1.

Cultivarea la scară largă: Pentru a industrializa producția de fasole, se va începe

cu cultivarea acesteia la scară largă. Agricultorii pot utiliza tehnologii moderne,
cum ar fi mașinile agricole, sistemele de irigații și fertilizatorii, pentru a maximiza
randamentul și eficiența producției.
2. Recoltarea mecanizată: În locul metodelor tradiționale de recoltare manuală,
într-un proces industrial, se vor utiliza mașini specializate pentru a recolta fasolea
într-un mod eficient și rapid.
3. Procesarea: După recoltare, fasolea poate fi supusă unui proces de curățare,
sortare și eventual spălare pentru a îndepărta impuritățile și pentru a asigura o
calitate constantă a produsului.
4. Ambalarea automatizată: Industrializarea fasolei implică, de asemenea,
utilizarea sistemelor de ambalare automate pentru a împacheta fasolea procesată
în mod eficient și igienic. Ambalajele pot fi adaptate pentru a prelungi durata de
conservare a fasolei și pentru a îmbunătăți prezentarea produsului în magazine.
5. Stocare și distribuție: Fasolea industrializată poate fi depozitată în condiții
controlate pentru a menține prospețimea și calitatea pe termen lung. Procesul de
distribuție implică utilizarea rețelelor de transport specializate și gestionarea
lanțului de aprovizionare pentru a livra produsele fasole la nivel național sau
internațional.
6. Inovații tehnologice: Industrializarea fasolei poate beneficia și de inovații
tehnologice pentru a îmbunătăți procesele de producție, a reduce risipa și a spori
eficiența energetică.
7. Dezvoltarea de produse: Prin industrializare, pot fi dezvoltate și introduse pe
piață produse derivate din fasole, cum ar fi conservele, produsele congelate sau
alte alimente procesate care includ fasolea ca ingredient de bază.
8. Varietăți de fasole: Într-un context industrial, selecția și dezvoltarea de soiuri de
fasole pot fi optimizate pentru randament, rezistență la boli și condiții de creștere
specifice. Cercetările genetice pot juca un rol semnificativ în crearea de soiuri cu
caracteristici îmbunătățite pentru procesul industrial și pentru cerințele pieței.
9. Tehnologii de procesare: Procesarea fasolei într-o instalație industrială poate
include etape precum curățarea, decorticarea (îndepărtarea cojii), fierberea sau
conservarea. Utilizarea echipamentelor avansate, cum ar fi mașinile de sortare și
procesare automatizate, poate îmbunătăți eficiența și calitatea produselor finite.
10. Conservarea și ambalarea: Într-o operațiune industrială, fasolea poate fi
conservată prin metode precum sterilizarea termică sau procesele de congelare.
Ambalajele pot fi adaptate pentru a prelungi durata de conservare a produselor și
pentru a menține calitatea acestora. Tehnologiile de ambalare pot include
atmosfere modificate sau ambalaje cu vid pentru a preveni oxidarea și păstrarea
calității nutriționale.
11. Produse derivate: În cadrul industrializării, fasolea poate deveni ingredientul
principal într-o varietate de produse derivate. Acestea pot include conserve de
fasole, supe gata preparate, produse de patiserie, sau chiar alternative de carne
pe bază de fasole, adresând astfel și cererea consumatorilor din ce în ce mai
preocupați de sănătate și sustenabilitate.
12. Calitate și standardizare: Industrializarea permite stabilirea unor standarde de
calitate consistente pentru produsele de fasole. Aceasta poate include standarde
privind dimensiunea, culoarea, conținutul de nutrienți și alte caracteristici ale
fasolei procesate. Controlul calității poate fi efectuat în mod regulat pentru a
asigura conformitatea cu aceste standarde.
13. Eficiență și sustenabilitate: Într-o operațiune industrială, se pot implementa
practici eficiente pentru a reduce risipa de resurse, inclusiv apă, energie și materii
prime. De asemenea, se pot explora opțiuni sustenabile, cum ar fi reciclarea și
gestionarea responsabilă a deșeurilor.
14. Aspecte sociale și economice: Industrializarea fasolei poate influența
comunitățile locale și economiile regionale. Aceasta poate crea oportunități de
angajare, dar și provocări legate de schimbările din agricultură și ocuparea forței
de muncă.
15. Cercetare și dezvoltare continuă: Într-un context industrial, cercetarea continuă
poate juca un rol cheie în îmbunătățirea proceselor și produselor. Acest aspect
poate include inovații în tehnologie, adaptarea la schimbările în preferințele
consumatorilor și dezvoltarea de produse noi și îmbunătățite.
16. Varietăți de fasole: Într-un context industrial, selecția și dezvoltarea de soiuri de
fasole pot fi optimizate pentru randament, rezistență la boli și condiții de creștere
specifice. Cercetările genetice pot juca un rol semnificativ în crearea de soiuri cu
caracteristici îmbunătățite pentru procesul industrial și pentru cerințele pieței.
17. Tehnologii de procesare: Procesarea fasolei într-o instalație industrială poate
include etape precum curățarea, decorticarea (îndepărtarea cojii), fierberea sau
conservarea. Utilizarea echipamentelor avansate, cum ar fi mașinile de sortare și
procesare automatizate, poate îmbunătăți eficiența și calitatea produselor finite.
18. Conservarea și ambalarea: Într-o operațiune industrială, fasolea poate fi
conservată prin metode precum sterilizarea termică sau procesele de congelare.
Ambalajele pot fi adaptate pentru a prelungi durata de conservare a produselor și
pentru a menține calitatea acestora. Tehnologiile de ambalare pot include
