Sensibilitatea termică. Receporii termici și stimularea acestora.

Transmiterea impulsurilor termice la nivelul SN.

Variațiile termice sunt percepute de cel puțin trei tipuri de receptori senzoriali: pentru
rece, pentru cald și pentru durere. Receptorii pentru durere sunt stimulați numai de
gradele extreme de căldură sau frig și ca urmare sunt resposabili de transmiterea
senzațiilor de tip foarte rece și foarte fierbinte.
Receptorii pentru rece și receptorii pentru cald denumiți termoreceptori, sunt localizați
imediat sub tegument, în puncte sensibilie la temperatură. La nivelul suprafeței
corpului există de 3-10 ori mai mulți receptori pentru rece decît pentru cald, iar
densitatea lor la diferite regiuni variază. Impulsurile pentru cald se transmit prin fibre
nemielizate de tip C, cu viteze de numai 0,4-2m/sec, în schimb sau identificat receptori
pentru rece , un tip special de terminațiune nervoasă a unei fibre meilinizate mici de
tip Aδ cu viteze de 20m/secunde.
Mecanismul stimulării receptorilor termici. Se presupune că receptorii pentru rece și
cald sunt stimulați de modificări ale ratelor lor metabolice și că aceste modificări sunt
consecința faptului că temperatura modifică rata reacțiilor chimice intracelulare, cu
alte cuvinte, detecția termică nu se datorează efectelor fizice directe ale căldurii sau
frigului asupra terminațiilor nervoase, ci variației stimulării chimice a acestora indusă
de modificările temperaturii.
Transmiterea impulsurilor termice la nivelul SN.
În general, impusurile termice sunt transmise prin căi paralele cu cele care conduc
impulsurile sensibilității dureroase. După ce patrund în MS, impulsurile au traiect pe o
distanță de câteva segmente ascendent sau descendent prin tracul lui Lissauer, apoise
termină în principal la nivelul laminelor I,II și III. După o procesare redusă realizată de
unul sau mai mulți neuroni spinali, impulsurile sunt transmise prin fibrele ascendente
lungi care traversează în tractul senzorial anterolateral din jumătatea opusă și se
termină atât la nivelul regiunilor reticulare cît și în complexul venterobazal talamic

HIPOTALAMUSUL ŞI REGLAREA TEMPERATURII CORPULUI

• Reflexele activate de către frig

creşterea producţiei de căldură : Tremuratul, Foamea, creşterea activităţii voluntare,

creşterea secreţiei de catecolamine

scăderea pierderii de căldură : vasoconstricţia la nivelul tegumentelor, ghemuirea,

oripilarea

 sunt controlate de către centrii din hipotalamusul posterior

 mediator chimic - serotonina

• Reflexele activate de căldură

creşterea pierderii de căldură : vasodilataţie cutanată, Transpiraţie, polipnee

scăderea producerii de căldură : anorexia, apatia , inerţia

 sunt controlate de către hipotalamusul anterior

 mediator chimic - noradrenalina

• CORPUSCUL RUFFINI - Situaţi în straturile profunde ale pielii (derm profund şi

hipoderm)

►Formă cilindrică sau fusiformă, lungime 0,25-2 mm.

►Sunt alcătuiţi din:

• capsulă formată din 4-5 lamele concentrice cu fibre de colagen

• fibră nervoasă cu numeroase ramificaţii fine terminate în butoni

• impulsurile sunt transmise prin fibre mielinizate groase de tip A beta

• Se adaptează foarte puţin

• ►Semnalează starea de deformare continuă a pielii, fiind importanţi în

perceperea senzaţiei de presiune

CORPUSCUL KRAUSE Corpusculii Krause au forma cilindrica, sferoidala, in

care o fibra nervoasa amielinica se ramifica in interiorul unei substante
granuloase centrale delimitate de 1-2 lamele conjunctive. Se gasesc in
dermul pielii, dar si in mucoasa conjunctiva bucala; au rolul de a receptiona
excitatiile termice - reci.
Informaţiile pentru senzaţia de cald şi rece sunt culese de receptori situaţi la nivelul
dermului.

Corpusculii Ruffini sunt receptori pentru temperaturi mai mari de 37 grade; iar
corpusculii Krause pentru cele mai mici.