Aculturația este un proces de schimbare socială, psihologică și culturală care rezultă din

echilibrarea a două culturi în timp ce se adaptează la cultura predominantă a societății.

Aculturația este un proces prin care un individ adoptă, dobândește și se adaptează la un nou
mediu cultural ca urmare a plasării într-o nouă cultură sau atunci când o altă cultură este adusă
la el.[1] Indivizii dintr-o cultură diferită încearcă să se integreze în noua cultură mai răspândită prin
participarea la aspecte ale culturii mai răspândite, cum ar fi tradițiile lor, dar își păstrează în
continuare valorile și tradițiile culturale originale. Efectele aculturației pot fi observate la mai
multe niveluri, atât la adepții culturii dominante, cât și la cei care sunt asimilați în această cultură.
[2]

La nivel de grup, aculturația are adesea ca rezultat schimbări în cultură, practici religioase,
asistență medicală și sau alte instituții sociale. Există, de asemenea, ramificații semnificative în
ceea ce privește alimentația, îmbrăcămintea și limba celor devin parte a culturii mai
cuprinzătoare.

La nivel individual, procesul de aculturație se referă la procesul de socializare prin care

persoanele născute în străinătate adoptă valorile, obiceiurile, normele, atitudinile culturale și
comportamentele culturii gazdă. Acest proces a fost legat de schimbări în comportamentul zilnic,
precum și de numeroase schimbări în bunăstare fizică și psihologcă. În timp ce enculturația este
folosită pentru a descrie procesul de învățare a primei culturi, aculturația poate fi considerată ca
fiind învățarea a celei de-a doua culturi.

În circumstanțe normale, care se întâlnesc în mod obișnuit în societatea actuală, procesul de

aculturație are loc în mod normal pe o perioadă mare de timp, de-a lungul a câteva generații.
Forța fizică poate fi observată în unele cazuri de aculturație, ceea ce poate face ca aceasta să se
producă mai rapid, dar nu este o componentă principală a procesului. Mai frecvent, procesul are
loc prin presiune socială sau prin expunerea constantă la cultura gazdă mai răspândită.