atmosfere modificate sau ambalaje cu vid pentru a preveni oxidarea și păstrarea
calității nutriționale.
19. Produse derivate: În cadrul industrializării, fasolea poate deveni ingredientul
principal într-o varietate de produse derivate. Acestea pot include conserve de
fasole, supe gata preparate, produse de patiserie, sau chiar alternative de carne
 pe bază de fasole, adresând astfel și cererea consumatorilor din ce în ce mai
preocupați de sănătate și sustenabilitate.
20. Calitate și standardizare: Industrializarea permite stabilirea unor standarde de
calitate consistente pentru produsele de fasole. Aceasta poate include standarde
privind dimensiunea, culoarea, conținutul de nutrienți și alte caracteristici ale
fasolei procesate. Controlul calității poate fi efectuat în mod regulat pentru a
asigura conformitatea cu aceste standarde.
21. Eficiență și sustenabilitate: Într-o operațiune industrială, se pot implementa
practici eficiente pentru a reduce risipa de resurse, inclusiv apă, energie și materii
prime. De asemenea, se pot explora opțiuni sustenabile, cum ar fi reciclarea și
gestionarea responsabilă a deșeurilor.
22. Aspecte sociale și economice: Industrializarea fasolei poate influența
comunitățile locale și economiile regionale. Aceasta poate crea oportunități de
angajare, dar și provocări legate de schimbările din agricultură și ocuparea forței
de muncă.
23. Cercetare și dezvoltare continuă: Într-un context industrial, cercetarea continuă
poate juca un rol cheie în îmbunătățirea proceselor și produselor. Acest aspect
poate include inovații în tehnologie, adaptarea la schimbările în preferințele
consumatorilor și dezvoltarea de produse noi și îmbunătățite.
24. Impactul Asupra Agriculturii:
1. Utilizarea Sustenabilă a Resurselor: În contextul industrializării, practicile
agricole pot fi optimizate pentru a asigura o utilizare mai eficientă a
resurselor precum apă, sol și inputuri agricole. Sistemele de irigații
inteligente și fertilizarea controlată sunt exemple de tehnologii care pot
contribui la o agricultură mai sustenabilă.
25. Educație și Asistență Tehnică:
1. Instruirea Fermierilor: O componentă importantă a industrializării fasolei
este asigurarea că fermierii au acces la instruire și asistență tehnică pentru
a implementa practici agricole avansate și pentru a maximiza randamentul
culturilor.
26. Aspecte Sociale și Economice:
1. Impactul Asupra Comunităților Locale: Industrializarea poate avea un
impact semnificativ asupra comunităților agricole locale. Deși poate
genera oportunități de angajare și creștere economică, este important să
se țină cont de aspectele sociale, cum ar fi impactul asupra modului
tradițional de viață și ocuparea forței de muncă.
27. Standarde de Siguranță Alimentară:
1. Conformitate cu Reglementările: Industrializarea fasolei trebuie să respecte
normele și reglementările stricte în ceea ce privește siguranța alimentară.
Procesele de producție și ambalare trebuie să fie conforme cu standardele
 naționale și internaționale pentru a asigura calitatea și siguranța
produselor.
28. Globalizare și Piața Internațională:
1. Extinderea Pe Piețele Externe: Industrializarea poate deschide uși pentru
exportul de produse de fasole pe piețele internaționale. Acest lucru
necesită o înțelegere a cerințelor specifice ale consumatorilor din diferite
țări și alinierea produselor la acestea.
29. Inovații în Nutriție și Sănătate:
1. Dezvoltarea Produselor Funcționale: Industrializarea poate oferi o
platformă pentru dezvoltarea de produse derivate din fasole cu valoare
nutritivă sporită sau beneficii pentru sănătate. Acest lucru poate include
produse bogate în proteine, fibre sau alte substanțe nutritive esențiale.
30. Schimbările Climatice și Adaptarea la Riscuri:
1. Gestionarea Riscurilor Climatice: Cu schimbările climatice în creștere,
industrializarea fasolei poate include strategii pentru a face față riscurilor
precum seceta, inundațiile sau schimbările bruște de temperatură. Aici,
tehnologiile precum sistemele de irigare inteligente și sistemele de
monitorizare a climei pot juca un rol esențial.
31. Comunicare și Responsabilitate Socială:
1. Transparența și Responsabilitatea: Într-un mediu în care consumatorii sunt
din ce în ce mai preocupați de sursa și procesul de producție a alimentelor,
companiile trebuie să comunice deschis și să fie responsabile în legătură
cu practicile lor, inclusiv în privința impactului asupra mediului și
comunităților locale.
32. Adaptabilitatea la Tendințe de Consum:
1. Produse Vegetariene și Vegane: Odată cu creșterea interesului pentru
dietele vegetariene și vegane, industrializarea fasolei poate include
dezvoltarea de produse care să satisfacă aceste preferințe, cum ar fi
alternativele de carne pe bază de fasole sau produse gata preparate.
33. Parteneriate și Colaborări:
1. Colaborare cu Sectorul Public și ONG-uri: Industria fasolei poate beneficia
de parteneriate cu sectorul public și organizații neguvernamentale pentru
a aborda problemele sociale, de mediu și de sănătate legate de producție
și consumul de fasole.
industrializarea este un proces complex care implică transformarea producției și a
activităților economice de la metode tradiționale, manuale, către metode mecanizate și
automate. Această tranziție aduce cu sine schimbări semnificative în modul în care
bunurile și serviciile sunt produse și livrate.
Iată câteva aspecte cheie ale industrializării:

