem aflat într-o continuă transformare și adaptare și care are un
impact activ și direct asupra multiplelor funcții ale omului.

Microorganismele sunt parte integrantă a vieții umane și îndeplinesc diverse funcții vitale.
Această colonie de microorganisme este foarte diferită de la un individ la altul, depinde de o
multitudine de factori interni și externi și are efecte directe și indirecte asupra sănătății.

 Microbiota intestinală umană se referă la complexitatea microorganismelor din

intestinul uman.
 Microbiomul este mediul în care trăiesc și cuprinde totalitatea materialului genetic al
microorganismelor care formează microbiota unui individ.
Există de 10 ori mai multe celule bacteriene decât celule umane în sistemul gastrointestinal, iar
rolul acestora în organism este cu mult mai complex decât cel legat de digestie. Microbiota
influențează și intervine în reacțiile metabolice, răspunsurile nutriționale și diferite funcții.
Practic, de la ritmicitatea circadiană, la răspunsurile imunitare, totul are cel puțin o conexiune
determinantă cu microbiota.

Ce face microbiota intestinală

Complexitatea rolurilor pe care le are microbiota umană, în general, și cea intestinală, în special,
fac obiectul a numeroase studii. Acestea sunt doar câteva dintre funcțiile exact identificate ale
microbiotei intestinale.

 Realizează fermentarea elementelor nedigerabile, cum sunt fibrele alimentare, producând

acizi grași și gaze.

 Induc apoptoza celulelor din colon. Apoptoza este o modalitate ordonată de a elimina
celulele infectate, îmbătrânite sau anormale (inclusiv a celor canceroase), fără a provoca
 daune țesuturilor înconjurătoare. Procesul este unul vital pentru menținerea sănătății,
dezvoltare și evoluție normală pe parcursul vieții, este programat și controlat și are un rol
major în răspunsul imunitar, prin eliminarea celulelor anormale sau „deteriorate” fără a
provoca o reacție inflamatorie.

 Activează sinteza de glucoză intestinală și mențin echilibrul energetic al organismului,

glucoza fiind principalul „combustibil” celular.

 Controlează secreția hormonilor intestinali cu rol într-o multitudine de procese

metabolice legate de echilibrul dintre foame și sațietate, iar prin aceasta are legătură cu
toate procesele de stocare a grăsimilor și reglare a greutății corporale.

 Intervin în captarea radicalilor liberi și previn dereglările echilibrului glucidic.

 Microbiota intestinală realizează controlul nivelului de sensibilitate sau receptivitate a

organismului față de diferiți factori declanșatori ai bolilor autoimune extraintestinale,
cum ar fi scleroza multiplă, diabetul de tip 1, artrita și diverse forme de alergie, inclusiv a
celor cu manifestare cutanată.

 Microbiota intestinală joacă un rol crucial în procesul de digestie. Pe lângă absorbția

energiei din alimente, microbii intestinali sunt esențiali pentru a descompune moleculele
complexe din carne și legume. Fără ajutorul bacteriilor intestinale, organismul nu poate
digera celuloza vegetală.

 Pe lângă descompunerea substanțelor nutritive complexe, care ar fi imposibil de asimilat

în absența microorganismelor, produc și compuși importanți, cum ar fi, de exemplu,
vitamine din grupul B și vitamina K.

 Prin ocuparea spațiului și consumul de resurse, microbiota intestinală împiedică

proliferarea agenților patogeni în intestin.

 Are un rol fundamental în imunitate.

Cercetările și studiile efectuate sugerează că diferite disfuncții ale microbiotei intestinale au

legături cu manifestarea unor potențiale afecțiuni.

Astfel, există legături între compoziția microbiotei intestinale și tulburările de spectru autist,
diferite tulburări psihologice, precum depresia, unele forme de cancer, inclusiv cele intestinale,
boala celiacă, boala inflamatorie intestinală, boala Crohn, boala intestinului iritabil și colita
ulceroasă.

Există indicii care arată că anormalitatea microbiotei este factor declanșator pentru inflamație,
pentru diabetul de tip 1 și 2 și unele afecțiuni ale inimii, dar și pentru boli cu manifestare
cutanată, astm (inclusiv prin afectarea microbiotei specifice tractului respirator). Mai mult, bolile
de nutriție, obezitatea și incapacitatea de absorbție sau intoleranța față de anumiți nutrienți și
alimente sunt legate de microbiota intestinală.
Funcția imunitară a microbiotei
În ultimele decenii, cercetarea medicală, tehnicile performante de analiză celulară și de studiere a
ADN-ului au schimbat modul în care este înțeleasă interacțiunea dintre sistemul imunitar și
agenții patogeni. Ideea fundamentală este că organismul gazdă (omul) și microorganismele care
îl însoțesc formează o entitate integrată, cu o interdependență strânsă. Mai mult, au evoluat și
continuă să evolueze împreună într-o simbioză perfectă.

