Prietena mea, Brela (variantă la miss Umbrela)

Sebastian, zis Seb e un copil timid care locuiește într-un cartier mărginaș al unui
oraș. E mai înalt decât colegii și stă in ultima bancă. Vine la școală cu bicicleta veche
a bunicului, pe care o lasă în curte. Cu puțin timp înaintea vacanței de vară îl prinde
ploaia și ajunge la școală ud leoarcă. Învățătoarea îl trimite in vestiar să se schimbe și
să-și ducă bicicleta într-un garaj in apropiere. Acolo, Sebastian găsește o umbrelă
veche, mare și neagră, care are spițele rupte. Băiatului îi place să meșterească lucruri
și se gândeste să o ia acasă ca s-o repare. Până la sfârșitul orelor o pune, lângă el,
sprijinită de perete. Deși nu a fost prin ploaie, din umbrelă încep să cadă picături de
apă. Lui Sebastian chiar i se pare că umbrela se mișcă si parcă vede printre faldurile
ei doi ochi mici. Învățătoarea îl ceartă că este neatent la oră si nu-l crede când îi
povestește.

Acasă potrivește spițele rupte, cu excepția uneia care lipsește și din cauza căreia um-
brela nu se deschide. Îi vine ideea să ia o spiță de la bicicletă, ceea ce și face.
Ca prin minune spița se potriveste perfect. Când deschide umbrela, aceasta se învârte
ca un titirez și copilul constată cu mirare că sub ea se ascunde o fată cu o pălăriuță
ciudată ( in formă de umbrelă) care plânge cu lacrimi șuvoi.

Fetița se numește Brela și nu poate explica nici ea ce s-a întâmplat. Plânge că s-a
pierdut și a ajuns in locuri străine. Sebastian observă ca Brela e fetiță ziua și când se
întunecă se “strânge” și se face umbrelă. Căutând o explicație, amândoi ajung la con-
cluzia că sunt două lumi paralele, una cu oameni și lucruri fixe și cealaltă … a lu-
crurilor, care au suflet, sentimente, vise etc. dar fără oameni. Brela nu are voie să vor-
bească prea mult despre lumea ei.

Bunicul nu pare uimit când băiatul ii povestește că a găsit o umbrelă veche, care arată
ca o fată, pentru că lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi.
Bunicul e mecanic, lucrează ziua, de dimineața până seara în oraș, la un atelier iar in
restul timpului la magazinul lui de antichități. Niciodată nu vine acasă, din oraș, cu
mâna goală intotdeauna aduce tot felul de chestii: un ceas, o oală sub presiune, un
stilou cu pompiță, un taburet cu 3 picioare etc. Acestea sunt fie achiziții valoroase de
la alți colecționari, fie pur și simplu i-au fost dăruite in semn de prețuire și respect
pentru darul lui de a repara lucruri, chiar de patronul atelierului de reparații.

Deci, când Sebastian vine acasă cu o umbrelă, bunicul e foarte bucuros, zicând că
băiatul seamănă cu el, are darul mâinilor pricepute.

Brela îl ajuta pe Seb să nu mai fie timid și să-și exprime sentimentele, iar băiatul
încearcă să găsească o cale ca fetița- umbrelă să se întoarcă in lumea ei.

Tot auzindu-l pe bunic vorbind despre cel mai mare meșter din lume, care înțelege
sufletul tuturor lucrurilor, Seb hotărăște să-l urmărească intr-o zi, ca s-o ajute pe
Brela.
Își dă seama că Bunicul nu lucrează nicăieri, ci scormonește prin gunoaie, de unde
aduce acele lucruri acasă. Urmează o discuție dramatică și lămuritoare din care Seb
află că există o carte care l-ar putea ajuta. Aceasta se află pe un raft special, la Bib-
lioteca orașului.
Intre timp, lucrurile o iau razna la propriu. Papucii sar din picioare, furculițele ies din
sertar, șireturile se leagă intre ele. Asta se datorează faptului că Brela nu-și poate ține
gura și povestește ce interesantă e lumea oamenilor, iar unele lucruri mai slabe de
minte vor și ele să nu mai fie fixe și să aibă libertate de mișcare.

In sfârșit, copiii împreună cu bunicul merg la bibliotecă, găsesc cu greu cartea ( Lu-
cretius , de rerum natura … e o poveste întreagă aici ! ) află că trebuie să facă un lu-
cru simplu, să găsească roata de bicicleta și să-i pună spița la loc. Dar, bicicleta a fost
aruncată, fiind nefolositoare. Noroc, că Bunicul știe că ar putea să fie într-un loc nu-
mit Gunoiul suprem, de unde o recuperează.
Seara, când Brela rămâne umbrelă, pun spița la bicicletă și așteaptă cu emoții
dimineața. Umbrela e tot umbrelă, deci totul s-a terminat și a revenit la normal.

Aparent.
Din grabă, ventilul de la roata nu a fost strâns bine și aerul care iese șuieră o melodie
…( dați-mi o sugestie, care să fie melodia ! ), semn că lucrurile nu stau prea bine ( in
lumea lor) .