1. Mecanizare și Automatizare:
 Mecanizarea reprezintă introducerea mașinilor și a tehnologiei pentru a
îmbunătăți procesele de producție. Aceasta poate include utilizarea
motoarelor, a transportoarelor și a altor echipamente mecanice.
 Automatizarea este pasul ulterior, implicând utilizarea sistemelor
informatice și a controlului electronic pentru a gestiona operațiunile fără
intervenție umană directă.
2. Eficiență în Producție:
 Unul dintre principalii obiective ale industrializării este creșterea eficienței
producției. Mașinile și procesele automate pot adesea produce bunuri în
cantități mai mari și mai rapid decât metodele manuale.
3. Diviziunea Muncii:
 Industrializarea aduce cu sine diviziunea muncii, unde sarcinile sunt
segmentate și distribuite între diferiți muncitori sau mașini specializate.
Acest proces contribuie la creșterea eficienței și a calității producției.
4. Urbanizare:
 Industrializarea are adesea un impact asupra distribuției populației, cu o
migrație semnificativă către centrele urbane. Aici, fabricile și infrastructurile
asociate cu producția sunt concentrate în zone dens populate.
5. Dezvoltarea Tehnologică:
 Industrializarea este strâns legată de progresul tehnologic. Inovațiile în
domenii precum mașini, energie, comunicații și știința materialelor au un
impact semnificativ asupra capacității de producție.
6. Schimbări Socioeconomice:
 Această transformare are un impact asupra societății în ansamblu, aducând
schimbări în modul de viață, educație și clasa socială. Industrializarea
poate aduce cu sine creșterea nivelului de trai, dar și provocări legate de
inegalitate și schimbările în ocuparea forței de muncă.
7. Globalizare:
 Industrializarea facilitează integrarea economică la nivel mondial.
Produsele pot fi fabricate într-o țară și distribuite pe plan internațional,
generând o interdependență economică între țări.
8. Impactul Asupra Mediului:
 Industrializarea poate avea un impact semnificativ asupra mediului, inclusiv
prin consumul mare de resurse naturale, poluare și emisii de gaze cu efect
de seră. Așadar, un accent tot mai mare se pune pe dezvoltarea unor
practici industriale sustenabile.
9. Infrastructură și Transport:
 Industrializarea necesită dezvoltarea unei infrastructuri adecvate, inclusiv
rețele de transport pentru a facilita circulația bunurilor și materiilor prime.
Construirea de drumuri, căi ferate și porturi devine esențială pentru
conectarea eficientă a centrelor de producție.
10. Raportul cu Revoluția Industrială:
 Industrializarea este adesea asociată cu perioadele cunoscute sub numele
de Revoluții Industriale. Aceste perioade au marcat trecerea de la
producția manuală și casnică la cea mecanizată și industrială, schimbând
radical economiile și societățile.
11. Inovații în Energie:
 Industrializarea are un impact semnificativ asupra cerințelor energetice. În
cadrul Revoluției Industriale, trecerea de la surse de energie convenționale
la utilizarea abundenței de cărbune și, ulterior, la sursele de energie mai
eficiente, cum ar fi petrolul și energia electrică, a fost esențială.
12. Digitalizare și Industria 4.0:
 În epoca modernă, industrializarea evoluează cu conceptul de Industria
4.0. Acesta implică integrarea tehnologiilor digitale, cum ar fi Internetul
Industrial al Lucrurilor (IIoT), analiza datelor, inteligența artificială și roboții
colaborativi, pentru a optimiza producția și a aduce o mai mare flexibilitate
în procese.
13. Adaptarea la Schimbarea Tehnologică:
 Pe măsură ce tehnologia continuă să avanseze rapid, industriile trebuie să
se adapteze la noile tehnologii pentru a rămâne competitive. Companiile
care investesc în cercetare și dezvoltare sunt mai susceptibile să rămână în
fruntea evoluției industriale.