Această stare de fapt se numește holobiont și definește comunitatea funcțională care contribuie la
diverse aspecte ale vieții și sănătății omului, împreună cu multitudinea speciilor de
microorganisme care trăiesc cu el.

Microbiota intestinală a unei persoane se dezvoltă începând din momentul nașterii, când are
loc expunerea microbiană a nou-născutului și atinge o compoziție completă la vârsta de 3-5 ani.
Colonizarea se face la naștere prin preluarea de către copil a bacteriilor materne din canalul de
naștere și/sau prin contactul piele pe piele și supt. Tulburările acestor expuneri timpurii pot
împiedica dezvoltarea normală a microbiotei.

Sistemul imunitar are un rol vital în organism. Este format dintr-un grup de celule, proteine și
organe care acționează coordonat și oferă protecție împotriva germenilor, virușilor, ciupercilor și
altor tipuri de agenți patogeni. Celulele imunitare sunt prima linie de apărare și au capacitatea de
a identifica, recunoaște și neutraliza orice corp străin ajuns din mediu sau generat în organism.

Când funcționează corect, nu există niciun semn al acțiunii continue a sistemului imunitar, dar
simptomele care descriu o suferință sunt proba faptului că sistemul imunitar a fost depășit.

Sunt două componente ale sistemului imunitar: imunitatea înnăscută și imunitatea adaptativă.

 Sistemul imunitar înnăscut apără organismul de agenții patogeni nespecifici care

pătrund în organism prin diferite căi de trecere (de exemplu, gura, pielea și nasul).
 Sistemul imunitar adaptiv reacționează la agenții patogeni pe care organismul i-a
cunoscut anterior. Reacția este un răspuns imun dobândit, pe care organismul l-a învățat
dintr-o experiență anterioară, care poate să fie trecerea printr-o boală sau vaccinarea.
Această componentă a imunității are capacitatea de a se adapta și a recunoaște un „intrus”
chiar dacă acesta are o altă „haină”. Acest proces este unul continuu și sistemul imunitar
al omului îl învață din momentul în care vine pe lume, tocmai datorită microbiotei.

Cum cea mai mare parte a microbiotei umane se află în intestin, tot aici este și 70-80% din
sistemul imunitar al organismului. Simbioza dintre gazdă și microorganisme funcționează pentru
a proteja și elimina orice factor potențial patogen dăunător gazdei.

Microbiomul intestinal are un dublu rol. Este simultan „paznic” și „profesor” al sistemului
imunitar semnalând celulelor T, ale sistemului imunitar, prezența anumitor agenți patogeni care
au atacat microorganisme intestinale. Ulterior celulele T vor ține minte tipul și forma
„agresorului” și vor acționa spontan. Acest mecanism de comunicare între celulele umane ale
sistemului imunitar și microorganismele din microbiomul intestinal este unul dintre cele mai
puternice sisteme de apărare ale organismului, dar depinde esențial de statusul ecosistemului
intestinal.

Celulele T și microbiomul
Celulele T sunt un tip de limfocite (celule albe din sânge), parte din sistemul imunitar al
organismului. Aceste celule joacă un rol esențial în recunoașterea și combaterea agenților
patogeni, precum bacteriile și virusurile, dar și în menținerea echilibrului imunitar al
organismului.

Sunt mai multe tipuri de celule T diferențiate prin rolul lor. Toate se formează în măduva osoasă
și migrează către timus pentru a se matura și a-și completa dezvoltarea. Ulterior vor coordona
răspunsul imunitar prin activarea și direcționarea altor celule imunitare, distrugerea celulelor
infectate sau anormale. O categorie specială este cea a celulelor T cu memorie, oferind o
protecție imunitară mai rapidă și mai eficientă în cazul expunerii la un agent patogen pe care
sistemul imunitar îl cunoaște. Această capacitate de „învățare” face din celulele T soluția
terapeutică în tratamentele imunologice, de la vaccinuri la terapiile care stimulează răspunsul
imunitar împotriva celulelor maligne, de exemplu, sau a altor afecțiuni.

Microbiota intestinală influențează dezvoltarea și funcționarea sistemului imunitar, inclusiv a

celulelor T și, la rândul său, celulele T au un impact asupra echilibrului și compoziției
microbiotei intestinale. Sunt descrise câteva procese care au loc pe principiul cauză-efect între
microbiotă și celulele T, astfel:

 microorganismele influențează procesul de dezvoltare a sistemului imunitar, în timpul

copilăriei și adolescenței, prin „instruirea” și maturarea celulelor T, influențând
dezvoltarea răspunsului imunitar în timp;

 microbiota intestinală contribuie la reglarea echilibrului între răspunsul imunitar și un

anume nivel de toleranță față de factori potențiali patogeni (reacția imună apare doar când
există un risc real) ceea ce este crucial pentru prevenirea reacțiilor imune excesive sau a
inflamațiilor necontrolate; dezechilibrul acestui proces poate fi una dintre cauzele
reacțiilor autoimune sau a unui răspuns imunitar exagerat;

 celulele T aflate în mucusul intestinal mențin integritatea barierei intestinale, prevenind

pătrunderea agenților patogeni în țesuturi, tractul digestiv fiind cel mai expus din acest
punct de vedere.

