Recenzie carte

Coman-Kund, Liviu, „Deontologia si statutul Functionarilor din Administratia

Publica”. Manual pentru specializarea universitară, Administrația Publică. Ediția a
II-a, actualizată potrivit legislației în vigoare la 01.09.2006.
Galați: Editura Europlus, 2007, 129 de pagini.

1
 Una dintre cărămizile societăţii moderne, dacă o putem numi aşa,
este funcţia publică. Această parte importantă a dezvoltării umane a
apărut din cele mai vechi timpuri, odată cu cei care strângeautaxele de
la oameni. Aceştia au fost primii funcţionari publici. În zilele noastre
funcţia publică are maimulte ramuri, pe cât de neînsemnate, pe atât de
importante în societate
Profesorul Liviu Coman-Kund, întemeietorul Facultății de Științe
Economice și Administrative din Galați, specialist în administrație publică,
emeritul profesor s-a implicat activ în viața politică a Galațiului. Acesta a fost
primul secretar al Consiliului Județean Galați după Revoluția din Decembrie 1989,
ulterior, a fost expert al Biroului teritorial Galaţi al Instituţiei Avocatul Poporului.
Cartea „Deontologia si statutul Functionarilor din Administratia Publica” al
cărei autor este Liviu Coman-Kund, aflată la cea de-a doua ediție, vine în ajutorul
studenților, opera fiind intitulată „Manual pentru specializarea universitara
Administratie publica”.
Titlul operei este analitic, prezentând subiectele principale ale cărții.
Prin termenul „deontologie” se înțelege totalitatea normelor de conduit și
obligații etice ale unei profesii sau ale unui domeniu. Prin termenul de „funcționar
public” se înțelege acea persoane care lucrează în cadrul unei autorități sau
instituții din cadrul administrației publice, fie ea locală sau centrală.
Opera, remarcabilă pentru domeniul administrativ, are o structură bine
conturată. „Deontologia si statutul Functionarilor din Administratia Publica” este
împărțită în 4 capitole, fiecare cu diviziunile și subdiviziunile specifice.
În primul capitol al cărții sunt prezentate conceptele de „morală”, „etică”, și
conceptul de „deontologie”, care este regăsit și în titlu.
Termenii etică şi morală provin din două culturi diferite dar, în devenirea lor
istorică, aflate într-un proces de permanentă influență: cultura greacă şi cea latină.
Termenul „etică” provine din filosofia greacă (ethos = lăcaş, locuință, locuire şi
ethicos = morav, obicei, caracter), în timp ce termenul „morală” provine din limba
latină (mos- mores- moralis = morav, obicei, datină, obişnuință).

Inițial cei doi termeni au circulat cu relativ acelaşi înțeles; filosofia modernă
şi contemporană le-au separat semnificațiile, astfel că cei mai mulți eticieni
consideră etica drept disciplina filosofică ce studiază morala, în timp ce aceasta din
2
urmă are semnificația de obiect al eticii, fenomen real, colectiv şi individual,
cuprinzînd valori, principii şi norme, aprecieri şi manifestări specifice relațiilor
interumane şi supuse exigenței opiniei publice şi conştiinței individuale. Aderența
la acest punct de vedere nu este unanimă, ea fiind mai pregnantă în rândul
filosofilor cu afinități spre cultura greacă, în timp ce romaniştii au preferat, o
vreme, să interpreteze ştiința despre morală cu acelaşi termen: filosofia morală sau
pur şi simplu morală, cu sensul de ştiință.
În filosofia contemporană, interpretarea eticii ca ştiință despre morală a
devenit predominantă.
Deontologia poate fi considerată o punte între ştiinţele juridice (dreptul) şi etică,
putând fi studiată sub două aspecte: acela al reglementărilor date în temeiul "principiului
legalităţii" coroborat cu principiile morale. O altă definiţie ce a fost data deontologiei funcţiei
publice este în sensul că ea reprezintă: „ansamblul normelor juridice şi morale aferente
funcţiei publice, ca element întrinsec serviciului public, statuat.obiectiv de către societate la un
moment dat, în scopul eficientizării serviciuli public de către cei chemaţi a îndeplini funcţia
pub1ică”. Deontologia funcţionarului public exprimă, la rândul ei,
ansamblul normelor referitoare la comportamentul profesional şi moral al funcţionarului public
în serviciu şi în afara serviciului, având în vedere că este purtătorul autorităţii publice.