14. Educația și Forța de Muncă:
 Industrializarea aduce schimbări semnificative în cerințele forței de muncă.
Este necesară o forță de muncă instruită și adaptabilă pentru a gestiona
echipamentele avansate și pentru a se implica în sarcini mai specializate.
15. Efectele Asupra Sănătății și Mediului Social:
 Industrializarea a fost asociată cu îmbunătățiri semnificative în domeniul
sănătății și al condițiilor de viață, dar și cu provocări precum condițiile
muncii și impactul asupra sănătății mentale a lucrătorilor.
16. Rolul Guvernului în Reglementare:
 Guvernele joacă un rol crucial în gestionarea și reglementarea procesului
de industrializare. Acestea pot impune standarde de mediu, reglementări
privind siguranța muncii și pot crea politici care să încurajeze inovația și
sustenabilitatea.
17. Probleme Sociale și Etice:
 Odată cu industrializarea, apar și probleme etice și sociale, cum ar fi
condițiile de muncă, inegalitatea și efectele negative asupra comunităților
locale. Gestionarea acestor aspecte devine crucială pentru o industrializare
durabilă și echitabilă.
18. Adaptabilitatea în Fața Crizelor:
 Industrializarea a creat societăți mai reziliente în fața crizelor economice și
a altor provocări. Cu toate acestea, este important ca această
adaptabilitate să fie echilibrată cu responsabilitatea socială și
sustenabilitatea pe termen lung.
19. Tehnologii Emergente și Inovații:
 Într-un context de industrializare continuă, tehnologii emergente precum
blockchain, inteligența artificială, nanotehnologia și energia regenerabilă pot juca
un rol crucial. Aceste inovații pot transforma modul în care producem, gestionăm
resursele și livrăm bunurile și serviciile.
20. Economie Circulară:
 În loc să urmărească modelul tradițional de „producere-utilizare-eliminare”,
industrializarea poate evolua către un model de economie circulară. Acest
concept implică reducerea deșeurilor, reutilizarea și reciclarea materialelor,
creând astfel un sistem mai sustenabil și eficient din punct de vedere al
resurselor.
21. Securitatea Cibernetică:
 Odată cu creșterea dependenței de tehnologii informaționale, se pune o
accentuare sporită pe securitatea cibernetică. Industriile trebuie să se protejeze
împotriva amenințărilor cibernetice care pot afecta producția, infrastructura și
confidențialitatea datelor.
22. Resiliența Lanțului de Aprovizionare:
 Evenimente precum pandemii sau conflicte geopolitice pot afecta lanțurile de
aprovizionare la nivel global. Prin implementarea unor strategii de gestionare a
riscurilor și a unei abordări bazate pe resiliere, industrializarea poate deveni mai
adaptabilă în fața unor astfel de perturbări.
23. Sustenabilitatea Mediului:
 Industrializarea poate avea un impact semnificativ asupra mediului, inclusiv prin
emisiile de gaze cu efect de seră, consumul de apă și defrișarea. Adoptarea
practicilor sustenabile și investițiile în tehnologii ecologice devin imperative
pentru a minimiza impactul negativ.
24. Cercetare în Eficiență Energetică:
 Investițiile în cercetarea și dezvoltarea de tehnologii orientate către eficiența
energetică sunt esențiale. Acestea pot include inovații în sursele de energie,
 tehnologii de stocare și eficiența proceselor pentru a reduce amprenta de carbon
a industrializării.
25. Educație și Capacitare:
 O forță de muncă educată și instruită corespunzător este esențială pentru a face
față noilor tehnologii și provocări ale industrializării. Investițiile în programe de
educație și formare continuă sunt critice pentru a menține o societate adaptabilă
la schimbare.
26. Parteneriate și Colaborare Globală:
 Într-o lume interconectată, colaborarea între țări, companii și organizații devine
crucială. Parteneriatele globale pot facilita schimbul de cunoștințe, tehnologii și
