De data trecuta….

Înțelegem că toți oameni sunt condamnați de propriul lor

păcat și de necredința lor. Dacă ar fi lăsați de capul lor ar
pieri cu toții din cauza pacatului. Cei care sunt mantuiti pot
să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru harul lui. Cei care
sunt pierduți nu pot da vina pe nimeni decât pe ei
înșiși…Dumnezeu îi alege pe unii din acești oameni Notite:
condamnați să fie obiectele harului Său. Dar asta nu
înseamnă că El i-a ales în mod arbitrar pe ceilalți să fie Poarta mantuirii
este stramta, fara
condamnați, căci ei sunt deja condamnați, prin faptul că au bagaje fara alte
păcătuit toată viața și au respins evanghelia in mod constant. persoane langa noi…
Neamurile au capatat mantuirea

ROMANI 9:24-33 Notite:

24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri, 25 după cum zice în Osea:
„Voi numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu şi preaiubită pe cea care nu era
preaiubită. 26 Şi acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul Meu’, vor fi numiţi fii ai
Dumnezeului celui viu.” 27 Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:
„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi
mântuită. 28 Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede, pe pământ, cuvântul Lui.” 29 Şi, cum
zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns
ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora”.
30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea,

şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; 31 pe când Israel, care umbla după o
Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a
căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este
scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere, şi cine crede în El nu va
fi dat de ruşine”.
Romani 9:24-33
Ce cuvinte cheie Care este tema Ce cuvinte se
am gasit? pasajului? repeta?
Romani 9:24-33
Ce mi-a placut? Ce nu am inteles? Ce m-a intrigat?
24 Astfel,
El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre
neamuri, 25 după cum zice în Osea: „Voi numi popor al Meu pe cel
ce nu era poporul Meu şi preaiubită pe cea care nu era
preaiubită. 26 Şi acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul
Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.”

Notite:
In versetul 25 Apostolul citează
două versete din Osea, pentru a arăta
că chemarea Neamurilor nu trebuie să-i surprindă pe iudei. Primul
este din Osea 2:23: „îi voi numi «poporul Meu» pe cei ce nu erau
poporul Meu și «preaiubită» pe cea care nu era preaiubită." În
contextul lor din cartea Osea, aceste cuvinte se referă la Israel, nu
la Neamuri. Ele anticipează perioada când Israelul va fi restabilit,
ca popor al lui Dumnezeu, preaiubit de El. Dar când sunt citate de Notite:
Pavel ele se aplică la chemarea Neamurilor. Cu ce drept face Pavel
o schimbare atât de radicală? Răspunsul îl constituie faptul că
Duhul Sfânt, Care a inspirat, de la bun început, aceste cuvinte, are
dreptul de a le reinterpreta sau de a le reaplica ulterior.
In versetul 26 Al
doilea verset este din Osea 1:10: „Și va fi așa: în locul unde li
s-a zis «Voi nu sunteți poporul Meu,» acolo vor fi numiți fii ai
Dumnezeului Celui viu." Din nou în contextul inițial al acestui verset din
Vechiul Testament, el nu se referă la Neamuri, ci descrie restabilirea
viitoare a Israelului și redobândirea de către el a bunăvoinței lui
Dumnezeu. Dar Pavel îl aplică aici la recunoașterea de către Dumnezeu a
Neamurilor, ca fii ai Săi. Găsim aici o altă ilustrare a faptului că atunci când
Duhul Sfânt citează versete din Vechiul Testament în Noul Testament, El le Notite:
poate da o altă aplicație, de asemenea corectă, după cum găsește El de
cuviință.
27Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:
„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi
mântuită. 28 Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede, pe pământ, cuvântul
Lui.” 29 Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o
sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora”.

Notite:
Respingerea Israelului și păstrarea unei rămășițe din el sunt dezbătute in
versetele 27-29. Isaia a prezis că doar o minoritate din copiii lui Israel vor fi
mântuiți, chiar dacă națiunea propriu-zisă s-ar dezvolta foarte mult la
număr (Isaia 10:22).
28
Când a spus Isaia: „Și nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul,
Dumnezeu oștirilor o va aduce la îndeplinire în toată țara" (Isaia 10:23), el
s-a referit la invadarea Palestinei de către forțele Babilonului, urmată de
exilul Israelului. Lucrarea despre care este vorba aici este judecata adusă
de Dumnezeu peste Israel. Citând aceste cuvinte, Pavel afirmă că ceea ce i
s-a întâmplat Israelului în trecut ar putea să se întâmple din nou. Notite:
29
După cum a zis Isaia (într-o parte anterioară a profeției sale): Dacă nu... ar
fi lăsat Domnul Oștirilor cerului câțiva supraviețuitori, Israelul ar fi fost
șters pe de pe fața pământului, ca Sodoma și Gomora (Isaia 1:9).
30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au
căpătat neprihănirea, şi anume neprihănirea care se capătă prin
credinţă; 31 pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea
neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a
căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de
poticnire, 33 după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire
şi o Stâncă de cădere, şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine”.

Notite:
La versetul 30
Care este concluzia tuturor acestor lucruri, cu privire la epoca actuală a
Bisericii? – întreabă Pavel. Prima concluzie este că Neamurile, care, de obicei, nu
căutau neprihănirea, ci răutatea şi care, negreşit, nu au urmărit o neprihănire a lor
proprie, au găsit neprihănirea prin credinţa în Domnul Isus Cristos. Nu toate
Neamurile, desigur, ci numai acelea care au crezut în Cristos au fost îndreptăţite.
31 Pe de altă parte, Israel, care a căutat îndreptăţirea pe baza păzirii legii, nu a aflat
niciodată legea prin care să poată dobândi neprihănirea
32 Motivul este clar: israeliţii au refuzat să creadă că îndreptăţirea se obţine prin
credinţa în Cristos, ci au continuat să încerce să ajungă la neprihănirea proprie, prin
propriile lor merite. Ei s-au poticnit de piatra de poticnire, adică de Cristos Isus
Domnul
33 Dar tocmai asta a prezis Domnul Dumnezeu prin profetul Isaia că se va întâmpla.
Venirea lui Mesia la Ierusalim avea să aibă un efect dublu. Pentru unii El avea să se Notite:
dovedească o piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere (Is. 8:14). Iar alţii aveau să
creadă în El, negăsind nici o pricină de ruşine, de cădere sau de dezamăgire (Is.
28:18).