Microbiota intestinală influențează sistemul imunitar pe tot parcursul vieții, iar legatura aceasta
continuă și complexă arată importanța menținerii unei microbiote sănătoase, ceea ce contribuie la
menținerea unui echilibru imunitar adecvat pe măsură ce organismul îmbătrânește.

Un microbiom slab, afectat, dar și anomaliile în comunicarea dintre bacteriile intestinale și

celulele imune sunt elementele care duc la apariția bolilor, inclusiv a celor maligne și autoimune,
astfel că o microbiotă dezechilibrată afectează întreg organismul.
Controlul microbiotei prin alimentație
Modificările microbiotei intestinale pot apărea în câteva zile de la schimbarea dietei, iar acestea
au efect pozitiv asupra întregului organism, inclusiv asupra imunității. Un element spectaculos
este că o microbiotă sănătoasă este rezistentă la deviațiile alimentare, dar una slăbită și afectată
se poate îmbunătăți extrem de rapid, dacă este susținută de o alimentație corectă, utilă dezvoltării
microorganismelor benefice.

Microorganismele proliferează atunci când primesc probiotice și prebiotice sau fibrele alimentare
fermentabile.

Ce sunt prebioticele și probioticele

Proteinele, grăsimile saturate și nesaturate, carbohidrații și fibrele alimentare influențează

abundența diferitelor tipuri de bacterii din intestin. Microbiota poate fi modificată și prin
adăugarea de microorganisme vii în alimentația curentă.

 Probioticele sunt bacterii și ciuperci vii care, atunci când sunt administrate într-o formă
viabilă și în cantități adecvate, sunt benefice pentru sănătatea umană. Acestea sunt de
obicei adăugate în iaurturi sau luate ca suplimente alimentare.
 Prebioticele sunt definite ca un substrat care este utilizat selectiv de microorganismele
gazdă care conferă un beneficiu pentru sănătate.
 Sibioticele conțin un amestec de prebiotice și probiotice.

În cazul unui aport scăzut de fibre, a dietelor bogate în grăsimi, dereglarea microbiotei duce la
scăderea producției de acizi grași cu lanțuri mici și modifică metabolismul gastrointestinal
amplificând producerea de compuși dăunători, la care se adaugă scăderea eficienței sistemului
imunitar.

Alimente probiotice

Probioticele sunt speciile Bifidobacterium și Lactobacillus, care pot fi adăugați în alimentație sau
sub formă de suplimente alimentare sau medicamente. Beneficiile maxime apar dacă acestea sunt
parte a unei diete echilibrate, medicația sau suplimentele alimentare fiind utile sub monitorizare
medicală și un dozaj corect, mai ales atunci când sunt utilizate pentru refacerea microbiomului
sau când scopul este unul de îmbunătățire a reacțiilor imune pe fondul unor patologii
preexistente.

Adăugarea de probiotice în dietă, în mod constant, poate oferi multe beneficii pentru sănătate.
Probioticele, prin susținerea microorganismelor intestinale, pe lângă beneficiile pentru imunitate,
susțin sănătatea digestivă, reduc depresia, promovează sănătatea inimii și îmbunătățesc aspectul
pielii.

Surse bune de probiotice sunt:

  Iaurtul făcut din lapte fermentat, conține în principal bacterii lactice și bifidobacterii. De
reținut este că nu toate iaurturile conțin probiotice vii.
 Kefirul este o băutură probiotică fermentată din lapte și este o opțiune bună pentru
persoanele cu intoleranță la lactoză. Conține câteva tulpini majore de bacterii și ciuperci
prietenoase, ceea ce îl face o sursă de probiotice mai diversă și mai puternică în
comparație cu iaurtul.
 Varza murată este bogată în fibre, precum și în vitaminele C și K. De asemenea, este
bogată în sodiu și conține fier și potasiu, dar și antioxidanții luteină și zeaxantină, care
sunt importanți pentru sănătatea ochilor. Doar varza murată nepasteurizată are aceste
beneficii (cea din butoi). Și este o bogăție de bacterii vii prietenoase
 Tempeh este un produs fermentat din boabe de soia folosit ca înlocuitor al cărnii.
Procesul de fermentație generează bacterii vii și vitamina B12.

Putem modifica din ce în ce mai mult sănătatea prin alimente care să susțină un microbiom
sănătos. Efectele adverse asupra microbiomului produse de medicamente și ingredientele
alimentare procesate pot avea efecte severe asupra sănătății, în general. Toate acestea
confirmă din nou principiul că suntem ceea ce mâncăm.

Consultanți: dr. Simona Grigoruță, medic primar gastroenterologie și dr. Mihai Stoicea, medic
specialist anatomie patologică