resurse, contribuind astfel la o industrializare echitabilă și sustenabilă la nivel
mondial.
27. Inovare Socială și Economică:
 În paralel cu progresele tehnologice, industrializarea poate beneficia de inovări
sociale și economice. Acestea includ modele de afaceri inovatoare, cooperarea
comunităților și soluții care adresează probleme sociale, cum ar fi inegalitatea.
28. Antreprenoriat și Spirit Inovator:
 Encorajarea antreprenoriatului și a spiritului inovator poate stimula noi idei și
abordări în cadrul industrializării. Acest aspect devine crucial pentru a rămâne
competitiv și pentru a găsi soluții la provocările actuale și viitoare.
 Industrializarea aduce modificări semnificative în cerințele pieței muncii. Noile
tehnologii pot duce la automatizarea unor joburi, iar adaptabilitatea forței de
muncă devine esențială. Educația continuă și dezvoltarea abilităților sunt cheia
pentru a răspunde la noile nevoi ale pieței.
30. Efecte Asupra Culturii și Identității Locale:
 Industrializarea poate afecta cultura și identitatea unei comunități. Schimbările în
modul de viață, învățământul și interacțiunea socială pot influența tradițiile locale
și relațiile interpersonale.
31. Accesul la Tehnologie și Diferențele Globale:
 Procesul de industrializare nu este uniform în toate regiunile globului. Diferențele
în accesul la tehnologie și resurse pot contribui la disparități economice și sociale
între țări și regiuni.
32. Răspuns la Crize:
 Industrializarea poate juca un rol în răspunsul la crize precum pandemii sau
catastrofe naturale. Capacitatea de a produce și distribui rapid bunuri esențiale
devine crucială în astfel de situații.
33. Influența Politică și Puterea Corporatistă:
 Procesul de industrializare poate influența puterea politică și corporatistă.
Companiile mari pot avea un impact semnificativ asupra politicilor
 guvernamentale și pot contribui la modelarea legislației în domeniul afacerilor și
al mediului.
34. Economie a Partajării și Colaborative:
 O tendință recentă în cadrul industrializării este orientarea către economia
partajării și colaborativă. Platformele digitale permit utilizarea eficientă a
resurselor și facilitarea schimburilor între indivizi și companii.
35. Evaluarea Impactului Social:
 În procesul de industrializare, este crucială evaluarea constantă a impactului
social. Aceasta include monitorizarea inegalităților sociale, efectele asupra
sănătății publice și alți indicatori ai bunăstării sociale.
36. Gestionarea Dezechilibrelor Ecologice:
 Industrializarea poate contribui la dezechilibre ecologice, cum ar fi pierderea
biodiversității sau poluarea. Abordarea acestor probleme implică adoptarea unor
practici industriale mai ecologice și a unor politici de mediu coerente.
37. Influența Mediului Urban:
 Industrializarea contribuie la creșterea urbanizării și la dezvoltarea centrelor
urbane. Gestionarea eficientă a creșterii populației urbane și a infrastructurii
devine o prioritate.
38. Reabilitarea și Regenerarea Zonelor Industriale:
 Odată cu evoluția tehnologică, anumite industrii devin învechite. Regenerarea
zonelor industriale abandonate sau afectate poate fi crucială pentru revitalizarea
comunităților și pentru utilizarea eficientă a terenurilor.
39. Implicații Etice ale Inteligenței Artificiale:
 Utilizarea inteligenței artificiale în procesul de industrializare ridică întrebări etice
legate de confidențialitate, bias algoritmici și impactul asupra locurilor de muncă.
40. Adaptabilitatea la Schimbări Climatice:
 Industrializarea trebuie să țină cont de schimbările climatice și să se adapteze la
noile realități, luând măsuri pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și a
promova practici sustenabile.