Capitolul 2, intitulat „DEONTOLOGIA PROFESIUNILOR LIBERE

CLASICE”, prezintă în detaliu informații despre deontologia medicală si un scurt
istoric despre aceasta, cât și informații despre deontologia profesiunii de avocat,
structurate în subcapitolul 2.2, cu subpunctele 2.2.1. „Scurt istoric” , 2.2.2.
„Conceptia europeana actuala cu privire la deontologia profesiunii de avocat”,
2.2.3. „Organizarea si deontologia profesiunii de avocat în România”.
Întărirea, înțelegerea deontologiei și practicarea acesteia cu credință sunt
aspectele esențiale ale contemporaneității. Oamenii si-au pierdut credința în
idealuri, devin tot mai puțin sensibili la principii fundamentale după care sa se
ghideze în viață. Sunt dezorientați, nu-si mai înțeleg identitatea, altădată clar
stabilită de ordinea socială. Într-un fel e de înțeles, e greu să facă față nonvalorilor
promovate.
Prin Hotărârea Congresului avocaților din 1999, avocații români și-au însușit
integral Codul Deontologic al avocatului European (în continuare, Codul), ca fiind
și Codul deontologic al avocatului român, cu mult înainte de aderarea României la
Uniunea Europeană. Codul a fost adoptat în ședința plenară, ținută la Lyon pe 28
noiembrie 1998 de Consiliul Consultativ al Barourilor Europene (CCBE) – organul
suprem de reprezentare a profesiei de avocat în fața instituțiilor Uniunii Europene.
Codul consacră norme deontologice fundamentale pentru garantarea
3
dreptului la apărare prin avocat, dar finalitatea sa esențială este aceea de stabilire a
unor norme de conduită pentru avocatul aflat în exercițiul transfrontalier al
profesiei. În prezent CCBE elaborează și dezbate propuneri de îmbunătățire și
modificare a Codului.
Codul se aplică în prezent în România în condițiile în care acte ale organelor
profesiei, în limitele competențelor lor legale, au consacrat expres reguli de
deontologie profesională, mai ales în domeniile evitării conflictelor de interese, al
concurenței profesionale, al publicității profesionale, dar și cu privire la bunele
practici în domeniul prestațiilor rezervate de lege serviciilor profesionale
avocațiale.

Capitolul 3, intitulat „DEONTOLOGIA FUNCTIONARILOR PUBLICI”,

aduce în primplan detalii amănunțite despre noțiune de „funcționar public”, cât si
apariția și evoluția funcționarilor publici. Tot în acest capitol sunt precizate date
despre deontologia și principiile deontologice ale magistraților din România. În
subcapitolul 3.4 este prezentată amănunțit analiza elementelor constitutive
ale deontologiei, în cazul funcționarilor din administrația publică, precum
și detalii despre Dreptul deontologic și principii ale deontologiei administrative.

Ultimul capitol, „STATUTUL FUNCTIONARILOR DIN

ADMINISTRATIA PUBLICA”, atestă aspect privitoare la funcția publică și
funcționarii publici, cât și la Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP) este instituţia publică a
administraţiei publice centrale care asigură evidența și managementul funcţiei
publice şi ale funcţionarilor publici, elaborând cadrele de competență, politicile și
strategiile, precum și proiectele de acte normative în domeniu.
ANFP are o permanentă colaborare cu instituţiile şi autorităţile publice din
România prin acordarea de asistenţă de specialitate compartimentelor de resurse
umane în aplicarea legislaţiei specifice, dar și prin monitorizarea şi controlarea
modului de aplicare a acesteia. Agenţia funcţionează în subordinea Ministerului
Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA), fiind condusă de un
preşedinte, cu rang de secretar de stat şi un vicepreşedinte, cu rang de subsecretar
de stat.
Tot în capitolul 4 se observă în detaliu etapele de evoluție ale unui
funcționar public, în cadrul unei instituții sau autorități ale administrației publice.

4
 Cartea „DEONTOLOGIA SI STATUTUL FUNCTIONARILOR DIN
ADMINISTRATIA PUBLICA”, al cărei autor este veritabilul profesor Liviu Coman-Kund,
este întradevăr un manual ajutător pentru studenții administrației publice și nu numai. Această
carte m-a ajutat să îmi îmbogățesc cunoștințele în cadrul domeniului administrative, în special
în cadrul profesiei de funcționar public.

BIBLIOGRAFIE: „Etica şi deontologia funcţionarilor publici ”, Sibiu 2008.

ETICA ȘI MORALA | Philosophy forever (wordpress.com).
Codul de conduită, etică și deontologie al avocatului român.
ANFP.GOV.RO .