Aceste aspecte adaugă dimensiuni complexe procesului de industrializare, arătând că

gestionarea acestui fenomen implică o abordare holistică și colaborare între diferite
sectoare ale societății. Spre deosebire de o perspectivă simplistă, abordarea
industrializării trebuie să fie adaptabilă și să aibă în vedere consecințele la nivel
economic, social, cultural și ecologic.

În concluzie, industrializarea este un fenomen complex și dinamic, definind evoluția

societăților la nivel global. Odată cu adoptarea tehnologiilor avansate și a schimbărilor
profunde în procesele de producție, industrializarea aduce beneficii semnificative,
precum creșterea economică, inovații tehnologice și îmbunătățirea calității vieții. Cu
toate acestea, aceasta aduce și provocări majore, inclusiv impactul asupra mediului,
schimbările în ocuparea forței de muncă și efectele sociale asupra comunităților.

De asemenea, industrializarea reprezintă o oportunitate pentru inovație, colaborare

globală și regenerare economică. Este esențial să se abordeze această tranziție cu
atenție și responsabilitate, luând în considerare implicațiile sale asupra mediului,
societății și economiei. Gestionarea eficientă a procesului de industrializare necesită
colaborare între sectorul public și privat, adoptarea unor practici sustenabile și
asigurarea că progresul tehnologic este echilibrat cu nevoile sociale și etice ale
comunităților.

Astfel, industrializarea reprezintă nu doar un proces economic, ci și un catalizator pentru

transformări în profunzime în structura socială și în abordările noastre față de mediu și
inovație. Este necesar să adoptăm o viziune holistică și să ne asigurăm că industrializarea
este un motor pentru progres durabil și echitabil.
Industrializarea, în esență, marchează trecerea de la societăți agrare la societăți
tehnologic avansate. În timp ce oferă oportunități considerabile pentru progres și
dezvoltare, aceasta vine la pachet cu provocări complexe ce necesită abordări flexibile și
durabile.

Pe măsură ce ne îndreptăm către viitor, este crucial să integrăm noțiuni precum

sustenabilitatea, inovația și egalitatea în procesul de industrializare. Tehnologiile
emergente, cum ar fi inteligența artificială și energia regenerabilă, reprezintă
instrumente cheie pentru a direcționa industrializarea către modele mai prietenoase cu
mediul și mai incluzive din punct de vedere social.

De asemenea, accentul pe educație, formare continuă și dezvoltarea abilităților devine

tot mai important într-o lume în care tehnologia avansează rapid. Societățile trebuie să
creeze medii propice pentru inovare și creativitate, astfel încât forța de muncă să se
adapteze la schimbările tehnologice și să beneficieze de oportunitățile aduse de
industrializare.

În esență, industrializarea nu este doar o tranziție economică, ci și un proces complex

care influențează modul nostru de viață, relațiile sociale și impactul asupra planetei.
Abordarea acestei evoluții trebuie să fie echilibrată, ținând cont de aspecte economice,
sociale și de mediu pentru a asigura un viitor sustenabil și echitabil pentru toți.